14 July 2009

Cum îndrăzneşte preşedintele să intervină în campania unui candidat independent pentru Parlamentul European?


Domnul preşedinte Traian Băsescu a avut astăzi un discurs halucinant. Trec peste faptul că şi-a permis să asemene un deputat al Parlamentului României cu Ana Pauker, dar cum poate să spună concret că a sunat pe cei care se ocupau de campania fiicei sale, care avea atunci calitatea de candidat independent pentru Parlamentul European, şi să le dea "Indicaţii Preţioase" ca să nu mai continue propaganda electorală la TV? Atenţie! Domnul Preşedinte nu spune că şi-a sunat fiica, ci pe cei care se ocupau de campanie. Este o recunoaştere directă a unei imixtiuni şi a unui grad de subordonare între domnia sa şi cei care se ocupau de campania respectivă. Personal cred că este incredibil cum nimeni din presă nu sesizează şi nu subliniază acest lucru.

REALITATEA.NET - Traian Băsescu: Cazul Ridzi este doar vârful aisbergului
(sursa: http://www.realitatea.net/traian-basescu--cazul-ridzi-este-doar-varful-aisbergului_562412.html)

Alocuţiunea
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la ceremonia de depunere a jurământului de învestitură în funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, a doamnei Sorina Luminiţa Plăcintă
(14 iulie 2009)

În primul rând, domnule Prim-ministru, domnilor miniştri, doamnă ministru al Tineretului şi Sportului, felicitări pentru desemnarea în funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului şi membru al Guvernului României. Este o remaniere cu totul specială. Mulţi miniştri au trecut prin această sală, la remanieri, în mandatul meu, dar acum este o remaniere care are loc pe fondul unei crize - spun eu - a unei crize morale, criză cu doi parteneri: politicieni şi mass-media - o bătălie teribilă pentru banii publici dusă de mass-media şi oameni politici slabi, care pun la dispoziţia mass-mediei bani publici. Este, cred, cea mai urâtă motivaţie a vreunei remanieri care s-a făcut în mandatul meu. Cazul Ridzi este însă doar vârful aisbergului. Foarte multă lume s-a întrebat de ce tace Preşedintele de la izbucnirea scandalului şi până acum. Există oameni chiar în această sală care vă pot confirma că opţiunea mea a fost remanierea imediată, când am înţeles ce s-a întâmplat de fapt, înainte să apară dezvăluirile presei. Dar văzusem filmul pe care l-am văzut în campanie, acel film urât în care, dintr-odată, televiziunile comerciale anunţau că difuzează gratuit clipurile candidaţilor la europarlamentare. Sigur că nu se transformase peste noapte nici domnul Vântu, nici domnul Voiculescu în samaritean sau samariteni. Pur şi simplu, era expresia înţelegerii murdare între politic şi două trusturi de presă: "Noi declarăm că nu luăm bani, după ce anunţasem tarifele de campanie, iar voi veniţi cu banii neînregistraţi, direct la noi". Filmul a continuat şi de Ziua Tineretului.

Vă pot spune un lucru care până acum n-a putut fi spus, pentru că am preferat să nu dau ocazia niciunui fel de speculaţie că Preşedintele ar avea interese într-o parte sau alta a balanţei din disputa Ridzi - trusturi de presă. Vă pot spune însă acum că, pe data de 29 mai, când am aflat - atunci am aflat eu - că trusturile de presă au luat decizia "eroică" să transmită gratuit oricâte spoturi ar da partidele aflate în campanie, i-am rugat pe cei responsabili de campania fiicei mele să înceteze imediat difuzarea oricărui clip electoral. Înţelesesem deal-ul. Şi fiica mea, alături de alţi politicieni, ar fi trebuit să meargă "să-şi dea darul" la televiziuni. Întâmplarea asta poate fi o lecţie pentru noi toţi. Dacă vrem ca publicul să beneficieze de o presă cinstită şi de oameni politici corecţi, oglindiţi aşa cum sunt ei, acest tip de înţelegeri trebuie să înceteze. Ele sunt mai toxice şi mai imorale decât multe din actele ilegale care s-au petrecut în România în ultimii 20 de ani.

Am văzut şi o comisie parlamentară. M-a bucurat mult că Parlamentul României a reacţionat şi întotdeauna - şi în mandatul trecutului Parlament, şi în acest mandat - am susţinut ideea că Parlamentul trebuie să controleze executivul. Dar a da sentinţe, a pune încadrări în Codul Penal este un abuz al oricărei comisii parlamentare. Când am văzut sentinţele care erau puse, citite de o şefă de comisie şi nu de un judecător, am avut senzaţia că s-a întors vremea Anei Pauker. Oameni buni, vă rog mult fiţi atenţi ce faceţi cu democraţia! Din păcate, am văzut un act de tip Ana Pauker susţinut cu toată forţa exact de presa care în campanie făcuse înţelegerile cu difuzare fără bani a clipurilor electorale. S-a ajuns ca şi ştirile să fie plătite. Îmi pare rău că această comisie nu a mers până la capăt, şi a arătat din nou laşitatea oamenilor politici. Comisia şi-a oprit lucrările când a dat de firmele care duceau către televiziuni. Nu am autoritatea să cer Parlamentului să continue investigaţia. Am speranţa că o va face Parchetul.

Acest caz, Ridzi, trebuie să devină cazul dezbrăcat de sus până jos, prezentat opiniei publice aşa cum este, cu deal-urile lui murdare între om politic şi presă şi făcut un exemplu care nu mai trebuie urmat. Este mesajul meu pentru voi toţi. Toţi aveţi fonduri de publicitate, vă obligă şi Uniunea Europeană, sunt bani europeni pentru publicitate, vă obligă specificul ministerelor să faceţi publicitate. Dar, oameni buni, faceţi-o într-un mod în care să nu existe un soi de cârdăşie presă - oameni politici. Şi una şi alta din părţi trebuie să o facă ferm, trebuie să o facă cinstit şi în interesul publicului. Nu vreau să etichetaţi acest discurs ca fiind unul rău, dar este, dacă vreţi, răspunsul meu la acuzaţiile care s-au făcut în această perioadă de aranjamente exact pentru un om politic care a candidat şi care a încetat difuzarea clipurilor în momentul în care eu am aflat că se făceau gratis. Înţeleg furia, că atunci când nu intri în horă plăteşti. Efectele le-am văzut: o campanie furibundă împotriva unui om care, zic eu, şi-a câştigat mandatul şi cred că este momentul să ne revenim. Trebuie să ne revenim din goana după bani, din goana după imagine plătită. Oamenii politici îşi pot face imagine prin ceea ce fac, iar presa poate să trăiască onorabil fără să facă înţelegeri murdare cu oamenii politici.

