De ce spun că e dictatură în SUA

---

Pentru început un filmuleţ cu un individ solid, pus la pământ, care vociferează pentru faptul că este arestat fără să i se spun de ce. Cu alte cuvinte, acel domn cere ofiţerului de poliţie să respecte legea, dat fiind că în SUA, în momentul când cineva face o arestare sau o reţinere, spune celui în cauză care este temeiul legal pentru care i se pun cătuşe... Acţiunea violentă a primul poliţist este absolut gratuită, bărbatul corpolent care stă întins la pământ nici nu are cum să schiţeze un gest de violenţă, cu atât mai mult nu are cum să fie violent altfel decât cu vocea. Ceea ce urmează pare un eveniment suprarealist, este tot timpul imobilizat dureros, tras de păr, cu faţa pusă pe capota maşinii, cu mâinile încătuşate întoarse la spate... şi patru sau cinci echipaje de poliţie în jurul său. Mare atenţie asupra privitorilor. Aceştia sunt stupefiaţi de ce se întâmplă, strigă la poliţişti... dar poliţiştii, deşi ştiu că sunt filmaţi, nu au absolut nici un fel de problemă să facă aceste abuzuri. Iată filmuleţul.



Să nu credeţi că vorbim despre nu ştiu ce stat american în care infracţionalitatea este în floare, arestarea respectivă se face în capitala Minnesota, St. Paul, 3 milioane în zona metropolitană (alături de Minneapolis).

Ce a spus primarul Chris Coleman? A spus că "The video of a St. Paul police officer striking a suspect raises serious questions about the conduct of the officer, I have high expectations for the department and its employees. We will fully investigate and take appropriate action." Deci se lasă cu "fully investigate"... care în româneşte sună mai mult a investigaţie pentru ochii proştilor.

Dave Titus, preşedintele federaţiei poliţiei din St. Paul, a dat o declaraţie cum că chestiunea nu s-a înţeles din cauza contextului... deci domnilor, contextul nu era el acolo, în integralitatea lui... respectiv şi că nu s-a înţeles nici acel inefabil je ne sais quoi "how the officer perceived the threat at hand".

Poate vă întrebaţi de ce anume era acuzat acel domn. El era acuzat nu de terorism, nici de trafic de droguri or de arme or de carne vie... Acuzaţia era că a adus verbal nişte ameninţări (threatening) unei doamne pe care o cunoştea. Îmi şi imaginez lansând, în limba engleză, ceva de tipul "fă, spăl cu tine pe jos!"... pac vine poliţia, cinci echipaje, şi spală cu el pe jos pe alee... Justice Is Served

Am zis şi eu din auzite, dacă nu este aşa, dacă primarul a spus altfel, dacă preşedintele federaţiei a spus şi el altfel, dacă era acuzat de altceva... atunci îmi cer scuze. Îmi este greu să verific sursele americane, poate că este adevărat, poate că nu este adevărat.

Alte informaţii puteţi găsi pe: http://www.infowars.com/video-shows-cop-kicking-defenseless-man-in-the-throat/

OK, violenţa poliţiei nu este ceva tocmai nou în Statele Unite. Haideţi să vedem ceva despre Poliţia Politică... sensibil altceva, nu-i aşa?



Mai multe pe http://www.infowars.com/texas-students-revolt-against-mandatory-rfid-tracking-chips/

Se spune că dacă nu ai nimic de ascuns nu ai de ce să te jenezi că cineva te urmăreşte... numai că există printre drepturile omului şi un drept la intimitate. Când un drept civic este ignorat şi cineva te urmăreşte, ba după RFID, ba după telefonul mobil, ba după IP, ba pe camerele de supraveghere... parcă nu e tocmai în regulă... MIROASE A POLIŢIE POLITICĂ.

Mai erau nişte chestii de spus , dar fiind implicate emailuri şi CIA, ba chiar OBAMA... chiar dacă informaţiile sunt oficial declasificate... mai bine nu mă bag. Cum însă să nu iei în considerare următorul banner?

(http://www.infowars.com/billboards-warning-of-martial-law-go-up-in-florida/)

Cam atât. Priviţi în jur şi, cum vedeţi semene de dictatură, ţipaţi cât puteţi de tare să vă audă toţi românii care mai sunt în România. Măcar să nu ne ia prin surprindere regimul totalitar.

A doua parte... De ce România ar trebui să privească cu atenţie la Argentina?

---

Întâmplător mi-a căzut sub ochi un document despre care aş vrea să discut...

La historia del éxito económicoargentino y sus implicaciones
Mark Weisbrot, Rebecca Ray, Juan A. Montecino şi Sara Kozameh Diciembre 2011 (Originalmente publicado en inglés en octubre de 2011)un produs al Center for Economic and Policy Research.

vezi şi Prima parte... De ce România ar trebui să privească cu atenţie la Argentina?

În Argentina a avut loc o recesiune severă începând cu mijlocul anului 1998 până la sfârşitul anului 2001. FMI-ul, aşa cum ne-a obişnuit cu prezenţa lui ca să pună o bombonică pe coliba crizei, a dat "indicaţii preţioase" pentru a stabiliza economia şi pentru a menţine cursul dolarului prin ajustări monetare şi fiscale. Argentina a fost împrumutată, după reţeta pe care o cunoaştem şi noi prin intermediul Guvernului Boc, cu sume foarte mari într-un interval foarte scurt de timp. Pe cât timpul trecea criza s-adâncea şi devenea tot mai evident că doctoria dată de FMI nu era deloc bună sănătăţii economice argentiniene, căderea economiei nu era nici măcar încetinită la finele anului 2001... ba unii zic că dimpotrivă... S-a creat deci un moment tensionat în societatea argentiniană căruia i se tot repeta că politicienii se preocupă profund de rezolvarea crizei în timp ce criza prolifera prin toate cotloanele economiei. Ceea ce nu prea înţeleg politicienii este că astfel de situaţii au şi reacţii logice. Cetăţenii se revoltă gândind că toate acele împrumuturi au subvenţionat de fapt bogăţia celor puţini, în frunte cu sistemul bancar, şi nicidecum nu au provocat o stabilitate economică pentru cei mulţi care simt criza aproape de sinucidere. Cetăţenii se vedeau deci acum puşi în poziţia de a plăti nişte datorii făcute fără a fi consultanţi, datorii care au servit îmbogăţirii unor oameni deja bogaţi. Într-un astfel de moment tensionat, Guvernul a refuzat să achite datoria şi timp de câteva săptămâni cursul de schimb al dolarului a fost lăsat să se manifeste natural, fără intervenţia obişnuită din partea statului. Condiţiile financiare severe şi devastatoarea devalorizare au condus la o criză şi mai profundă şi o creştere economică negativă din ce în ce mai accentuată. În primul trimestru 2002 PIB-ul argentinian a avut o contracţie de 5%. Cu toate acestea recuperarea a început numai după un trimestru de contracţie şi s-a prelungit până la intrarea în recesiunea mondială din 2008-2009. În trimestrul al patrulea al anului 2008 există o reducere de 0,9% care s-a prelungit, la aceiaşi rată, şi în primul trimestru al anului 2009. Economia însă s-a echilibrat rapid şi a început să crească următoarele 10 trimestre până în cel de al doilea trimestru al anului 2010.

În aceste condiţii, PIB-ul real al Argentinei a atins nivelul anterior recesiunii după numai trei ani de creştere, în primul trimestru al anului 2005. Ceea ce este mai important de semnalat este modalitatea prin care această recuperare s-a produs, şi aici mă refer la faptul că redresarea şi creşterea economică au fost realizate practic fără nici un fel de ajutor de la instituţii de credit internaţional. Ba chiar a fost exact pe dos, în anul 2002, primul de la recuperarea problemelor economice, instituţiile financiare internaţionale, de tipul FMI, au costat 4 procente din PIB-ul Argentinei. Mai mult chiar, FMI a presant guvernul argentinian să nu ia politicile economice de redresare a economiei concomitent cu atenuarea efectelor crizei asupra sectoarelor vulnerabile ale societăţii argentiniene şi să plătească creditorilor externi, lucruri care ne sunt şi nouă extrem de bine cunoscute. Este evident că reacţia Guvernului României este una "slugarnică", în sensul că "ai noştri" acceptă cam orice li se cere din partea FMI, nu iau o decizie fără să întrebe "fratele mai mare" şi funcţionarii FMI sunt primiţi în România ca nişte trimişi de la Înalta Poartă acum câteva sute de ani. Nemiloasă situaţie asupra mândriei naţională.

(http://www.scribd.com/doc/75597628/La-historia-del-exito-economico-argentino-y-sus-implicaciones)

Ca urmare a încetării de plăţi şi neacceptare cererilor unei minorităţii de creditori pentru o eventuală restructurare în 2005, dar şi ca urmare a altor acţiuni legale întreprinse de către creditori şi alte acţiuni de tipul "vulture fund", Argentina a luptat pentru a obţine împrumuturi pe pieţele financiare internaţionale în ultimii ani.

Acest "vulture fund" reprezintă de fapt un fond mutual care investeşte exclusiv (sau preponderent) într-un stoc cu risc ridicat, dar şi cu mare randament, al unei datorii. Respectiv se investeşte în campanii care sunt în pragul falimentului sau deja au dat faliment. Conceptul este legat de cumpărarea unor titluri de valoare în momentul când acesta au un preţ scăzut pentru ca apoi să forţeze compania să acţioneze, chiar şi împotriva propriului interes, pentru ca respectivul investitor în fond să poată recupera datoria la valoarea ei nominală. Termenul este deci uşor peiorativ pentru că reprezintă nişte mişcări financiare nemiloase. Acelaşi model se poate aplica şi naţiunilor suverane. Termenul de "fonduri vultur" transpune plastic vulturii hoitari care se rotesc în jurul muribunzilor sau cadavrelor.

