Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a cincea parte

---

Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.
Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a patra parte

Nivelul de trai al unei familii de muncitori

Pe vremuri, când poporului i se ascundea adevărul, când exista o prăpastie între interesele celor ce căutau să exploateze resursele naţiunii şi munca poporului, care năzuia numai spre propria lui bunăstare, în acele vremuri exista iluzia că sporirea veniturilor ar fi soluţia căutată. S-a dus timp îndelungat o luptă pentru creşterea veniturilor. Aceasta însă nu era o luptă pentru interesele naţionale. Politica ce se ducea nu apăra interesele naţiunii, iar problemele economice ale naţiunii nu-şi găseau o rezolvare temeinică.

Sporirea veniturilor are limitele ei, determinate de cele ale producţiei naţionale, de volumul global al producţiei naţionale, iar volumul global al producţiei naţionale depinde de numărul oamenilor care lucrează în fabrici. Cu alte cuvinte, am avut un anumit plafon al producţiei naţionale. Acest plafon este foarte scăzut într-o ţară slab dezvoltată, unde exista peste o jumătate de milion de şomeri; aceasta înseamnă că jumătate din populaţia ţării consuma fără să producă nimic. Într-o ţară care nu are Industrie nu poate exista un nivel înalt al producţiei. Într-o ţară în care exista latifundii nelucrate nu poate exista un nivel înalt al producţiei. Cu alte cuvinte, sporirea veniturilor are o limita. Într-o ţară foarte dezvoltată, venitul depinde direct de nivelul producţiei, consumul creşte o dată cu creşterea volumului producţiei, dar într-o ţară în care principala dificultate o constituie starea de înapoiere a economiei, lipsa de uzine şi de utilaje pentru exploatarea resurselor naturale, lipsa maşinilor pentru agricultură, insuficienţa suprafeţelor cultivate — într-o asemenea ţară problema principala o constituie, fireşte, nu consumarea integrală, a produsului naţional, ci consumarea lui parţială, pentru a folosi restul venitului naţional în scopul dezvoltării economiei. Acest lucru l-a înţeles foarte bine clasa muncitoare, l-au înţeles conducătorii clasei muncitoare când le-am vorbit despre acest punct slab al dezvoltării economice a revoluţiei. (Ovaţii.) Le-am spus atunci care este principala problema a revoluţiei. Dacă noi am fi continuat să ridicam în mod greşit nivelul de trai, adică printr-o simpla decretare, dacă ne-am fi mărginit la îndeplinirea năzuinţei poporului de a consuma atât cit producem sau chiar mai mult decât producem, revoluţia s-ar fi distrus singură. De altfel, poporul nostru nu este educat în spiritul economiei: mulţi consumă nu numai tot ceea ce produc, ci chiar mai mult; există, de pildă, unii care la un venit de 100 de pesos cheltuiesc 120, iar la un venit de 120 de pesos cheltuiesc 140, sau la un venit de 200 de pesos cheltuiesc 250, cu alte cuvinte poporul nostru nu-i educat în spiritul economiei. La noi făceau economii patronii care aveau uzine proprii, dar care foloseau aceste acumulări pentru ei înşişi. Aceste acumulări se depuneau la bănci şi apoi erau folosite pentru afacerile pe care patronii le considerau necesare pentru ei. Sumele economisite pe plan naţional ar fi putut creşte dacă toate acumulările s-ar fi vărsat la un loc. Dar acumulările nu erau folosite pe baza vreunui plan, ele se aflau exclusiv la dispoziţia acelora cărora le aparţineau. Patronii investeau aceste acumulări potrivit interesului lor, acţionau potrivit propriilor lor năzuințe, potrivit propriilor lor dorinţe. Interesele poporului nu erau luate în considerare, de dorinţele poporului nu se ţinea seama. Muncitorul câştiga şi îşi cheltuia câştigul, şi adesea, de nevoie, cheltuia mai mult decât câştiga. El devenea adesea victima preţurilor mari, de speculă, victima cămătarilor, a proprietarilor de locuinţe şi a altor genuri de exploatare, ca, de pildă, victima ruletei, unul dintre numeroasele genuri de înșelăciune.

Economiile particularilor luau calea străinătăţii: uneori erau pur şi simplu imobilizate sau folosite pentru cumpărarea unor parcele de pământ, aşteptându-se apoi zeci de ani ca parcela respectivă, devenind necesară statului pentru construcţii de bulevarde sau şosele, să-şi dubleze sau să-şi tripleze valoarea. Ei investeau aceşti bani în acţiuni sau în construcţii de case, pentru a încasa chirii exorbitante, pe care poporul la plătea an de an fără vreo speranţă de a se izbăvi de aceasta calamitate. Interesele poporului nu erau luate în seamă, de altfel nu se ţinea seama nici chiar de interesele statului.

Aceasta era situaţia în ţara noastră. Ţara se dezvolta fără nici un plan. Nimeni nu ţinea seama de interesele poporului, pe nimeni nu-l durea sufletul pentru că sute de mii de oameni nu aveau de lucru. Pe nimeni nu-ş neliniştea faptul că muncitorii lucrau la recoltarea trestiei de zahăr numai trei-patru luni pe an, iar restul timpului şomau. Nimeni nu se gândea la ţăranii lipsiţi de pământ, care îşi înjghebau un adăpost pe fâşiile înguste ale haturilor sau pe marginea drumurilor. Pe nimeni nu-l îndurera soarta copiilor care rămâneau analfabeţi. Pe nimeni nu-l preocupă numărul mare al bolnavilor de tuberculoza, nimeni nu se gândea la diferite alte probleme ale vieţii cetăţenilor noştri, nu era preocupat de toate acestea, nu se gândea la rezolvarea lor.

Ce vor ei sa ne spună astăzi? Ce vor să spună astăzi despre politica justă pe care o înfăptuieşte revoluţia? Poate vor să ne spună că drumul nostru este greşit, că era just drumul care făcuse din popor victima tuturor formelor de exploatare, începând cu exploatarea din partea proprietarilor de imobile şi terminând cu tarifele ridicate plătite pentru folosirea electricităţii sau a telefonului? Poate vor să ne spună că nu este bun sistemul în care familia devine peste 20 de ani proprietara locuinţei sale şi că a fost bun acela în care aceeaşi familie a plătit timp de 30 de ani pentru aceeaşi locuinţă întreitul valorii ei, iar dacă dintr-un motiv oarecare nu plătea chiria scadentă era aruncata în strada? Poate vor pretinde ca este răau sistemul în care ogoarele se cultivă, în care tractoarele au intrat pe pământurile latifundiarilor, transformându-le într-o sursă de muncă şi de bogăţie pentru tara noastră? (Aplauze.) Poate că pentru ei era bun sistemul în care ţăranii, locuind pe plantaţiile de trestie de zahar, exploataţi de intermediari, lucrau numai câteva luni pe an pe ogoarele bogatei noastre patrii — patrie care nu este proprietatea privata a cuiva, ci aparţine întregului colectiv, adică poporului? (Aplauze.) Când ei vorbeau de patrie, nimeni nu putea pricepe ce înţelegeau ei prin aceasta, deoarece în aceeaşi patrie unii posedau mii de caballerias, în timp ce alţii nu aveau nici măcar un petic de pământ. Şi în aceste condiţii, ei voiau ca noţiunea de patrie să aibă acelaşi înţeles pentru unii şi pentru ceilalţi.
Pentru ei era bun sistemul în care latifundiile prosperau, în care pământul ţăranilor putea fi cumpărat la un preţ derizoriu şi revândut cit mai scump statului. Lor le plăcea sistemul în care infloreau jocurile de noroc, ruleta, politicianismul, sinecurile, jaful, contrabanda — toate relele pe care revoluţia le-a lichidat. Sistemul acela nu era bazat pe cinste, pe respectul legii; era un sistem în care pentru orice marfă trebuia plătit un impozit la vamă; în care gradul de folosire a forţei de muncă în întreprinderi a crescut abia atunci când a dispărut contrabanda, care se practica cu îngăduinţa autorităţilor, căci contrabandiştii nu-şi descarcau mărfurile pe ţărmuri pustii, ci de-a dreptul în porturi. Pentru ei era bun sistemul în care nimeni nu putea folosi plajele, în afara de cei privilegiaţi, în timp ce peste un milion de oameni nu aveau de loc acces la mare. Pentru ei era bun sistemul acela, şi nu cel actual, care a transformat plajele naturale ale tarii noastre în minunate locuri pentru turism de care beneficiază întregul popor. (Aplauze.) Pentru ei era bun sistemul în care funcţionarii de stat se îmbogăţeau, aflându-se în slujba claselor privilegiate, în care conflictele cu muncitorii se soluţionau întotdeauna în favoarea patronilor, în care muncitorii nu aveau nici măcar dreptul de a-şi alege conducătorii, nu aveau posibilitatea să se apere de abuzurile şi de silniciile care se săvârşeau împotriva lor. Pentru ei era bun sistemul în care soldaţii apărau interesele latifundiarilor, fiind în slujba persoanelor care reprezentau marile monopoluri, sistemul în care poliţia se ocupa cu şantajarea oamenilor simpli, iar inspectorii de poliţie urmăreau de dimineaţa până seara propria lor îmbogăţire. Pentru ei nu este bun sistemul actual, nu sunt buni funcţionarii şi ostaşii cinstiţi aflaţi în slujba poporului, căci aceşti ostaşi sunt plătiţi şi întreţinuţi de popor. (Aplauze.)

Pentru ei a fost bun sistemul în care la sate nu existau şcoli şi copiii creşteau analfabeţi, dar nu este buna revoluţia care transformă cazărmile în şcoli, care se îngrijeşte să trimită mii şi mii de învăţători la sate... (Aplauze.)

Lor le-a plăcut sistemul în care totul era subordonat intereselor străine, în care comerţul ţării era limitat, iar mărfurile cubane nu aveau acces pe pieţele mondiale, deoarece ţara îşi îngrădise posibilităţile de export. Pentru ei era bun sistemul în care noi nu puteam face comerţ în mod liber, deşi o ţară nu poate exista fără a face comerţ cu alte ţări, căci fiecare ţară are nevoie de produsele alteia; unele ţări au surplusuri de anumite mărfuri, pe care le schimba pe mărfuri ce le lipsesc, mărfuri care, la rândul lor, sunt produse de alte ţări special în vederea schimbului... (Aplauze.)

Situaţia ţării noastre nu era uşoară şi de aceea era firesc ca fiecare familie să caute să-şi sporească veniturile. Revoluţia a putut spori însă aceste venituri până la un anumit nivel, până la nivelul determinat de gradul de dezvoltare economică a ţării. Şi revoluţia a sporit într-adevăr veniturile familiilor, ale tuturor păturilor muncitoare, luând totodată măsuri pentru ca în bugetul familiilor să se reducă cheltuielile pentru locuinţe, pentru electricitate şi pentru alte necesităţi.