Doamnă, revin la subiectul principal, care sunteţi dumneavoastră. Vă doresc mult succes, doresc Cabinetului succes şi vă asigur încă o dată că sunt alături de dumneavoastră în perioada extrem de dificilă pe care o parcurgeţi. Şi nu sunt alături de dumneavoastră pentru că îmi place în mod special vreunul dintre dumneavoastră, ci pentru că într-o perioadă de criză avem nevoie de solidaritate şi seriozitate mai mult ca oricând. Vă mulţumesc mult. Tradiţionala şampanie la remanieri nu se dă, aşa că ceremonia s-a încheiat. Vă mulţumesc mult.

Departamentul de Comunicare Publică
14 Iulie 2009

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11239&_PRID=lazi)

Sunt îngrijorat că preşedintele vorbeşte de câteva ori de remaniere, dovedind că nu cunoaşte ce este aceea o remaniere guvernamentală.

Remanierea guvernamentală se întâmplă atunci când unul sau mai mulţi membri ai Guvernului sunt înlocuiţi în urma revocării. Subliniez caracterul intenţionat, atunci când schimbarea are un scop. În cazul în care vacanta unui post nu se obţine ca intenţie a schimbării ci prin deces, demisie, pierderea drepturilor electorale sau pur şi simplu în urma unui caz de incompatibilitate.

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituţii, în compoziţia unui guvern etc.

Ghici, ghicitoarea mea demisia cui va urma?




http://www.mts.gov.ro/files/photos/thumb/3442328_Mediafax_Foto_Razvan_Chirita1239305400.jpg_380.jpg
http://patrupedbun.net/wp-content/uploads/2009/03/toma-caragiu-despre-cum-e-in-tenis.jpg
Că aşa-i în tenis!
(sursa foto: http://www.mts.gov.ro/files/photos/thumb/3442328_Mediafax_Foto_Razvan_Chirita1239305400.jpg_380.jpg, http://patrupedbun.net/wp-content/uploads/2009/03/toma-caragiu-despre-cum-e-in-tenis.jpg)

Biroul de presă al Guvernului este abilitat să facă următoarele precizări:

Primul-ministru Emil Boc a acceptat astăzi demisia ministrului Tineretului si Sportului, doamna Monica Iacob Ridzi.

Şeful Executivului a înaintat preşedintelui României, Traian Băsescu, o nouă nominalizare pentru această funcţie, în persoana doamnei senator Sorina Luminiţa Plăcintă.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 14.07.2009



http://www.pdl.org.ro/echipa/91.jpg
(sursa foto: http://www.pdl.org.ro/index.php?page=echipaPDL&pag=9&echipaShow=3&perPag=6&tel=&fax=&web=&eMail=)
CURRICULUM VITAE

SORINA LUMINIŢA PLĂCINTĂ


Data naşterii: 6 februarie 1965

Naţionalitate: Română

Starea civila: Căsătorită, un copil

Experienţă
profesională: Noiembrie 2008 – Senator PDL Vrancea, Colegiul 1 – Senat
2005 – noiembrie 2008 – Administrator, Director General la SC ARTIFEX SRL Focşani
1997 – noiembrie 2008 – Preşedinte Consiliu Administraţie la SC MILCOFIL SA
1994 – noiembrie 2008 – Acţionar, Administrator şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie, SC SORSTE SA
1993 – 1994 – asistent manager, SC ARUSCO IMPEX SRL, Bucureşti
1989 – 1993 – inginer, Filatura de Lână Pieptanată Focşani

Educaţie şi formare: Facultatea de Tehnologie şi Chimie Textilă Iaşi (1989)
Certificat de organizare şi conducere a societăţii comerciale în turism (agenţie, hotel, restaurant)
Atestat nominal de expert vamal autorizat
Certificat de competenţă lingvistică în turism
Certificat de competenţă pentru manager de proiect

Limbi străine: Engleză, Franceză
(sursa: http://www.guv.ro/primul-ministru-a-nominalizat-o-pentru-functia-de-ministru-al-tineretului-si-sportului-pe-sorina-luminita-placinta__l1a105928.html)

11 July 2009

Aplaudaţi, Cântaţi, Vă veseliţi! Vin timpurile vechi!


Vă rog să parcurgeţi cu atenţie următoarea ştire.

http://multimedia.realitatea.net/media/image/200907/w480/image_124728657258630100_1.jpg

PREGĂTIRI DE FESTIVAL

Forfotă mare pe drumul naţional 15, care face legătura între Tîrgu-Mureş şi Topliţa. Astăzi începe Festivalul Văii Mureşului în localitatea Călimani. Vin politicieni de seamă precum preşedintele ţării Traian Băsescu, aşă că totul trebuie să fie perfect. Gropile care în urmă cu doar câteva săptămâni împânzeau carosabilul, sunt acum istorie.Drumul naţional 15 s-a transformat peste noapte. Se plombează gropile, se marchează carosabilul, pentru ca totul să fie perfect. Localnicii sunt uimiţi de situaţie.
Cum vine câte un politician astupă gropile. Aşa a fost şi pe timpul lui Ceauşescu. Numa atunci când vine un preşedinte altfel nu fac nimic.
Putea să facă până acuma, să facă să repare nu chiar acuma când vine domnul Băsescu să se apuce de reparat sau de renovat
Se pare că la noi numai de frică se face câte ceva, nu ştiu care e treaba. Sau de frică sau de arătat faţa cuiva.
Autorităţile locale din zonă spun că agitaţia acestor zile e normală.

ŐGDŐR FERENCZ primar comuna Brâncoveneşti
Evident că trebuie să pui la punct ca şi acasă când îţi vine un musafir totdeauna e ordine şi disciplină

GHEORGHE MOGILĂ primar comuna Răstoliţa
E dezastru cu acest drum. Ce se face acum practic sunt cârpeli. Se astupă găurile şi într-o săptămână sunt la loc gropile.
Conducerea Administraţiei Drumurilor Naţionale Mureş susţine că asfaltul trebuia să fie peticit pentru acest festival deoarece mii de participanţi vor trece pe acel tronson.

GHEORGHE ISPAS şef Secţie DN Mureş
(am inteles ca se asteapta mii..catva mii si era important ca drumul sa fie cel putin marcat si plombat)

La Festivalul Văii Mureşului participă 14 localităţi, cu formaţii locale, cu obiceiuri, cu datini şi meşteşuguri specifice zonei. De asemenea, bucatele tradiţionale specifice Văii Mureşului vor fi la loc de cinste.
(sursa: http://www.realitatea.net/astazi-incepe-festivalul-vaii-muresului-in-localitatea-calimani_559852.html)


Pentru iubitul nostru preşedinte, domnul Traian Băsescu, făuritorul visurilor nostre, am să dedic următoarea melodie. Vă invit să ascultaţi cu maximă atenţie cuvintele.

