Într-o lume realtivă, nimic nu fierbe pe plită

---

Exprimam o chestie "bibliosavantă" (cum ar spune unii) acum ceva timp (de fapt cu ocazia precedentelor alegeri parţiale), spuneam cum că domnul Cernea poate ataca legea electorală pe motivul că aceasta nu poate îngrădi participarea la alegerile parţiale ale independenţilor... :) Ei, într-o lume relativă...





DECIZIA Nr.61
din 14 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Publicată în Monitorul Oficial nr.76 din 03.02.2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Verde în Dosarul nr.1/APCD/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde domnul Remus Cernea, în calitate de reprezentant al Partidului Verde.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită ca prevederile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 să fie declarate neconstituţionale, pentru argumentele formulate în contestaţia iniţială şi în precizările suplimentare pe care le va prezenta în susţinerea contestaţiei, dar şi prin raportare la punctul de vedere formulat în cauză de Guvernul României.
În privinţa încălcării prin textul de lege criticat a dreptului de a fi ales, prevăzut de art.37, şi a art.16 din Constituţie, autorul excepţiei arată că limitele prevăzute de legea electorală se pot concretiza în condiţiile prealabile de înregistrare a candidaturii pentru alegerile parlamentare şi pot viza cetăţenia, vârsta, domiciliul, eventual un anumit număr de semnături sau constituirea unui depozit, însă aceste limite trebuie să fie rezonabile şi să nu anuleze dreptul fundamental al cetăţenilor, să nu afecteze substanţa dreptului constituţional. Prin prevederea legală contestată este însă anulată însăşi posibilitatea de exercitare a dreptului de a fi ales, aceasta fiind condiţionată de înscrierea într-un anume partid, respectiv într-un partid parlamentar. Or, "anularea acestui drept vine în contradicţie cu întreaga logică a Constituţiei, care garantează exercitarea dreptului de a fi ales indiferent de prezenţa în anumite partide".
În combaterea punctului de vedere exprimat de Guvern în legătură cu excepţia invocată, autorul acesteia susţine, în esenţă, că restricţia reglementată de art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 încalcă principiul egalităţii şi dreptul de a fi ales, aceasta fiind prevăzută numai pentru alegerile parlamentare parţiale, nu şi pentru cele generale, unde au acces atât independenţii, cât şi partidele sau membri ai unor partide care nu sunt reprezentate în Parlament. Criteriul pragului electoral nu se poate converti într-o justificare a limitării conţinute de art.48 alin.(17), pentru că acest criteriu nu este aplicat candidaţilor independenţi în prima etapă, cea a alegerilor generale. Mai mult, alegerile parlamentare parţiale se caracterizează prin scrutin majoritar, astfel că nu mai sunt aplicabile regulile specifice sistemului reprezentării proporţionale a votului uninominal, caracteristic alegerilor generale. Este firesc, pe de altă parte, să existe condiţii prealabile pentru depunerea şi acceptarea candidaturilor pentru alegerile parţiale, însă cea prevăzută de textul de lege criticat goleşte de conţinut însăşi dreptul de a fi ales, prevăzut de art.37 din Constituţie.
Principiul suveranităţii, statuat de art.2 din Legea fundamentală, este, de asemenea, afectat, deoarece organele reprezentative ale poporului nu mai sunt constituite prin alegeri libere, cetăţenii fiind limitaţi doar la oferta politică a aceloraşi partide reprezentate deja în Parlament. Or, condiţia unor alegeri libere constă în asigurarea pluralismului şi a liberei exprimări a diversităţii de opinii politice din societate.
Dispoziţiile art.48 alin.(17) au fost introduse în Legea nr.35/2008 în urma adoptării unui amendament la Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr.35/2008. Aşa fiind, autorul excepţiei mai susţine că această ordonanţă, care, iniţial, reglementa diverse aspecte tehnice legate de organizarea alegerilor, contravine prevederilor art.115 alin.(6) din Constituţie, deoarece, în actuala redactare, conţine norme de natură să afecteze drepturile şi libertăţile cetăţenilor, în speţă dreptul de a fi ales.
În concluzie, menţionează că legea electorală, care conţine prevederi de natură să excludă de la participarea la un scrutin a partidelor neparlamentare şi a independenţilor, încalcă flagrant litera şi spiritul Constituţiei, precum şi convenţiile şi tratatele internaţionale în materia drepturilor fundamentale, la care ţara noastră este parte.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că este opţiunea legiuitorului de reglementare a modalităţilor şi condiţiilor de participare la alegerile parţiale. Cerinţa legală criticată de autorul excepţiei nu afectează dreptul de a fi ales şi nici nu contravine principiului egalităţii sau al suveranităţii, deoarece suveranitatea aparţine poporului român, însă se exercită prin organele sale reprezentative. Or, reprezentativitatea este raţiunea impunerii unor astfel de condiţii legale, de natură să descurajeze candidaturile nereprezentative.


CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 30 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr.1/APCD/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Partidul Verde într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr.4 din 29 octombrie 2009 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti, Circumscripţia Electorală nr.42, de respingere a candidaturii domnului Cernea Remus Florinel, propus de Partidul Verde pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr.1 al Circumscripţiei Electorale nr.42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 17 ianuarie 2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008, instituind condiţia reprezentativităţii parlamentare a candidaţilor ce pot participa la alegerile parţiale pentru ocuparea unui loc vacant de senator sau deputat, încalcă prevederile art.16 şi 37 din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate au un caracter discriminatoriu, abuziv şi arbitrar, deoarece, fără a exista un interes public, este limitat dreptul de a fi ales al oricărui cetăţean, independent sau membru al unui partid care la alegerile generale nu a întrunit nici condiţia pragului electoral impus de lege (5%) şi nici cea a obţinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat, şi, în acelaşi timp, este limitată şi sfera opţiunilor politice a cetăţenilor cu drept de vot. Restricţia prevăzută de textul de lege atacat are menirea ca, prealabil competiţiei electorale, să excludă alte "oferte politice" ale competitorilor electorali, creând astfel un monopol al partidelor parlamentare.
Se susţine totodată că textul de lege contravine şi prevederilor art.115 alin.(6) din Constituţie, care reglementează condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă, deoarece acesta a fost modificat, faţă de redactarea iniţială a art.48 alin.(17), "printr-un amendament al Camerei Deputaţilor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2008". Or, aşa cum arată atât textul constituţional invocat, cât şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, "o ordonanţă de urgenţă nu poate afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale". În opinia autorului excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2008 include, în forma sa finală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.323/2009, o reglementare care afectează dreptul candidaţilor unor partide neparlamentare sau al unor candidaţi independenţi de a participa la alegerile parlamentare parţiale, fiind astfel neconstituţională.
Caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor legale criticate este evidenţiat şi prin invocarea unor texte din convenţii şi tratate la care România este parte, şi anume: art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art.3 din Protocolul adiţional la Convenţie, art.25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art.17 pct.2 lit.b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene. De asemenea, este menţionat "Codul bunelor practici electorale", elaborat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia, care stipulează că "elementele fundamentale ale legii electorale (...) nu trebuie supuse unui amendament cu mai puţin de un an înaintea alegerilor".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reţine că art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 "a fost introdus prin Legea nr.323/2009 şi nu prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2008, astfel că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţia României". De asemenea, apreciază că "dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 nu sunt neconstituţionale nici în raport de dispoziţiile art.2 din Constituţia României întrucât prin introducerea acestor reglementări nu se poate reţine că suveranitatea poporului român nu ar mai putea fi exercitată prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte". Dispoziţiile legale menţionate "sunt constituţionale şi în raport cu dispoziţiile art.37 din Constituţia României. Astfel, art.37 din Constituţia României reprezintă norma cadru care reglementează dreptul unui cetăţean de a fi ales în Camera Deputaţilor, însă legiuitorul este cel abilitat să stabilească în concret care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales în Camera Deputaţilor".
Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează, mai întâi, că textul legal criticat a fost introdus de Parlament prin Legea nr.323/2009, iar nu de către Guvern prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2008, astfel că, sub acest aspect, în cauză nu se poate susţine încălcarea art.115 alin.(6) din Constituţie.
Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate faţă de prevederile art.2 din Constituţie referitoare la suveranitate, se susţine că "prin modalitatea de reglementare a sistemului de vot nu este nesocotit caracterul liber, periodic şi corect al scrutinului". "În condiţiile în care mandatul parlamentar nu este imperativ, iar naţiunea a încredinţat deja suveranitatea sa corpului special, care a fost constituit prin alegeri generale, libere şi corecte, regulile de desemnare a înlocuitorului celui ce a intrat în compunerea acestui corp pot fi diferite de cele ale alegerilor generale."
În legătură cu dreptul de a fi ales, consacrat de art.37 din Constituţie şi invocat în motivarea excepţiei, Guvernul arată că "alegerile pentru constituirea Parlamentului României se desfăşoară, cu respectarea suveranităţii naţionale, potrivit legii electorale în vigoare, care garantează oricărui cetăţean dreptul de a candida, dacă sunt respectate, însă, şi alte condiţii, impuse de Constituţie şi legile electorale în vigoare în acel moment. Aşadar, chiar dacă alegerile parţiale, prin care se desemnează înlocuitorul celui care se află în imposibilitate de continuare a mandatului, trebuie să se desfăşoare sub imperiul respectării dreptului de a fi ales, condiţiile pentru a fi ales pot fi circumstanţiate de lege". Reglementarea potrivit căreia la alegerile parlamentare parţiale poate participa numai acea persoană desemnată de un partid politic ori de o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale a îndeplinit pragul electoral prevăzut de lege conţine o condiţie firească, dată fiind construcţia specială a sistemului electoral românesc, ale cărui reguli de organizare sunt stabilite de legiuitorul ordinar, în temeiul art.62 din Constituţie. Or, "este evident că într-un astfel de sistem, în care mandatele se obţin proporţional cu procentul electoral al fiecărui partid, existând şi condiţia depăşirii unui anumit prag electoral, nu poate fi consacrată o altă modalitate de desemnare a celor ce vor continua un mandat început de reprezentantul unui partid politic, ştiut fiind faptul că în sistemul electoral actual votul are şi o puternică conotaţie politică, nu doar una uninominală". Aşa fiind, "reglementarea permisiunii de a fi înscrise în cursa pentru un mandat vacant, pentru alte formaţiuni politice decât cele care au depăşit pragul electoral la alegerile generale, în baza căruia s-a constituit deja corpul reprezentativ, ar reprezenta o înfrângere a suveranităţii naţionale şi a mandatului reprezentativ, acordat pentru o perioadă de 4 ani, astfel cum este consacrat în Constituţia României actuală".
Se apreciază aşadar că restricţia impusă "este suficient de rezonabilă, este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind impusă de imperativul suveranităţii naţionale, şi nu afectează în niciun fel substanţa dreptului, orice cetăţean având dreptul de a se asocia în partide politice, inclusiv parlamentare", "în caz contrar, în situaţia concretă s-ar crea situaţia paradoxală de a se obţine un mandat parlamentar de către un candidat al unui partid neparlamentar fără atingerea pragului electoral şi de a avea calitatea de «independent» un parlamentar care a fost ales pe listele unui partid politic. În plus, ar fi nesocotită voinţa naţiunii din momentul desemnării adunării reprezentative, care nu a considerat că este necesar ca un alt partid politic să o reprezinte pe toată durata mandatului acestei adunări."
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere principiului constituţional prevăzut la art.2 din Legea fundamentală, potrivit căruia suveranitatea naţională aparţine poporului român, şi nu contravin nici art.37 din aceasta, referitor la dreptul de a fi ales, întrucât "legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Adăugarea prin lege a unor condiţii suplimentare pentru ca o persoană să poată ocupa demnităţi publice elective este motivată de importanţa acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea unei reprezentări responsabile şi eficiente". Faţă de criticile privind încălcarea art.115 alin.(6) din Constituţie, se precizează că dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 au fost modificate printr-o lege organică, Legea nr.323/2009, care a fost adoptată cu respectarea art.73 alin.(3) lit.a) din Constituţie, astfel că textul de lege criticat nu aduce atingere sub niciun aspect prevederilor care enumera domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.


CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.196 din 13 martie 2008, astfel cum au fost modificate prin pct.3 al articolului unic din Legea nr.323/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.708 din 21 octombrie 2009, care au următorul conţinut:
- Art.48 alin.(17): "(17) La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau Într-o alianţă politică ori electorală. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător."
Dispoziţiile din Constituţie invocate, reţinute în încheierea instanţei de judecată de sesizare a Curţii, sunt cele ale art.2, 37 şi ale art.115 alin.(6), care prevăd următoarele:
- Art.2. - Suveranitatea: "(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.";
- Art.37. - Dreptul de a fi ales: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cei puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.";
- Art.115 alin.(6) - Delegarea legislativă: "(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
În motivarea excepţiei autorul acesteia mai menţionează prevederile art.16 alin.(3) din Constituţie, care garantează egalitatea în drepturi sub aspectul ocupării funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, ale art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, ale art.3 din Protocolul adiţional la Convenţie, privind dreptul la alegeri libere, ale art.25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul şi posibilitatea oricărui cetăţean, fără discriminare şi fără restricţii nerezonabile, de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi, de a alege şi de a fi ales şi de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa, respectiv referitoare la principiile egalităţii şi nediscriminării, precum şi ale art.17 pct.2 lit.b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene, ratificat de România prin Legea nr.13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.107 din 12 februarie 2008, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, care garantează pentru cetăţenii Uniunii Europene "dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 contravin prevederilor art.115 alin.(6) din Constituţie, deoarece acestea au fost reglementate printr-o ordonanţă de urgenţă - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.323/2009 - care afectează astfel drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, Curtea observă că textul de lege examinat a fost modificat prin Legea nr.323/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.708 din 21 octombrie 2009. Potrivit articolului unic pct.3 din Legea nr.323/2009, a fost modificat alin.(17) al art.48 din Legea nr.35/2008, care, anterior intervenţiei legislative, avea următorul cuprins: "(17) Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător."
Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta (...) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale (...)" nu sunt incidente în cauză, deoarece prevederile legale criticate nu au făcut obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2008, cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, ci au fost reglementate printr-o lege organică - Legea nr.323/2009.
2. Referitor la pretinsa încălcare a principiului suveranităţii, reglementat de art.2 din Constituţie, prin aceea că este afectat caracterul liberal alegerilor, Curtea Constituţională constată că nici aceste susţineri nu pot fi primite.
Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr.419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.274 din 28 aprilie 2009, că "suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art.2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".
Potrivit art.73 alin.(3) lit.a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Această normă constituţională a fost concretizată şi dezvoltată în titlul I al Legii nr.35/2008. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a alege şi reglementa un anumit tip de scrutin şi de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie. Legea nr.35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în art.5 alin.(1) regula conform căreia deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale, deci prin scrutin majoritar uninominal, cu un singur tur de scrutin, potrivit principiului reprezentării proporţionale, sens în care legea instituie praguri electorale alternative la atribuirea mandatelor.
În caz de încetare a mandatului unui deputat sau senator, pentru ocuparea locului vacant se organizează alegeri parţiale la nivelul colegiului uninominal, care se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător. Potrivit art.48 alin.(16) teza a doua din Legea nr.35/2008, "Alegerile se organizează cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor prezentului titlu (...)", care au în vedere şi dispoziţiile referitoare la pragul electoral, care, odată îndeplinit ca urmare a desfăşurării alegerilor generale, dădea dreptul la obţinerea mandatelor.
Aşadar, în spiritul principiului suveranităţii, actualul sistem electoral român prevede modalităţi specifice şi concrete de natură să asigure reprezentativitatea organelor constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, şi anume principiul reprezentării proporţionale şi regula pragului electoral. Opţiunea legiuitorului nu împiedică organizarea unor alegeri libere, astfel cum susţine autorul excepţiei, deoarece în etapa alegerilor parlamentare generale cetăţenii au posibilitatea de a-şi exprima opţiunea politică pentru un candidat sau altul, într-un cadru de pluralism politic şi diversitate de opinii politice. Constituirea adunării reprezentative are loc aşadar în această fază a alegerilor - cea mai importantă, de altfel -, în urma căreia se conturează structura politică a Parlamentului, după cum competitorii electorali au îndeplinit condiţiile legale pentru atribuirea mandatelor. Voinţa electoratului se reflectă în configuraţia politică a Parlamentului constituită atât din reprezentanţii partidelor politice care au depăşit pragul electoral legal, cât şi din candidaţii independenţi care au obţinut un număr de voturi cel puţin egal cu norma de reprezentare pentru un mandat de senator sau deputat, după caz.
În ceea ce priveşte alegerile parlamentare parţiale, Curtea reţine că acestea au loc ca urmare a vacantării unui mandat de parlamentar. Organizarea unor astfel de alegeri are drept scop completarea mandatelor parlamentare, însă cu respectarea structurii Parlamentului constituite în urma desfăşurării ultimelor alegeri generale. Pentru respectarea suveranităţii, a voinţei electoratului exprimate în cadrul alegerilor generale, se impune ca în această etapă a alegerilor parţiale, subsidiară şi complementară alegerilor generale, să fie respectată aceeaşi condiţie a îndeplinirii pragului electoral, pe baza căruia un partid politic a obţinut reprezentare în Parlament. Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