Dincolo de simplele sublinieri de text de mai sus, aş reţine o idee extrem de interesantă şi care se adresează unui "homo economicus" total lipsit de valenţe "homo reciprocans". Conceptul economic face trimitere către omul de afaceri cu gândire superioară care ar trebui să se gândească nu numai la câştigul imediat sau facil, ci la un câştig economic de lungă durată, pe de o parte, dar şi la dezvoltarea economică per ansamblu, pe de altă parte. Îmbogăţirea rapidă pare întotdeauna o formă de avantaj economic benefic, cu toate acestea, în lipsa unui climat economic stabil şi sigur, avantajul economic facil se transformă în dezavantaj. Este deci în interesul agenţilor economici să se constituie în actorii unui plan economic general (eventual stabilit de integralitatea politică a unei naţiuni în colaborarea cu lumea agenţilor economice) care să conducă la bunăstarea întregii naţiuni, crescând astfel implicit şi prosperitatea patrimonială a agenţilor economici. Consumul profitului prin satisfacerea unor "recompense" imediate ale agentului economic (aşa cum este obiceiul de ani de zile în România... de la primul profit patronul începe să-şi cumpere maşini scumpe şi case) fără ca profitul să fie reintrodus în circuitul productiv al economiei... nu va produce niciodată o creştere economică stabilă, economia se umflă ca o bulă de săpun şi se sparge la cea mai mică piedică de natură economică.

Episodul viitor:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a şasea parte

Un om cu un singur vis, să fie super-erou

---

Cu toţii visăm în copilărie să fim unul dintre super-eroii timpului, să învingem în virtuale strategii de război mondial, să salvăm omenirea în ultimul moment, să posedăm super-capacităţi cu care să ne impunem în numele dreptăţii. Sergiu Nicolaescu a dus acest vis până la ultima clipă a vieţii.

MEDIAFAX:
http://www.hotnews.ro/stiri-film-13931148-mediafax-biografia-lui-sergiu-nicolaescu-cariera-prolifica-roluri-antologice-filme-mari.htm

În ziua în care domnul Nicolaescu a rostit ultimul său discurs de la tribuna Senatului, Mircea Geoană cred că i-a dat un supranume extraordinar... "un leu în amurg".

Domnul Sergiu-Florin Nicolaescu:

Stimaţi colegi si colege,
Vreau să vă mulţumesc pentru acesti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă si consideraţie, simţăminte pe care si eu vi le datorez.
Mai am puţini ani de trăit si mi-am dorit să-i termin în profesia mea. Pentru acest lucru nu am participat la alegeri si vreau, astăzi, să vă spun un sincer „la revedere” si să vă spun, în acelasi timp, la mulţi ani si sărbători fericite!
(Aplauze în sală)
(http://www.senat.ro/pagini/stenograme/Stenograme2012/12.12.12.pdf)

Programul de Guvernare 2013-2016 a zecea parte

---

Episodul trecut: Programul de Guvernare 2013-2016 a noua parte

EDUCAŢIE

Strategia de guvernare în educaţie vizează îndeplinirea mai multor obiective:
· Creşterea performanţei sistemului românesc de învăţământ;
· Asigurarea politicilor de echitate socială;
· Asigurarea deprinderilor şi competenţelor care să permită dezvoltarea personală, intelectuală şi profesională din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii;
· Deschiderea sistemului de educaţie, formare profesională şi cercetare către societate, către mediul social, economic şi cultural;
· Întărirea gradului de coeziune socială şi creşterea participării cetăţenilor la programele de dezvoltare economică şi socială prin promovarea cetăţeniei active;
· Stimularea inovării şi creativităţii, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educaţie şi de formare profesională;
· Construirea societăţii cunoaşterii prin transformarea educaţiei în vector de dezvoltare socio-economică;
· Asigurarea competitivităţii la nivel european şi internaţional;
· Permanentizarea colaborării cu diaspora ştiinţifică românească;
· Stimularea creativităţii, inovării şi transferului tehnologic;
· Depolitizarea sistemului şi promovarea profesioniştilor în managementul educaţional;
· Promovarea politicilor publice bazate pe nevoile sistemului, identificate în urma unor studii și analize
· Respectarea principiului autonomiei în educaţie şi a principiului responsabilităţii publice şi întărirea mecanismelor legale de funcţionare a acestor principii;
· Integrarea tinerilor pe piaţa muncii prin dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi de ocupare durabilă a forţei de muncă, bazate pe cunoaştere;
· Creşterea vizibilităţii internaţionale a României prin rezultatele obţinute în educaţie;
· Coordonarea politicilor din sectorul educaţiei cu politicile şi iniţiativele altor sectoare, în vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate;
· Creşterea resurselor financiare alocate educaţiei, inclusiv prin atragerea unor surse de finanţare private;
· Respectarea principiului dialogului social;
· Asumarea rolului de stat membru al Uniunii Europene prin participarea la politicile și iniţiativele comune în domeniul educaţiei, cercetării, atât la nivelul Uniunii, cât și în afara acesteia (colaborarea cu Asia, Australia, America Latină, America de Nord și Africa);
· Creșterea rolului României în acordarea de asistenţă în domeniul educaţiei altor ţări, în vederea atingerii obiectivelor asociate iniţiativei Education for All, iniţiativă susţinută de ONU și coordonată la nivel global de UNESCO.

PACHETUL SOCIAL GARANTAT PENTRU EDUCAŢIE
· Implementarea unor programe care să permită condiţii de dezvoltare şi formare a copiilor, de la naştere şi până la majorat.
· Acest Pachet va asigura asistenţa părinţilor privind creşterea nou născuţilor, condiţii de integrare a copiilor în creşe, respectiv învăţământ preşcolar, parcurgerea unui program şcolar de calitate în şcoli echipate corespunzător care să conducă la modelarea intelectuală şi profesională a elevilor, în paralel cu asigurarea serviciilor de asistenţă medicală, dezvoltare fizică (în cluburi şcolare sportive) şi socio-culturală.
· Pachetul Social Garantat pentru Educaţie va fi particularizat în funcţie de o serie de elemente astfel încât să fie garantate egalitatea de şanse, indiferent de statutul social al familiilor din care provine copilul, sex, religie, etnie, capacităţi psiho-motorii etc.

INVESTIŢII ÎN RESURSELE UMANE
· Profesionalizarea carierei didactice în România şi reconsiderarea sistemului de grade didactice din această perspectivă;
· Profesionalizarea carierei manageriale în sectorul educaţiei;
· Redimensionarea raportului dintre componenta teoretică şi cea practică a curriculumului de pregătire/formare a cadrelor didactice;
· Dezvoltarea unei pieţe educaţionale a programelor de formare continuă, bazată pe un sistem competiţional;
· Consolidarea relaţiilor de parteneriat între învăţământul superior şi cel preuniversitar, în formarea iniţială și continuă pentru cariera didactică, prin care să se asigure adecvarea conţinuturilor şi metodelor la nevoile de formare ale cadrelor didactice;
· Corelarea structurilor şi a etapelor din cariera didactică cu standardele educaţionale şi asigurarea unei dinamici profesionale prin utilizarea sistemului creditelor profesionale transferabile;
· Redefinirea statutului şi rolului personalului didactic auxiliar din perspectiva creşterii competenţelor profesionale şi a contribuţiei acestora la asigurarea calităţii procesului educaţional;
· Dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor de formare continuă a personalului din învăţământ;
· Asigurarea progresului în carieră pe criterii de competenţă profesională;
· Promovarea unei oferte mai largi de cursuri destinate formării continue a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, care să includă programe de formare de tip conversie/reconversie;
· Asigurarea unui sistem de salarizare şi motivare financiară corespunzător rolului pe care cadrul didactic îl îndeplineşte în societate.

BAZA MATERIALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
Asigurarea şi modernizarea bazei materiale a învăţământului preuniversitar, în condiţii de standardizare la nivel naţional, acolo unde acest lucru este posibil. Cele patru direcţii urmărite vor fi:
· Modernizarea procesului de predare-învăţare cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor
și comunicării;
· Conectarea tuturor școlilor la Internet prin conexiuni de mare viteză;
· Dotarea bibliotecilor şcolare, inclusiv extinderea bibliotecilor virtuale;
· Investiţii în infrastuctura educaţională şi în mijloacele de învăţare;
· Realizarea unor centre educaţionale puternice, care să asigure copiilor servicii de
educaţie până la nivel liceal, burse, cămin, cantină şi/sau transport zilnic (continuarea proiectului microbuzelor şcolare, iniţiat în guvernarea 2001-2004 și menţinut de guvernarea 2005-2008), după caz, bază sportivă şi locuinţe pentru cadrele didactice.

· Distribuţia acestor investiţii pe teritoriul României se va face în funcţie de nevoile reale din ţară şi de dinamica reţelei şcolare prognozată pentru
următoarele două decenii.
· Finanţarea acestor obiective se va face în principal de la bugetul de stat, dar o bună parte a fondurilor necesare poate fi acoperită prin accesarea diferitelor programe operaţionale finanţate din fonduri structurale europene, precum și din alte surse.

· Finalizarea investiţiilor începute.

CORELAREA PROGRAMELOR EDUCAŢIONALE CU PIAŢA MUNCII
Formarea iniţială a tinerilor, dar şi formarea continuă a adulţilor, nu se pot realiza fără o corelare mai strânsă a programelor de studii cu preocupările şi nevoile spaţiului socioeconomic actual, prin:
· Realizarea cu periodicitate a unor studii de nevoi la nivelul agenţilor economici şi utilizarea rezultatelor acestor studii în proiectarea noilor programe de studii;
· Fundamentarea corectă a planului de şcolarizare;
· Adaptarea curriculum-ului şcolar la dispoziţia şcolii;
· Corelarea învăţământului profesional şi tehnic cu cerinţele agenţilor economici;
· Extinderea activităţilor extraşcolare;
· Dezvoltarea stagiilor de practică de specialitate/internship;
· Modificarea legislaţiei muncii pentru a permite elevilor peste 16 ani şi studenţilor să lucreze pe perioada vacanţelor, în condiţiile asigurării tuturor drepturilor specifice nivelului lor de pregătire şi vârstei lor;
· Urmărirea absolvenţilor pe parcursul traseului lor profesional pentru a înregistra feed-back-ului privind succesul lor în carieră;
· Dezvoltarea de programe de recalificare şi/sau formare continuă, în funcţie de nevoile înregistrate în sistem etc.;
· Reactivarea Agenţiei – înfiinţată în perioada guvernării 2001-2004 – care se ocupa de relaţia dintre şcoală/universitate şi mediul socio-economic. Finanţarea acestei agenţii se poate realiza integral din surse extrabugetare.

ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE ŞI EXTRACURRICULARE
Susţinerea acelor politici educaţionale extraşcolare şi extracurriculare care, prin completarea programelor şcolare aprobate, să asigure:
· educaţia pentru sănătate;
· educaţia civică;
· educaţia cultural artistică şi ştiinţifică;
· educaţia ecologică;
· educaţia prin sport;
· educaţia rutieră;
· educaţia pentru dezvoltarea durabilă.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞI EDUCAŢIA PENTRU MINORITĂŢILE NAŢIONALE ȘI PENTRU GRUPURILE DEZAVANTAJATE
În domeniul învăţământului şi educaţiei pentru minorităţile naţionale, în următoarea decadă, Guvernul trebuie să aibă în vedere:
· Asigurarea condiţiilor de însuşire a limbii române şi a limbii materne de către elevi;
· Creşterea capacităţii de cuprindere a învăţământului în limba maternă, simultan cu sporirea calităţii sale;
· Elaborarea manualelor şcolare în limbile minorităţilor naţionale pentru învăţământul obligatoriu şi stimularea elaborării şi/sau traducerii de manuale pentru învăţământul secundar superior;
· Restructurarea curriculumului şcolar din perspectivă multiculturală;
· Dezvoltarea reţelei de mediatori şcolari prin care se asigură încurajarea participării populaţiei rroma la învăţământul obligatoriu;
· Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice pentru învăţământul în limba minorităţilor;
· Asigurarea accesului fiecărui copil provenit din rândul minorităţilor (inclusiv a populaţiei rroma) la educaţia de bază şi stimularea participării acestora la niveluri superioare de educaţie.

