07 April 2010

Orientul Mijlociu o rană deschisă


Parlamentarul european Corina Creţu trage un semnal de alarmă asupra escaladării violenţei în Orientul Mijlociu.

Din pacate, in ultimele zile s-au intensificat confruntarile intre militantii palestinieni din Fasia Gaza si armata israeliana, aceasta recrudescenta a violentei avertizand, din nou, asupra riscurilor permanente sub care traieste Orientul Mijlociu. Radicalii palestinieni si-au multiplicat atacurile cu rachete, inclusiv asupra unor tinte civile din sudul Israelului, care, la randul sau, a ripostat prin raiduri aeriene si incursiuni cu tancuri si buldozere in Fasia Gaza. S-au inregistrat, iarasi, victime omenesti si au fost raniti inclusiv copii. Ciocniri violente au avut loc si la Ierusalim.

Toate aceste confruntari s-au desfasurat la cateva zile dupa vizita in zona a secretarului general al ONU, Ban Ki-Moon avertizand la finele lunii martie ca blocada israeliana asupra Fasiei Gaza provoaca suferinte umane inacceptabile si sporeste influenta extremistilor in randul populatiei palestiniene. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca ecuatia pacii depinde hotarator de siguranta israelienilor, asa cum sublinia Tony Blair in conferinta gazduita de Parlamentul European acum doua saptamani. Cred ca, asa cum sublinia trimisul special al Cvartetului pentru Pace in Orientul Mijlociu, este timpul ca Uniunea Europeana sa-si asume o implicare sporita in medierea dialogului in zona, cu atat mai mult cu cat relatiile dintre Israel si SUA parcurg, in aceasta perioada, o criza fara precedent in ultimele decenii.

Ne incurajeaza in aceasta directie si ecourile pozitive ale reuniunii extraordinare a Comisiei pentru Dezvoltare a Parlamentului European, cu tema “Palestina – Reconstructie si Dezvoltare”, al carei invitat principal a fost Tony Blair si care a reunit reprezentanti ai unor organisme de lucru comune israeliano-palestienene, care dovedesc, prin activitatea lor, ca dialogul si cooperarea sunt nu doar posibile, ci si de preferat unei sangeroase confruntari cu radacini adanci in istorie.

8 comments:

Virtualkid said...

vad ca o ai in obiectiv!
si mie imi place de ea, ca om!
pare sa fie un tip special de politician!

Bibliotecaru said...

Am în obiectiv mulţi oameni politici, de la toate partidele. Chestiunea este că numai anumiţi oameni politici fac lucruri care mi se par importante şi le şi postează pe un blog.

Recunosc că am fost destul de impresionat că un parlamentar european din România a reuşit să realizeze acest eveniment al venirii domnului Tony Blair în Parlamentul European şi încă pe un astfel de subiect. Domnul Tony Blair nu este chiar fitecine... este una dintre figurile marcante al istoriei recente a omenirii şi sistemul implementat de domnia sa, A Treia Cale, centrismul, este încă o posibilă soluţie pentru post-industrialism şi post-capitalism, chiar dacă până acum implementarea nu a dat semne de reuşită. Când acest om vorbeşte, personal îi acord atenţie... chiar şi când nu sunt de acord cu domnia sa.

De aceea am crezut că promovarea acestui eveniment este un lucru necesar.

nimrod said...

Europenii, cred, ar face mai bine sa stea mai departe de conflictul israeliano-palestinian fiindca, dupa ce ca nu-l inteleg prea bine, il mai abordeaza si subiectiv. Europenii ar face mai bine sa se intoarca in Africa, unde mai e putin si ori se-alege praful ori nabuiesc de tot chinezii...

Bibliotecaru said...

Conflictul din Orientul Mijlociu a devenit o problemă globală. Este greu să te retragi şi să te uiţi în altă parte.

nimrod said...

@Biblio,

Cum credeţi dar eu îmi menţin punctul de vedere: europenii pur şi simplu nu au expertiză în problemă şi din cauza asta se agită inutil ca să nu spun deplasat şi uneori chiar periculos. Mă surprinde, fiindcă au avut la dispoziţie două mii de ani să înţeleagă...