Aici a intervenit relaţia destul de tumultuoasă cu Clubul de la Paris. Investiţiile Străine Directe (ISD) a fost şi el limitat, cu o medie de 1,7% din PIB în ultimii opt ani. Creditorii şi investitorii sunt destul de greu de mulţumit şi orice slăbiciune economică produce reacţii puternice de instabilitate. Totuşi, în ciuda condiţiilor neprielnice şi numeroaselor procese prin care creditorii au acţionat în judecată guvernul, Argentina a beneficiat de o creştere economică extraordinară. Cu alte cuvinte, continua luptă cu creditorii a meritat. Acest lucru ar trebui să dea de gândit tuturor celor care susţin că monitorizarea politicilor economice legate de pieţele de obligaţiuni şi a investiţiilor internaţionale reprezintă prioritatea politică pentru toate guvernele în ţările aflate în curs de dezvoltare. Eu aş spune că un cap care nu se pleacă s-ar putea, în anumite condiţii, de câştigat. Sunt sigur că vă amintiţi cum toţi politicienii româniei vorbesc despre asta la TV, mai ales când se află în situaţia de a critica guvernele partidului concurent, ba despre investiţiile străine foarte mici, ba despre atragerea fondurilor europene, ba despre creşterea nivelului datoriei, ba că "nu putem spune nimic, să vedem ce spune FMI-ul"... Este evident că Investiţiile Străine Directe joacă un rol important în provocarea creşterii economice, alimentând financiar mecanismele economice, este evident şi că în anumite circumstanţe capitalul străin poate conduce la creştere economică şi la completarea unor zone deficitare din economia naţională, iată însă că studiind situaţia Argentinei putem trage concluzia că intrarea capitalului nu este chiar un gest atât de esenţial economiei precum s-ar putea crede. Pe de altă parte, aceiaşi experienţă argentiniană induce ideea că politica macroeconomică poate juca un rol cu mult mai important decât ar putea părea la prima vedere.

vezi şi A treia parte... De ce România ar trebui să privească cu atenţie la Argentina?

Opoziţia

---

Umblă zvonul că...

---

... că Traian Băsescu ar pregăti o "mişcare" în forţă care este de fapt exact scenariul numit de PDL "lovitură de stat".

(http://www.dcnews.ro/2012/08/nota-secreta-despre-planul-de-debarcare-a-guvernului-ponta/)

Mai multe amănunte pe Notă secretă despre planul de debarcare a guvernului Ponta

Ceva este ciudat, lucrurile nu prea se leagă. Sigur, este evident că domnul Băsescu vrea înapoi guvernul şi cele două camere, inclusiv preşedinţia lor... Cât tupeu să aibă cineva să facă exact ceea ce condamnau cu cinci minute înainte.

(http://lol8.blogspot.ro/2010/06/quote-of-day-boomerang.html)

Vă recomand un articol scrie de "morsa competentă"

---

Bogdan Chiriac surprinde esenţa dictaturii României zilei de astăzi şi "aparatul represiv". Marea diferenţă este că USL are frică de lege, Traian Băsescu face ce vrea cu legea. Iată de ce în timp ce PDL nu are nici o reţinere în a expună nişte "tonterii" ("tonto" în spaniolă înseamnă "prost") cum este cea cu "lovitura de stat", USL nu face nici măcar acuzaţiile pe care ar trebui să le facă. Eu cred că cele surprinse de Bogdan Chiriac nu reprezintă numai o realitate evidentă, dar vorbeşte totodată şi despre psihologia dictatorială a grupului Traian Băsescu.

Campania de demitere a dezvăluit sistemul pe care preşedintele Traian Băsescu l-a creat în ultimii opt ani: Monstrul. Maşinăria infernală – compusă din Parchet și o parte dintre judecători, servicii secrete, Curte Constituţională şi CSM – a intrat direct şi deschis în lupta politică. Fără să aibă nimic comun cu un stat de drept, abuzurile s-au revărsat în cascadă.

(http://www.dcnews.ro/2012/08/vremea-monstrului/)

Citiţi şi restul articolului Vremea Monstrului pentru că este un timp pierdut cu folos.

O mică discuţie cu domnul Tismăneanu

---

Cineva îmi spunea că cele mai bune lucruri nu le spun pe blogul meu ci pe blogurile altora. M-am gândit că o soluţie ar fi să conserv pe acest blog unele din conversaţiile mele pe alte bloguri. În acest caz cred că "este un must" de vreme ce partea cea mai importantă a comentariului meu nu a apărut.

Mai întâi postarea domnului Tismăneanu.

http://www.contributors.ro/global-europa/romania-intre-legalitate-si-delir-anarhic-ion-iliescu-este-fericit/#comment-95819

Romania intre legalitate si delir anarhic: Ion Iliescu este fericit

Fiecare zi pare sa fie o invitatie pentru cei plecati cu sorcova sa se pronunte referitor la viitorul statului roman. Direct responsabil pentru actualul haos, tandemul Ponta-Antonescu a decis sa se comporte conform unei faimoase fraze a lui Eugen Barbu (romancier de mare talent, jandarm cultural si plagiator dovedit in “Epoca de Aur”): au pus un anumit produs pe clanta si au sters-o.

Vine in schimb un personaj borderline (se pare ca specia abunda), Ioan Ghise, care gaseste solutia magica pentru nu-l lasa pe “tiran” re-inscaunat de catre cei “noua politruci” (ma rog, sase). Adica pentru a-l impiedica sa revina la Cotroceni. PNL vrea sa saboteze reuniunea Parlamentului. Se pare ca PSD ii tine isonul. Ce le pasa lor de decizia Curtii Constitutionale? Ce le pasa lor de NATO si UE, de credibilitatea tarii? Asa-zisul senator independent Mircea Geoana, sperand ca va beneficia de favorurile clicii puciste, a condamnat de-acum pozitia Curtii. Reprezentantii USL se joaca de-a prezenta in Parlament. Ba nu vin, ba vin. Circ, farsa, vorbe-n vant, razboi al nervilor.

Sunt timpuri prielnice pentru pescuitorii in ape tulburi, pentru aventurieri si demagogi. Ion Iliescu isi regaseste furtunosul avant revolutionar al unei juneti fanatizate si saluta asemenea recidive puciste. Este cel care dicteaza linia uselista. Principala tinta pentru incercatul bolsevic este constitutionalismul democratic. Daca ar putea, l-ar lichida, ca in noiembrie 1946. Ideea ca Parlamentul ar trebui sa “corecteze” decizia CCR este naucitoare. Andrei Plesu a scris in “Dilema Veche” un articol de o acuratete formidabila despre Iliescu, probabil portretul sau definitiv. Este vorba, intr-adevar, de amurgul unui impenitent aparatcik comunist. Sau, spre a folosi conceptul lui Ken Jowitt, de un dinozaur leninist.

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/ale-tineretii-valuri#

Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, intr-un interviu pentru gandul.info, ca Parlamentul ar trebui “sa corecteze” decizia Curtii Constitutionale si sa-l demita pe presedintele suspendat Traian Basescu, relateaza Mediafax.

Ca Ivan cu fluierul, Iliescu o tine una si buna (adica rea). “Iliescu afirma ca judecatorii Curtii Constiutionale au apelat la un “artificiu nefiresc” pentru invalidarea referendumului, iar parlamentarii ar trebui sa tina cont de faptul ca s-a indeplinit conditia de prezenta, deoarece nu sunt “mai mult de 15 milioane de alegatori”. Potrivit presedintelui de onoare al PSD, romanii din afara granitelor nu ar trebui contabilizati la cvorum. “Parlamentul poate lua decizia finala si trebuie sa aiba o pozitie activa, nu una pasiva”, este concluzia lui Ion Iliescu.“Eu cred ca trebuie sa aiba o pozitie activa, nu pasiva, doar sa inregistreze decizia CCR. Curtea Constitutionala este un colectiv de lucru de noua oameni, Parlamentul este format din reprezentantii cetatenilor”, a argumentat fostul sef de stat.”

In Africa de Sud, Ponta se ocupa de valorile socialismului. La Bucuresti, iata, le apara omul care si-a dedicat viata, cum se spunea candva, fara preget, acestori valori, asa cum le-au definit Lenin si Stalin, idolii tineretii sale. Timp in care Romania se indreapta spre o stare de non-guvernabilitate, adica de delir anarhic. Ion Iliescu este fericit.
(http://www.contributors.ro/global-europa/romania-intre-legalitate-si-delir-anarhic-ion-iliescu-este-fericit/#comment-95819)

Şi acum "duelul" comentariilor:

Bibliotecaru spune:
28/08/2012 la 0:45

@ Vladimir Tismaneanu

Iată că nu s-a întâmplat nimic, nu s-a sabotat nimic, nu s-a boicotat nimic… ce e de făcut acum? Cuvintele au plecat nu mai pot fi întoarse din drum… vorba lui Goethe.

Am şi eu o problemă cu amintirile, cu istoria, cu amintirile ce copleşesc… Am găsit nişte articole prin Ziarul de Iaşi ca să mă conving că nu am acut halucinaţii în istoria recentă a României.

16/05/2001
Pe de alta parte primarul general al capitalei a spus reporterilor nostri ca, daca va ajunge presedinte al PD, se va opune din rasputeri ca PDSR sa intre in Internationala socialista, acolo unde partidul prezidat de Roman este membru cu drepturi depline. “Va fi una de respingere a PDSR in Internationala Socialista pentru simplu motiv ca in acest moment acest partid nu are nimic in comun cu social-democratia moderna. Uitati-va la centralizarea excesiva pe care PDSR o face la nivelul ministerelor sau la dispretul pentru administratia publica locala careia i-a transferat activitati cu resurse mult mai mici decit cele necesare si mai uitati-va la sistemele clientelare pe care le promoveaza PDSR-ul. Din acest punct de vedere Vrancea este un judet etalon in ceea ce priveste interesele de familie si cele economice. Asa ceva nu face un partid social-democrat modern”, a mai adaugat Basescu.
(.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/quot-nu-i-reprosez-lui-roman-esecul-partidului-quot~ni1vjh)

Vedeţi cum domnul Băsescu spune că Adrian Năstase şi ai lui nu are ce să caute în Internaţionala Socialistă, că nu sunt destul de “buni” socialişti? În orice caz, nu atât de buni socialişti precum PD-ul

15/06/2001
Presedintele PD Traian Basescu a declarat ieri ca, daca se va produce fuziunea dintre PDSR si PSDR, Internationala Socialista va avea un membru mai putin. “Un partid social-democrat romanesc va disparea din Internationala Socialista. Nu stiu daca deal-ul prin care lui Alexandru Athanasiu i s-a oferit o vila de protocol merita. Mi se pare prea ieftin”, a spus Basescu, apreciind ca fuziunea dintre PDSR si PSDR este “paguboasa”. PD este membru cu drepturi depline al Internationalei Socialiste, la fel ca si PSDR. PDSR spera ca, dupa fuziunea cu social-democratii lui Alexandru Athanasiu, noul partid rezultat – Partidul Social Democrat – sa fie acceptat ca membru al Internationalei pe locul PSDR.
(http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/miine-dispare-pdsr~ni21l1)