Făurarul României socialiste
(sursa: http://www.trilulilu.ro)


REALITATEA.NET - Traian Băsescu a inspectat şantierele viitoarei autostrăzi spre munte
(sursa: http://www.realitatea.net/traian-basescu-a-inspectat-santierele-viitoarei-autostrazi-spre-munte_559202.html)
http://fototeca.arhivelenationale.ro/imgs/L/116c45147dee729311ef5b5c3003946c48f.jpg

sursa: „Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 116/1979, http://fototeca.arhivelenationale.ro/picdetails.php?picid=35278X7X8

08 July 2009

Prima Casă, Primul Siloz... prima demisie?


Evenimentul cumpărării primei case cu ajutorul Programului "Prima Casa" s-a consumat. Eu l-am perceput ca pe un adevărat viol. Cei doi tineri ingineri au impresia că vor plăti zeci de ani de zile, în fiecare lună, mai mult de 300 de euro. Ascunşi după o cameră video imensă erau doi pensionari pe care nimeni nu-i întreabă de ce sunt nevoiţi să-şi vândă apartamentul în plină cădere a pieţei imobiliare. Dar altfel se pare că totul e bine... guvernul a mai punctat cu puncte-puncte o suspensie.

Emil Boc: „Vreau să fac doar câteva remarci. După cum se poate observa Programul "Prima casă" porneşte la drum. Dovada faptului că el pleacă la drum este chiar semnarea acestui contract în prezenţa notarului, vânzătorului, a tinerilor care îşi achiziţionează prima locuinţă, potrivit prevederilor legale.
Mă bucur să văd că o familie tânără accede astăzi la prima locuinţă, la prima proprietate imobiliară.
Acest program se adresează tuturor românilor care nu au o casă în proprietare şi care astăzi, cu 3.000 de euro, pot începe practic plata primei locuinţe şi, de asemenea, să intre în proprietate, urmând ca pe o perioadă de până la 30 de ani să achite în jur de 300 de euro pe lună, 307 euro în cazul de faţă, şi cu asta să poată plăti pentru propria lor locuinţă ceea ce unii, în trecut, plăteau pentru chirie sau au economisit pentru a putea ajunge să plătească avansul şi să meargă mai departe.
Mulţumim băncilor româneşti pentru că au reacţionat pozitiv la acest Program. Mulţumim în special BRD-ului pentru că a fost prima care a răspuns pozitiv şi s-a implicat în parteneriatul cu Guvernul.
În acelaşi timp, a sprijinit procesul de deblocare a creditării în România, de sprijinire a oamenilor să poată avea acces la o locuinţă şi, nu în ultimul rând, de relansare a unui domeniu important cum este acela al construcţiilor.
Mulţumim vânzătorilor pentru că au dat dovadă de receptivitate şi cred eu că prin ceea ce au făcut, încheind acest contract, şi dvs. v-aţi atins un obiectiv, dar şi tinerii au reuşit să acceadă la prima locuinţă, la primul apartament cu două camere din viaţa de familie.
Astăzi, Programul "Prima casă" va fi practic multiplicat cu Programul "Primul siloz" pe baza aceluiaşi mecanism, pentru sprijinirea unui alt domeniu important al economiei naţionale care este agricultura. Dorim să multiplicăm efectul acestui Program şi în alte ramuri ale economiei naţionale, în relaţia cu autorităţile locale, pentru a le putea sprijini în atragerea fondurilor europene, în cofinanţările necesare programelor pe care le desfăşoară şi, nu în ultimul rând, aşa cum am spus, în găsirea altor soluţii ca, prin instrumentul garanţiilor de stat, să putem noi, actorii principali ai statului, să suplinim lipsa de comenzi din sectorul privat şi să încurajăm şi creditarea economiei, dar şi relansarea unor domenii importante ale economiei româneşti.
Închei spunând încă o dată că iată, în România, se mai întâmplă şi lucruri bune. Este posibil să se realizeze şi programe care pot aduce beneficii tinerilor şi celor mai în vârstă, precum şi economiei, băncilor, astfel încât noi, ca societate, să putem depăşi mai uşor această perioadă de criză.
Le mulţumesc tuturor şi vă doresc să fie într-un ceas bun şi să vă puteţi plăti rata de 300 de euro lunar, pe care aţi contractat-o cu banca şi, în acelaşi timp, urez băncii succes în continuare la viitoarele angajamente pe care le are!
Am fost informat că în această săptămână vor fi semnate contractele şi cu celelalte bănci, convenţiile între Fond şi bănci, astfel încât românii, începând de astăzi, să poată merge la băncile care s-au înscris în program şi să negocieze, aşa cum au făcut tinerii din faţa noastră, contractul pentru „Prima casă”, pornind de la prevederile legale, un avans minim de 3.000 de euro şi la o dobândă pe care noi am prevăzut-o în actul normativ, pe o perioadă de 30 de ani şi cu celelalte sisteme de garanţii prevăzute de lege.

Redactor: Ce credeţi că se va întâmpla pe piaţa imobiliară dat fiind faptul că s-a repornit prin acest program creditul imobiliar ? Vă întreb pornind de la faptul că în urmă cu două săptămâni - şi este o informaţie verificată - agenţiile imobiliare, cel puţin din Bucureşti, au început să crească preţul la apartamente cu 10 - 15.000 de euro.

Emil Boc: Eu sper ca Programul să-şi atingă ţinta. Şi aşa cum am spus, în acest Program pot intra toţi cei care doresc una dintre cele trei soluţii prevăzute de lege: să-şi construiască o casă de la zero şi pot să o facă, acest cadru legal permite, pot să-şi cumpere o casă la roşu, care nu este finalizată şi care poate să fie terminată de cei în cauză, sau pot să cumpere o locuinţă finalizată, cum este cea de faţă, când, evident, pentru plata unui avans care cred este maxim 3.000 de euro pentru un credit până la 60.000 de euro garantare către stat. În rest, noi sperăm şi la dezgheţarea creditării şi la relansarea sectorului construcţiilor, ca o repornire a motoarelor.

Redactor: Ne puteţi spune cum se poate relansa piaţa construcţiilor, dacă, iată şi prima proprietate cumpărată prin Programul "Prima casă" este într-un bloc vechi, nu unul nou.

Emil Boc: O să vă invităm la unul la care începe construcţia ca să vedeţi cum se relansează domeniul construcţiilor. Vedeţi, programul este deschis pe toate cele trei alternative. Este în funcţie de dorinţă. Ei au optat pentru această variantă. Alţii probabil că vor opta pentru altă variantă. Doar aduce, repet, acel circuit al banilor prin dezgheţarea creditării. În momentul de faţă nu se întâmplă nimic. Iar ceea ce am făcut noi prin utilizarea mecanismului garanţiilor guvernamentale am repornit acest proces al creditărilor.

