25 April 2010

Legea şi tocmeala


Observaţi ceva ilegal?



Sigur, un gest mic. Şi eu am fost cu tata când eram mic în cabina de vot, nu mai ştiu dacă era interzis atunci. Îmi amintesc că eu am exprimat votul, deşi nu cred că ştiam să citesc. L-am întrebat pe tata pe cine să votez şi el mi-a spus... nu contează. Am fost foarte nedumerit atunci pentru că nu înţelegeam de ce se votează dacă nu contează pe cine votezi.

Dar parcă acest gest, făcut în faţa camerelor, cu un copil arătat televiziunii, oarecum folosit pentru imagine, aducându-l în prim plan şi la pozele cu introducerea votului în urnă... Nu mi-a plăcut.

Mă văd nevoit să constat:
Art. 42.
(20) Prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot, în afara celei
care votează, este interzisă.
(Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului)

După zâmbete se pare că va câştiga doamna Teo Trandafir. Oricine ar câştiga, felicit câştigătorul, Câştigătoarea... Deja se aud şi scandalurile obişnuite cu cumpărarea voturilor, participarea la vot este cea normală... nu se mai putea face participări masive la vot ca la prezidenţiale, prea mulţi ochi aţintiţi pe cele câteva secţii de votare. Vor apărea în curând şi rezultatele... Mă grăbesc să postez înainte de ele.

3 comments:

Anonymous said...

Oricine intra in PDL devine un incalecator al legii, aproape ca asta a devenit definitia PDL-istului . PDL-ist = persoana care incalca legile . Li

Pro atitudine said...

Pai, viata ar fi anosta fara scandaluri... Oricum, nu ducem lipsa de ele...

Bibliotecaru said...

Nu vreau să exagerez dimensiunea acestui gest, m-a deranjat însă faptul că a fost ostentativ. În momentul în care forţezi o astfel de acţiune publică şi soseşti la vot cu alai de la partid de parcă vrei să ocupi secţia de votare, mesajul transmis de ce am văzut a fost, fără doar şi poate "eu pentru fata mea vreau să fac politică, pentru ca să trăiască într-o lume mai bună", sau aşa ceva. Aproape că şi auzeam...

E-o lume minunată!

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.