Sesizaţi cum cele două formaţiuni surori, FSN, ajunsă PD, şi “plecaţii din FSN” ajunşi în PSD, duceau o luptă surdă pentru prezenţa din Internaţionala Socialistă…

Lumea cam uită, de regulă, câteva amănunte istorice. Cele mai des uitate sunt…
- PD este de fapt acelaşi lucru cu FSN, respectiv că PDL şi-a început cariera ca partid politic în FSN.
- Traian Băsescu a părăsit PD pentru a fi preşedinte atunci când PD era social-democrat în Internaţionala Socialistă şi, de atunci, nu a fost membru în nici un alt partid, dată fiind incompatibilitatea domniei sale cu calitatea de membru de partid. Este absurd deci să fi devenit cumva “de drepta”. De unde? Prin ce?
- PSD-ul şi-a rupt identificarea cu FSN şi PDSR de la acea fuziune descrisă mai sus, el fiind de fapt acum urmaşul PSDR.
- Schimbarea de doctrină de la “social-democraţie” la “popular european” în cadrul PD s-a făcut ÎNAINTE ca organismul statutar, Convenţia Naţională a Partidului, să ia această decizie. Practic de pe o zi pe alta, fără nici urmă de democraţie… partidul fiind pus în faţa faptului împlinit. La fel a fost şi fuziunea dintre PD şi PLD. Formalitatea votului Convenţiei Naţionale s-a făcut după actul birocratic al transformării.

Victor Ponta s-a născut în 1972. Asta înseamnă că a făcut în liceu discipline precum Cunoştinţe Social-Politice sau Economie Politică prin care socialismul se implementa cât de cât celor tineri. Este însă evident că la facultate nu a mai apucat să facă nimeni cu domnia sa materialism dialectic…

Traian Băsescu s-a născut în 1951, domnia sa nu avea cum să scape în facultate de bazele marxism-leninismului…

Ion Iliescu era la momentul revoluţiei în postul de director al unei edituri tehnice, domnul Băsescu era subsecretar de stat în Guvernul PCR.

Şi acum, după acest preambul al istoriei recente, să tragem o linie la ce spuneţi domnia voastră în contextul ultimului act al suspendării domnul Băsescu.

In Africa de Sud, Ponta se ocupa de valorile socialismului. La Bucuresti, iata, le apara omul care si-a dedicat viata, cum se spunea candva, fara preget, acestori valori, asa cum le-au definit Lenin si Stalin, idolii tineretii sale.

Eu pot înţelege desele trimiteri pe la construcţiile eterne “USL-ul condus de Iliescu sunt nişte comunişti”, zău că le înţeleg, asta este valoarea propagandei să repete infinit de mult ceva jignitor de adversar până se prinde, indiferent dacă este adevărat sau nu… ceea ce nu pot să înţeleg eu însă este altceva, cum reuşiţi să-i bombardaţi pe ei cu astfel de epitete şi totuşi pe Traian Băsescu, care are un trecut “care îi şi întrece”, să nu-l afectaţi deloc. De-a lungul timpul Ion Iliescu a ajuns cu mult mai comunist astăzi decât era Ceauşescu, este un paradox… Totuşi, să ajungi cumva la concluzia că Victor Ponta este mai socialisto-comunist decât Traian Băsescu este cumva de neînţeles. Sigur, nu asta doream însă să vă comunic.

Am şi eu o întrebare pentru domnia voastră.
Dumneavoastră, în cercetările istorice pe care le-aţi întreprins, aţi dat cumva peste lista completă a nomenclaturii PCR? Măcar pe ultimii ani. Am văzut că aţi postat destul de multe documente pe site-ul IICCMER. Puteţi uza cumva de influenţa pe care sunt sigur că o mai aveţi pe acolo ca să posteze şi această listă a nomenclaturii? Am văzut că există “Biografiile nomenklaturii”, dar acolo sunt cam 75 de persoane, mult sub 100… Nomenclatura era mult mai mare. Plus că am văzut, din ce mi-am aruncat ochii, şi ceva inexactităţi. De exemplu, din câte îmi aduc eu aminte, Gheorghiu-Dej l-ar fi vrut urmaş pe Chivu Stoica şi nu pe Nicolae Ceauşescu… poate mă înşel.
Răspunde

Vladimir Tismaneanu spune:
28/08/2012 la 1:32

Ma veti ierta ca nu pot intra intr-o dezbatere detaliata pe tema expunerii studentilor din Romania, in anii comunismului, la cursurile obligatorii de marxism (materialism dialectic si istoric, socialism stiintific, economie politica). Traian Basescu nu avea de ales, cum nu avea de ales oricare student ori studenta. Erau cursuri ritualice, fara nicio semnificatie formativa reala. Victor Ponta este stangist pe cont propriu si prin contacte internationale, in masura in care chiar este stangist :) Il vad mai degraba ca pe un oportunist ideologic.

Despre nomenclatura: “Piramida puterii” de Alexandru Crisan si “Dictionarul membrilor CC al PCR” coordonat de Florica Dobre. In prima lucrare veti gasi scurte biografii ptr cinci mii de nomenclaturisti. Dej nu a lasat pe nimeni succesor. Gh. Apostol a sustinut ca el ar fi fost urmasul desemnat, dar afirmatiile sale raman indoielnice. Dej il considera pe Chivu Stoica un militant docil, dar nu-l privea drept un om de stat ori ca pe un lider de partid. L-a inlocuit cu Maurer in fruntea Consiliului de Ministri. Chivu nu a condus aparatul organizatoric niciodata. Ceausescu da.
Răspunde

Bibliotecaru spune:

28/08/2012 la 9:28

@ Vladimir Tismaneanu

Domnule Tismăneanu,
Despre Chivu Stoica s-ar putea să am eu informaţii greşite pentru că le-am cules oral de la foşti oameni importanţi ai acelui moment… şi nu prin “documente”. De aceea am şi menţionat ne-siguranţa afirmaţiei…

… despre doctrină însă, aici lucrurile stau sensibil altfel.

Eu am început cu blogul meu prin 2007 (în acea vreme, singurul blog de politician era cel al lui Adrian Năstase), cu prezenţa pe internet însă am început cu mult mai devreme. Prin natura lucrurilor am prins “copilăria” prezenţei politice pe internet în dialog cu “internauţii”. Am mai prins o copilărie, cea a interviurilor online în care un om politic discută LIVE cu cei ce pun întrebări. Eu în acea perioadă aveam o obsesie (o mai am încă), întrebam toţi oamenii politici despre doctrina partidului din care fac parte. Ce poate fi mai natural decât să întrebi un om politic despre doctrina partidului său? Aşa că întrebam obsesiv… doamnă/domnule (funcţia politic) al partidului, îmi puteţi indica cărţile fundamentale care constituţie doctrina partidului? Ştiţi ce am constatat? Absolut fără excepţie mi-au indicat “programul de guvernare” al partidului. Probabil mă credeau dintre cei veniţi cu pluta pe internet… După ce pierdeam ceva timp să le explic că un program de guvernare nu poate fi al unui partid politic, că el trebuie să fie al Parlamentului şi transmis Guvernului, confirm Constituţiei, după ce citam obligatoriu din Legea Partidelor Politice şi “Art. 9. Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii. ” şi le explicam că nu ar putea fi înregistrate ca partid fără acest program politic… oamenii înţelegeau cam pe unde ţintesc eu. Am căpătat câteva categorii de răspuns.
1. Ridicături de umeri.
2. Lipsa de răspuns (este şi acesta un răspuns)
3. Răspunsuri-prostioare de tipul “suntem din familia europeană a…”
şi aşa mai departe.

Foarte puţini au putut să-mi identifice măcar o carte.

Ei bine, la PSD lucrurile au stat un pic altfel.
1. Toţi cei întrebaţi (printre care şi “vârfurile” Ion Iliescu, Mircea Geoană, Adrian Năstase) mi-au indicat câteva cărţi ale lui Adrian Năstase, în special “Spre Normalitate” şi “România Europeană”. Am insistat însă spunând că aceste cărţi vorbesc despre guvernare, dar nu despre doctrină propriu-zisă. Ei bine, toţi (deci nu este vorba despre de o întâmplare) m-au trimis la… exact, la Tony Blair şi Partidul Laburist englez. M-am trezit că socialiştii de la PSD sunt de fapt nu un partid legat de socialismul clasic, cel pe care îl ştiam noi de dinainte de 1989, ci un socialism modern care este mai degrabă de centru decât de stânga. După ce am ajuns la această concluzie, lucrurile au început să se lege şi cu statutul. Te-ai aştepta la socialism să găseşti, cum spuneţi şi domnia voastră, “impenitent aparatcik comunist”, “dinozaur leninist”… dar ce să vezi, ei au în statut economia de piaţă (psd.ro/STATUTPSD.pdf). Nu seamănă deloc cu drumul spre comunism, partid unic, economie centralizată… “susţine că proprietatea privată stă la baza economiei de piaţă, fiind expresia economică a liberei iniţiative a cetăţeanului; consideră că proprietatea privată este un factor esenţial al progresului economic general şi al bunăstării individuale; se pronunţă pentru dimensionarea raţională, pe criterii de eficienţă, a proprietăţii publice şi private a statului;” Dacă articolul 10 din statut nu ar spune ceva şi de protecţia socială aş spune că e un statut de dreapta.

În măsura în care am putut sta de vorbă cu domnul Ponta şi l-am ascultat vorbind pe la TV de chestiuni doctrinare, mie domnul Ponta mi-a făcut, dimpotrivă, o forţă spre dreapta a PSD… Şi constituirea USL este evident un pas spre dreapta pentru singurul partid “de stânga” din România. Eu unul nu am îndoieli că astăzi PSD este de fapt un partid de centru, nici măcar de centru-stânga. Sigur, este părerea mea, a unui om care s-a interesat de doctrinele partidelor politice din România, dar ca internaut. Poate greşesc căci nu sunt “de meserie”.