Reporter: M-a întrebat cineva că dacă are un credit pe un teren poate să îşi ia casă?

Emil Boc: Scrie clar: să nu aibă un alt credit ipotecar în derulare. Creditul personal nu este nici un fel de problemă.


Reporter: Sunt persoane care au moştenit, cu fraţii şi surorile, case vechi, ţărăneşti. Tehnic sunt proprietari dar casele valorează 6.000, 7.000 de euro.

Emil Boc: V-am spus că acest program are şi o componentă socială şi se adresează acelora care nu au nimic. Aceasta este situaţia. La fel este şi la ANL, aceeaşi condiţie: să nu ai în proprietate o casă, o locuinţă, indiferent de forma în care o ai, moştenire sau altă situaţie. Acestei categorii se adresează în primul rând programul, să-i sprijinim să poată accede la prima locuinţă. Pe parcurs, evident, sistemul de creditare merge mai departe. Credit ipotecar există. Acest program se adresează unui public ţintă de genul tinerilor care se află în faţa noastră, care nu au acces sau nu puteau să-şi contracteze un credit ipotecar, pentru că nu aveau veniturile să intre în credit. Au, însă, venituri care să le permită să intre în "Prima casă", cu dobânzi cât mai mici, şi să îşi achite o rată care, practic, acoperă chiria pe care o plăteau în perioada anterioară.


Reporter: Dvs. majoraţi plafoanele.

Emil Boc: Am spus, am declarat foarte clar: dacă acest program va fi unul de succes - şi se conturează a fi unul de succes inclusiv din perspectiva numărului de bănci implicate în program: douăzeci şi a solicitărilor deja în creştere, am înţeles că sunt deja peste 10.000 de cereri angrenate în sistem în momentul de faţă - şi dacă va continua să fie de succes, vom extinde mecanismul garanţiilor guvernamentale.


Reporter: Despre "Primul siloz", puteţi să ne daţi mai multe detalii?

Emil Boc: Ceea ce v-am spus până acum şi ceea ce am cules din teren, ca şi date, astăzi vom concretiza într-un act normativ în guvern, când vom adopta programul "Primul siloz", utilizând acelaşi mecanism al garanţiilor de stat, pentru a da posibilitate oamenilor să îşi vândă cerealele la un preţ real, să nu fie pradă samsarilor care le cumpără de la ei la un preţ de nimic.


Reporter: Aveţi dobânzi, oferte de la bănci pentru certificatele de depozite?

Emil Boc: Evident.


Reporter: Cam cât sunt?

Emil Boc: Lăsaţi-ne să intrăm în şedinţa de guvern şi să luăm decizia oficială. Mulţumim, o zi bună!”


Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 08.07.2009


(sursa: http://www.gov.ro/transcrierea-declaratiilor-primului-ministru-emil-boc-sustinute-la-semnarea-primului-contract-din-cadrul-programului-guvernamental-prima-casa__l1a105865.html)

05 July 2009

Marea ţiganiadă în trei acte cât trei zile


Conu preot scria pe la 1800...

Ţiganiada sau Tabăra Ţiganilor
de Ion Budai-Deleanu


POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC.
ALCĂTUIT ÎN DOAOSPRĂZECE CÂNTECE
DE LEONÀCHI DIANÈU

ÎMBOGĂŢIT CU MULTE ÎNSĂMNĂRI ŞI LUĂRI AMINTE CRITICE.
FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ŞI GRAMATICE, DE CĂTRĂ
MITRU PEREA ş-alţii mai mulţi in anul 1800.

Şi conu Mitru Perea povestea despre astă lucrare...
Ţiganiada, adecă lucru sau povestea ţiganilor. Omer încă de la Illion, tăria Troádei, au numit cântecul său Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. Şi autoriul ceastă istorie a ţiganilor numeşte Ţiganiada.


Şi-ncepe taica popa a vorghi pe-ndelete...
Să fie preceput ş-alte neamuri a Europei preţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rânduită, adecă ritòrica şi poesia, cum au înţălesu-o elinii şi romanii, o! câţi eròi slăviţi să ar ivi dintre vàrvari, sau doară din cei ce să numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi, lipsind, întru neamul lor şi pe vremile când au trăit, un Omèr ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit nepomenire. Ş-unde era Ector, cel a Troii naltă sprijană, şi Ahil, tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cântăreţul Omèr?
Deci nu pentru că numai Ellada şi Roma au putut naşte oameni înalţi şi viteji luminaţi, ne mirăm cetind vieţile slăviţilor eroi elineşti şi romani, ci mai vârtos pentru că Ellada şi Roma au crescut oameni întru podoaba şi măestria voroavei deplin săvârşiţi, carii cu supţirimea şi gingăşia condeiului său, au ştiut într-atâta frumsăţa pe eroii săi, cât noi astezi, necunoscând pe alţii asemene, ne uimim de mare-sufleţia, naltă-cugetarea, bărbăţia ş-alte vărtuţi a lor, şi doară nu luòm sama că mai mare partea întru aceasta este a scriptoriului.


No bine, dacă spune taica popa, atunce fie şi voinţa poporului prin gura lui reprezentativă parlamentară. I-an te uită poveste în trei acte cât trei zile ce spune gura alesului românesc.







Şedinţa din 30-06-2009

stenograma

Şedinţa din 01-07-2009

stenograma

Şedinţa din 02-07-2009

stenograma
(sursa nepereche: COMISIA DE ANCHETĂ pentru verificarea sumelor cheltuite de MTS, http://www.cdep.ro/)

Un gard cât o graniţă


Orice discuţie, cât de mică, este un motiv de bălăcăreală şi de vorbit violent cu scuipaţi ţâşnind pe gură. Suntem o ţară care face o artă a absurdului, a grobianismului şi a comedie negre... aşa cum respirăm. Vă invit să lecturaţi un pasaj demn de Momente şi Schiţe...

Stenograma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din 29 iunie 2009 ora 14:00

15. Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţean

doamna Preşedinte împreună cu domnul secretar general vor purta o discuţie cu cei implicaţi în acest proiect şi vor prezenta un punct de vedere Biroului permanent consultă

Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţean
Doamna Roberta Alma Anastase:

Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţean. Este un proiect mai vechi iniţiat de domnul Bogdan Olteanu, pe care îl susţin şi eu. Nu înseamnă cheltuieli financiare legate de acest an. În măsura în care noi vom aproba pe anii viitori, întâi să vorbim dacă suntem de acord pentru avize şi aşa mai departe. Deci despre asta vorbim. Nimic altceva.

Vă rog.