DESCENTRALIZAREA ŞI DEPOLITIZAREA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
· Respectând principiul subsidiarităţii, Guvernul şi Ministerul Educaţiei vor da curs acelor politici care vor permite o mai bună gestionare la nivel micro a resurselor publice, în raport cu obiectivele educaţionale şi de dezvoltare regională pe care le au de îndeplinit.
· Descentralizarea nu se poate face însă fără întărirea legislaţiei privind responsabilitatea publică şi fără protejarea instituţiilor de învăţământ de interferenţele politicului. Aceste măsuri vor asigura întărirea ataşamentului comunităţilor locale faţă de activităţile care au loc în şcoală, asigurarea stabilităţii cadrelor didactice şi a echipelor de management şcolar şi creşterea gradului de transparenţă.

AUTONOMIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ŞI A CERCETĂRII
Autonomia instituţiilor de învăţământ superior este un principiu garantat de Constituţia României şi trebuie extins în raport cu actuala legislaţie.
Acest principiu se defineşte prin cinci componente:
· auto-guvernare, în baza unui cadru legal cât mai larg;
· finanţare pe bază de performanţă;
· dreptul de a avea o politică de personal proprie;
· dreptul de a decide asupra conţinuturilor de învăţare/cercetare, în condiţiile legii şi în raport cu obiectivele asumate de către fiecare instituţie de învăţământ în parte;
· responsabilitate publică în raport cu programele asumate.

DIMENSIUNEA EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
· Continuarea politicilor de consolidare a parteneriatelor internaţionale bilaterale şi multilaterale, încurajarea schimburilor de studenţi, cadre didactice etc. în cadrul programelor existente (Erasmus, CEPUS, Fulbright, DAAD, programele asociate spaţiului francofon, alte acorduri bilaterale etc.) şi dezvoltarea unor noi direcţii de cooperare internaţională.
· România trebuie să reintre pe piaţa serviciilor de educaţie pentru studenţi străini, ceea ce poate aduce, în acelaşi timp, atât prestigiu, cât şi importante resurse financiare.
· Consolidarea relaţiilor tradiţionale existente între România şi diferitele organisme internaţionale în domeniul educaţiei şi cercetării (Uniunea Europeană, Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă, Institutul European de Inovare şi Tehnologie, Consiliul Europei, Banca Mondială, UNESCO, OECD etc.).
· Consolidarea programelor de educaţie oferite etnicilor români din străinătate.
· Ministerul Educaţiei va continua politica activă legată de iniţiativele din domeniul educaţiei la nivel European și își va asuma și în viitor un rol în cadrul Procesului Bologna, Regional Cooperation Council (RCC), European Quality Assurance Register (EQAR) etc.
· Noul Guvern va dezvolta mecanismele de cooperare internaţională cu ţări aflate în dificultate din punct de vedere al reformelor educaţiei, în special în ceea ce privește atingerea obiectivelor asumate prin iniţiativa Education for All, iniţiativă susţinută de ONU și coordonată la nivel global de UNESCO

CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII UNIVERSITĂŢILOR ROMÂNEŞTI
Guvernul trebuie să adopte măsuri clare şi urgente prin care să asigure:
· Finanţare multianuală corespunzătoare şi previzibilă pentru instituţiile de învăţământ superior din România, pe baza criteriilor de excelenţă, în vederea consolidării bazei materiale şi realizarea de campusuri universitare noi, proces care trebuie corelat cu viziunea de dezvoltare a acestui sector pentru următorii 20 de ani – Universitatea Viitorului – 2030;
· Întărirea criteriilor de asigurare a calităţii, astfel încât să se treacă la dezvoltarea bazată pe performanţă;
· Concentrarea resurselor prin stimularea cooperării universitare şi nu prin măsuri care pun sub semnul întrebării autonomia universitară;
· Relansarea competiţiilor de granturi de cercetare;
· Introducerea unor măsuri de stabilizare a cadrelor didactice tinere în universităţile româneşti;
· Stoparea procesului de pensionare accelerată şi abuzivă a personalităţilor academice;
· Întărirea capacităţii de monitorizare, evaluare a sistemului (ex.: Registrul Matricol Unic, Cadrul Naţional al Calificărilor etc.) şi de planificare strategică, pe baza datelor statistice naţionale şi internaţionale etc.

PROGRAME PROPUSE PENTRU EDUCAŢIE
ŞANSE EGALE DE ACCES LA EDUCAȚIE PENTRU FIECARE COPIL DIN ROMÂNIA
· Finalizarea până la finalul anului 2016 a programului de campusuri şcolare adaptate nevoilor educaţionale specifice zonei (internat, cantină, ateliere, burse, îmbrăcăminte, rechizite şcolare).
· Finalizarea programului de investiţii în infrastructura şcolară pană în anul 2016.
· În fiecare comună va exista cel puţin o şcoală la standarde europene, dotată cu mijloace didactice moderne şi microbuze şcolare.
· Realizarea a 50.000 de noi locuri în grădiniţe şi creşe până în anul 2016.
RELAȚIA CU PIAȚA MUNCII ȘI ASIGURAREA UNEI CARIERE
· Stimularea parteneriatului public-privat dintre sistemul educaţional şi mediul economic, având ca principal obiectiv atragerea fondurilor europene, cu scopul creşterii ratei de absorbţie a absolvenţilor pe piaţa muncii.
· Dezideratul USL „O profesie pentru fiecare tânăr”.
STIMULAREA INSTITUȚIONALĂ A VOLUNTARIATULUI
· Definirea portofoliului educaţional drept criteriu fundamental de promovare în carieră.
· Stimularea iniţiativelor societăţii civile pentru promovarea voluntariatului.
ROMÂNII DE PRETUTINDENI
· Revigorarea şi extinderea cursului de limbă, cultură şi civilizaţie românească în Europa (în Italia, Spania, Franţa, Portugalia şi Cipru, și în perspectivă în cât mai multe State Membre) pentru elevii de cetăţenie română care învaţă în şcolile publice din statele menţionate.
· Atragerea tinerilor români, plecaţi în străinătate, în universităţile din România.
· Creşterea numărului de burse pentru copiii din Moldova şi copiii etnici români din statele vecine.
· Adoptarea de soluţii programatice pentru reîntregirea familiilor în care părinţii lucrează în străinătate.
O ŞCOALĂ INOVATIVĂ
· Motivarea cadrelor didactice, recunoaşterea rolului social prin salariu, respectarea demnităţii şi autonomiei profesionale;
· Integrarea, de urgenţă, a cadrelor didactice în programe de formare continuă, prin proiecte finanţate din fonduri structurale.
· Formarea continuă a cadrelor didactice va fi centrată pe:

· învăţământ digitalizat;
· curriculum adecvat formării inovative, creative şi formării de competenţe;
· pedagogie modernă, optimizarea relaţiei cu părinţii, elevii şi cu
autorităţile locale;
· actualizarea cunoaşterii în aria curriculară a disciplinei.

· Dezvoltarea creativităţii elevilor şi a capacităţii lor de inovare, punerea accentului pe achiziţii culturale, de cunoştinţe tehnologice, formarea deprinderilor pentru o viaţă sănătoasă, pentru sport, pentru mediu, în spiritul principiilor democratice, cunoaşterea a cel puţin două limbi străine;
· Promovarea, prin educaţie, a unui sistem de valori de referinţă în societate;
· Fundamentarea actului educaţional pe baza nevoilor de dezvoltare personală din
perspectiva obiectivelor din „Strategia Europa 2020” prin:

· Creşterea contribuţiei şcolii şi familiei în personalizarea educaţiei
copilului;
· Orientarea şcolară prin cabinetele psihopedagogice;
· Dezvoltarea deprinderilor de învăţare permanentă pentru creşterea capacităţii de adaptare la noi locuri de muncă.

· Informatizarea şi asigurarea accesului la internet rapid în toate unităţile şi instituţiile de învăţământ prin:

· Creare de noi oportunităţi de învăţare cu mijloace informatice, sisteme multimedia, softuri educaţionale şi reţele de date;
· Multiplicarea canalelor de comunicare şi a noi forme de socializare;
· Dezvoltarea informaticii de gestiune în administrarea şcolii;
· Introducerea manualelor electronice;
· Realizarea de reţele pilot pentru unităţi de învăţământ situate în zone defavorizate.

· Creşterea capacităţii de inovare şi de creativitate din perspectiva dezvoltării durabile prin:

· Educaţie complementară extracurriculară şi extraşcolară;
· Răspuns la nevoile educaţionale de formare ale elevilor şi părinţilor acestora pentru dezvoltarea creativităţii şi inovării;
· Susţinerea elevilor capabili de inovare şi creaţie.

· Asigurarea educaţiei complementare pentru creşterea capacităţii de adaptare şi pentru refacerea coeziunii sociale, prin:

· Dezvoltarea de alternative educaţionale;
· Formarea tinerilor prin activităţi sportive;
· Refacerea taberelor pentru elevi şi studenţi;
· Instituţionalizarea participării în proiecte şi programe cu teme care sunt complementare faţă de curriculum.

· Susţinerea programelor „Şansa a doua prin educaţie”, în vederea eliminării analfabetismului şi integrării pe piaţa muncii, prin:

· Garantarea egalităţii de şanse şi eliminarea oricăror forme de discriminare;
· Facilităţi, politici şi programe adecvate grupurilor vulnerabile;
· Programe suport pentru cei care au părăsit timpuriu şcoala.

· Garantarea autonomiei şcolilor şi a autonomiei profesionale a cadrelor didactice, prin:
· Instituţionalizarea autonomiei şcolilor cu asumarea responsabilităţii
publice faţă de performanţele şcolii;
· Autonomia profesională a cadrelor didactice în transpunerea
personalizată a programelor şcolare;
· Încurajarea formării consorţiilor şcolare şi asociaţiilor profesionale;

· Instituirea cadrului legal pentru parteneriatul şcolii cu autorităţile locale şi cu agenţii economici interesaţi;
· Participarea şcolilor şi a cadrelor didactice în programe şi proiecte care aduc beneficii procesului didactic;
· Realizarea de parteneriate pentru schimbul de bune practici cu unităţi şcolare din ţară şi din străinătate;
· Participarea la programe de formare profesională pentru dezvoltarea personală şi creşterea performanţei în cariera didactică;
· Încurajarea iniţiativei private în învăţământul preuniversitar.

· Generalizarea programului „Şcoala de după şcoală” în parteneriat cu autorităţile
locale, părinţi, agenţi economici, prin:

· Elaborarea cadrului general în care se desfăşoară programul „Şcoala de după şcoală”;
· Asigurarea autonomiei de decizie la nivelul şcolii în parteneriat cu părinţii şi autorităţile locale contributoare;
· Asigurarea cadrului normativ pentru cuprinderea în norma didactică a orelor efectuate în programul „Şcoala de după şcoală”.

· Garantarea autonomiei universitare, asociată cu răspunderea publică, prin:

· Libertatea comunităţii academice de a gestiona propriile programe de studii;
· Libertatea comunităţii academice de a-şi stabili şi alege democratic structurile de conducere;
· Sprijinirea iniţiativei private în învăţământul superior şi garantarea autonomiei funcţionale.

· Creşterea rolului universităţilor în dezvoltarea regiunilor proactive ale cunoaşterii

· Creşterea capacităţii de inovare a resurselor umane;
· Realizarea unei infrastructuri şi logistici adecvate;
· Dezvoltarea serviciilor şi a sectoarelor economice inovatoare;
· Dezvoltarea unor alianţe strategice între universităţi, companii private, agenţii de stat.