Şi acum să ne întoarcem la “Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, intr-un interviu pentru gandul.info, ca Parlamentul ar trebui “sa corecteze” decizia Curtii Constitutionale si sa-l demita pe presedintele suspendat Traian Basescu, relateaza Mediafax.”

Aici aş vrea, dacă se poate, să mă extrag din context, respectiv demiterea lui Traian Băsescu… un lucru secundar după părerea mea… şi aş vrea să pun problema în context democratic.

Ce ne facem dacă Curtea Constituţională încalcă, sistematic, Constituţia României… prin însăşi activitatea sa? Judecătorii sunt inamovibili, deciziile sunt general obligatorii, nu ai unde să mergi pentru a face un recurs. Avem o instituţie care funcţionează în afara democraţiei şi celelalte instituţii trebuie să intervină democratic pentru a corecta situaţia… ce este de făcut?

Ce spune Constituţia?

“ARTICOLUL 143 – Conditii pentru numire
Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.”

Noi avem Curtea Constituţională plină de foşti cetăţeni cu funcţii de jurist-consult “pe comercial” (cea mai de nespecialist treaptă a unui absolvent de drept) care nu au practicat ca “judecători”, nu au avut în viaţa lor treabă cu doctrina Constituţională… şi aşa mai departe.

Nivelul de cunoaştere al doctrinei constituţionale în România este în general foarte, foarte scăzut. Constituţia românească este o adaptare după constituţia franceză, cu ceva nuanţe belgiene, condimentată din plin cu restricţii politice, mai ales pentru preşedinte, de frica revenirii statului totalitar. Surprinderea este că însuşi “marii jurişti ai României” trag concluzii asupra doctrinei româneşti trăgând cu ochiul la practica Franţei… taman în locurile unde constituţia lor diferă de a noastră. Dar să nu mergem mai departe, ceea ce aveam de spus este că judecătorii CCR au trişat la candidatură şi ne-am trezit cu nişte personaje care nu au avut în viaţa lor cât de cât puţină calitate de expert în Constituţie… zero barat.

Dar lucrurile nu se opresc aici.

Ce spune domnul Zegrean, proaspăt ajuns preşedinte al CCR…?

20 Iulie 2010: “Presedintele Curtii Constitutionale, judecatorul Augustin Zegrean a acordat, in premiera, de la numirea sa la conducerea CCR, un interviu postului national de radio. Zegrean a vorbit despre activitatea CCR, concluzia sa fiind accea ca democratia este un proces costistor, care implica un consum mare de timp, dar si faptul ca CCR este o institutie juridico-politica, care trebuie acceptata ca atare.”

Respectiv domnul Zegrean afirmă, mai pe ocolite, mai pe direct, că fiind numiţi politic, judecătorii vor urma calea politică prin care au ajuns în CCR. Nu veţi crede, dar în foarte multe cursuri de Drept Constituţional se spune exact acest lucru, “juridico-politic”. Domnul Zegrean nu inventează, doar că nu are capacitatea profesională de a contrazice un lucru vehiculat prin facultăţile de drept.

Ce spune însă Constituţia?

“ARTICOLUL 144 – Incompatibilitati
Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul juridic superior. ”

Permite această incompatibilitate activitatea politică? Nu o permite, pentru că o astfel de formulare ” oricare alta functie publica sau privata” o regăsim la procurori (art. 132), la judecători (art. 125), la Preşedinte (art. 84), la Avocatul poporului (art. 58)… adică toţi cei care ar trebui să fie independenţi din punct de vedere politică şi, în nici un caz, nu au voie să facă politică. Dacă CCR ar fi o instituţie juridico-politică, atunci şi celelalte ar avea acelaşi statut, pentru că nimic altceva nu le interzice activitatea politică. În acest caz, al “juridico-politicului”, nu ar trebui să ne mirăm dacă ne trezim pe cap cu “Poliţia Politică” şi Justiţia aservită unui dictator, ca înainte de 1989. Eu sper că “nici poveste”, vorba domnului Boc.

Cum ar trebui să sune incompatibilitatea atunci când se poate face politică? Păi să vedem la guvern, la parlament… “Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.” şi “Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial.”

Din declaraţiile preşedintelui CCR şi din practica judecătorilor CCR avem deja certitudinea că vorbim despre nişte voturi care nu constată constituționalitatea ci interesul politic. Faptul că se votează aproape permanent 5-4, acum 6-3, face evident că nu putem vorbi despre un vot dat pe constituţionalitate. Un vot de 5-4 nu spune despre ceva că este constituţional sau neconstituţional, spune că este semi-constituţional.

Recapitulând.
1. Avem nişte judecători ai CCR ajunşi pe post fraudând prevederile constituţionale.
2. Avem nişte judecători ai CCR fraudând independenţa politică a instituţie, încălcând deci constituţia
3. Avem nişte judecători ai CCR care decid funcţie de interesul “de partid” şi fără legătură cu constituţionalitatea (eu altfel nu pot interpreta frecventul 5-4 şi nu 9-0), măcelărind practic Constituţia (dat fiind că deciziile nu se mai pot schima decât prin schimbarea Constituţiei).

Avem deci o curte constituţională care ÎN MOD EVIDENT funcţionează nu numai neconstituţional, dar, dat fiind că domeniul este chiar constituţia, funcţionează anti-constituţional, ca un organism care perverteşte constituţia în interes politic.

Iată întrebarea pe care o adresez domniei voastre, domnule Tismăneanu.

CUM SE POATE REZOLVA DEMOCRATIC O ASTFEL DE SITUAŢIE SPECIALĂ?

Cum şi cine poate reda CCR rolul său funcţional în societatea românească?

Avem nevoie de un CCR care să nu fie deloc politic, care să voteze competent numai pe seama doctrinei constituţionale? Cum putem lua mascarada din ziua de astăzi (atât al celor 5, cât şi a celor 4) pentru a ajunge la o instituţie reală şi funcţională?

Aţi afirmat că propunerea domnul Ion Iliescu ca Parlamentul, ca instituţie supremă de reprezentare a poporul, să intervină şi să rezolve situaţia este de natură şi sorginte comunistoidă… “isi regaseste furtunosul avant revolutionar al unei juneti fanatizate si saluta asemenea recidive puciste”. OK, aş putea fi de acord cu asta, CCR ar trebuie să aibă o independenţă faţă de celelalte instituţii. Eu însă vă întreb care este calea democratică prin care CCR poate fi repus în normalitate (nu legat neapărat de decizia cu referendumul, unde şi eu sunt de părere că s-a ajuns la soluţia normală… dar tot în urma unui vot de 6-3 “Politic”). Dacă nu intervine Parlamentul pentru a epura CCR de votul politic, cine şi ce ar trebui să facă? Este evident că judecătorii nu vor avea o “metanoia” a funcţiei ca să se schimbe peste noapte. Este evident că nici pe viitor numirile nu vor fi mai puţin politice dacă între timp nu se intervine cu ceva.

Aştept, cu curiozitate, să văd cum anume vedeţi dumneavoastră o soluţie instituţională.
Răspunde

Bibliotecaru spune:
Comentariul tău e în așteptare.
28/08/2012 la 14:38

@ Vladimir Tismaneanu

Înţeleg că nu aţi publicat comentariul meu… dar măcar l-aţi citit?

Eu să ştiţi, chiar aş fi vrut răspunsul la întrebarea “cum se poate corecta democratic funcţionarea abuzivă a unei instituţii protejate cum este CCR? Nu era, absolut deloc, o întrebare retorică sau de complezenţă. Îmi pare sincer rău că nici măcar nu încercaţi un răspuns.
Răspunde

Vladimir Tismaneanu spune:
28/08/2012 la 15:25

Uneori comentariile nu apar fara ca administratorul sau autorul textului sa fie “vinovati”. Cred ca tema pe care o propuneti este importanta. Ma voi gandi. Oricum, ar fi util sa-i intrebati pe profesorii Cristian Preda si Ioan Stanomir.
Răspunde

Bibliotecaru spune:
Comentariul tău e în așteptare.
28/08/2012 la 18:01

@ Vladimir Tismaneanu

În problema nomenclaturii am plecat de la următorul articol…

http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/nomenclatura-elita-a-regimului-comunist-sau-mecanism-de-control-98385.html

Doamna Nicoleta Ionescu-Gura vorbeşte despre “documentele din arhiva CC al PCR, aflate la Arhivele Nationale Istorice Centrale”.

Eu mă gândesc la o faptă deosebită, măreaţă chiar… unică în istoria României: Publicarea pe internet a tuturor acestor documente astfel încât să poată fi studiate, cu uşurinţă, de oricine. După numai 22 de ani am constatat că lumea, din care am “gustat” şi eu aproape două decenii, se reflectă astăzi ba cosmetizată (“Ceauşescu a dat tuturor case”), ba demonizată (“Ceauşescu ne-a trimis părinţii la canal”). Este evident că unii au avut de suferit, alţii au avut de câştigat… ca şi acum. Mai este evident că fiecare personaj important al sistemului comunist a avut şi laturi negative, dar şi pozitive.

Din păcate întocmirea cărţilor istoricelor nu are nici gradul de precizie al documentelor brute şi nici imparţialitatea echidistanţei, pentru că nu degeaba spune Orwell “Who controls the past controls the future; who controls the present controls the past”.

Aici este măreţia unei astfel de fapte importante, ar fi pentru prima dată în istoria României când ştiinţa cunoaşterii faptelor ar începe să fie redată fără a mai fi influenţată de controlul prezentului. Sigur, aceste documente nu ar fi consultate de foarte multă lume, dar efortul nu ar fi zadarnic pentru că manipularea istoriei ar înceta de vreme ce oricine ar putea consulta originalele.

Recunosc că nu prea înţeleg de ce anume există o frică încrâncenată în ceea ce priveşte "subiectul realităţii", sau pur şi simplu de ce lumea nu-şi poate exprima părerile într-un mod civilizat, de ce este nevoie de agresiune, mârâitură, muşcătură, eviscerare... şi alte simptoame ale unei vieţi sociale neconstructive. Mai ales nu pricep cum de Ion Iliescu este mai comunist decât Traian Băsescu când orice, dar chiar orice argument, spune că ar fi invers. Se poate compara prestaţia ca preşedinte, respectiv activitatea de după revoluţie, dar legat de comunism, adică de activitatea de dinainte de revoluţie... Nu pricep... E ca şi cum aş spune că Patapievici este mai pedelist decât Boureanu. Nu are logică.