Domnul Adrian Năstase:

Am înţeles. Vorbim despre lucrurile acestea, şi am văzut că domnul Barbu are un plural de majestate în adresarea către noi, care pe mine mă impresionează - "intenţionăm să dezafectăm", "vă informăm că". Înţeleg că domnul Barbu foloseşte un plural de majestate cu noi, şi vreau să îi mulţumesc pentru acest mod în care ne tratează, şi eu vreau să apreciez această formulă.

Dincolo de faptul că noi, în ultima vreme, mai mult dezmembrăm decât construim, şi aceasta poate să fie o anumită filosofie, eu cred însă că, înainte de a ne angaja pe această chestiune cu deschiderea Parlamentului către cetăţean, trebuie să facem o discuţie în legătură cu ce este în subteranele de acolo, dacă acest lucru se poate face, lansăm public o anumită chestiune. Personal, nu sunt neapărat împotrivă. Ar putea să fie o idee. La un moment dat ştiu că am discutat-o şi eu cu câţiva dintre arhitecţi exact cu ideea aceasta de deschidere pe toată axa, şi ideea nu este rea în sine. Dar, eu cred că înainte de a o lansa public, este nevoie să vedem cu toţi cei care cunosc istoria acestei clădiri care ar fi implicaţiile şi din punctul de vedere al spaţiilor, al construcţiilor, şi poate SPP-ul ar trebui să mai aibă un punct de vedere. Îmi veţi spune, şi pe bună dreptate, că în Norvegia de exemplu se poate ajunge până la Palatul Regal. Este adevărat. Însă poate ar trebui să comparăm. Celelalte Parlamente au nişte sisteme. Chiar dacă au zidurile la stradă sau directe, au nişte sisteme speciale de protecţie. Casa aceasta nu a fost construită în acest fel încât să fie protejată prin pereţii ei exteriori. Nu ştiu. Nu vreau să mă pronunţ pe această chestiune. Poate este bine, poate este rău. Dar sugestia mea este ca înainte de a lansa un astfel de proiect să facem o evaluare. Avem şi oameni care se pricep aici. Avem ingineri constructori între membrii Parlamentului. Sunt oameni care în Secretariatul general cunosc toate aceste chestiuni.

Să facem eventual o echipă care să vadă toate implicaţiile şi să luăm o decizie.

Repet: ideea poate să fie bună din acest punct de vedere, dar eu vă aduc aminte ce s-a întâmplat - eu am avut o problemă specială cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană din partea din spate, din partea spre Ministerul Apărării. Cei de acolo sunt extrem de nemulţumiţi de faptul că nu pot să intre, nu au un acces foarte uşor la muzeu, şi au reproşat lucrul acesta. Din acest punct de vedere, sigur că o astfel de variantă ar fi convenabilă şi pentru ei, sau probabil pentru ei.

Dar, pe de altă parte, ştiu că cei din SPP, cei care asigură siguranţa unei clădiri care este imensă, au avut foarte multe rezerve.

De aceea, eu vă propun să nu luăm o decizie foarte uşor, ci doar pe baza unor consultări ale noastre cu specialiştii, respectiv cu arhitecţii care cunosc. Este doamna Anca Petrescu. Vă daţi seama, biroul dânsei va fi neprotejat de acum înainte. Se va putea ajunge direct acolo.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Am şi eu câteva lucruri să vă spun: eu recunosc că am avut în vedere acest proiect ca şi multe din proiectele iniţiate de Bogdan Olteanu, cât a fost preşedinte al Camerei, pentru că eu chiar cred că au fost nişte proiecte bune care merită să fie duse mai departe. Din punctul acesta de vedere, ştiu că el a crezut într-un astfel de proiect. Este firesc şi eu să cred, dar, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, am avut o discuţie şi cu ceea ce înseamnă specialişti. L-am rugat şi pe domnul secretar general să vedem dacă ar putea exista impedimente. Răspunsul vreau să vă spun că este unul foarte interesant pe care l-am primit: nu numai că nu există impedimente, dar vreau să vă spun că absolut tot - gardul care înconjoară Parlamentul - nu este un gard definitiv.

În sine, acest proiect iniţial nu a conţinut un astfel de gard pentru că oricum ar fi fost o barieră arhitecturală între bulevard şi clădire. De la început a fost gândit ca un spaţiu deschis, accesibil oamenilor. De la început s-a gândit cu terase şi cu ideea de accesibilitate a oamenilor.

În sine, referitor la dărâmarea acestui zid, el neavând o fundaţie, ci totul este pe provizorat, înseamnă lucruri care sunt foarte simplu de făcut, dar pot însemna de fapt un semnal pe care noi putem să îl dăm.

În ceea ce priveşte celelalte instituţii, cu siguranţă, ca şi peste tot în lumea aceasta civilizată, îşi fac datoria în condiţiile pe care noi le stabilim. Asta era ideea pe care vă propuneam să mergem în ideea nu de a face ceva anul acesta, ci de a lua nişte avize, de a vorbi cu Primăria Capitalei, deci pur şi simplu nişte paşi tehnici pe care noi am putea să îi facem pentru ca în anii următori să fim capabili să dăm acest semnal.

Domnul Bodan Olteanu.



Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Este o temă pe care am susţinut-o şi pe care o susţin.

Cred că ea trebuie de altfel discutată integrat cu alte câteva elemente, şi în primul rând discutată în parteneriat cu Primăria Generală, pentru că este clar: Camera Deputaţilor nu va avea resursele necesare pentru amenajarea acestui uriaş spaţiu. Acest spaţiu, dacă este să-l amenajăm, trebuie amenajat ca un parc, în care oamenii să aibă acces. Aici trebuie să intervină Primăria Generală, trebuie să vedem în ce măsură vor sau nu vor. Eu am avut nişte discuţii la nivelul anului 2007 care au fost relativ neconcludente. De asemenea, cred că aceasta trebuie discutat împreună cu celelalte intenţii ale Primăriei Generale - cea de a face străpungerea spre Uranus, care este de interes public, cea de a lărgi bulevardul care trece pe lângă Ministerul Apărării, care este iarăşi o lucrare de interes public. Toate aceste lucruri trebuie totuşi să se finalizeze cred într-un proiect realizat în parteneriat cu Primăria Capitalei şi care Primărie să ne spună ce face, ce îi trebuie de la noi. Sigur că în acest moment este terenul nostru. Cu Patriarhia ce să mai vorbim. Deja este o discuţie care se complică din ce în ce. Dar, până la urmă, aceste lucruri să ducă către o concluzie firească a unei investiţii unitare şi care să nu fie după aceea distrusă de o altă lucrare publică.

Înţeleg că deja în acest an încep lucrările la străpungerea de la Buzeşti spre Uranus. Dacă se va face o expropriere, să ştim şi noi dinainte, ca măcar zona aceea să o punem la dispoziţie.