În concluzie, această condiţie prealabilă nu aduce atingere principiului constituţional al suveranităţii naţionale, ci, dimpotrivă, este reglementată în scopul respectării acestuia.
3. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art.37 din Constituţie, cu privire la dreptul de a fi ales, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art.16 alin.(3), art.37 şi 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în legea electorală. Acestea din urmă se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă totodată după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri.
În cazul alegerilor parlamentare parţiale, legiuitorul a prevăzut, în plus, prin art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008, că la acestea "pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au Îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori electorală". Aşadar, potrivit textului legal menţionat, în cazul demisiei unui deputat sau senator, la alegerile parţiale participă doar acele forţe politice cu vocaţie electorală, adică cele care au luat parte la alegerile generale şi care în urma rezultatelor votului sunt reprezentate în Parlament.
Curtea constată că această condiţie legală, suplimentară faţă de exigenţele generale ale dreptului de a fi ales pentru ca o persoană să poată candida pentru un mandat de deputat sau de senator, a fost motivată de importanţa acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea unei reprezentări responsabile şi eficiente, în plus, a admite posibilitatea ca în urma alegerilor parţiale să obţină mandat de parlamentar o persoană care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnă a consacra că ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale să se poată obţine pe calea ocolită a alegerilor parţiale.
Având în vedere şi considerentele reţinute mai sus în legătură cu principiul suveranităţii, Curtea constată că dispoziţiile art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 nu aduc atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unei alte cerinţe, aplicabile în egală măsură tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare parţiale, condiţie necesar a fi îndeplinită, de altfel, şi de candidaţii membri ai unor formaţiuni politice pentru a dobândi mandatul de parlamentar în cadrul alegerilor generale.
4. În ceea ce priveşte observaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia reglementarea referitoare la alegerile parţiale, cuprinsă în art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 a fost modificată prin Legea nr.323/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.708 din 21 octombrie 2009, cu mai puţin de 3 luni înainte de data alegerilor parţiale din 17 ianuarie 2010, ceea ce contravine "Codului bunelor practici în materie electorală", adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), care stipulează la cap. II, art.2 lit.b) că "elementele fundamentale ale legii electorale (...) nu trebuie supuse unui amendament cu mai puţin de un an înaintea alegerilor", aceasta este privită de Curte cu rezervă, atât timp cât textul prevede în continuare "sau trebuie tratate la nivel constituţional sau la un nivel superior legii ordinare". Or, în cauza de faţă modificarea art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 a fost adoptată prin legea organică nr.323/2009, cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată.
5. În final, autorul excepţiei pune în discuţie unele omisiuni de reglementare în ceea ce priveşte participarea la alegeri a partidelor neparlamentare şi a candidaţilor independenţi, precum şi unele necorelări în materie electorală, probleme care, însă, nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.
6. În activitatea sa Curtea Constituţională a soluţionat mai multe cauze privind constituţionalitatea unor dispoziţii ale Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, constatând că actuala reglementare a sistemului electoral românesc prezintă o serie de imperfecţiuni şi, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care să asigure, sub toate aspectele, organizarea şi desfăşurarea unor alegeri democratice în România. În această privinţă, Curtea consideră că trebuie, în primul rând, să se pornească de la realităţile economice, politice şi sociale ale ţării, de la rolul partidelor politice în procesul electoral, de la necesitatea raţionalizării Parlamentului şi, în final, să fie reglementat un tip de scrutin corespunzător concluziilor desprinse şi care să aibă corespondent în tipurile de scrutin care se regăsesc în majoritatea statelor europene.
Legea nr.35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează un mecanism electoral care nu are nicio legătură cu elementele de conţinut ale tipului de scrutin majoritar uninominal, organizat cu un singur tur şi care este practicat în alte state. Este de reţinut că niciun sistem electoral în care este reglementat un tip de scrutin majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin nu prevede vreun prag electoral, în timp ce Legea nr.35/2008 prevede două tipuri de praguri electorale alternative.
Rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 au arătat că mecanismul utilizat pentru atribuirea mandatelor a avut drept consecinţă rezultate neconforme celor specifice unui tip de scrutin majoritar uninominal, rezultate determinate de calculele matematice reglementate de regulile procedurii electorale ale scrutinului uninominal prevăzut de Legea nr.35/2008. Aşa se face că desemnarea unor parlamentari s-a realizat pe baza unor calcule, fără ca o asemenea desemnare să rezulte din alegeri, în urma exprimării prin vot a opţiunilor politice. În cadrul preocupărilor de revizuire a legislaţiei electorale, o atenţie sporită trebuie acordată posibilităţii cetăţenilor români cu drept de vot care domiciliază în străinătate, şi nu numai acestora, de a-şi exercita dreptul de vot, în cadrul unei proceduri speciale, inclusiv prin votul electronic, care să se desfăşoare în corelare cu orele oficiale ale României între care se desfăşoară procesul de votare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.48 alin.(17) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Verde în Dosarul nr.1/APCD/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.
(sursa: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2010-04-20-7151319-0-decizia-ccr-din-14-ianuarie-2010.rtf)