· Universităţi pentru crearea economiei cunoaşterii

· Participarea universităţilor la elaborarea politicilor și strategiilor publice;
· Dezvoltarea unor reţele de colaborare pentru crearea de cunoştinţe, diseminarea şi utilizarea lor pentru creşterea bunăstării;
· Dezvoltarea unor baze de cercetare pentru economia cunoaşterii;
· Dezvoltarea unor structuri eficiente pentru transferul de cunoştinţe şi de tehnologie;
· Dezvoltarea capacităţilor de cercetare în sectorul generării de cunoştinţe de interes comercial;

· Orientarea conţinutului procesului didactic în vederea creşterii capacităţii de
inovare a resurselor umane, prin:

· Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice;
· Transferul inovaţiei în produse şi pentru asigurarea unui învăţământ superior problematizat;
· Dezvoltarea creativităţii individuale a studenţilor.

· Dezvoltarea unor structuri intermediare menite să susţină parteneriatul dintre
universităţi şi companii – economia „verde”, bazată pe cunoaştere şi transfer
tehnologic.
· Încurajarea şi susţinerea „brokerilor cunoaşterii” – profesionişti hibrizi care au capacitatea de a înţelege rapid un domeniu şi care identifică rapid potenţialul, frontierele şi provocările cheie. Brokerii cunoaşterii au:

· competenţe antreprenoriale;
· capacitatea de a identifica idei interesante;
· priceperea de a organiza echipe;
· abilitatea de a cataliza dezvoltarea de noi idei.

· Crearea cadrului normativ necesar pentru ca universităţile, instituţiile guvernamentale şi companiile să lucreze împreună pentru creşterea bunăstării societăţii, prin:

· Autonomie în structurarea relaţiilor parteneriale;
· Garantarea libertăţilor academice în exercitarea profesiunii;
· Cuprinderea unui procent de cel puţin 10% din populaţia activă în programe de formare continuă.

Episodul viitor:

Oare de ce?

---

Am aflat din anumite surse că pe la finele lunii acesteia Rusia îşi va deplasa flotele navale în Marea Mediterana şi Marea Neagră pentru a constitui manevre comune... De ce oare Ministerul Apărării din Rusia organizează tocmai în 2013 acţiuni menite să testeze capacitatea de luptă şi viteza de reacţiea celor patru flote... şi încă în Marea Mediterană şi Marea Neagră?

Cele patru mari flote ale forţelor navale din Rusia vor organiza, la sfârşitul lunii ianuarie, manevre militare comune în apele Mediteranei şi ale Mării Negre, a relatat, miercuri, presa rusă.
Surse din cadrul Ministerului rus al Apărării au declarat că exerciţiile militare fac parte dintr-un plan de instrucţii ale forţelor militare din 2013. Scopul acestora este de a testa capacitatea de reacţie şi de luptă a flotelor în acţiunile comune şi de a obţine experienţă în acţiunile desfăşurate în apele Mării Mediterane şi Mării Negre.



(http://worldtravelmaps.info/black-sea-maps-where-how-and-when/black-sea-map-countries/)

În data de 04/12/2011 RIA Novosti anunţa că flota Rusiei la Marea Neagră era deplasată în Marea Mediterană. Surprinzător, atunci în articol apărea cumva şi Siria...

Dacă legăm totul şi de desele anunţuri din partea Ministerul de Externe Românesc transmise pe TV în legătură cu Siria...

(http://en.wikipedia.org/wiki/Northern_Fleet)

(http://en.wikipedia.org/wiki/Baltic_Fleet)

(http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Sea_Fleet)

(http://en.wikipedia.org/wiki/Pacific_Fleet_%28Russia%29)

Realizează cineva cam cât sunt toate flotele astea la un loc?

Programul de Guvernare 2013-2016 a noua parte

Episodul trecut:
Programul de Guvernare 2013-2016 a opta parte

DEZVOLTARE ŞI ADMINISTRAŢIE

DIRECŢII DE ACTIUNE
1. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene.
2. Prioritizarea investiţiilor şi lucrărilor publice în contextul unei dezvoltări regionale durabile şi echilibrate.
3. Regionalizare şi descentralizare administrativă şi financiară.
4. Modificarea legislaţiei în vederea eficientizării şi debirocratizării administraţiei publice.
5. Promovarea unor politici stimulative pentru stimularea performanţei profesionale a personalului din administraţia publică.

1. · Analiza urgentă a tuturor sumelor disponibile în cadrul programelor cu finanţare europeană şi realocarea acestora în vederea finanţării proiectelor aflate în listele de rezervă.
· Reinstituirea rolului strategic al Consiliului de Dezvoltare Regională. De asemenea, implementarea strategiilor locale / judeţene / regionale, prin prioritizarea proiectelor de la nivelul UAT-urilor care să conducă la o dezvoltare regională echilibrată.
· Promovarea de acte normative pentru:
- reducerea birocraţiei în sensul eliminării avizelor şi acordurilor la faza de pregătire a proiectelor, având ca sursă de finanţare fonduri publice și/sau europene, şi înlocuirea acestora cu avize de principiu, precum şi scutirea de orice taxe a acestora.
- Reglementarea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor fiecărei instituţii implicate în gestionarea şi controlul fondurilor europene pentru eliminarea supracontrolului sau lipsa de control în anumite cazuri.
- Impunerea unui cadru unic de accesare şi rambursare, indiferent de Program / AM / documentaţii tehnicoeconomice, avize, natura cheltuielilor eligibile, contribuţii la
co-finanţarea proiectelor, cereri de finanţare, rapoarte de progres etc.
- Impunerea de termene mai scurte pentru rambursarea cheltuielilor şi pentru încheierea de acte adiţionale la contractele de finanţare.
- Accelerarea procesului de achiziţii publice din fonduri europene prin introducerea noţiunii de prioritate maximă a publicării documentaţiilor de atribuire în SEAP a acestora.
- Introducerea unor măsuri de prevenire a corecţiilor financiare prin standardizarea documentaţiilor de atribuire, inclusiv a caietelor de sarcini şi introducerea standardelor de cost şi calitate pentru toate tipurile de achiziţii (servicii, lucrări, furnizare produse).

2. · Elaborarea unui plan strategic unitar de dezvoltare, care va avea ca obiectiv principal reducerea decalajelor intra şi inter regionale.
· Prioritizarea investiţiilor publice în cadrul planului strategic de dezvoltare şi stabilirea unor indicatori măsurabili, în corelare cu alocările financiare existente şi defalcarea acestora pe fiecare regiune şi judeţ.
· Se vor realiza şi continua următoarele programe:
- Programul „Satul Românesc” – finanţarea prioritară a unui pachet minim obligatoriu de investiţii publice de tipul: şcoală, biserică, dispensar medical şi farmacie, bibliotecă şi cămin cultural, apă şi canalizare, drumuri locale, iluminat public,
salubrizare, maşină de pompieri, ambulanţă, târg comunal etc. care să asigure un standard minim obligatoriu de civilizaţie şi confort.
- Programul pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor mici si mijlocii.
- Program pentru stimularea dezvoltării marilor aglomerări urbane prin măsuri instituţionale şi legislative.
- Program de modernizare a drumurilor judeţene pentru asigurarea accesibilităţii la reţelele de transport naţionale şi europene.
- Programe de construcţii de locuinţe:
Pentru tineri
Pentru unele categorii socio-profesionale (medici, profesori etc.)
Locuinţe sociale
- Programe de reabilitare termică a clădirilor de locuit și de reducere a riscului seismic.
- Continuarea programului „Termoficare 2006-2015”.
- Alte programe aflate în derulare, necesare şi oportune.
· Continuarea în vederea finalizării proiectelor începute şi neterminate, care se înscriu într-unul din programele ministerului, în baza unor priorităţi şi criterii ce vor fi aprobate după consultarea beneficiarilor.

3. · Definitivarea unui calendar riguros privind descentralizarea administraţiei publice care să conţină:
- repartizarea responsabilităţilor între administraţia publică centrală pe de-o parte şi cea regională şi locală, de cealaltă parte.
- realizarea transferului de competenţe în cadrul unui proces stabil şi transparent.
- evitarea dezechilibrelor financiare.
- asigurarea continuităţii furnizării serviciilor publice.
· Modificarea tuturor actelor normative cu privire la administraţia publică locală în vederea creării cadrului instituţional necesar descentralizării: Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, Legea 340/2006 a instituţiei prefectului, Legea 393/2004 a statutului aleşilor locali, Legea 95/2006 a descentralizării, Legea 315/2004 a dezvoltării regionale etc.
· Procesul de descentralizare trebuie să se realizeze pe trei nivele: local (comune, oraşe, municipii), judeţean şi regional, astfel încât majoritatea serviciilor deconcentrate din judeţe să devină instituţii de interes judeţean/local în coordonarea/subordinea autorităţilor locale.
· Realizarea cadrului instituţional necesar înfiinţării regiunilor teritorial administrative.
· Organizarea transferului de atribuţii şi de competenţe, între Guvern, pe de o parte şi regiuni şi judeţe, pe de altă parte, se va realiza în baza unor dezbateri publice, în colaborare cu mass-media, ONG-uri şi alte instituţii publice interesate precum şi cu informarea permanentă şi corectă a cetăţenilor.
· Transferul atribuţiilor către regiuni se va realiza în scopul dezvoltării echilibrate a acestora, respectiv:
- dezvoltarea economică a regiunii.
- gestionarea fondurilor europene la nivel regional.
- gestionarea infrastructurii de interes regional cu privire la transportul rutier, feroviar, fluvial, maritim, aerian.
- gestionarea infrastructurii de sănătate şi asistenţă medicală la nivel regional.
- promovarea obiectivelor de turism de interes regional.
- amenajarea teritoriului la nivel de regiune.
- dezvoltarea învăţământului preuniversitar tehnic şi profesional la nivel regional.
- elaborarea unor programe de interes regional pentru dezvoltarea agriculturii în vederea încurajării accesului produselor românești pe pieţele interne si externe, inclusiv prin crearea de branduri regionale.
- gestionarea programelor de protecţie socială la nivel regional.
- protecţia mediului la nivel regional.
- gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel regional.
- alte atribuţii etc.
· OBIECTIVELE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ vor urmări ca la nivelul fiecărei regiuni să existe cel puţin:
- un spital regional (cu medicină de înaltă performanţă).
- sistem regional de intervenţie în situaţii de urgenţă.
- infrastructura rutieră şi feroviară modernizată.
- un aeroport internaţional.
- un centru sportiv regional polivalent de nivel internaţional.
- un centru de afaceri regional.
- un centru cultural de nivel european.
- o universitate acreditată la nivel internaţional.
· Autorităţile centrale vor elabora toate politicile publice naţionale iar autorităţile regionale şi locale își vor elabora propriile politici cu respectarea cadrului, normelor, criteriilor şi standardelor stabilite prin politicile publice naţionale.
· Redefinirea competenţelor prefecţilor în contextul descentralizării şi transferului de competenţe de la autorităţile centrale la autorităţile locale.
· Procesul de descentralizare se va realiza prin asigurarea resurselor financiare corespunzătoare competenţelor transferate.
· Modificarea actelor normative care reglementează finanţele publice locale în vederea realizării următoarelor obiective:
- Asigurarea funcţionării sistemului administraţiei publice locale;
- Asigurarea dezvoltării comunităţilor locale;
- Eliminarea tuturor formelor de discriminare în alocarea fondurilor guvernamentale destinate autorităţilor locale;
- Întărirea capacităţii administraţiei locale de a atrage fondurile europene şi de a finanţa/cofinanţa programele de dezvoltare locală;
- Introducerea standardelor de calitate pentru serviciile publice furnizate populaţiei, a standardelor de cost şi a normativelor de personal aferente, astfel încât cheltuielile publice să devină justificate şi transparente. Acestea vor fi stabilite de către Guvern împreună cu structurile asociative ale autorităţilor locale.