Este evident pentru oricine circulă pe aici că trebuie lărgit bulevardul care este între Palatul Parlamentului şi Parcul Izvor. Iarăşi, trebuie lămurită şi această chestiune cu Primăria Generală.

Deci, poate veţi da indicaţii, doamna preşedinte, Secretariatului General sau cui veţi considera de cuviinţă ca să încercăm să avem aici un proiect integrat în care să stabilim cam toate aceste lucruri şi după aceea, sigur, să ne apucăm de treabă.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Asta era şi ideea. Exact aceasta era: dacă nu există o opoziţie extrem de vehementă, să dăm drumul practic la a face aceşti paşi care la un moment dat să însemne şi altceva.



Domnul Adrian Năstase:

Totuşi, Secretariatul face ceea ce spunem noi, nu noi facem ce spune Secretariatul.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Adrian Năstase, ştiu că iubiţi acest zid, pentru că este făcut de dumneavoastră, dar eu cred că această barieră şi mentală trebuie înlăturată. Ştiu că-l iubiţi. Nici Ceauşescu nu are mândria asta, numai dumneavoastră o aveţi, că aţi ridicat un zid, dar haideţi să avem libertatea de a gândi.



Domnul Adrian Năstase:

Daţi-mi voie să vă răspund.



Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Era doamna Aurelia Vasile încă înainte de dumneavoastră, domnule Adrian Năstase, daţi-i voie unei doamne să vorbească. Vă rog.



Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte, sunt chiar emoţionată de ce se discută în Biroul permanent al Camerei şi pentru ce stăm de aproape 20 de minute. Eu cred că cea mai bună propunere este a domnului Prigoană, să dărâmaţi sau să modificaţi pentru publicul larg şi Parlamentul şi cred eu că o chestie mai populistă şi o chestie care teoretic nu are nici o finalitate, cel puţin în acest moment, n-am văzut de mult în Biroul permanent.

Ceea ce domnul Bogdan Olteanu a spus, ceea ce domnul Adrian Năstase, ce dumneavoastră aţi spus, ce trebuie făcut, este corect, dar secretarul general să înainteze o hârtie în care spune: "Concret, intenţionăm să dezafectăm zona centrală a zidului de împrejmuire către Piaţa Constituţiei, zidul a fost construit provizoriu după 1989, se obţine astfel posibilitatea de amenajare".

Domnule secretar general, câte ore suplimentare aţi tăiat la personal? Câte proiecte de investiţii aţi tăiat de la Palatul Parlamentului? Câţi bani înseamnă chestia asta? Vă aduceţi aminte că aţi scos din buget repararea scării monumentale? Care nu însemna construirea unei alte scări, ci teoretic repararea ei, să nu ne cadă cărămizi în cap nouă sau vizitatorilor.

Spun încă o dată, o chestie mai populistă decât acest material de mult n-am văzut în Biroul permanent.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul secretar general, vă rog, imediat, trebuie să vă explice că nu vizează cheltuieli pe anul acesta.



Doamna Aurelia Vasile:

Atunci de ce discutăm de o jumătate de oră?



Doamna Roberta Alma Anastase:

Pentru ca să poată să înceapă demersurile procedurale, până la alocarea banilor.



Domnul Gheorghe Barbu:

Indiferent de forma de exprimare, eu am vrut-o politicoasă, era o idee ca dumneavoastră să luaţi la cunoştinţă şi să fiţi în principiu de acord cu demararea unor eventuale proceduri pentru ca acest proiect, discutat mai multă vreme în Parlamentul României, să poată fi aplicat. Nu se punea problema în acest an a vreunor cheltuieli, decât a acestor discuţii şi contacte cu toată lumea. Sigur, dacă acest lucru nu se doreşte este un alt subiect. Eu vă spun însă că el ar fi creat această deschidere către Parlament. Acolo este o clădire care era un punct de pornire - şi scrie în material - şi care s-ar putea constitui într-o nouă poartă de intrare pentru turiştii principali şi spaţii expoziţionale, pentru că este un tunel de legătură prin care ei să intre şi acel tunel să fie şi el, la rândul lui, utilizat ca spaţiu expoziţional.

Dacă aceste lucruri nu sunt percepute şi dorite ca atare este altceva. Nu era vorba decât să încercăm să demarăm nişte paşi care nu înseamnă, în acest moment, nici un fel de cheltuială, nici studii de fezabilitate. Dar noi dacă nu avem măcar informarea şi dorinţa de a accepta, ce discuţii să avem cu primăria? pe baza la ce? Cu oricare dintre primării. Asta era tot.



Doamna Aurelia Vasile:

Noi n-am spus că nu suntem de acord, domnule secretar general, ci am spus că ne-aţi făcut o scrisoare care s-o susţină pe Elena Udrea, ca ea să poată să iasă să ne mai povestească despre această chestie.



Domnul Gheorghe Barbu:

Credeţi-mă că la acest lucru nu m-am gândit deloc.



Doamna Aurelia Vasile:

Sunteţi secretar general şi ştiţi foarte bine că o informare trebuie să aibă în spate un buget, un proiect, o desfăşurare a paşilor. Aceasta este o scrisorică, o scrisorică pentru presă.



Domnul Gheorghe Barbu:

Aceasta era o informare.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă Aurelia Vasile, independent de proiectul doamnei Elena Udrea, care nu vizează acest lucru, ci vizează de fapt integrarea Parlamentului în circuitul turistic al Bucureştiului, de fapt acesta este proiectul, n-are nici o legătură cu ideea de deschidere a Parlamentului către cetăţean, care este un alt proiect.



Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte...



Doamna Roberta Alma Anastase:

Lăsaţi-mă să termin până la capăt.



Doamna Aurelia Vasile:

...spun asta şi promit să nu mai spun. Aveţi cuvântul meu de onoare că n-am nimic cu tot proiectul. Mă deranjează forma şi felul în care ne este adus la cunoştinţă. Atât.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă Aurelia Vasile, singura solicitare - şi credeţi-mă că am avut o discuţie cu liderul de grup înainte de a introduce pe ordinea de zi această notă, am avut o discuţie cu liderul de grup al Partidului Social Democrat, care mi-a spus că este absolut în regulă, liderul Partidului Social Democrat, nu despre alt lider de grup vorbim, care mi-a spus că este în regulă, că nu-i nici un fel de problemă, din acest punct de vedere. De aceea, am şi introdus pe ordinea de zi. Nu vizează cheltuieli, ci vizează o încuviinţare de principiu pentru demararea unor proceduri. Atât şi nimic mai mult.