Prima parte... De ce România ar trebui să privească cu atenţie la Argentina?

---

Întâmplător mi-a căzut sub ochi un document despre care aş vrea să discut...
La historia del éxito económicoargentino y sus implicaciones
Mark Weisbrot, Rebecca Ray, Juan A. Montecino, y Sara Kozameh Diciembre 2011(Originalmente publicado en inglés en octubre de 2011)
un produs al Center for Economic and Policy Research.

Dar pentru început aş vrea să urmăriţi un filmuleţ care arată asemănarea între România de astăzi şi Argentina de ieri.



În acest filmuleţ aş reţine două idei.
În primul rând asemănarea extraordinară cu România de astăzi.
În al doilea rând... apare o idee cu totul şi cu totul nouă, anume poporul refuză să plătească nişte datorii contractate de politicieni. Este un concept cu totul şi cu totul nou care însă are o filosofie socială.

În adevăr, Constituţia spune că poporul este singurul suveran şi că suveranitatea este EXERCITATĂ prin organele reprezentative ale poporului român constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Deci cât timp împrumuturile mari ale României nu au fost determinate de poporul suveran prin exercitarea suveranităţii sale, de ce ar privi astfel de datorii poporul român?

Argentina a formulat exact acest principiu, politicienii au făcut datorii... ei să le plătească.

Politicienii, inclusiv Parlamentul, nu capătă un cec în alb prin vot, astfel ar înseamnă o deţinere a suveranităţii şi nu o executare a suveranităţii poporului. Ca să primească mandatul de reprezentare, ei trebuie să primească votul pe o anumită structură politică, respectiv politicienii ar trebui să spună în campania electorală pentru alegerile Camerei Deputaţilor şi Senatului faptul că România se va împrumuta la FMI. Or trebuie spus că cei care s-au împrumutat la FMI, respectiv Guvernul PDL, au spus în campania electorală CĂ NU ESTE NECESAR CA ROMÂNIA SĂ FACĂ UN ÎMPRUMUT DE LA FMI. Cu alte cuvinte, împrumutul de la FMI, desigur, poate necesar, s-a făcut ÎMPOTRIVA mandatului primit prin vot de la cetăţeni, deci împotriva exprimării expres a suveranităţii civice.

În episoadele următoare mă voi apleca mai mult asupra fişierului semnalat mai sus...

A doua parte... De ce România ar trebui să privească cu atenţie la Argentina?

Foaie verde şi o lalea, mintea merge brambura

---

Un Sondaj IRES ne dezvăluie una dintre cele mai tulburătoare informaţii.

(http://www.nasul.tv/2012/08/25/sondaj-ires-48-dintre-romani-vor-retragerea-lui-crin-antonescu-din-politica/)

Ce să mă mire mai mult? Faptul că Traian Băsescu este introdus în intenţie la vot deşi nu mai are dreptul să candideze? Faptul că Traian Băsescu are 23%? Faptul că MRU, VP şi DD sunt la egalitate?

Dacă 23% dintre români l-ar alege pe Traian Băsescu pentru al treilea mandat... cred că este un semnal pentru maturitatea politică a cetăţenilor. Într-o lume normală nici un cetăţean nu ar fi indicat pentru intenţie de vot un politician care nu mai are dreptul să candideze, noi suntem însă în România.

Iacă aşa!

---

(http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/gurasatului/1870/BCUCLUJ_FP_280073_1870_008_009.pdf)

"Morsa Competentă" acuză cu gura până la urechi

---

Am aşteptat un pic să văd cine şi cum se manifestă la adresa acestui articol. Deşi nu la "înfierat" (pe el, pe articol) cu "mânie proletaro-băsistă", curios este că nimeni nici nu s-a sesizat încât să-l dezvolte...

Am văzut-o pe d-na Aspazia Cojocaru țipând la televizor. M-a cuprins groaza. D-na judecător, împreună cu alți cinci confrați, a hotărât anularea voturilor a 8,4 milioane de români. Văzându-i în robe vișinii, impunători în fotografiile oficiale, mi-am imaginat sau am încercat să-mi imaginez niște persoane cu minți sclipitoare, pătrunse de importanța acțiunilor lor, copleșiți de imensa responsabilitate pe care au dobândit-o, de a hotărî, în momente precum referendumul, viitorul unei țări.

The Aspazia – un brand BăsescuNu sunt un naiv. Pentru mine a fost clar că dl. președinte Augustin Zegrean a amânat decizia CCR de pe 2 august pe 21 august, fiindcă, la început, ar fi avut doar 4 voturi din 9 pentru invalidarea referendumului. În trei săptămâni, structurile lui Traian Băsescu au mai adus la masă doi judecători. Pe dl. Zegrean nu-l aprob în niciun fel, dar, la limită, îi înțeleg demersul. Dânsul a rămas un soldat credincios al lui Traian Băsescu. Și-a pus stăpânul deasupra a 8,4 milioane de români. Și cred că va dormi foarte liniștit, după alegerea făcută…

Văzând-o însă pe d-na Aspazia Cojocaru pradă istericalelor, pretinzând că nu a vorbit pe 2 august despre ”anularea referendumului”, deși imaginile au fost difuzate de toate televiziunile și au umplut net-ul, am rămas perplex. Parlamentul României a trimis asemenea oameni într-o instituție precum Curtea Constituțională – păzitoarea Legii fundamentale a statului de drept. Văzând-o pe d-na Aspazia Cojocaru, îmi dau seama că, într-adevăr, Traian Băsescu este președintele potrivit pentru dânsa. Noi, restul de 7,4 milioane, suntem nepotriviți. Dl. Băsescu și-a creat în opt ani instituții după chipul și asemănarea sa. D-na Aspazia Cojocaru poate fi emblema sau, cum se spune în capitalism, brand-ul acestor instituții.
(http://www.dcnews.ro/2012/08/the-aspazia-un-brand-basescu/)

Stimate doamne, stimaţi domni... domnul Bogdan Chiriac, numit de Traian Băsescu "Morsa Competentă"... are foarte multă logică. Ziarele au descoperit imediat şi frica de puşcărie a doamnei judecător CCR, o fotografie care înfăţişează un moment de apropiere cu preşedintele Băsescu... presa a făcut totul să demonstreze motivul pentru care doamna Cojocaru "s-a întors". Mai nimeni nu a făcut însă legătura între întârzierea fără motiv a deciziei (datele de la guvern oricum nu au contat) şi depăşirea momentul 6-3 al deciziei.

Aspazia Cojocaru, magistratul despre care judecătorul CCR Ion Predescu a declarat că a înclinat balanţa la Curte în favoarea lui Traian Băsescu, a avut o ieşire nervoasă, în această dimineaţă, în faţa sediului CCR, înaintea începerii şedinţei în care ar urma să fie citită decizia de invalidare a referendumului.

Iritată de reporterii care au asaltat-o cu întrebări, judecătoarea Cojocaru s-a răstit dând cu mâna la o parte microfoanele. "Nu mă puneţi să ţip aici, nu mă puneţi în situaţii din astea! Întrebaţi-l pe Predescu cine a votat şi cine nu! Întrebaţi-l să vă pună la dispoziţie cifrele de la Guvern", a spus Aspazia Cojocaru.

Judecătoarea CCR nu a uitat să-l atace pe Victor Ponta, fără însă a-l nominaliza. "Cei care sunt atât de educaţi şi nu au auzit de puşcărie probabil că au auzit din copilărie de altceva", a declarat Aspazia Cojocaru, în replică la afirmaţiile de ieri ale premierului care a spus că "fiind un om educat" foloseşte termenul de închisoare, nu de puşcărie.

Victor Ponta a declarat, ieri, că miza la nivelul Curţii Constituţionale a fost de fapt ca judecătorul Aspazia Cojocaru să voteze pentru menţinerea în funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, iar judecătorii nu au ţinut cont de datele solicitate Guvernului.

"Astăzi am realizat şi noi, cei din Guvern, şi cred că toată lumea că de fapt nu s-a dorit niciun moment să se afle cu adevărat câţi români sunt în acest moment cu drept de vot în ţara noastră, e drept că am aflat acest lucru, dar nu asta a fost preocuparea Curţii Constituţionale, preocuparea a fost de a mai convinge un judecător, de fapt o doamnă judecătoare să treacă în tabăra celor care îl susţin pe preşedintele Băsescu. (...) De fapt, cei de la Curte nu vroiau decât să o convingă pe doamna Cojocaru să voteze, nici nu au luat în seamă ce am trimis noi şi atunci mă întreb de ce nu au convins-o de pe 3 august, că, uite, am mai pierdut 20 de zile inutil", a spus Ponta, care a precizat că la nivelul Curţii Constituţionale a fost luată "o decizie pur politică".

(http://www.jurnalul.ro/observator/aspazia-cojocaru-criza-de-nervi-ccr-621706.htm)

Mai ţineţi minte reflexul... "Unde e Antena 3 că am să-i dau ceva?"

Moderatorul postului de televiziune Antena 3, Mihai Gâdea, a făcut public, azi, conţinutul scrisorii pe care judecătoarea Aspazia Cojocaru i-a trimis-o prin intermediul unui reporter al aceluiaşi canal TV, scrie adevărul.ro

Scrisoarea reprezintă un comunicat al Societăţii pentru Justiţie (SoJust), din 18 iunie 2009, în care se precizează că "Aspazia Cojocaru nu a fost colaborator al Securităţii".

SoJust îşi exprima regretul faţă de neplăcerile produse Aspaziei Cojocaru prin intentarea recursului în procesul în care era judecată pentru că ar fi colaborat cu Securitatea. SoJust era condus, la vremea aceea, de către Cristian Danileţ, actualmente membru al Consiliului Suprem al Magistraturii.

Prin urmare, decizia finală a fost că judecătoarea nu a fost colaborator al Securităţii, după ce primul verdict, decis în unanimitate, susţinea că Aspazia Cojocaru a colaborat cu instituţia comunistă.

„Daţi-o lui domnul Gâdea, ca să fie corect, să ştie că-i jurnalist. A făcut în viaţa lui o profesie? A făcut ceva? Mai există unul la Antena 3 care vine şi spune că sunt imorală. Aduceţi acolo oameni să fie profesionişti", a declarat, astăzi, Aspazia Cojocaru, la ieşirea sa din sediul CCR.