4. · Delimitarea clară a răspunderii ordonatorilor de credite aleșilor locali în raport cu funcţionarii din subordine, cu privire la oportunitatea şi legalitatea actelor administrative emise.
· Modificarea prevederilor legale referitoare la atacarea în faţa instanţelor judecătoreşti a actelor administrative de către prefect (vezi suspendarea actului administrativ atacat, termenul de promovare a contestaţiei în instanţă etc.).
· Reconsiderarea rolului şi importanţei primarului şi preşedintelui consiliului judeţean în contextul atribuţiilor şi responsabilităţilor sporite în urma procesului de descentralizare.
· Armonizarea tuturor prevederilor din actele normative în vigoare care guvernează administraţia publică cu responsabilităţile şi competenţele actuale: Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancţionarea corupţiei, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituţia prefectului, Legea nr. 95/2006 privind descentralizarea, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională, Legea 273/2006 privind finanţele publice locale etc.

5. · Descentralizarea gestiunii funcţiei publice către ordonatorii de credite (recrutare, promovare, detaşare pe funcţie publică pe perioadă determinată) în vederea simplificării şi eficientizării sistemului administrativ.
· Crearea cadrului legislativ pentru încurajarea performanţei profesionale, limitarea exodului de cadre precum şi atragerea de categorii socio-profesionale deficitare la nivelul administraţiei publice, prin introducerea unor elemente stimulative.
· Profesionalizarea corpului funcţionarilor publici prin:
revizuirea sistemului de evaluarea a performanţelor profesionale.
reformarea sistemului de perfecţionare/formare a funcţionarilor publici și crearea unui corp de experţi formatori.
(http://www.gov.ro/upload/articles/117322/program-de-guvernare-2013-2016.pdf)

Acest capitol al Programului de Guvernare este neinteresant, uşor haotic... dar mai ales prost redactat. Sunt foarte nemulţumit. Ce fel de program de guvernare conţine formulări de tipul "Crearea cadrului legislativ pentru încurajarea performanţei profesionale". Păi tocmai aici era momentul exprimării acestui cadru legislativ. Înţeleg lenea şi frica unui politician de a exprima concreteţe în campania electorală, dar dacă ajungi să pui în programul de guvernare gânduri semi-exprimate... Personal cred că este absolut fără scuză. Tot acest capitol este astfel exprimat... parcă aud "vom face totul să nu fie rău şi să fie bine". Pur şi simplu nu am cum să am i părere despre acest capitol pentru că nu-mi transmite absolut nimic.

Episodul viitor:
Programul de Guvernare 2013-2016 a zecea parte

Nu veţi crede, dar şi germanii mai pun o haină pe ei ca să nu dea drumul la căldură

---

Eu ştiam că sunt cumpătaţi, ştiam că raţionalizează apa caldă, că-şi anvelopează apartamentele, că şi-au pus calorimetre pe calorifere de foarte multe decenii... Dar chiar aşa?!?!

Aproape 90% din cei chestionaţi au spus că au fost în mod activ atenţi cu privire la cât de multă energie electrică au folosit, la timpul de gătit, că au fost atent pentru a opri luminile...

46% din cele 1.100 persoane chestionate au spus că preferă să-şi mai pună o haină (mai ţineţi minte recomandarea lui Ceauşescu de acum 30 de ani) în loc să se joace cu termostatele lor.

Patru din cinci chestionaţi au arătat cu degetul spre politica de stabilire a preţurilor. Trei sferturi au acuzat sursele regenerabile.

Restul citiţi pe:
http://www.thelocal.de/national/20130102-47093.html#.UOSNzVIz1Eo

Unde va ajunge lumea asta, până unde va muşca criza? Mâine poimâine am putea citi undeva că germanii fac economie la bere...

(http://www.thelocal.de/politics/20130101-47069.html#.UOSRolIz1Eo)

(http://www.thelocal.de/politics/20121230-47045.html#.UOSRqVIz1Eo)

Cea mai lăudată măsură... nu tocmai fără probleme

---

O singură măsură a Guvernului Ponta a fost întâmpinată cu foarte multă voioşie şi încredere, o singură măsură a Guvernului Ponta este cerută de ani de zile, o singură măsură a Guvernului Ponta este considerată a fi "Pentru Relansarea Economică". Ei bine, domnul Dan Manolescu scrie un articol pentru revista Consultantul Fiscal... cum că e aşa, dar e şi altfel.

...noul sistem convenit cu FMI presupune colectarea de TVA la momentul încasării facturilor, dar nu mai târziu de a 90-a zi calendaristică de la data emiterii facturii. În schimb, exercitarea dreptului de deducere este amânată până la plata facturii şi este posibilă doar dacă se face şi dovada plăţii. Pe de o parte, plata TVA către stat este doar amânată, într-un interval de trei luni. Pe de alta, deducerea TVA-ului de la achiziții este condiționată de plata TVA conținut de facturile emise.

În prezent:

Creanță: 100 RON + TVA colectat: 24 RON;
Datorii: 100 u.m. + TVA deductibilă 24 RON;
TVA de plată = 0

Din 2013:
Creanță: 100 RON + TVA colectat: 24 RON;
Datorii: 100 u.m. + TVA deductibilă 24 RON;
TVA de plată = 24 RON după 90 de zile, până la plata furnizorilor.

(citiţi multe amănunte interesante pe http://www.dcnews.ro/2013/01/vezi-cum-te-pacalesti-cu-noul-sistem-de-plata-a-tva-la-incasarea-facturii-2/)

Din câte înţeleg eu, problema apare mai ales din faptul că există acel prag al cifrei de afaceri de 500.000 euro, pe de o parte, şi de faptul că TVA-ul nu se mai poate deduce decât în momentul în care el este plătit efectiv, de cealaltă parte.

Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a patra parte

---

Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.

Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a treia parte

Măsuri împotriva şomajului

Cuvântul "şomaj" este un cuvânt îngrozitor. El înseamnă că un om care trăieşte în societate — iar noi trăim în societate, deoarece oamenii nu trăiesc izolaţi unul de celalalt, ci formând o naţiune, un popor, trăiesc pentru a se ajuta unul pe celalalt —, deci cuvântul "şomer" înseamnă că un om care trăieşte în societate nu are mijloace de existenţă şi este nevoit să trăiască pe socoteala cuiva. Este o necesitate tristă şi înfiorătoare. Acest om trebuie fie să înceteze de a mai trai, fie să trăiască aşa cum se trăia mai înainte în Cuba, aşa cum trăiau şi mai continuă încă să trăiască mulţi în Cuba, să trăiască pur şi simplu printr-o minune.

Dar ce măsuri au luat împotriva acestui rău, ce remediu au găsit împotriva lui acei oameni prea inteligenţi care azi se ridică împotriva revoluţiei, ce anume au făcut ei ca să reducă numărul şomerilor — consecinţă a modului de viaţa ce a domnit în ţara noastră timp de 50 de ani şi pe care revoluţia l-a moştenit când a venit la putere? Aceasta cifră este însă şi o mărturie în favoarea noastră. De pe acum putem să opunem acestei cifre numărul oamenilor cărora le-am dat de lucru; prin urmare, putem să demonstram în mod incontestabil succesele pe care le-am dobândit în lupta împotriva şomajului, succese pe care guvernul revoluţionar le-a obţinut într-un singur an. Posedam deja cifre care dovedesc în mod incontestabil justeţea cauzei noastre, cauza care îşi propune drept scop lichidarea îngrozitoarei moşteniri ce ne-a fost lăsată.

Iată datele statistice — mai mult sau mai puţin precise — referitoare la numărul şomerilor existenţi în ianuarie 1959, adică în momentul când revoluţia a venit la putere. Ne referim la şomerii totali şi la şomerii parţiali, adică la oamenii care lucrau 20 sau 30 de ore pe săptămâna. În acel moment existau în ţară 661.000 de şomeri, dintre care 371.000 şomeri totali.

Aşadar, insula noastră, atât de bogată în resurse naturale, nu putea să asigure nici un fel de muncă unui număr de 371.000 de oameni, în timp ce vaste întinderi de pământ stăteau la noi nefolosite, utilizarea lor nefiind îngăduită celor ce voiau sa le lucreze.

Cu alte cuvinte, revoluţia s-a văzut în faţa unei sarcini dificile. Avea în faţa ei o ţară slab dezvoltată, cu rezervele valutare epuizate, cu o mulţime de datorii şi angajamente neîndeplinite, casele asigurărilor sociale în pragul falimentului, băncile inundate de bancnote depreciate, 371.000 de şomeri totali, 661.000 de şomeri totali sau parţiali. Acesta era tabloul care i se înfăţişa revoluţiei.

Pe lângă aceasta, ţara era dezorganizată, cu un aparat de stat descompus, o ţară în faţa căreia se ridicau probleme ce se ivesc în mod firesc în faţa oricărei revoluţii, de pilda îndepărtarea de ea a anumitor pături ale populaţiei, care luptau împotriva ei şi care se solidarizaseră cu regimul răsturnat. Ne-am lovit de ruina pe care ne-a lăsat-o războiul, de problema dezorganizării provocate de război. Ne-au rămas moştenire case prefăcute în scrum, familii fără mijloace de existenţa — victime ale acestui război. Pe lângă toate acestea, mai aveam o dificultate, cea mai grava: greutăţile pe care le creau revoluţiei duşmanii, obstacole pe care aceştia le ridicau în calea înfăptuirii masurilor revoluţionare îndreptate împotriva tuturor acestor rele.

Astfel, ţara se afla în faţa dilemei: ori să încerce să lichideze toate acestea, ori să lase totul aşa cum a fost. Nu mai era vorba numai de greutăţile moştenite, ci şi de cele care trebuiau să se ivească dacă am fi încercat să le rezolvam, întrucât aceasta ar fi însemnat de fapt să lezam interesele multora, interesele acelora care s-au opus dezvoltării ţării, care au împiedicat dezvoltarea naţiunii.

Aşa se prezenta situaţia ţării. Acest tablou ar putea fi completat cu multe alte elemente, ca, de pilda, lipsa de pregătire tehnica a poporului nostru pentru a putea trece la înfăptuirea acestei mari sarcini. Cu alte cuvinte, în momentul în care înfăptuirea acestei mari sarcini cerea folosirea de specialişti trebuia să ne lovim inevitabil de faptul că poporul nostru nu era pregătit s-o înfăptuiască. Căci nimeni nu s-a îngrijit înainte de acest lucru, nimeni nu a creat condiţii prielnice pentru toate acestea. În această situaţie a început revoluţia să-şi înfăptuiască sarcina, şi a reuşit numai într-un singur an să reducă numărul şomerilor totali de la 371.000 — acesta era numărul şomerilor totali în ianuarie 1959— la 237.000 în ianuarie 1960. (Aplauze.) Aşadar, numărul şomerilor s-a redus cu aproximativ 134.000 de oameni. (Aplauze.)

