18 August 2011

Sinteză practică pentru uzul politicienilor, 2


Spuneam în episodul trecut că veniturile nu-i musai să fie cheltuite numai pe bunuri de consum, ei pot fi şi economisiţi. Sigur, nu vorbesc aici despre economiile care se pun în saltea până ia foc salteaua sau ies din uz... Mai pe larg însă despre acest lucru în capitolul...

Economii=Investiţii

Să începem cu o mică schemă. Avem schema cu care deja ne-am obişnuit, pe de o parte Firmele, de cealaltă parte Menajele.

Pentru început ar trebui să punem în evidenţă fluxul veniturilor.


Cum spuneam, Gospodăria poate să cheltuiască toate veniturile pe bunuri de consum, dar se prea poate ca o parte din bani să-i economisească. Putem deci să împărţim fluxul veniturilor în două, în consum şi economisire. Fie că vorbim despre consum, fie că vorbim despre economisire, ambele se reîntorc în economie, pentru că şi economiile, chiar dacă aparent merg undeva "la păstrare", ajung, la un moment dat, să fie cheltuite... într-un fel sau altul.
Şi acum să analizăm un pic...

Economiile (E) reprezintă ceea ce se produce dar nu ajunge la menaje sub forma consumului, ci a investiţiilor. Economiile au, în general două înţelesuri. Putem vorbi despre aşa numitele economii nete, adică ceea ce este exprimat în schema de mai sus, respectiv ceea ce nu este consumat din venit, exprimat V-C=E, sau putem vorbi despre economii brute, dacă mai adăugăm la economiile nete şi o parte care nu este vizibilă în acea schemă, anume amortizarea (consumul de capital fix) pentru că valoarea capitalului are această dimensiune suplimentară a amortizării, ca şi cum s-ar scurge permanent valoare din el.

Scriind ecuaţia nodului Firme, avem ca intrări Investiţii şi Cheltuieli de consum şi ca ieşiri Veniturile. Cu alte cuvinte putem scrie că V=I+C. În ecuaţia celui de al doilea nod, cel al Menajelor, avem ca intrări Veniturile şi ca ieşiri Economiile şi Cheltuielile de Consum, adică V=C+E.

Cele două ecuaţii pot fi rescrise astfel
V-C=I
şi
V-C=E
de unde rezultă că Investiţii=Economii
Cum ajung Economiile să fie Investiţii? Vedem tot din schemă, prin Modificarea Patrimoniului.
http://i.picasion.com/pic43/ecaf9696535e680dbbf1f7108a867c04.gif
Evident, între momentul economisirii şi cel al investiţiei există un decalaj, uneori important, decalaje în spaţiu şi decalaje în volum, în consecinţă această schemă nu reprezintă o fotografie de moment, ci o egalitate care se verifică statistic.

Iată că această schemă vorbeşte despre prima decizie macroeconomică pe care, probabil, că deja aţi auzit-o enunţată la TV. Creşterea economică reprezintă grăbirea ciclului pornit de la Firmă spre Menaj şi întoarsă la Firmă. Cu cât un astfel de ciclu funcţionează mai repede, cu atât economia este mai dinamică. Ei bine, cum este şi de aşteptat, aici părerile sunt împărţite. Unii spun că prin creşterea Consumului (şi vă amintiţi de celebrul concept al societăţii de consum, atât de drag occidentului) cresc şi Veniturile, alţii spun că, dimpotrivă, consumul trebuie să fie limitat pentru a creşte Economisirile care la rândul lor să crească Patrimoniu care la rândul lui să crească Veniturile. Sunt două concepte ambele adevărate, în sensul că ambele cresc dinamica economiei şi veniturile în unitate de timp, cu diferenţe şi asemănări...

Are deci logică să exprimăm o înclinaţie spre economii ca fiind raportul dintre economii nete şi venituri. Avem deci...

Rata medie a economiei se poate scrie sub forma e=E/V
Rata marginală a economiei, adică variaţia economiile per unitatea de venit se poate scrie sub forma e'=dE/dV , unde dE şi dV reprezintă variaţia Economiei respectiv a Veniturilor (sper că vă amintiţi de matematică, şi de acel dx adică de integrale, chestii, socoteli...).

Analog se poate exprima o înclinaţie spre consum ca fiind raportul dintre consum şi venituri. Avem deci...

Consumul mediu al economiei se poate scrie sub forma c=C/V
Rata marginală a consumului, adică variaţia consumului per unitatea de venit se poate scrie sub forma c'=dC/dV, unde dC şi dV reprezintă variaţia Consumului respectiv a Veniturilor.