Scrisoarea trimisă lui Mihai Gâdea reprezintă replica judecătoarei la acuzaţiile pe care moderatorul le-a formulat la adresa ei în emisiunea sa de ieri seară. El o ataca pe Cojocaru pentru votul său privind invalidarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu.
(http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/vezi-scrisoarea-aspaziei-cojocaru-catre-mihai-gadea-274680.html)

Până la urmă, îmi place Gâdea de nu l-aş mai vedea niciodată... nici despre doamna Cojocaru Apazia nu pot spune multe cuvinte de înalt spirit... mi-a plăcut însă Morsa Competentă...

Pe cine a speriat doamna Pivniceru mai întâi şi mai întâi

---

Hmmmm... Lumea ar spune că pe Traian Băsescu, ei bine nu. Prima cutremurare a lovit centrul propagandei PDL-Băsescu şi mă întreb... de ce?

"E foarte suspectă această grabă de a numi un ministru al Justiției în perioada interimatului. Nicolăescu spune că Băsescu nu se întoarce până Pivniceru nu vine la justiție. Doamna Pivniceru trebuie să clarifice pentru propria imagine, public și în detaliu, acuzele aduse în presă, pentru că nu au fost aduse explicații, relațiile cu unii deputați de la PSd și PNL", a declarat Macovei.

"Tot timpul judecătorii au spus că ministrul Justiției trebuie să facă numai administrație. Mă întreb de ce nu aduc un om care să aibă experiență de manager. Numirea în sine a unui judecător nu o văd ca pe o schimbare benefică. Ce te determină să vii pentru câteva luni, pentru că în toamnă avem alegeri, nu? Mi-e teamă să nu pregătească cine știe ce ilegalități. Vor să ne scoată din UE, ne-au marginalizat", a mai spus Macovei.

Preşedintele interimar Crin Antonescu a semnat joi decretul privind eli­berarea din functia de judecător la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a Monei Pivniceru, respectiv pe cel de numire a lui Pivniceru „în functia de membru al Guvernului, mi­nistru al Justitiei”, după cum a informat Administraţia pre­zidenţială. Decretul vine după ce cu câteva ore înainte preşe­dintele CSM, Alina Ghica, a pus problema în plenul CSM ca după ce se ia act de demisie Mona Pivniceru să mai rămână 30 de zile judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a rezolva alte chestiuni administrative. Demersul lui Ghica a părut cel puţin ciudat în condiţiile în care preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Livia Doina Stanciu, a spus foarte clar în şedinţă că nu este nevoie de aşa ceva.

(http://www.dcnews.ro/2012/08/monica-macovei-este-suspecta-graba-numirii-lui-pivniceru-la-justitie/)

Doamna Macovei a mai avut două intervenţii absolut deplasate (eu am crezut că citesc scrierea unui blogger propagandist pedelist, de care blogosfera este plină)...

Monica Macovei: "Mona Pivniceru este un personaj exotic"

"Reamintesc doamnei Pivniceru că nu trebuie să facă nicio propunere de numire sau revocare a procurorilor cu funcţii de conducere de la Parchetul General, DNA şi DIICOT, cât timp există un preşedinte interimar, potrivit cerinţelor Comisiei Europene din 11 iulie 2012", a declarat, luni, pentru MEDIAFAX Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei.
Macovei a mai spus că Mona Pivniceru "este un personaj exotic" şi că "este prietenă cu familia Costiniu, judecătorul condamnat pentru fapte de corupţie".

"Este un personaj exotic, este prietenă cu familia Costiniu, judecătorul condamnat pentru fapte de corupţie. Am remarcat că Mona Pivniceru are un discurs asemănător cu discursul politicienilor. Vă amintiţi ce spunea despre dosarul "Trofeul Calităţii", că e proces politic şi justiţia e folosită ca monedă politică? Asta am auzit numai din partea politicienilor inculpaţi şi a prietenilor lor. Un judecător n-ar trebui să facă astfel de aprecieri, rolul lui este tocmai să se ţină departe de influenţele politice, să le respingă, să nu cedeze", a mai spus Monica Macovei.

Ea a precizat că Mona Pivniceru trebuie să-şi dea demisia din funcţia de judecător, întrucât, potrivit Constituţiei, aceasta este incompatibilă cu "orice altă funcţie publică, deci şi cu cea de ministru".

"Dincolo de personajul în sine, doamna Pivniceru trebuie să-şi dea demisia din funcţia de judecător pentru că această funcţie de judecător este incompatibilă, potrivit art. 125 alin. 3 din Constituţie, cu orice altă funcţie publică, deci şi cu cea de ministru", a adăugat Macovei.
(http://ro.stiri.yahoo.com/monica-macovei-mona-pivniceru-este-un-personaj-exotic-131206020.html)

Europarlamentarul PDL Monica Macovei spune că imaginile cu judecătoarea Mona Pivniceru în maşina fiului lui Adrian Năstase, Andrei, jignesc Ministerul Justiţiei, potrivit Rtv.net.

"Aceste imagini arată legătura dintre politicieni şi Justiţie. Acest judecător de la Înalta Curte (Mona Pivniceru - n.r.) nu poate să mai fie propunerea pentru postul de ministru al Justiţiei. Aceste fapte jignesc Ministerul Justiţiei", a declarat Monica Macovei.

Europarlamentarul a reamintit că una dintre cerinţele UE a fost ca la Ministerul Justiţiei să fie numite numai persoane care nu au probleme de integritate sau moralitate.

"Acest fapt trebuie verificat penal. Astfel de relaţii nu sunt fireşti şi trebuie anchetate. Există aspecte care pot fi de natură penală", a conchis Macovei.(http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/monica-macovei-mona-pivniceru-nu-mai-poate-fi-propunerea-pentru-ministerul-justitiei-273936.html)

Eu mă întreb cât mai poate răbda societatea românească un astfel de mod de a face politică.

În timp ce Traian Băsescu are groază de jurnalişti, Barak Obama are groază de veterani

---

După tragicul eveniment de la 9/11 Statele Unite a lansat o "afacere" a războiului împotriva terorismului de multe mii de miliarde de dolari. Pretextul acestui război cu duşmani nevăzuţi şi cu satisfacţii puţine a convins mult timp poporul american care scotea banul din buzunar. Numai că anii au trecut şi terorismul s-a generalizat, nu mai este apanajul arabilor aduşi la disperare ba de un embargo, ba de o acţiune militară, ba de nişte comenzi total nesimţite... al-Qaeda nu mai este Bau-baul de serviciul, muslimii radicali şi jigadul sângeros nu mai este nici el Omul Negru... Preşedintelui Barak Obama a fost cuprins de o teamă excesivă faţă de propriile forţe armate, veteranii Statelor Unite.

Forţele armate americane sunt pregătite să lupte în ceea ce ei numesc "rahowa" sau războiul rasial sfânt. Sper că americanii înarmaţi ai NATO veniţi prin Bucureşti să nu vadă undeva Cartierul Rahova şi să îl lase pe domnul Vanghelie fără votanţi... că americanii sunt cam învăţaţi să reacţioneze la comenzi fără să gândească foarte profund.

(mai multe pe http://www.infowars.com/the-manufactured-us-veteran-threat-against-obama-that-will-justify-martial-law/)

Tot cu sursa Occupy Corporatism mai este un articol pe aceiaşi temă scris de Susanne Posel...

Obama and Netanyahu Lay Out Strategic Plans to Strike Iran and Cause WW III

(http://occupycorporatism.com/obama-and-netanyahu-lay-out-strategic-plans-to-strike-iran-and-cause-ww-iii/)

Citiţi articolele, ca să ştiţi ce anume o să vă lovească. Mie îmi spune lumea că sunt bolnav de teoria conspiraţiei. Iată, nu mai spun eu, las pe alţii să vorbească în locul meu.

Cine, vă întreb cine mai crede...

---

... că Traian Băsescu NU ARE "OAMENII LUI" ÎN C.S.M.?

Probabil că influenţa lui Traian Băsescu asupra unui număr semnificativ de oameni membrii CSM cu drept de vot este un fapt irefutabil pentru orice om de bun-simţ, ba poate şi pentru o parte din animale... în măsura în care are bun-simţ. Dacă la lipsa de cvorum mai puteam discuta cumva despre o întâmplare, cineva în concediu medical... sau aşa ceva... scandalul de astăzi reprezintă certitudinea politizării CSM în favoarea lui Traian Băsescu (dacă era în favoarea USL, atunci nu era scandal, toate mergeau uns). Înţelegeţi, şi întreb şi aici personaje precum Barroso şi Merkel, de ce este frica domnul Băsescu aşa de mare? Dacă Justiţia se va elibera de sub comanda sa... poate că şi dosarele domniei sale vor avea altă soartă. Iată succesiunea ştirilor.

22 aug 2012 Şedinţa CSM în care ar fi trebuit să se ia act de demisia Monei Pivniceru din CSM şi din magistratură nu a mai avut loc din cauza lipsei de cvorum, informează România TV. Şedinţa a fost anulată şi amânată pentru joi. "Este absolut dezamăgitor ce s-a întâmplat", a declarat premierul Victor Ponta, care venise la şedinţă.

Mona Pivniceru aşteaptă decizia CSM pentru a putea prelua mandatul de ministru al Justiţiei Foto: ziarelive.ro

"E absolut dezamăgitor. De trei zile nu are cvorum pentru a lua act de demisia unui om ceea ce e categoric împotriva interesului Justiţiei", a declarat Victor Ponta, la plecarea de la sediul CSM.
(http://www.rtv.net/numirea-monei-pivniceru-la-justitie-se-amana-sedinta-csm-a-fost-anulata-din-lipsa-de-cvorum_41216.html#ixzz24M4xiyZt)

22 August 2012 Magistratul Cristi Danileț a fost întrebat, astăzi, la intrarea în sediul CSM, dacă plecarea Monei Pivniceru reprezintă o pierdere pentru Consiliu. Danileţ a răsuns „Nu cred”.

(http://www.evz.ro/detalii/stiri/Cristi-Danile-Plecarea-Monei-Pivniceru-din-CSM-nu-i-o-pierdere-997489.html)

sursa foto Mediafax Mihai Dascalescu

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act, joi, de demisia Monei Pivniceru din magistratură, hotărârea urmând să fie trimisă preşedintelui pentru emiterea decretului de eliberare din funcţie, a anunţat preşedintele CSM, Alina Ghica.