Ca urmare a acestui fapt, precum şi a creşterii salariilor — consecinţa a restabilirii drepturilor oamenilor muncii, nesocotite ani de-a rândul—, diferenţa dintre suma totală a salariilor primite în 1958 şi 1959 a fost următoarea: în 1958 suma totală a salariilor plătite a reprezentat 722.990.000 de pesos, pentru ca în 1959 aceasta sumă să se ridice la 1.055.538.600 de pesos. (Aplauze.) Cu alte cuvinte, salariile oamenilor muncii au sporit într-un singur an cu 332.000.000 de pesos. (Aplauze.) Acestea sunt datele statistice. Dar problemele economice ale naţiunii s-au rezolvat oare chiar atât de uşor? Înseamnă oare aceasta că problemele economice ale naţiunii au putut fi uşor rezolvate? Nicidecum. Veniturile au crescut după ce au fost restabilite şi redate oamenilor muncii drepturile lor legitime. Veniturile au crescut după ce un mare număr de oameni au căpătat de lucru. Aceste venituri au crescut după ce a sporit numărul şantierelor, după ce au fost extinse suprafeţele însămânţate, după ce a crescut productivitatea muncii în uzine. Aceste venituri au crescut după ce a fost lichidată contrabanda; după ce populaţia a devenit conştientă de necesitatea de a consuma produse indigene; după ce au fost redeschise uzinele care anterior fuseseră închise; după ce a fost sporit numărul celor ce lucrează în uzine; după ce muncitorii au început să lucreze săptămâna întreagă în loc de o zi sau doua pe săptămâna cum se lucra, de pilda, în trecut la întreprinderile textile (aplauze); după ce au fost redeschise întreprinderile de prelucrare a melasei; după ce a fost activizată viaţa economică a ţării.

Dar rezolvarea problemei s-a redus oare numai la sporirea veniturilor? O dată cu creşterea veniturilor se ridică, fireşte, şi nivelul de trai al fiecărei familii, dar creşterea veniturilor nu rezolvă încă problema economică. Problema economică nu se rezolva atât de simplu, căci, aşa cum am mai spus cândva în Consiliul Confederaţiei oamenilor muncii din Cuba, dacă această problemă ar putea fi rezolvată numai prin sporirea veniturilor, prin decretare, am fi rezolvat-o încă acum un an, am fi rezolvat problemele economice ale republicii încă în urmă cu un an. (Aplauze.)

Şi România zile de astăzi este în starea de trecere printr-un război. Un război politic nimicitor, o luptă continuă cu devalizarea acestei ţări, ba prin "jaf", ba prin "privatizare", ba prin "vânzare la fier vechi", ba prin "lăsare în paragină", ba prin "demolare"... ba prin "prostie şi nepricepere".

Mai mult, astăzi în România oamenii trăiesc izolaţi, nu mai formează o naţiune sau un popor... românii sunt o simplă populaţie mânată de colo-colo cu biciul veniturilor şi a "poterei" de tip DNA.

Cei mai înalţi reprezentanţi ai statului vorbesc nu despre necesitatea întrajutorării... ci de omul gras (asistatul social) care stă în spinarea omul slab (economia privată). În România minunile nu se întâmplă, zeci de mii de oameni devin un fel de colonie de dăunători care colcăie în clădiri de cămăruţe igrasioase şi insalubre... România secolului XXI mai îngăduie condiţii de viaţă cu toalete şi duşuri comune pe etaj... Unde este minunea care face românul părăsit de noroc să supravieţuiască uman fără să-i spună nimeni că este omul gras cocoţat pe spatele unui slab care produce PIB? Omul sărac şi sărman este profund umilit, pus să alerge după acte care să-i ateste sărăcia, să stea la cozi, să mulţumească pentru "pomana" care i se dă în numele solidarităţii.

România de astăzi, poartă încă cu urme de bogăţie naturală, are încă cu întinderi vaste de teren agricol lăsat pradă buruienilor... România de astăzi este recăzută în stadiul de ţară subdezvoltată după ce, timp de decenii, alergase spre statutul de "în curs de dezvoltare" şi visa la statutul de "ţară dezvoltată" înscrisă pe deplin în contextul ţărilor europene. Trăim astăzi într-o Românie cu rezervele valutare, dacă nu epuizate, cu siguranţă incapabile să-şi "facă treaba", altfel nu ar fi necesare împrumuturile FMI... trăim într-o Românie cu o mulţime de datorii şi angajamente neîndeplinite, trăim într-o Românie cu probleme la bugetul de pensii, la bugetul sănătăţii, la bugetul şomajului... deci cu casele asigurărilor în pragul falimentului, trăim într-o Românie care a trecut recent printr-o denominare a bancnotei şi în care băncile sunt inundate de bancnote în curs de depreciere, credite neperformante, dobânzi uriaşe, aberaţii în ceea ce priveşte condiţiile de creditare, când "cu buletinul", când deloc... Trăim într-o Românie dezorganizată, aproape total disfuncţională din cauza unui aparat de stat descompus, politizat, ce deserveşte mai mult interese particulare decât toţi cetăţenii... Trăim într-o ţară în care "specialiştii angajaţi politic" nu au nici un fel de abilitate de a duce la cap o sarcină cu o ţintă practică. În sfârşit trăim într-o Românie care, pe hârtie, merge mult mai bine decât simţim pe pielea noastră... fără ca o eventuală creştere a nivelului de trai să însemne o dezvoltare a sectorului economic. Dar despre nivelul de trai episodul viitor.

Acum aş vrea să dau nişte date despre rata şomajului în România:

Anul	Rata şomajului la nivelul lunii decembrie
1991	3
1992	8,2
1993	10,4
1994	10,9
1995	9,5
1996	6,6
1997	8,9
1998	10,4
1999	11,8
2000	10,5
2001	8,8
2002	8,4
2003	7,4
2004	6,3
2005	5,9
2006	5,2
2007	4,1
2008	4,4
2009	7,8
2010	6,87
2011	5,12

(http://www.zf.ro/infografice/evolutia-ratei-somajului-in-romania-sursa-anofm-8881453)

Somajul forme, cauze, evolutii from Miu Alexandru

(Atenţie cu acest document... deşi este o sinteză destul de bună, are greşeli. De exemplu este introdus şomajul conjugal în loc de şomajul conjunctural... asta ce mi-a sărit mie în ochi, căci nu prea mai văd)

Nu poţi scădea şomajul apelând la munca forţată... nu poţi scădea şomajul apelând la repartiţii de stat pentru a popula locurile de muncă neatractive, poţi însă scădea şomajul constituind avantaje financiare ce încurajează munca. Fidel Castro spune aici un lucru extrem de important... Un şomaj mare (vis-a-vis de populaţia de atunci a Cubei) se constituia în condiţiile în care economic se puteau constitui locuri de muncă. La fel este şi cazul României de astăzi, contextul economic actual poate dezvolta aceste locuri de muncă, numai că nimeni nu provoacă această dezvoltare, presiunile externe (de tip Banca Mondială sau FMI) sunt pentru închiderea activităţii cu capital românesc, presiunile comercianţilor sunt pentru consumul produsului de import... De la firmele închise, vândute la fier vechi, falimentate, până la milionul de hectare de pământ arabil care nu beneficiază de o exploatare de natură economică... toate aceste oportunităţi economice abandonate şi contrabalansate de importuri... pot găzdui locuri de muncă. Cu toată dragostea pentru statul minimal, neintervenţionist, dar dacă nu ai soluţii pentru ca un milion de hectare să producă economic profitabil, ca stat nu-ţi faci treaba.

Episodul viitor:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a cincea parte

Salvarea SUA... un nou război. Cu noi? Fără noi?

---

UPDATE:
Președintele american Barack Obama a făcut aceste declarații după ce Camera Reprezentanților a aprobat o lege ce mărește taxele pentru americanii înstăriți și amână cu două luni tăierile de cheltuieli, cu 257 de voturi pentru la 167 contra, relatează BBC, citat de ziare.com. Barack Obama a salutat votul, susținând că legea este destinată să prevină o creștere a taxelor pentru clasa de mijloc, prin creșterea taxele celor mai bogați 2% dintre americani. Președintele american a adăugat că deficitul bugetar rămâne, însă, ridicat, iar politicienii trebuie să se concentreze “pe ce e bine pentru țară”. Totodată, piețele asiatice au răspuns pozitiv votului, indexul Hang Seng din Hong Kong crescând cu 2,1% la deschiderea piețelor financiare, urmat de Kospi din Coreea de Sud cu 1,7% și ASX din Australia cu 1,2%.
(pe larg http://www.dcnews.ro/2013/01/sua-au-evitat-varful-fiscal-criza-financiara-depasita-pentru-moment/)

Semne rele anul are

---

După enunţurile îngrijorătoare venite din Germania prin vocea autorizată a doamnei cancelar... răsfoiam site-ul recomandat de preşedintele României, şi mă refer la Vocea Rusiei, pentru a vedea şi un punct de vedere diferit de propaganda ce ajunge la noi... sau, mă rog, un altfel de propagandă. Ce credeţi că citesc?

* În Grecia şi Portugalia s-a oprit transportul public

* În 2012, în Belgia au dat faliment un număr record de întreprinderi. Potrivit Graydon, în 2013 vor da faliment 12.500 de întreprinderi mici şi mijlocii.

* Hollande intenţionează să introducă impozitul de 75% pentru oamenii bogaţi

Se simte miros de sânge în economia europeană. Doamnelor şi domnilor, pe lângă SUA, anul acesta cred că ne aduce ceva probleme şi Europa. Îmi este teamă că nu mai avem unde să ne ascundem... viaţa va fi un iad.

Programul de Guvernare 2013-2016 a opta parte

---

Episodul trecut:
Programul de Guvernare 2013-2016 a şaptea parte

CULTURĂ

Misiunea principală a politicilor culturale rezidă, pe de o parte, în sporirea capacităţii de inventariere, conservare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului cultural naţional şi local, iar pe de altă parte în susţinerea celor mai semnificative forme de creativitate artistică, precum şi a industriilor culturale celor mai competitive. Metoda prin care se urmăreşte realizarea acestei misiuni este reprezentată de sprijinirea colectivităţilor locale în creşterea capacităţii instituţionale, bugetare şi tehnice de încurajare, gestiune, protecţie şi promovare a expresiilor culturale locale şi a creativităţii individuale. Acest sprijin are în vedere facilitarea formelor de acces atât la fondurile publice, cât şi la programele europene dedicate patrimoniului cultural, industriilor culturale sau dezvoltării regionale şi turismului.

Cultura naţională este expresia cea mai cuprinzătoare a identităţii naţionale înţeleasă în profunzimea şi diversitatea ei istorică, iar patrimoniul cultural reprezintă cea mai importantă zestre pe care naţiunea o poate aduce în spaţiul comun european. În această etapă, prezervarea patrimoniului construit este principala urgenţă a politicilor culturale. Protejarea şi cunoaşterea patrimoniului cultural naţional, de o diversitate unică în Europa, trebuie să devină o prioritate pentru întreaga societate românească, prin introducerea acestei teme în educaţia formală şi informală. Pe această cale, cultura va deveni un bun public constitutiv al cetăţeniei democratice, deopotrivă naţională şi europeană. Tocmai de aceea, propunem o viziune care să conducă la o valorificare intensivă şi extensivă a patrimoniului cultural material şi imaterial al României.