Cum Veniturile sunt egale cu Consumul plus Economii, atunci şi dV=dE+dC şi este evident că e+c=e'+c'=1

Cum se aplică în societate cele două variante de creştere a veniturilor prin creşterea economisirii (prin investiţii) şi prin limitarea consumului, respectiv prin creşterea consumului şi prin limitarea economiilor? Intuitiv, cel care se bazează pe economisire ar trebui să fie cel cu banii în bancă, cel care se bazează pe creşterea consumului ar trebui să fie cel cu credite peste credite. Primul se îmbogăţeşte în momentul în care beneficiază după urma economisirii, cel de al doilea se îmbogăţeşte mai întâi şi apoi munceşte să plătească banii. Desigur, există varianta guvernului României care contactează credite peste credite simultan cu strângerea curelei, dar asta, nu-i aşa, nu va produce în veci o creştere a veniturilor.

Să începem cu situaţia creşterii consumului pentru a creşte veniturile.

Să ne gândim la românul obişnuit. El cumpără un tricou pe care apoi îl poartă mândru pe străzi. După un cinci spălări tricoul nu prea mai pare nou, este un pic ondulat, începe să se decoloreze, parcă a intrat un pic la apă... dar încă mai merge. După 20 de spălări tricoul are urmă vizibile de oboseală, începe să se descoasă, este decolorat oricât ar fi folosit românul detergent care protejează ţesătura, balsamul special şi praf de dedurizare a apei de spălat... Tricoul este declasat la "prin casă merge". După 50 de spălări tricoul este compromis, pe alocuri este rupt, pe alocuri parcă este şi mâncat de molii... tricoul este deci declasat la... cârpă de spălat pe jos pentru că nu mai merge nici "prin casă".

Să ne gândim la occidentalul obişnuit. El cumpără un tricou pe care apoi îl poartă mândru pe străzi. După maximum trei spălări tricoul ajunge la coşul de gunoi şi occidentalul cumpără altul. Aceasta este societatea de consum.

În timpul în care românul consumă un tricou, occidentalul consumă şapte tricouri. Iată de ce occidentalul este mereu îmbrăcat într-un tricou nou şi are şi de şapte ori mai mulţi bani decât românul. De ce nu este totuşi o relevaţie această descoperire uimitoare, anume că economia permite această minune... cu cât trăim mai bine, cu atât avem mai mulţi bani să trăim mai bine... Este şi un "clenci", anume că un astfel de sistem consumă foarte multă resursă. Este evident că observaţi totuşi că occidentalul consumă opt tricouri deşi ar putea să consume unul singur. Or acest consum accelerat de resursă, oferă bunăstare, dar la un moment dat se termină resursa şi nu mai ai de unde să iei cele 7 tricouri, ba îi iei de la gură şi tricoul românului. Aici se explică criza. Statele occidentale au avut o creştere fulminantă a economiei pe baza consumului. De exemplu, baronul John Maynard Keynes, un economist britanic care a influenţat puternic macroeconomia, a venit cu ideea că înclinaţie marginală spre consum este constantă. În acest caz, graficul care reprezintă variaţia consumului în funcţie de variaţia veniturilor reprezintă o dreapta. Concluzia? Creşterea consumului provoacă o creştere liniară a veniturilor. Prin anii 1980-1990 însă a început să se facă simţită lipsa de resursă. A început deci studierea modificărilor genetice care să conducă la resursă mai multă, la explorarea resurselor statelor neoccidentale, la sclavia economică a statelor neoocidentale în scopul preluării resurselor lor. Statele Unite a început să "elibereze" popoare aflate în sclavie, desigur în schimbul "libertăţii democratice" acaparându-le economia şi resursele de orice fel. Astăzi aparent România face şi ea parte din Europa şi este un stat occidental, în adevăr este o ţară secătuită de resurse, înglobată în datorii, în pragul foametei, fără bani pentru sănătate, şi educaţie... De ce? Pentru că a avut doi ani de creştere economică fulminantă pe baza consumului, fără a avea însă resursele care să susţină această creştere pe 100 de ani sau mai mult. În plus, veniturile suplimentare obţinute prin accelerarea consumului nu s-au dus apoi în economii şi investiţii, ci s-au întors iarăşi în consum, grăbind falimentul. Iată de ce avem milionari falimentari pentru că, în loc să-şi dezvolte afacerea atunci când cererea de produse a crescut... şi-au luat maşini de lux, vile şi palate, concedii lungi prin străinătate, numai acolo unde luxul e la el acasă, mii de euro pe seara în club... Se leagă cu schema de mai sus, nu-i aşa?