Concluzii scrise depuse la Curtea Constituţională marţi 20 aprilie 2010

CĂTRE

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

CONCLUZII SCRISE

În dosarul nr. 814D / 2010

Îmi menţin punctele de vedere formulate în contestaţia iniţială depusă la Tribunalul Bucureşti, şi fac o serie de precizări suplimentare în susţinerea contestaţiei, dar şi prin raportare la punctul de vedere formulat în cauză de către Avocatul Poporului şi de către Tribunalul Bucureşti.

După cum am arătat în Contestaţia depusă la Tribunalul Bucureşti şi în pledoaria formulată în faţa instanţei, consider că Decizia nr. 4/6 aprilie 2010 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti, Circumscripţia electorală nr.42, a fost luată în baza unor articole de lege discriminatorii şi nedemocratice, fiind încălcate o serie de drepturi fundamentale garantate de Constituţia României astfel:

I. Art. 48 alin. 17 din Legea nr. 35/2008 (modificată) care prevede că la alegerile parţiale dintr-un colegiu uninominal „pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de lege, individual sau într-o alianţă politică ori electorală” (s.n), încalcă, în cazul depunerii unei candidaturi independente şi a respingerii acesteia, Art. 37, Art. 16 alin. 3 şi Art. 2 alin. 1 din Constituţia României, dar şi o serie de prevederi ale unor Convenţii şi Tratate internaţionale la care România este parte precum Art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi Art. 3 din Protocolul adiţional al Convenţiei, Art. 25 şi Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, Art. 17, punctul 2 lit. b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene. Fiind încălcate şi Convenţiile şi Tratatele internaţionale menţionate, este încălcat şi Art. 20 alin. 1 şi 2 din Constituţia României:

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

De asemenea, conform Art. 40 alin. 1 din Constituţie, “Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.” iar Art. 8 al legii fundamentale recunoaşte pluralismul ca o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. Partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Aşadar partidele politice sunt opționale. Cetățenii se pot asocia, dar pluralismul nu depinde în mod obligatoriu de existenţa partidelor politice în Romania. Or, conform Art. 15 din Constituţie, “Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi”. La alegeri candidează cetăţenii, nu partidele. În concluzia acestui fir logic, Art. 48 alin 17 este neconstituţional şi pentru că răpeşte un drept individual al unui candidat independent a cărui exercitare nu depinde de apartanenţa la un partid, din raţiuni care ţin exclusiv de pragul electoral care este un criteriu aplicabil exclusiv partidelor, nu şi independenţilor. Se încalcă astfel Art. 37 din Constituţie.

II. Art. 29 alin 5 din Legea nr. 35/2008 ca articol independent încalcă Art. 4 alin. 2 din Constituţia României privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni şi Art. 16 alin 1 şi 3 privind egalitatea în drepturi întrucat condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere, fixând un cuantum enorm pentru depozitul cerut fiecărui candidat, cel mai mare din Uniunea Europeană şi de aproximativ 30 de ori mai mare faţă de cel cerut, spre exemplu, în Olanda la nivel naţional.

Mai mult, Art. 29 alin. 5 din Legea nr. 35/2008 în conexiune cu Art. 48 din lege care stabileşte modalitatea de atribuire a mandatelor de parlamentar generează o gravă discriminare explicată în detaliu în textul Contestaţiei depuse la Tribunalul Bucureşti la punctul IV. Cele două articole încalcâ atât Art. 16 alin 1 cât şi Art. 37 din Constituţie, întrucât generează discriminări între cetăţeni şi partide şi afectează dreptul de a fi ales atât prin restricţionarea dreptului de a fi ales prin suma foarte mare cerută pentru a putea candida, cât şi prin maniera injustă de atribuire a mandatelor care dezavantajează pe motiv de avere competitorii electorali.

III. Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 35 / 2008 prevede: “Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.”

Or, aşa cum am arătat în textul Contestaţiei depuse la Tribunalul Bucureşti, numărul de semnături necesare pentru prezentarea unei candidaturi ca independent este de 4 ori mai mare în România decât numărul maxim admis de Consiliul Europei prin Rezoluţia 1320 / 2003 care adoptă “Ghidul bunelor practici electorale” elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept – Comisia de la Veneţia, fiind astfel afectat dreptul de a fi ales prevăzut de Art. 37 din Constituţia României.

IV. O menţiune privind încălcarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede la Art. 21 că:

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Din argumentele prezentate mai sus consider că este încălcat Art. 21 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, întrucât candidatura mea ca independent a fost respinsă în virtutea unor prevederi care sunt atât de restrictive încât afectează substanţa dreptului de a fi ales. Susţinerile mele sunt cu atât mai solide cu cât astfel de restricţii menţionate la punctele 1, 2 şi 3 de mai sus nu au corespondent în legislaţia nici unei ţări membre a Uniunii Europene. Astfel de prevederi nu sunt asumate de democraţiile contemporane care au un nivel scăzut al cerinţelor prealabile înscrierii unei candidaturi.

Tendinţa evidentă a partidelor parlamentare de a restricţiona în mod excesiv alţi competitori electorali (partide neparlamentare sau independenţi) nu este compatibilă cu logica democratică a Constituţiei României şi a Tratatelor şi Convenţiilor privind drepturile omului la care România este parte şi nici cu spiritul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

V. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice – Adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 prevede, la Art. 25:

“Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art. 2 şi fără restricţii nerezonabile:

1. de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;
2. de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor;
3. de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa.”

În Comentariile la Art. 25 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Politice şi Civile adoptate de Comitetul ONU la Şedinţa nr. 1510 (a celei de-a 57-a sesiune) în 12 iulie 1996[1] sunt făcute o serie de precizări cu privire la aceste drepturi care clarifică cadrele unor prevederi electorale democratice şi nediscriminatorii.