Obiective fundamentale
· Elaborarea, supunerea spre dezbatere publică şi promovarea legislativă a Codului Patrimoniului Cultural, în vederea realizării unei protecţii efective şi eficiente a patrimoniului cultural şi a introducerii sale în circuitul naţional şi internaţional.
· Instituirea Sistemului Naţional de Educaţie şi Formare în domeniul patrimoniului construit, cu integrarea mecanismului de atestare a specialiştilor şi experţilor în domeniu.
· Finalizarea inventarierii şi clasării patrimoniului naţional construit şi mobil şi întărirea dispozitivului legal şi a mijloacelor administrative de salvare, protejare şi punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, ca şi a siturilor şi ansamblurilor urbane şi a monumentelor de for public.
· Constituirea Fondului Patrimoniului Naţional, instituţie publică ce urmează să preia în administrare, să restaureze, să conserve şi să pună în valoare monumentele istorice şi de arhitectură cu un statut incert al proprietăţii sau aflate în proprietate degradare.

Direcţii de acţiune
· Pregătirea documentului de fundamentare în vederea demarării negocierilor cu Comisia Europeană pentru Programul Operaţional Sectorial Cultură-Patrimoniu-Educaţie, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Ministerul Fondurilor Europene.
· Reinstituirea programului „Patrimoniului în pericol” destinat muzeelor etnografice în aer liber pe bază de cofinanţare cu contribuţie privată, mecenat şi sponsorizări.
· Iniţierea procedurilor de înscriere a Ansamblului monumental „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, contribuind astfel la promovarea si recunoaşterea valorilor culturale române la nivel internaţional.
· Demararea unui proiect complex de rezolvare a situaţiei ansamblului Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, sit aflat pe Lista Patrimoniului Mondial din 1999 datorită valorii sale excepţionale din punct de vedere istoric si cultural.
· Promovarea ceramicii de Horezu, ca element de patrimoniu imaterial naţional, dată fiind înscrierea acesteia pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial.
· Încurajarea şi sprijinirea cercetărilor in domeniul patrimoniului imaterial din România, prin inventarierea elementelor de patrimoniu si finalizarea celui de-al II-lea volum din Patrimoniul cultural imaterial din România. Repertoriu II, precum şi adoptarea unor noi acte normative pentru protejarea patrimoniului imaterial in acord cu Convenţia UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 2003.
· Elaborarea proiectului şi constituirea colecţiilor pentru un „Muzeu al comunismului”, ce va ilustra viaţa cotidiană sub socialismul de stat, cultura materială, represiunea şi formele de rezistenţă.
· Proiectarea unei săli de concerte la standarde internaţionale în Bucureşti ce urmează să devină centrul de referinţă pentru Festivalurile Enescu.
· Susţinerea sistematică şi continuă a participării româneşti la evenimente culturale de talie internaţională (Bienala de la Veneţia, Salonul Internaţional al Cărţii etc.).
· Dezvoltarea parteneriatului public-privat în domeniul industriilor artistice (media, publicitate, design, modă etc.).
· Întregirea misiunii Institutului Naţional al Patrimoniului cu o dimensiune de formare continuă şi de atestare a profesioniştilor patrimoniului naţional.
· Constituirea, pe lângă Institutul Naţional al Patrimoniului, a unui Centru Naţional de Restaurare care să grupeze profesionişti ai restaurării şi ai meşteşugurilor de artă şi care să fixeze standardele naţionale pentru intervenţiile asupra monumentelor şi obiectelor de patrimoniu mobil.
· Prezervarea şi dezvoltarea meseriilor artistice în cadrul unui program realizat în
comun cu Ministerul Educaţiei.
· Dezvoltarea, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, a educaţiei artistice şi culturale la nivelul învăţământului preuniversitar, precum şi a cercetării ştiinţifice în domeniul patrimoniului la nivelul învăţământului universitar.
· Lansarea proiectului Repertoriului Naţional al Monumentelor Istorice în cooperare cu Academia Română.
· Clarificarea legislativă şi sporirea rigorii reglementărilor în materia proprietăţii literare şi artistice.
· Elaborarea şi implementarea, în parteneriat cu Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi cu Primăria Sectorului 3, a proiectului integrat „Centrul istoric al Capitalei”, pentru constituirea unei arii culturale protejate, punerea în valoare a monumentelor istorice şi a patrimoniului arhitectural, a industriilor şi meşteşugurilor artistice.
· Sprijinirea creaţiei artistice contemporane prin susţinerea taberelor de creaţie, organizarea de expoziţii şi evenimente culturale în parteneriat cu Institutul Cultural Român.
· Susţinerea industriei cinematografice româneşti pentru a-şi întări competitivitatea
pe plan internaţional.
· Sprijinirea Bisericilor pentru introducerea sistemelor de securitate în lăcaşurile de cult ce adăpostesc obiecte mobile de patrimoniu.
(http://www.gov.ro/upload/articles/117322/program-de-guvernare-2013-2016.pdf)

După cum vedeţi, vorbim despre o serie de obiective necesare şi, în oarecare măsură, măreţe din punctul de vedere al istoriei... numai că ele trenează de atâta timp încât par un alt fel de Fata Morgana.

De exemplu, Codul Patrimoniului Cultural Naţional trenează de... nici nu ştiu de când.

El este practic conceput, http://www.cultura.ro/page/232, este pe site-ul ministerului măcar în structură...

Instituirea Sistemului Naţional de Educaţie şi Formare în domeniul patrimoniului construit era prevăzut şi în Programul de Guvernare al Guvernului Ponta I... Între timp cetăţile dacice s-au mai degradat un pic...

Centrul Naţional de Patologia şi Restaurarea Documentelor există, ca un precursor al Centrului Naţional de Restaurare pentru secţiunea documente, dar nu am auzit pe la ştiri să existe un fond de documente restaurate care să poată fi consultate pe internet... nici măcar nu am văzut ceva documentare de tip Discovery.

Cultura Românei pare un călcâi a lui Ahile pentru orice guvernare. Daniel Constantin Barbu este o figură aparte în acest guvern şi sunt tare curios dacă măcar domnia sa...

Episodul viitor:
Programul de Guvernare 2013-2016 a noua parte

Sunt român, dar tot îmi fac griji pentru poporul american

---

Nu prea obişnuiesc să cocoloşesc politicienii cu atenţie prefăcută atunci când ei mint, manipulează, dau cu barda în popor. Numai un nebun nu se gândeşte că atunci când Statele Unite strănută nu se produce o epidemie în România. Actuala criză mondială este un exemplu proaspăt şi foarte clar, nimic nu poate fi negat.

30 Octombrie 2008

"Nu spun ca Romania nu este afectata de criza financiara", a spus Basescu, adaugand ca tara poate trece cu bine de criza, "daca are vointa si cap".

Presedintele a facut, de asemenea, referire, la importanta corelarii politicii monetare cu politica fiscala. "Nu vom reusi sa depasim criza cu efecte minime daca nu va exista o corelatie puternica intre politica monetara si cea fiscala. Este esential ca, in 2009, cand efectele crizei se vor accentua, politicile economice sa fie extrem de bine corelate", a mai spus Basescu, citat de NewsIn.

El considera ca decizia Standard & Poor's, de scadere a ratingurilor Romaniei, a fost precipitata. "S&P s-a grabit, nu a utilizat informatiile cu acuratete. Nu port razboaie cu Standard & Poor's, insa la ultimul consiliu european s-a decis introducerea unui sistem de supraveghere a agentiilor de rating. E usor sa dai rating Romaniei, dupa ce nu ai reusit sa identifici ce se intampla in Statele Unite", a spus Basescu.

El a precizat ca, in schimb, agentia de rating Moody's a avut o abordare diferita, fiind "mai bine informata fata de situatia sistemului bancar, a rezervelor valutare si a datoriei publice" si remarcand ca "marea problema nu este cresterea salariilor, ci deficitul bugetar".
(http://www.wall-street.ro/articol/Economie/51872/Basescu-Romania-are-toate-conditiile-sa-nu-fie-consistent-afectata-de-criza.html)

Şi totuşi criza a fost năucitoare...

04 August 2010

"Va rog sa va ganditi cum se duce un sef de stat si spune:
- Mai am nevoie de imprumuturi .
- Dar ce autostrazi vrei sa faci?
- Nu, ca sa platim salariile si pensile...
O tara care ia imprumuturi ca sa-si plateasca salariile si pensile este o tara de mana a doua, din capul locului", a explicat Traian Basescu, in direct la TVR1.

"Trebuie sa luam bani pentru investitii, nu ca sa mancam", a mai declarat seful statului, care sustine ca Romania nu poate fi considerata in pragul falimentului, pentru ca inca mai exista lichiditati.

"In faliment esti cand nu mai ai lichiditati, iar noua inca ni le asigura piata, FMI, UE, bancile. Trebuie sa intelegem ca avem nevoie sa fim solidari pentru a fi respectati ca tara, trebuie sa luam bani pentru investitii, nu ca sa mancam", a mai spus Traian Basescu.
(http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-o-tara-care-se-imprumuta-pentru-salarii-si-pensii-e-o-tara-de-mana-a-doua-1033476)

26 Iulie 2011

Presedintele Traian Basescu a declarat, luni seara la TVR, ca Romania nu are nevoie anul acesta, in mod cert, de niciun euro de la FMI sau UE, dar nu se stie ce se va intampla dupa 2011.

"Probabil domnul Ponta are nevoie de bani ca sa fie copilot la raliuri si s-a gandit ca numai de la Fond ar putea veni pentru o sponsorizare", a declarat Traian Basescu, in replica la afirmatiile presedintelui PSD, Victor Ponta, potrivit carora este "o certitudine" faptul ca Guvernul va folosi si banii pusi la dispozitie de FMI prin acordul stand-by de tip preventiv.

El a subliniat ca Romania nu are nevoie anul acesta "in mod cert" de niciun euro de la FMI sau de la UE. "Nu stim ce se va intampla dupa 2011 pe piete. Vedeti ca in momentul de fata are mari probleme de plati cea mai mare economie a lumii – Statele Unite. Deci nu pun mana in foc, ca de asta l-am facut – sa avem asigurate 3,5 miliarde de la FMI si 1,5 miliarde de la UE. Eu sper sa terminam acordul sa nu avem nevoie sa tragem acesti bani, daca vom continua procesele de reforma a companiilor. Pentru acest an, sigur, pun mana in foc ca nu luam niciun euro de la Fond sau nicio unitate – DST", a mai spus seful statului, potrivit Mediafax.

Copresedintele USL Victor Ponta a declarat, luni, ca este "o certitudine" faptul ca Guvernul va folosi si banii pusi la dispozitie de Fondul Monetar International prin acordul stand-by de tip preventiv.

In luna martie, autoritatile romane au decis sa prelungeasca intelegerea cu Fondul Monetar International, printr-un acord de tip preventiv in valoare de 3,09 miliarde DST (circa 3,5 miliarde de euro), respectiv 300% din cota pe care o are Romania la FMI. Atunci, FMI a pus la dispozitia Romaniei o prima transa in valoare de 60 de milioane de drepturi speciale de tragere (67 milioane euro).

Noul acord cu FMI este insotit de un sprijin preventiv de 1,4 miliarde euro de la Uniunea Europeana si de un imprumut de 400 milioane de euro de la Banca Mondiala.
(http://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/basescu-romania-nu-are-nevoie-anul-acesta-de-niciun-euro-de-la-fmi-585754.html)

OK, cred că aţi înţeles ce vreau să spun... Să trecem acum la Statele Unite...

Editorial Bogdan Chiriac (alias "Morsa Competentă"):

Știrea Crăciunului din acest an nu a venit din România sau din Europa, ci din Statele Unite. Administrația de la Washington, în frunte cu președintele Barack Obama, și-a întrerupt vacanța de iarnă, din cauza gravelor probleme economice cu care se confruntă America. Pe scurt, Administrația a depășit plafonul de îndatorare de 16 trilioane de dolari, stabilit acum un an și jumătate!