(http://www.gandul.info/news/csm-a-luat-act-de-demisia-monei-pivniceru-9972483)

Mona Pivniceru
Foto: mediafax


(http://www.rtv.net/41360)



Totodată, s-a pus problema amânării deciziei CSM, informează România TV. În acest sens, judecătorii dezbat dacă Mona Pivniceru trebuie să mai rămână 30 de zile la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), fiind invocat un text de lege, potrivit căruia, în caz de demisie, instituţia poate cere ca demisionarul să mai rămână 30 de zile în magistratură pentru a termina anumite dosare. Preşedintele ÎCCJ a precizat însă că Mona Pivniceru nu are lucrări neterminate.

Unii magistraţi contestă introducerea pe ordinea de zi a demisiei Monei Pivniceru. "Considerăm că este o nouă găselniţă. Este un act sacru. Noi magistraţii României am fi vrut ca doamna Pivniceru să rămână magistrat al acestei Curţi. Este o mare pierdere pentru justiţia română", a spus Viorica Postiniu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România.

Mona Pivniceru poate fi numită ministru. CSM a luat act de DEMISIE
(http://www.rtv.net/mona-pivniceru-o-noua-incercare-membrii-csm-sunt-convocati-in-sedinta-de-la-ora-9-00_41360.html)

Chiar şi în condiţii de cvorum cineva, nu spunem cine, a justificat o posibilă amânare cu 30 de zile... Cum spuneam, numai din spaţiul extra-terestru nu se observă "oamenii lui Băsescu-Macovei" din CSM. Sigur, în România Justiţia este independentă, asta înseamnă că noi, ca simpli cetăţeni, trebuie să ne facem că nu vedem nimic, nu trebuie să comentăm nimic, nu care-cumva să fie timoraţi cei din CSM şi să se ruşineze că printre oameni cinstiţi sunt amestecaţi şi ei, "slugile politice".

Români, vi se pregăteşte ceva

---

Traian Băsescu tace, dar cu siguranţă face. Nu clipiţi prea des pentru că vă va lovi în moalele capului pe nepregătite. Priviţi la televizor cu ochelari de soare şi vată în urechi, să nu vă ia cu leşin când ştirea va lovi. Atenţie, "e pe vine".

(http://www.gabbleon.com/Article/LoadFeed/5451620536079073007)

Ţările supuse embargoului american... se întâlnesc în interese

---

Este vorba despre Coreea de Nord şi Iran care vor avea o întâlnire la vârf. Ambele ţări au probleme cu NATO legate de dezvoltarea programului nuclear, iată că au un prilej să schimbe şi impresii.

Foto: EPA

Liderul RPD Coreene, Kim Jong-un va efectua prima sa vizită peste hotare în Iran, unde va participa la summit-ul Mişcării de Nealiniere. Summit-ul va avea loc la Teheran în perioada 26-31 august.

Mişcarea de Nealiniere, care iniţial s-a opus blocurilor internaţionale din Est şi Vest, reuneşte 120 de ţări, de asemenea aproximativ 20 de state cu statut de observatori. Washingtonul are o atitudine destul de negativă faţă de faptul că anul acesta summit-ul se va desfăşura la Teheran. Guvernul SUA a declarat săptămâna aceasta că Teheranul „nu merită ca summit-ul să se desfăşoare pe teritoriul său”.

Iranul şi Coreea de Nord dezvoltă programele nucleare proprii, care sunt examinate de comunitatea internaţională drept o ameninţare la adresa securităţii internaţionale.

(http://romanian.ruvr.ru/2012_08_22/85808628/)

Numai că în timp ce occidentul căinează iranienii că pierd 10% din PIB, Iranul ia decizia unor investiţii suplimentare în apărare.

© Foto: SXC.hu

Autorităţile iraniene au început construirea celei mai mari baze antiaeriene din ţară în oraşul Abad (sudul ţării), relatează agenţia Farce.

Costul construcţiei este de 300 de milioane de dolari. La bază vor lucra 6000 de angajaţi. La această bază va funcţiona unul dintre cele mai importante centre militare de instrucţie, menţionează agenţia.

(http://romanian.ruvr.ru/2012_08_21/85786599/)

De cealaltă parte, Coreea de nord este descoperită ca piaţă de desfacere, deşi economia lor este destul de firavă.

Foto: RIA Novosti

În cadrul unei expoziţii internaţionale industriale care se desfăşoară în oraşul Rason din nord-estul Coreei de Nord Rusia a prezentat echipament agricol.

Printre altele, sunt prezentate combine pentru recoltarea de soia, maşini şi echipament pentru repararea şi întreţinerea drumurilor şi mijloace de transport.

Sunt expuse standuri consacrate proiectelor comune dintre Rusia şi Coreea de Nord, printre care reconstruirea căii ferate care leagă oraşul Khasan din Rusia cu portul nord-coreean Rajin şi construirea unui terminal pentru mărfuri. La expoziţie participă, de asemenea, China, Suedia, Taiwan şi Cehia.
(http://romanian.ruvr.ru/2012_08_22/85805226/)

Zarurile au fost arucante...

---

... din păcate Serviciile Secrete ale României au dovedit că nu au în rândurile lor atât de mulţi patrioţi încât să poată rezolva problema intervenţiei politice în decizia Curţii Constituţionale. Doamnelor şi domnilor, aţi trecut pe lângă momentul în care vă puteaţi afla în serviciul poporului.

COMUNICAT DE PRESĂ

În ziua de 21 august 2012, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.i) din Constituţia României şi al art.46-47 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritatea de voturi prevăzută de art.47alin.(1) din Legea nr. 47/1992, a hotărât :

«1. Constată că procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, a fost respectată.

2. Confirmă rezultatele referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 comunicate de Biroul Electoral Central şi constată că din totalul de 18.292.464 de persoane înscrise în listele electorale permanente au participat la vot 8.459.053 de persoane (46.24 %), din care 7.403.836 (87.52 %) au răspuns „DA” la întrebarea „Sunteţi de acord cu demiterea Preşedintelui României?”, iar 943.375 (11.15 %) au răspuns „NU”.

3. Constată că la referendum nu au participat cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, pentru ca referendumul să fie valabil în conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

4. La data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează interimatul domnului George-Crin Laurenţiu Antonescu în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României.

5. De la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, domnul Traian Băsescu îşi reia exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale de Preşedinte al României.

Prezenta hotărâre se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună.
Hotărârea este definitivă şi general obligatorie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi în presă.»

Dezbaterea a avut loc la data de 21 august 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecători.

Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale
(http://www.ccr.ro/default.aspx?page=press/2012/21august)

Când e secetă, priviţi cerul...

---

... pentru a vede dacă nu cumva vedeţi urmele lăsate de avioanele cu reacţie mai persistente decât de obicei. În mod obişnuit, acea dâră albă lăsată în urma avioanelor cu reacţie este formată din vapori de apă care, evident, ar trebui să se difuzeze în atmosferă la scurt timp de la producerea lor. Dacă însă dâra este persistentă, este evident că urma avioanelor nu este tocmai apă...

Câteva exemple de "chemetrails":

(http://antinewworldorder.blogspot.ro/2007/11/chemtrails-pacifying-collective.html)



(http://www.flickr.com/photos/scott_sullivan/5712013775/)

Ia să vedem cu ce eram noi obişnuiţi odată...

Qantas Boeing 747-400

(http://www.discovery-of-life.com/2011/10/white-trails-formed-behind-air-crafts.html)

Şi acum un filmuleţ

Poate fi de interes şi DIRECTIVA 2008/50/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa, poate şi faptul că România a fost avertizată de Comisia Europeană că a încălcat această directivă... altfel spus "astm, afectiuni cardiovasculare, cancer pulmonar si deces prematur."

Cât de acut vrea Obama inima petrolieră a Iranului?

---

Eu aş spune că le cam arde tălpile după nişte petrol iranian. Ba chiar aş spune că sunt disperaţi. Indirect avem şi un termen, "cam pe la o lună" după 6 septembrie.

SUA a impus nişte sancţiuni economice IRAN-ului. Ba chiar a impus şi celorlalte state partenere să impună sancţiuni economice Iranului. Iranului însă nu-i merge chiar aşa de rău, pentru că sancţiunile nu priveşte şi ceva coloşi economici precum Rusia, China, India... Şi ce a făcut Iranul? Nu veţi crede, dar a dat o lovitură financiară puternică Guvernului SUA...

Rusia si Iranul au inlocuit dolarul cu monedele lor nationale, pentru schimburile bilaterale, ca raspuns la aplicarea de sanctiuni pentru regimul de la Teheran.

Guvernele de la Moscova si Teheran au anuntat ca vor folosi rubla si rialul in cadrul tranzactiilor financiare, informeaza Bloomberg.

Astfel, dolarul este schimbat cu monedele nationale, amenintand suprematia acestei unitati monetare.

Inca de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dolarul american a devenit principala moneda de rezerva a lumii.

Cele mai multe tranzactii internationale se fac inca in dolari, iar principalele marfuri sunt cotate in moneda americana.

Cum criza din zona euro afecteaza moneda unica europeana, aceasta nu reprezinta o alternativa la dolar.

Uniunea Europeana, Statele Unite si Organizatia Natiunilor Unite au aplicat sanctiuni Iranului, deoarece acesta deruleaza un amplu program nuclear. In timp ce statul asiatc a declarat ca acesta are ca scop generarea de electricitate, SUA si aliatii sai considera ca acesta pregateste o arma nucleara.

In aceste conditii, Iranul a inlocuit unitatea monetara americana cu cea nationala, rialul, pentru schimburile cu India, China, Japonia. O decizie similara a fost facuta si in Rusia. Din acest an, tranzactiile acestei tari se vor face in ruble.
(http://www.ziare.com/bani/moneda/rusia-si-iranul-inlocuiesc-dolarii-cu-ruble-si-riali-1144167)

Lovitură de teatru, practic din anul acesta se eliberează o imensă masă de dolari de care nu mai este nevoie, dar se creşte cererea de ruble... La început mica lovitură nu prea s-a simţit, asta pentru că euro (contra-balansul dolarului) este şi el în uşoară, dar continuă, scădere. De la un timp însă, petrolul în SUA a cam început să crească la preţ... OPAAAA! Obama, "presidente del mondo", este uşor descumpănit...