De exemplu, Art. 4 prevede că “Orice condiţii care sunt aplicate exercitării drepturilro protejate de Art. 25 trebuie să fie bazate pe criterii obiective şi rezonabile (…). Exercitarea acestor drepturi de către cetăţeni nu pot fi suspendate sau excluse cu excepţia unor motive care sunt stabilite prin lege şi sunt obiective şi rezonabile (…)”[2]. După cum am arătat, respingerea totală a posibilităţii de a candida ca independent la alegeri parţiale nu are o motivaţie democratică fiind discriminatorie şi neconstituţională. De asemenea, cerinţele pentru a înscrie o candidatură ca independent sunt deosebit de excesive atât în privinţa depozitului cerut şi a modalităţii de returnare a lui, cât şi al numărului excesiv de mare de semnături cerut de 4% din numărul de cetăţeni cu drept de vot din colegiul respectiv.

Art. 15 prevede că: “(…) Persoanele care sunt eligibile pentru a participa la alegeri nu trebuie excluse prin solicitări nerezonabile sau discriminatorii precum educaţia, rezidenţa sau originea, sau din raţiuni ce privesc afilierea politică. (…)”[3]

A anula dreptul unui independent de a putea participa la alegri parţiale înseamnă printre altele a condiţiona posibilitatea de candida a cetăţeanului respectiv de apartanenţa sa la o formaţiune politică anume şi deci de a i se respinge candidatura din raţiuni ce privesc neafilierea sa politică.

Art. 16 prevede că: “Pentru a înscrie o candidatură, condiţiile privind datele, taxele sau depozitele trebuie să fie rezonabile şi nediscriminatorii (…)”[4]

Am arătat că depozitul cerut nu este unul rezonabil fiind cel mai mare din Uniunea Europeană. El generează o discriminare în partidele care participă la alegeri în conexiune cu Art. 48 care stabileşte că mandatele sunt atribuite după proporţia de voturi obţinute la nivel naţional fiind aşadar important pentru fiecare partid să culeagă voturi din toate colegiile uninominale. Depozitul fiind însă atât de mare, el pune în dificultate unele partide de a-şi trimite candidaţi.

Art. 17 prevede că “Dreptul persoanelor de a candida nu trebuie limitat în mod nerezonabil prin cererea ca un candidat să fie membru al partidelor sau al unui partid anume. Dacă unui candidat i se cere să aibă un număr minim de susţinători pentru depunerea candidaturii, această cerere trebuie să fie una rezonabilă şi nu o barieră către candidatură. Fără afectarea paragrafului 1 al Art. 5 al Pactului, opinia politică nu trebuie folosită ca bază de anulare a dreptului oricărei persoane de a participa la alegeri.[5]

Art. 21 prevede că “Deşi Pactul nu impune un sistem electoral anume, orice sistem electoral care funcţionează într-un stat membru, trebuie să fie compatibil cu drepturile protejate de articolul 25 şi trebuie să garanteze şi să dea consistenţă liberei exprimări a voinţei libere a cetăţenilor cu drept de vot[6].

VI. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat în motivarea Deciziei în cazul Mathieu-Mohin and Clerfayt v. Belgium, caz judecat în 2 martie 1987 (Ser. A., No. 113, paras. 52-53), că “Statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Condiţiile nu vor limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut; de asemenea, condiţiile trebuie impuse urmărindu-se un scop legitim; ele nu trebuie să fie disproporţionate (…).[7]

Or, aşa cum am arătat mai sus şi în Contestaţia depusă la Tribunalul Bucureşti, condiţiile excesiv de restrictive menţionate golesc de conţinut dreptul de a candida.

VII. Tribunalul Bucureşti nu argumentează convingător de ce susţinerile mele nu ar fi juste.

În opinia exprimată asupra acestei speţe, Tribunalul Bucureşti a precizat doar că Art. 2 şi Art. 37 din Constituţia României nu ar fi încălcate prin prevederile atacate, dar nu a prezentat vreun argument. Desigur, aşa cum susţine Tribunalul Bucureşti, “Art. 37 din Constituţie reprezintă norma cadru care reglementează dreptul unui cetăţean de a fi ales în Camera Deputaţilor, însă legiuitorul este cel abilitat să stabilească care sunt condiţiile concrete pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales în Camera Deputaţilor”. Or, fondul cauzei de faţă prveşte eventualitatea ca legiuitorul să legifereze în mod discriminatoriu şi neconstituţional. Curtea Constituţională a României a decis în multe cazuri că anumite prevederi din diverse legi votate în Parlamentul României sunt neconstituţionale. Aşadar ele au încălcat normele cadru prevăzute de Constituţie. Susţinerile Tribunalului Bucureşti în acest caz nu pot fi considerate argumente, tocmai pentru că legiuitorul, deşi este cel abilitat să stabilească condiţile concrete ale înregistrării unei candidaturi, nu poate stabili orice şi oricum, ci este supus unor limite constituţionale şi care privesc Tratatele şi Convenţiile la care România este parte. Or, cum am arătat mai sus, aceste prevederi internaţionale dar şi mai multe articole din Constituţie, sunt încălcate flagrant de prevederile atacate ale legii electorale.