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/John_Maynard_Keynes.jpg
(John Maynard Keynes, http://en.wikipedia.org/wiki/John_Maynard_Keynes)

Consumul trebuie deci să fie corelat de mai mulţi factori cum ar fi nivelul trebuinţelor reale, gradul de "solvabilitate" a satisfacerii, producţia de bunuri şi servicii, nivelul de dezvoltare a societăţii şi de relaţii economice externe ale statului.

Există deci posibilitatea estimării unui echilibru optim între consum şi economii. Desigur, fiind vorba despre o estimare, este nevoie şi de o artă a estimării din partea celui care ia astfel de decizii.

Aş încheia cu încă o observaţie. Vorbeam mai sus că atunci când se vede o dezvoltare economică care are la bază creditul de consum, aceasta este o expresie a creşterii consumului. Desigur, cât timp creşterea consumului conduce la creşterea veniturilor care achită creditul de consum, totul este OK. Când însă creditele de consum nu pot fi acoperite, lucrurile se complică. Este deci evident că Operaţiile şi Tranzacţiile care iau naştere se realizează, de regulă, prin trecerea lor prin sectorul financiar-bancar care astfel îşi îndeplineşte rolul său de intermediar între agenţii economici.

Mai mult, în desfăşurarea activităţilor economice, în condiţiile prezenţei economiei de piaţă, intervine şi sectorul public (adică şi administraţia publică are un rol important), ceea ce înseamnă că are şi el un rol de agent economic, şi exercită, ca funcţie de bază, redistribuirea veniturilor... Dar despre asta în episodul viitor.

Episodul trecut:
Fluxul circular al activităţii economice, Sinteză practică pentru uzul politicienilor, 1

Episodul viitor:
Locul sectorului public în circuitul economic, Sinteză practică pentru uzul politicienilor, 3

NOTĂ:
"Învăţătura" mea îşi are rădăcinile, cum este şi normal (că doar nu am inventat eu economia), într-un curs scris de profesorul Niţă Dobrotă. Dacă doriţi mai mult, mai exact, mai elegant, mai academic... căutaţi cursurile domnului profesor.

9 comments:

Anonymous said...

O chestie practica:
unul avea pamant si-l vindea pe o galeata de bani catre un investitor imobiliar (speculator), cu banii luati pe pamant se ducea-n concedii pe afara, isi lua un Audi, consuma banii pe haine de la mall, devenise primul boier din neamul lui de zilieri din Peris...
Speculatorul lua un credit de la banci (straine, desigur) in conditii de cost al banilor foarte ridicat (euribor-ul era la cer in 2007, nu ca acum) si apoi vindea apartamentele catre alte zeci de romani care s-au indatorat pe vreo 35 de ani in cele mai proaste conditii ca sa-si ia (teapa) proprietatea mult visata.
Investitorul (speculantul) a dat banii inapoi la banca si-si numara profitul, prostul plateste ratele la valoarea "de atunci", strainul (investitorul si bancherul) au ramas cu cascavalul, iar boul cu pamantul initial vrea sa-si vanda joanghina germana dar pierde cam 60% din cat a dat pe ea si nici sa mai vanda restul de teren pe care-l mai are, nu mai poate, pentru ca preturile-s altele in ziua de azi, nu-i mai ofera niciun investitor (speculant) cat i se oferea in urma cu 4 ani.
Cine a avut capitalul (strainii) au castigat pe toate fronturile, cine nu a avut dar a poftit, a ramas cu gatul prins intre uluci si cu pantalonii trasi jos...

Bibliotecaru said...

Cam aşa, numai că toţi investesc în lux.

Observaţi cum orice tânăr "om de afaceri" care îşi deschide o firmă, prima investiţie este într-o maşină ceva mai scumpă luată în leasing, într-un telefon mobil 3G, şi un televizor cu plasmă sau LED... toate pe credit, toate pe firmă...

Cineva îmi spunea acum patru sau cinci ani... Numai proştii încep afacerea închiriind un spaţiu, cumpărând birouri, scaune, utilaje, alergând după toate aprobările, angajând personalul complet... Vrei să faci o firmă de curăţenie, mergi în două sau trei case şi vezi cum stă treaba şi pe urmă poţi face şi restul, pe măsura ce viaţa se scurge.

Anonymous said...

La scoala am invatat ca in economie sunt doi poli importanti, economia de stat si cea privata, in practica am constatat ca sunt trei economii (de stat, privata si subterana), azi avem si mai multe economii: de stat, privata-multinationala, privata-autohtona, subterana, subteran-interlopa, pe internet, clientelar-politica, religioasa, sezoniera-la-munci-in-strainate, si cine mai stie cate alte forme.

Nu vreau sa fiu carcotas dar realitatile astea cam dau peste cap teoriile economice :).

Bibliotecaru said...

