Am descoperit cea mai perfectă metodă a fraudării

---

Mereu mă întrebam cum anume se pot număra în Parlament voturi care nu s-au exprimat, cum pot apărea o mulţime de voturi exprimate la o singură circumscripţie de la Paris, cam cât pentru diaspora dintr-un continent întreg, sau cum poate fi cineva sigur că un anumit cetăţean votează un anumit candidat... în general, mă întrebam cum anume pot frauda unii tot ce mişcă şi, deşi vezi că ceva se întâmplă, raţiunea îţi comunică, în subconştient, aşa ceva nu este posibil. Răspunsul este prin contrast şi nuanţă. Iată exemplificarea acestui fenomen.



Mai întâi ai nevoie de o lumină puternică care să producă efectul "îţi fură ochiul" şi de încă una difuză, care definitivează efectul. Această lumină puternică poate să izvorască dintr-o conştiinţă necurmată de băsescianism, de exemplu, în timp ce lumânările aprinse de poporul român poate construi lumina difuză, umbrele morţilor. Apoi este nevoie de un corp care să facă umbră unde trebuie şi prin vecinătăţi. În prestidigitaţie acesta este gestul care captează atenţia şi induce în eroare. Apoi este nevoie de un ochi de pictor care să nuanţeze totul exact atât cât trebuie. Dacă nu există un pictor ca secretarul camerei Sever Voinescu, uneori se poate folosi şi computerul care să calculeze, prin iteraţii succesive, exact nuanţa care trebuie. După aceea este nevoie de o mână fină de domnişoară care să facă, ca prin minune, albul în negru şi negru în alb.

Privind acest clip am avut, cu mine însumi, următorul dialog...
- Te-ai prins, bă?
- Ei, acum m-am prins... totul e clar...
- Să mori tu că te-ai prins... ha ha ha

Până la urmă şi explicarea iluziei este tot o iluzie.