Preşedintele SUA, Barack Obama, a semnat vineri legea ce prevede înăspri­rea sancţiunilor economice la adresa Ira­nului, lege care a fost adoptată înainte de Senat şi de Camera Reprezentanţilor.

Potri­vit autorilor documentului, legea este me­nită să amplifice presiunea la adresa con­ducerii iraniene, pentru a o determina să-şi îndeplinească obligaţiile internaţiona­le şi să renunţe la încercările de a se do­ta cu arme nucleare, informează sâmbă­tă Itar-Tass. Legea promulgată vineri de liderul de la Casa Albă prevede interdic­ţii pentru companiile americane de a face afaceri cu reprezentanţi ai sectorului pe­trolier al Iranului, dar şi cu companii nava­le şi de asigurări din această ţară. În afa­ră de aceasta, este impusă o barieră în fa­ţa oricăror operaţiuni financiare, inclusiv comerţul cu hârtii valorice şi cu aur, cu toa­te instituţiile financiare iraniene, între ca­re şi Banca Centrală a Iranului. Potrivit do­cumentului, SUA ar putea iniţia măsuri pu­nitive şi la adresa companiilor străine ca­re fac afaceri cu Iranul.

Noua lege completează sancţiunile ca­re înainte au fost implementate de SUA în baza rezoluţiei 129 a Consiliului de Secu­ritate al ONU, adoptată în iunie 2010, dar şi o serie de legi naţionale şi decrete pre­zidenţiale. Unul dintre scopurile legii es­te de a obţine respectarea embargoului la importul de petrol iranian, embargo impus de SUA şi UE. Comentând înăsprirea sanc­ţiunilor împotriva Iranului, consilierul lui Obama pentru probleme de securitate na­ţională, Ben Rhodes, a declarat că preşe­dintele SUA a reuşit să creeze cel mai ferm regim de sancţiuni cu care s-a confruntat vreodată guvernul iranian. Potrivit lui Rho­des, sancţiunile au început deja să aibă “un efect substanţial asupra economiei iranie­ne”. După ce UE a introdus în iunie embar­goul asupra importurilor de petrol iranian, livrările acestuia pe piaţa mondială s-a re­dus cu circa 40%. “În fiecare trimestru, Ira­nul încasează cu 9 miliarde de dolari mai puţin”, a precizat reprezentantul Casei Al­be. “Ne aşteptăm ca efectul sancţiunilor să fie şi mai mare”, a adăugat Ben Rhodes.

(http://www.paginaintai.net/?p=8489)

Domnule, ei dau sancţiuni... dar Iranul nu pare să gâfâie... Ceva pare a fi lipsit de eficienţă.

Justitia din Statele Unite ancheteaza Deutsche Bank si alte banci de anvergura globala pentru suspiciuni ca ar fi facut afaceri de miliarde de dolari, prin subsidiarele americane, cu Iran, Sudan si alte tari supuse sanctiunilor economice internationale.

Investigatia face parte dintr-o serie de cazuri derulate in SUA din 2009 impotriva institutiilor financiare internationale suspicionate ca au abuzat de o "bucla" in legislatia americana care a permis, pana in 2008, transferurile de bani in beneficiul bancilor si companiilor iraniene, potrivit New York Times.

Contactat de New York Times, un purtator de cuvant al Deutsche Bank a refuzat sa comenteze informatiile, percizand insa ca banca germana a decis in 2007 ca "nu se va angaja in noi tranzactii cu entitati din tari precum Iranul, Siria, Sudanul si Coreea de Nord, si ca va renunta la afacerile in derulare cat mai urgent posibil".

Din 2009, Departamentul Justitiei, Departamentul Trezoreriei si procuratura din Manhattan au pus sub acuzare cinci banci straine, printre care Barclays si Credit Suisse, suspectate ca ar fi rulat miliarde de dolari prin subsidiarele americane in serviciul unor clienti din Iran, Cuba si Coreea de Nord, tari supuse sanctiunilor economice.

Investigatiile impotriva celor cinci banci au condus la intelegeri prin care institutiile financiare au platit sanctiuni importante, de sute de milioane de dolari.

Bancile americane nu pot efectua tranzactii cu Iranul potrivit prevederilor legale, astfel ca au reusit sa evite afaceri care le-ar fi expus la astfel de acuzatii.

Banca americana Standard Chartered va plati suma de 340 milioane de dolari pentru a pune capat unei investigatii similare, dupa ce autoritatile din New York au acuzat institutia ca ar fi rulat prin subsidiara americana 250 miliarde de dolari in beneficiul unor banci si companii iraniene.

In cazuri asemnanatoare anterioare, cea mai mare suma a fost obtinuta de la grupul olandez ING, care a acceptat in iunie sa plateasca 619 milioane de dolari pentru a pune capat investigatiilor. Cedit Suisse a platit 536 milioane de dolari.

HSBC este suspectata de asemenea de incalcarea sanctiunilor impuse Iranului, iar divizia mexicana a bancii a fost amendata in iulie cu 27,5 milioane de dolari pentru ca ar fi "inchis ochii" la spalare de bani.

Investigatia privind Deutsche Bank este in faza incipienta si nu exista inca suspiciuni ca banca a mai facut afaceri cu Iranul prin subsidara americana dupa 2008, cand legislatia a fost modificata astfel incat sa blocheze astfel de tranzactii, potrivit surselor citate de NYT.
(http://www.business24.ro/banci/banci-internationale/deutsche-bank-este-anchetata-in-sua-1517606)

Ce face domnul Obama... Fraţii mei albi şi negrii, domnul Obama uite pe moment că stă în fieful capitalismului, economie de piaţă şi alte alea. Guvernul SUA începe să gândească un plan prin care să scoată ceva petrol de la rezerva de stat... de ce credeţi?... ca să facă un dumping şi să scadă preţul benzinei crescut nemilos în ultimul timp. De ce a crescut? Pentru că... din motiv că... "sancţiuni împotriva Iranului". Păi bine măi musiu, i-aş spune eu... SUA se scoate, dar noi, ceilalţi? Cei pasă lui Obama că n-are românul ciulama? SUA are un Strategic Petroleum Reserve...

De ce sunt ei disperaţi? Sunt disperaţi că în iulie barilul de petrol a crescut de la 90 de dolari la 120 de dolari... adică a crescut cu o treime. Oamenii sunt hotărâţi, dacă nu scade petrolul după September 3 Labor Day, pac umblă Obama la rezervă şi face un dumping de nu se vede.

SUA este susţinută în această politică intervenţionistă şi de Anglia, Franţa şi Germania... numai că Germania, în special, are şi ceva condiţii...
Mai multe pe http://www.infowars.com/obama-considers-releasing-from-us-strategic-oil-reserves/

Doamnelor şi domnilor cititori, unde este democraţia? 727 milioane de barili de petrol ajung pentru 37 de zile, ce vor face după? Nu cumva ne taie la raţia de petrol? Nu cumva se dublează preţul la noi (că de scăzut cu această ocazie nu prea cred).

Nu faceţi confuzie între americani şi liderii corupţi ai SUA

---

Iată americanii:



Ce face Statele Unite pentru democratizarea ţărilor care nu răspuns standardelor democratice americane...

Local media reports indicate most victims of U.S. drone attacks are civilians including women and children.

Detailed information from the families of those killed in drone strikes in Pakistan and from local sources on strikes that have targeted mourners and rescue workers provides credible new evidence that the majority of the deaths in the drone war in Pakistan have been civilian noncombatants – not “militants,” as the Obama administration has claimed.

The new evidence also shows that the statistical tally of casualties from drone attacks in Pakistan published on the web site of the New America Foundation (NAF) has been systematically understating the deaths of large numbers of civilians by using a methodology that methodically counts them as “militants.”

The sharply revised picture of drone casualties conveyed by the two new primary sources is further bolstered by the recent revelation that the Obama administration adopted a new practice in 2009 of automatically considering any military-age male killed in a drone strike as a “militant” unless intelligence proves otherwise.

The detailed data from the two unrelated sources covering a total 24 drone strikes from 2008 through 2011 show that civilian casualties accounted for 74 percent of the death toll, whereas the NAF tally for the same 24 strikes showed civilian casualties accounted for only 30 percent of the total.

The data on 11 drone strikes from 2008 through 2011 were collected in 2010 and 2011 from families of victims of the strikes by Pakistani lawyer Mirza Shahzad Akbar. Those 11 cases represent only a fraction of the total number on which Akbar has obtained data from victim’s relatives.

Although relatives of drone strike victims could have a personal interest in declaring the innocence of their relatives, the details provided by relatives in legal affidavits, such as the age, employment and other characteristics of the victims, appear in almost every case to support their claims that those killed were not actively involved with al-Qaeda or other military organizations.

The data on 13 drone strikes targeting rescuers and mourners from 2009 through 2011 were gathered by the London-based Bureau of Investigative Journalism (BIJ) in a three-month investigation in late 2010 and early 2011 involving interviews with eyewitnesses and others with direct knowledge of the strikes. Truth Out

FACTS & FIGURES

The CIA and the U.S. military have used unmanned aerial vehicles known as drones to target and kill those Washington calls “suspected militants” in Pakistan, Afghanistan, Iraq, Yemen, Somalia and Libya.

In 2008, after Barack Obama won the presidency in the U.S., the drone strikes escalated and soon began occurring almost weekly, later nearly daily, and so became a permanent feature of life for those living in the tribal borderlands of northern Pakistan. CBS News

A report released by the United Nations in June 2010 called the drone attacks part of a "strongly asserted but ill-defined license to kill without accountability". CNN

(http://www.presstv.ir/usdetail/256903.html)

... sau recent...

În urma unei lovituri aeriene aplicate de o dronă americană în provincia Kunar din estul Afganistanului au murit civili.

Autorităţile locale au declarat că sâmbătă o dronă americană a aplicat lovituri cu rachete împotriva unui grup de talibani ucigând 50 de rebeli.
Rebelii au vrut să judece patru localnici arestaţi potrivit legii sharia. În urma loviturii aeriene, în afară de rebeli au murit şi cei patru civili. În prezent, din 52 de morţi numai 28 au fost identificaţi ca talibani.
(http://romanian.ruvr.ru/2012_08_19/85529828/)

Din păcate noi, românii, lângă cine suntem? Suntem noi lângă americani? Nuuuuu. Noi suntem lângă liderii americanilor şi slugărim în afacerea războiului ca ei să câştige bani.