În economie sunt doi poli importanţi, proprietatea de stat şi cea privata.

Economia este una singură, oricare ar fi sistemul, pentru că este o ştiinţă.

nimrod said...

Şi eu sunt de parere ca, asemenea medicinii, şi economia tinde sa devina o stiinta da' înca nu e. Daca ar fi, cu siguranţa ca baieţii deştepţi de prin banci şi-ar trage premii şi mai substanţiale ca, de, ca oameni de ştiinţa care este merita, n'aşa, mai mult...

Anonymous said...

Haideti sa lasam putin proprietatea ca aia-i altceva...

Eu vorbeam de economie, ca si aia s-a diversificat.
Asadar, sa iei o leafa proasta dar sa nu faci mare lucru si sa spui "da sefu'" e o stiinta a multor functionari publici, sa umbli cu oferta-n mana poate-poate iti cumpara cineva marfa pe care tu ai platit-o la furnizor, ai platit si TVA-ul la stat dar nu stii cand iti vei lua banii dupa ce gasesti pe cineva sa ti-o dea mai departe, asta-i o alta economie; sa vinzi etnobotanice si sa scoti fete la produs e alta economie; sa faci agricultura si sa faci troc cu alti tarani/fermieri (legume contra carne contra fructe contra animale contra alte produse derivate, etc) si a folosi moneda cat mai putin, asta-i alta economie; sa furi si sa valorifici produsele furate e alta economie; sa faci afaceri cu statul si sa te specializezi in licitatii publice trucate e alta economie; sa fii pe cont propriu e alta economie.

Vedeti dvs. toate aceste forme majore de a desfasura anumite activitati generatoare de venituri s-au dezvoltat si prospera pentru ca statul roman nu prea mai exista, nu mai exista un centru de putere, coordonare si control, exista doar niste banditi care ocupa niste functii dar isi consuma 90% din timpul de la serviciu pentru diverse afaceri personale (sa intermedieze, sa primeasca spaga, sa faca trafic de influenta, sa bage pile in stanga si-n dreapta, sa autorizeze diverse chestii pt. altii, etc). De ce? Pentru ca nu-i intreaba nimeni de sanatate. Lege nu mai exista. E simplu sa "raspunzi" in fata electoratului dupa ce ti-ai tras in cont min. 1 mil. euro dupa 4 ani de mandat de primar, zici, da domne' n-am fost bun de nimic si m-a pedepsit electoratul votandu-l pe celalalt dar eu dupa atata munca mi-am facut suma pana la sfarsitul vietii urcand flori in copaci...

Anonymous said...

Practic ca cetatean ai de ales intre a-ti lua picioare-n testicule de la inspectorul DSV daca lucrezi cinstit ori lucrezi la negru si daca-l prinzi ii spui sa aiba grija de copii lui ca-n viata se mai intampla si necazuri,daca platesti taxe la stat orice retardat stie ca banii aia vor fi furati cu proxima ocazie, daca platesti bilet de tren esti prost pentru ca vecinul tau de la geam s-a inteles inca de pe peron cu nasu', daca platesti asigurare medicala nu-ti foloseste la nimic pentru ca oricum trebuie sa dai spaga la medic si asistente si daca esti generos primesti si medicamentele pe gratis. In ziua de azi trebuie sa alegi in ce tabara esti sau pleci din tara.

Pe spinarea celor care cred altceva (multi, din pacate) traiesc politicienii si functionarii publici de la nivel central dar mai ales local. Atentie, multe gainarii se fac la nivel local, ii doare pe aia-n basca de Bucuresti!!!

O economie are reguli, are "institutii" si sefi sau organizatii care "fac piata", are moneda (nu neaparat leul si aurul e bun de ex. sau o parcela de teren), are modalitati de plata, are contracte si clauze (nu neaparat scrise, ca spagile nu apar in declaratiile de avere, acolo sunt doar cel mult niste accidente de memorie), are structuri, are modele si functii (primitive dar eficiente - 50% sefu' de la centru + 35% sefu' de la judet + 15% sefu de la local), are cicluri si tendinte...

Va las acum ca trebuie sa ma ocup de altceva...Mai discutam...

Bibliotecaru said...

@ nimrod

Ştiinţele economice sunt de largă întindere şi multi disciplinare. Uneori e mai simplu să iei diplome doar pentru că ai nu ştiu ce post în stat şi profesorul nu va risca să de pice la examen.

Alteori îţi poţi da cu părerea despre economie şi pe baza carnetului de marinar, ca să zic aşa.

Bibliotecaru said...

@ epolitikon

Vorbind în sfera pamfletului, desigur că avem şi mai multe economii... :D

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.