Domnul Bănicioiu.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Să ştiţi că şi eu susţin acest demers şi trebuie continuat până la propunerea doamnei Aurelia Vasile, deci trebuie dărâmată şi restul clădirii. Mie mi se pare foarte interesant că niciodată nu ne punem problema să construim, ci întotdeauna vrem să demolăm ceva. După gard, probabil că vom mai găsi câteva lucruri de demolat.

Iar în sprijinul ideii foarte bune de a deschide Parlamentul, cred că am putea face ceva mai ieftin. Chiar dacă nu plătim acum, din ce înţeleg eu de la domnul Barbu, vom plăti anul viitor.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă decidem noi prin buget.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Staţi puţin. Eu înţeleg că nici anul viitor nu vom sta mai bine din punct de vedere financiar, deci nu prea cred că ar trebui să căutăm soluţii costisitoare. Dar dacă tot vreţi să deschidem, haideţi să deschidem porţile, poate mai eliminăm din bodyguarzii aceştia care stau pe afară, poate gândim un altfel de acces pentru oameni aici. Dar a veni pur şi simplu şi a dărâma, pentru că trebuie să apară cineva la televizor, mi se pare o soluţie aberantă. Mai ales că domnul Barbu chiar are probleme serioase legate de personal, care în curând nu cred că mai rămâne pe aici la salariile acestea, nu mai au ore suplimentare, nu mai au condiţii foarte bune de lucru, dar important este să avem ce da la presă, să mai demolăm ceva. Cred că ar trebui o gândire mult mai matură.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian era de foarte mult timp, domnul Toader, domnul Năstase şi domnul Sever Voinescu.



Domnul Varujan Pambuccian:

Văd că discuţiile merg în direcţii care nu ştiu dacă au neapărat legătură cu subiectul în sine. Eu aş întreba un lucru simplu. Eu chiar nu am nici o părere despre chestiunea asta. La ce foloseşte? Pentru că aici ar fi două foloase posibile. Dacă ne gândim la un folos simbolic, cred că este un lucru care se va întoarce exact pe dos. Ce facem? Dărâmăm zidul Berlinului? Înseamnă că până acum a existat. Aştept.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Vroiam să aflu, dar probabil trebuie să-l întreb pe domnul secretar general. Câte hectare sunt înconjurate de acest zid, hectare care nu folosesc, ca să vă pot da răspuns.



Domnul Varujan Pambuccian:

Dacă prin dărâmare înţelegem o dărâmare simbolică, gen zidul Berlinului, cred că o să obţinem exact efectul invers. Singura întrebare pe care mi-aş pune-o este de ce acum? Adică până acum a existat o chestie de asta? Nu merge.

Dacă în urma unei operaţiuni de genul acesta, am obţine un efect economic care s-ar simţi în bugetul Camerei, mi s-ar părea un lucru raţional şi care merită făcut. Şi evident dacă investiţia pe care ar trebui s-o facem, pentru că orice lucru pe care-l faci presupune bani, ar aduce măcar un leu în plus după aceea. Deci, dacă lucrurile ar fi în felul acesta făcute, eu cred că ar avea sens. Dacă vorbim de o dărâmare simbolică, mă tem că după 20 de ani este cam târziu să mergem pe o idee simbolică.

De aceea, eu v-aş propune să încercăm să vedem din punct de vedere financiar, foarte alb şi sec, câţi bani sunt de băgat în chestia, câţi bani putem scoate în urma lucrului acestuia pe diverse proiecte care se pot face. Dacă constatăm că în stânga cifra este mai mică decât în dreapta, merită să facem lucrul respectiv şi asta-i tot, cu condiţia ca banii să se regăsească în bugetul Camerei ca o resursă nebugetară.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Despre asta vorbim. Ca să putem să facem toate lucrurile acestea, ne trebuie o încuviinţare de principiu. Despre asta vorbeam. Se poate şi bloca chestia asta din simpla ambiţie personală, în ideea că ne stă mai bine şi ne simţim noi mai safe dacă ne înconjoară nişte ziduri de doi metri.



Domnul Varujan Pambuccian:

Repet, conotaţiile simbolice sunt un pic cam târziu.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Haideţi să renunţăm la SPP şi am rezolvat problema.



Domnul Varujan Pambuccian:

Singura conotaţie pe care eu o văd aici este una pur financiară. Sunt vremuri grele, dacă reuşeşte Camera să mai facă un ban în plus pe lângă banii bugetari este perfect. Uitaţi, ca să avem cu ce să ţinem personalul cu salarii decente.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Mai mulţi vizitatori înseamnă mult mai multe lucruri...



Domnul Varujan Pambuccian:

Ne trebuie aşa-numitul studiu de fezabilitate.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Corect.

Domnul Adrian Năstase şi domnul Sever Voinescu.



Domnul Adrian Năstase:

Eu am aflat despre proiectul acesta dintr-o declaraţie a doamnei Elena Udrea. Aşa că eu l-aş ruga pe domnul Barbu dacă poate să reformuleze materialul de astăzi şi anume: "Informare privind deschiderea Parlamentului...".



Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Năstase, o să vă întrerup, pentru că dumneavoastră iarăşi doriţi să duceţi discuţia într-o altă direcţie. V-am spus că este un proiect pe care înţeleg să-l urâţi, pentru că dumneavoastră aţi crescut zidurile acestea la nesfârşit în jurul Parlamentului. Este o realitate. Zidul acesta a fost pus nu de Ceauşescu, ci de Adrian Năstase. Asta-i realitatea.

În al doilea rând, este un program a lui Bogdan Olteanu. Atunci a început.



Domnul Adrian Năstase:

Doamnă preşedinte, dacă este nevoie să mă întrerupeţi din nou, eu pe urmă cer din nou cuvântul. Pentru că m-aţi întrerupt de două ori, am să vorbesc ceva mai mult.

Îl rog pe domnul Barbu să reformuleze, să spună: "Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţenii străini", nu către cetăţean sau către cetăţeanul străin. Înţeleg că obiectivul este de a aduce mai mulţi turişti străini prin dărâmarea gardului. Dacă acesta este obiectivul principal, sigur că putem să-l luăm în calcul.

Vreau însă să fac mea culpa şi să spun că nu sunt vinovat pentru gard, dar sunt vinovat pentru mult mai mult decât atât, pentru realizarea împreună cu unii dintre colegii dumneavoastră, gen Radu Berceanu, dar şi cu Ioan Raţiu şi alţii, a 40 la sută din această clădire, inclusiv această sală în care ne aflăm, în perioada 1992-1996 când, în calitate de preşedinte al Camerei, m-am ocupat nu de dărâmat, ci de construit mai departe. Clădirea aceasta, în 1989, era gata în proporţie de 60 la sută. Timp de patru ani aşa a fost făcută. Am avut de ales, fie s-o acoperim cu pământ, cum sugerau unii dintre colegii noştri de atunci, sau să facem un mare cazinou aici pentru toată Europa. Şi cred că şi domnul Oltean îşi aduce aminte de discuţiile respective. Deci, am lucrat foarte mult şi recunosc că într-un fel mă simt legat de ceea ce înseamnă această clădire şi mutarea unor instituţii importante aici - aici se spune că după 1989 - aş spune că în special după 1996. Vă aduc aminte că domnul preşedinte Constantinescu nu a vrut să depună jurământul în această clădire, pentru raţiuni care erau legate de istoria sa, nu neapărat de gardurile care înconjurau această clădire. Iar după aceea, PNŢCD a început să-şi facă şi conferinţele de presă aici, în această clădire.