Bibliotecaru said...

Problema nu are o rezolvare logică, singura rezolvare ar fi revelaţia religioasă "cum că pot locui împreună". Europenii nu pot înţelege dintr-un motiv simplu, statele europene sunt laice de sute de ani. Societatea europeană are o filosofie fundamental diferită, cu alte valori, alte uzanţe, deşi aparent nu este nimic diferit.

Mai ţineţi minte cât de neînţeles era sistemul kamikaze folosit de aviatorii japonezi în al doilea război mondial? Sinuciderea voluntară, folosită ca armă de război, era un concept de neînţeles şi de neacceptat.

Omenirea ar avea nevoie de un nou Mashiah care să acţioneze asupra întregii omeniri, de data aceasta nu religios, ci într-o formă mai înaltă decât religia.

nimrod said...

@Biblio,

Deşi n-am în intenţie nici să vă contrazic neapărat şi nici să mă agăţ de subiect aş observa totuşi că:
a. În câteva state europene influenţa bisericii este mai mult decât vizibilă dacă nu chiar supărătoare uneori (Italia, Polonia, România chiar).
b. Piloţii kamikaze erau militari (ofiţeri şi subofiţeri, că altfel n-ajungeau piloţi şi cred că în aceeaşi situaţie erau şi piloţii de pe torpilele Kaiten, parcă aşa le spune) şi acţionau pe baza unui cod al onoarei unanim recunoscut, dealtfel nu departe de "ultimul om, ultimul glonte", dar care nare totuşi nimic în comun cu oamenii-bombă femei...
c. Un alt Mesia? Global? Să ce...?

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Nici vorbă că biserica este influentă, dar nu la nivel doctrinar, ci la nivel instituţional, politic.

Da, sindromul kamikaze s-a extins. Însă în momentul în care piloţii japonezi s-au suit în acele avioane pe post de dispozitiv de ghidare parcurgând dublul distanţei (pentru că nu se mai întorceau înapoi), au luat prin surprindere civilizaţia europeano-americană şi a indus o modificare a strategiei. Când eşti pe un vapor şi tragi în avioane, te bazezi că avioanele vor dori să se ferească de tir. Când ai de-a face cu un kamikaze, pe el nu-l interesează dacă va muri în impactul cu vaporul, împuşcat de gloanţe sau în explozia avionul în aer... în concluzie avionul condus de kamikaze nu avea cum să fie oprit (cu mijloacele de atunci). 9/11 a avut exact aceiaşi problemă, nimeni nu se gândea că un avion va fi deturnat pentru a fi folosit ca bombă într-o clădire, toţi se gândeau la luarea de ostateci, furtul avionului, sau pur şi simplu aruncarea avionului în aer cu tot cu pasageri.

Oamenii-bombă sunt periculoşi pentru că nu acţionează asupra unor obiective precum preşedinte, premier, miniştrii, deputaţi, lideri spirituali, ci asupra mai multor oameni normali ce nu pot fi păziţi de către trupele de tip SPP.

Această sinucidere nu este expresia unui act de bravură, ci este rezultatul unui mod de existenţă social.

Meshiah, cel vestit, este omul care transformă gândirea. Iisus a provocat un alt fel de raportare la Dumnezeu, în secolul XXI religia nu a indus încă acel comportament social de care avem nevoie, avem nevoie de altceva pentru a ne înţelege umanitatea.

În aceste momente omenirea nu are un scop al existenţei. Te naşti, urmezi nişte cursuri obligatorii, nişte etape comune tuturor... munceşti pentru a strânge bani şi mori. Care este este însă scopul? Până acum singurul scop este un complex de supravieţuire, perpetuare a familiei şi dominaţie asupra altora.

Ţelul oferit de Iisus, construcţia în împărăţia Domnului, nu a salvat omenirea de la încercarea permanentă de a se auto-distruge. Este nevoie de un ţel nou, de o ţintă care să reocupe oamenii prin spiritul lor...

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.