Administrația Obama a cheltuit în continuare, nebunește, mult mai mult decât a încasat. Problema este că vor avea de suferit nu doar americanii, ci și Uniunea Europeană, a cărei economie este strâns legată de cea a SUA. Este cel mai cumplit semnal cu care începe 2013, an în care Germania are alegeri, iar Franța are toate șansele să urmeze Spania și Italia pe drumul crizei. Despre Grecia toată lumea știe că a devenit un sac fără fund, unde oamenii politici europeni ezită, deja de doi ani, să ia măsuri radicale.

În România, dl Guvernator Traian Băsescu a transmis națiunii de pe snowmobile că el n-are nicio problemă, griji să-și facă Guvernul.

Într-adevăr Guvernul are a-și face toate grijile din lume, inclusiv că nu are program de guvernare și niciun buget credibil pentru anul viitor. În schimb, Administrația de la București se bucură în continuare de cea mai lungă vacanță de iarnă între toate statele din Uniunea Europeană.
(http://www.dcnews.ro/2012/12/stirea-craciunului/)

Nu intuiţi de ce am tot citat din meşterul cârmaci la început? Păi ce spune domnul Obama?

President Obama: "we don’t have to worry about [the debt] short term"

Marfă... ce înseamnă trilioanele astea... o nimica toată. Statele Unite sunt măreţe, puternice, atotputernice...

David Letterman: “Now do you remember what that number was [when you walked into office]? Was it $10 trillion? Was it that?”

President: “Ah, I don’t remember what that number was precisely, but.…”

Cum să-ţi aminteşti de o cifră măruntă de "$10.6 trillion".



Vezi şi: http://blog.heritage.org/2012/09/19/obama-dont-worry-about-16-trillion-debt/

Şi pentru că ne cam încurcăm în asemenea cifre mari şi ele devin depersonalizate...



Chiar în ziua în care domnul Chiriac făcea acel comentariu, americanii citeau şi ei următorul editorial (într-o traducere pamfletară proprie):

- Văleu!, strigau matematicienii de la Departamentul Trezoreriei. Plafonul datoriei ne va lovi mişeleşte mai devreme decât ne aşteptam. OK, staţi liniştiţi la locurilor voastre, nu vă faceţi griji... Facem noi nişte trucuri în contabilitate şi îl mânărim spre luna februarie. De ce? Pentru că el poate!

Mulţi nu prea înţeleg cum vine treaba cu impozitarea "turbo tax", dar vor înţelege desluşit în momentul în care vor întoarce pe dos buzunarele goale. Ceva e putred în Trezorerie, cineva nu a făcut economie la duşuri... Or banii au miros... Pe de o parte preşedintele Obama doreşte o eliminare a plafonului datoriei, de cealaltă parte doreşte şi o creştere netă pentru următorii ani... Iaca predicţia de atingere a plafonului este deja greşită înainte de a se aplica planurile minunate. Absolut şocant... Mă rog, românii s-au obişnuit, şocant pentru americani.
(citiţi şi originalul http://www.redstate.com/cjd87/2012/12/27/great-news-16-4-trillion-debt-ceiling-to-be-hit-dec-31/)

Am lăsat pentru final...

Proiectul de buget al Statelor Unite

Cum se împrumută România cu buletinul nostru

---

Hai să luăm nişte bani să fim liniştiţi.



15 mai 2012
Primul ministru Victor Ponta a declarat că discuțiile cu Banca Mondială pentru acordarea unui împrumut în valoare de un miliard de euro au fost finalizate cu succes, iar acordul de credit va fi aprobat în ședința de Guvern de mâine.

Banii ar urma să fie la dispoziția României, ”ca sumă de siguranță, pentru orice fel de necesități”, conform declarației lui Ponta.
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/guvernul-ponta-ia-un-credit-de-consum-de-la-banca-mondiala-981614.html#ixzz2GiagOpUv)

16 Mai 2012
Credit de un miliard euro de la Banca Mondiala - Guvernul a aprobat memorandumul
(http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/credit-de-un-miliard-euro-de-la-banca-mondiala-guvernul-a-aprobat-memorandumul-1167636)

15 Iunie 2012
Ponta, despre împrumutul de la Banca Mondială: Sper să fim suficient de deştepţi să folosim banii într-un mod eficient
(http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/ponta-despre-imprumutul-de-la-banca-mondiala-sper-sa-fim-suficient-de-destepti-sa-folosim-banii-intr-un-mod-eficient-267656.html)

30 Noiembrie 2012
Ministerul Finanţelor vrea să împrumute 3,1 miliarde lei de la băncile locale, în decembrie
(http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/162027-Ministerul-Finantelor-vrea-sa-imprumute-31-miliarde-lei-de-la-bancile-locale-in-decembrie.html)

10 Decembrie 2012
MFP a împrumutat luni aproape 500 de milioane de lei de la bănci
(http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/164870-MFP-a-imprumutat-luni-aproape-500-de-milioane-de-lei-de-la-banci.html)

01 Ianuarie 2013
Ministerul Finanţelor Publice vrea să împrumute 4,6 miliarde lei de la băncile locale, în ianuarie
(http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/168146-Ministerul-Finantelor-Publice-vrea-sa-imprumute-46-miliarde-lei-de-la-bancile-locale-in-ianuarie.html)

Eu zic să fiţi atenţi ce faceţi cu buletinul (cardul) de identitate. Dacă cineva vi-l fură şi face împrumuturi cu el în numele domniei voastre... s-ar putea să rămâneţi pe drumuri.

Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a treia parte

---

Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.

Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a doua parte

Datoria guvernului revoluţionar

De ce noi, reprezentanții puterii revoluționare, nu ne temem să răspundem în faţa poporului (aplauze), nu ne temem nici să răspundem duşmanilor poporului nostru? Pentru că noi spunem întotdeauna adevărul, nu-1 ascundem niciodată naţiunii, privim problemele în esenţa lor şi avem posibilitatea deplină să dovedim tuturor duşmanilor ca revoluţia a acţionat şi acţionează just; în acest sens deţinem dovezi incontestabile, cifre, fapte de netăgăduit. Iar atunci când noi dovedim adevărul cu ajutorul acestor cifre, cu ajutorul acestor fapte, duşmanii revoluţiei sunt nevoiţi sa tacă (aplauze), fiindcă ei n-au spus niciodată poporului adevărul, n-au cautat niciodată să lupte împotriva răului. Ei propuneau pentru rezolvarea celor mai importante probleme proiecte absurde şi irealizabile, care nu făceau decât să contribuie la sporirea nenorocirilor noastre şi la o agravare a problemelor. Iată de ce, după 50 de ani de existenta a republicii, ei au lăsat poporului nostru numai aceasta moştenire catastrofală. Astăzi, când vedem cum se îmbunătățește situaţia noastră pe zi ce trece, când vedem ce a obţinut poporul nostru numai într-un singur an, suntem îndureraţi gândindu-ne unde ar fi putut ajunge ţara noastră dacă din prima zi a proclamării republicii s-ar fi trecut la înfăptuirea, dacă nu a unor obiective măreţe, ca acelea pe care le realizam astăzi, cel puţin a unor măsuri mai simple pe care s-ar fi cuvenit să le înfăptuiască un guvern cinstit. Dacă ar fi săvârşit acţiuni măcar parţial justificate, n-ar trebui sa combatem relele împotriva cărora luptam astăzi. În acest caz n-am avea în faţa ochilor o privelişte atât de tristă a patriei noastre, ea n-ar fi ajuns după 50 de ani în aceasta situaţie.

Acum, când examinam o acţiune oarecare, de pilda construcţia de locuinţe, efectuarea semănăturilor pe ogoarele noastre, valorificarea bogăţiilor noastre naturale, ridicarea nivelului învățământului sau orice altă realizare înfăptuită în cursul acestui an, ne gândim mereu la ceea ce ar fi fost ţara noastră, atât de bogată în resurse naturale, atât de bogată în fii talentaţi şi inteligenţi, dacă n-ar fi fost în trecut victima unui jaf ale cărui proporţii sunt greu chiar de imaginat.

Pentru a răspunde duşmanilor, acelora ce lupta împotriva revoluţiei care rezolvă toate problemele noastre, putem folosi drept argument incontestabil o cifră caracteristică reprezentând bilanţul acestor 50 de ani, cifra de care nu ne-am fi lovit dacă s-ar fi luat până acum toate masurile despre care toate guvernele din trecut se mulţumeau doar sa vorbească.

Dacă cei ce se ridică astăzi împotriva noastră ar avea dreptate, n-am fi primit ca moştenire aceasta cifră. Vreau sa citez doar o singura cifră. N-am sa vă înşir numărul bordeielor din tara noastră, nici cel al localităţilor care n-au străzi şi conducte de apă. Nu voi cita numărul bolnavilor de tuberculoza lipsiţi de asistenţă medicală, nici numărul analfabeţilor. Vreau să citez doar cifra indicând numărul şomerilor care au existat în ţara noastră, căci ea este esenţială, şi toate nenorocirile se trag din acest rău, sunt rezultatul înapoierii economice a ţării, al stagnării ei, al lipsei de lucru din ţara noastră.

Aceasta cifră este un act de acuzare împotriva a tot ceea ce s-a făcut în ţara noastră până acum. Ea vorbeşte de la sine, pentru că omul trebuie sa trăiască dintr-o sursa oarecare, şi dacă nu trăieşte din munca lui, atunci trebuie să trăiască pe socoteala cuiva, căci în caz contrar moare, pur şi simplu, de foame. (Aplauze.)

Cum să nu te tulburi când vezi realităţile unei Românii post-revoluţionare într-un discurs atât de vechi?

Ce definiţie mai bună a politicianismului ieftin cu care ne înconjoară televiziunile? "Ei propuneau pentru rezolvarea celor mai importante probleme proiecte absurde şi irealizabile, care nu făceau decât să contribuie la sporirea nenorocirilor noastre şi la o agravare a problemelor". Demagogia este semnul politicii româneşti. Doctrinele nu mai există, promisiunile de tot felul fac oameni intraţi în politică peste noapte să ajungă în Parlamentul României... Cine sunt ei? Ce doresc ei? De ce omoară interesele personale interesele publice? Sigur, unii oameni sunt profund binevoitori şi chiar vor să facă ceva, sistemul însă este un fel de lichid vâscos, melifer, care fie corupe prin acea dulceaţă "dolce far niente", fie îl înghite pe ce ce se zbate să reziste...

Şi dacă indicatorii macroeconomici nu au viaţă, din păcate factorul uman, sinucigaşii, cetăţenii care stau în mizerie or pe străzi, bătrânii abandonaţi de societate prin azilul fetid al uitării şi, nu în ultimul rând, muritorii de foame, copii şi bătrâni deopotrivă... sunt plata unei societăţi ajunsă la decadenţă înainte de a urca, măcar şi simbolic, pe o culme.

Episodul viitor:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a patra parte

Lângă noi

---

Lumea de lângă noi într-un întâi ianuarie, un anual an nou... Câte discuţii se duc despre ciclul natural, semnul renaşterii...

Ei bine, este ora 7 şi deschid primul ziar-site şi văd, una sub alta, două ştiri...

ASIA: Pakistan: talibanii au împuşcat 21 de poliţişti răpiţi în urmă cu trei zile

EUROPA: Elveţia: secretul unei vieţi fericite

Ceva mai jos...

ÎN LUME: 2000 de persoane au manifestat, la Benghazi, împotriva miliţiilor armate libiene

Simt nevoia unei schimbări de punctuaţie...

UN AN NOU FERICIT ?