VIII. Faţă de susţinerile Avocatului Poporului fac următoarele observaţii:

1. Dacă alegerile nu sunt libere şi corecte, atunci suveranitatea prevăzută de Art. 2 din Constituţie, est egrav afectată. În acest sens, prin faptul că nu s-a permis candidatura unor independenţi, iar cetăţenilor li s-a restricţionat dreptul de a vota neputând alege decât dintr-un numr limitat de oferte politice şi anume dintre candidaţii propuşi de partidele parlamentare, suveranitatea naţională este afectată.

Aşadar, din această perspectivă, Art. 48 alin. 17 este neconstituţional.

2. Condiţiile de fond şi de formă a depunerii unei candidaturi într-o ţară democratică nu trebuie să fie restrictive astfel încât să aducă atingere substanţei dreptului de a fi ales. Or, în acest caz, Art. 48 alin 17 elimină din start posibilitatea ca un candidat independent să poată participa la alegri parţiale ceea ce este în mod evident o măsură nenecesară şi nerezonabilă care goleşte de conţinut un drept constituţional. Cerinţa prevăzutî de Art. 48 alin 17 nu poate fi îndeplinită decât de candidaţii care provin de la partidele deja existente în parlament. Or, cum este posibil ca un parlamentar să părăsească partidul din care a făcut parte atunci când a intrat în parlament, şi să facă parte mai apoi din grupul independenţilor, la fel de bine şi un candidat independent ar trebui să aibă dreptul de a putea candida la alegeri parţiale.

3. Astfel de cerinţe restrictive privind depozitul de 3000 de RON afectează de asemenea procesul eelctoral. De ce nu 5.000 sau 10.000 RON? De ce nu 10.000 Euro? Unde poate fi pusă limita rezonabilă? Limita rezonabilă poate fi găsită ţinând cont de sumele cerute în alte ţări cu tradiţii democratice. Nicăieri nu mai este cerută o sumă atât de mare. România, una dintre cele mai sărace ţări din UE pretinde cea mai mare sumă. Acest lucru este în mod evident o exagerare care restricţionează dreptul de a fi ales pentru motivele prezentate în Contestaţie.

4. Cu privire la susţinerile Avocatului Poporului faţă de argumentele pe care le-am prezentat că Art. 29 alin. 5 din legea nr. 35/2008 este neconstituţional, constat că Avocatul Poporului se limitează doar la a spune că acel articole nu este neconstituţional, dar fără a oferi vreun argument.

IX. Concluzii

Din toate cele de mai sus, vă rog să constataţi neconstituţionalitatea, inclusiv cu referire la Art. 20 din Constituţie, a prevederilor atacate şi anume:

a. Art. 48 alin. 17 din Legea nr. 35/2008 care încalcă Art. 37, Art. 16 alin. 3 şi Art. 2 alin. 1 din Constituţie, dar şi Art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi Art. 3 din Protocolul adiţional al Convenţiei, Art. 25 şi Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi Art. 17, punctul 2 lit. b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene.

b. Art. 29 alin 5 din Legea nr. 35/2008 ca articol independent încalcă Art. 4 alin. 2 din Constituţia României privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni şi Art. 16 alin 1 şi 3 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Art. 29 alin. 5 din Legea nr. 35/2008 în conexiune cu Art. 48 din lege care stabileşte modalitatea de atribuire a mandatelor de parlamentar generează o gravă discriminare, după cum am arătat. Art. 29 alin. 7 este şi el neconstituţional afectând Art. 37 din legea fundamentală. Toate aceste articole din Legea nr. 35/2008 intră în contradicţie cu Art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi Art. 3 din Protocolul adiţional al Convenţiei, Art. 25 şi Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi cu Art. 17, punctul 2 lit. b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene.

c. Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 35 / 2008 încalcă Art. 37 din Constituţia României, dar şi Art. 1.3. numit “Înscrierea candidaturilor” punctul “ii” din “Ghidul bunelor practici electorale” elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept – Comisia de la Veneţia asumat de Consiliul Europei prin Rezoluţia 1320 / 2003. De asemenea, acest articol de lege intră în contradicţie cu Art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi Art. 3 din Protocolul adiţional al Convenţiei, Art. 25 şi Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi cu Art. 17, punctul 2 lit. b din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene.

Bucureşti, 20 aprilie 2010

Remus Cernea
(sursa: http://remuscernea.ro/2010/04/concluzii-scrise-depuse-la-curtea-constitutionala-marti-20-aprilie-2010/)