Dar nu pun în discuţie aceste lucruri şi să înţelegeţi foarte bine. Nu am o problemă cu acest gard şi el poate fi dărâmat dacă lucrul acesta poate să adauge ceva. Singura mea solicitare şi sugestie, dincolo de elementul acesta public, de comunicare publică, pe care-l simt şi-l ştiţi şi dumneavoastră şi care nu cred că este normal, pentru că eu cred că trebuie să facem comunicarea publică în legătură cu un anumit lucru pe care dorim să-l facem, atunci când am făcut deja dezbaterea internă, am ajuns la o anumită concluzie şi după aceea o comunicăm.

Dar eu vreau să vă spun că vor apărea nişte probleme, vă spun de pe acum. Spre exemplu, terenul de aici, din spate, au fost foarte multe cereri de revendicare. În momentul în care va dispare această delimitare, chestiunea aceasta se va pune în alţi termeni în legătură cu revendicarea terenurilor respective. Pe de altă parte, primăria va trata probabil în alţi termeni proiectele urbanistice. Poate este bine, poate este rău. Sunt unele chestiuni legate de comunicările interne. Clădirea aceasta este legată de clădirea în care se află în momentul de faţă Traian Băsescu. Şi unii dintre colegi ştiu bine aceste lucruri.

De aceea, solicitarea mea nu este legată de un gard sau de altă chestiune, ci doar de solicitarea firească ca noi să luăm o decizie, după ce vom fi epuizat noi discuţiile noastre interne. Sunt oameni care ştiu bine aceste lucruri. Domnul Unghianu, domnul Stan sunt oameni care au lucrat ani de zile aici.

Haideţi să vedem aceste chestiuni şi după aceea să luăm o decizie.



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamnă preşedinte, înţeleg că-mi daţi cuvântul. Era rândul meu.



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnilor colegi, eu cred că am împins discuţiile legate de un subiect de altfel foarte simplu, pur administrativ, mărturisesc din ceea ce am înţeles eu, foarte departe şi am ajuns să dezbatem subtile simboluri şi totodată greu descifrabile mesaje politice. Sigur că unii dintre noi sunt foarte înfierbântaţi, se apropie campania electorală, practic tot ce se întâmplă în jurul domniilor lor este campanie electorală şi când respiră pisica în casă este campanie electorală şi când apasă butonul de la lift este campanie electorală. Eu cred că ar trebui să încercăm să fim un pic mai rezervaţi şi să venim pe cereri.

Până la urmă, aici ni se prezintă o informare în legătură cu intenţia pe care o are secretarul general de a începe demersul pentru obţinerea aprobărilor legale, să facă aceste discuţii cu autorităţile, cu alte cuvinte, cu autorităţile administrative.

Domnul Năstase a avut o primă intervenţie extrem de constructivă sau domnul Olteanu. Şi mie mi se pare că este foarte important ca domnul secretar general, în momentul în care discută cu Primăria Capitalei, de pildă, să aibă în vedere întregul sistem urbanistic din această zonă şi, cu siguranţă, cei de la primărie vor aduce în discuţie asta.

Deci, doamnă preşedinte, eu vă propun atât, ca să curmăm discuţiile aici, haideţi să trecem la vot pe o chestiune de principiu care este aici. Cu alte cuvinte, îl mandatăm pe secretarul general să înceapă discuţii exploratorii, de principiu, în legătură cu acest spaţiu din jur, inclusiv cu chestiunea concretă a înlăturării zidului, pe care vreau să se consemneze în stenogramă, o salut şi abia o aştept; sau nu; despre asta este vorba. Pentru că dacă împingem discuţiile să vedem până la urmă gardurile acestea cui folosesc, poate că este un anumit partid care vrea să-şi lipească afişele pe gardurile acestea. Nu ştiu, habar n-am, fiecare se gândeşte la ale lui. Dar haideţi să vorbim...



Domnul Nicolae Bănicioiu:

În România...



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnule Bănicioiu, eu nu v-am întrerupt.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

... se moare de foame.



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Se moare de foame, sigur.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Este penibil ce facem, pe cuvântul meu.



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Ce este penibil, domnule Bănicioiu? Înainte de orice, este penibil să mă întrerupeţi când vorbesc.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Bine, nu vă mai întrerup.



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Mai penibil decât asta nu-i.



Domnul Nicolae Bănicioiu:

Nu, este mai penibil să...



Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Nu, iertaţi-mă, încercaţi să vă struniţi în numele unei minime civilizaţii în conversaţie. Veţi avea cuvântul. L-aţi mai avut, îl veţi avea.

Deci, doamnă preşedinte, haideţi să votăm această chestiune foarte concret. Mandatăm sau nu mandatăm pe secretarul general pentru aceste discuţii şi să trecem mai departe.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aurelia Vasile.



Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte, eu vin cu o propunere. Sunteţi şefa Camerei Deputaţilor. Deci, eu v-aş mandata pe dumneavoastră să aveţi o discuţie cu secretarul general şi cu corpul tehnic, cei care vor fi implicaţi în acest proiect şi să prezentaţi Biroului permanent o propunere a tematicii pe care o continuaţi, aşa cum a fost în debutul discuţiei, şi în care într-un fel acest material să aibă totul cumulat, parteneri, scop, viziuni mai largi, cu admitere către muzee, cu ce parteneri trebuie să luăm legătura ş.a.m.d. Toată lumea suntem de acord cu acest lucru, dar sunt spuse altfel. Şi atunci eu vă propun să vă mandatăm şi împreună cu secretarul general şi corpul tehnic să prezentaţi Biroului permanent un punct de vedere.



Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader.



Domnul Mircea-Nicu Toader:

Foarte scurt, doamnă preşedinte.

Sigur că noi mai avem şi şedinţe de grup, întotdeauna întârziem, cu rugămintea ca aceste discuţii să nu fie aşa sterile şi până la urmă nu suntem nici în faţa Parlamentului nici în faţa camerelor de luat vederi. Să fim mai concreţi, să propuneţi o măsură, cum a propus - şi eu sunt de acord - doamna Vasile. Dar o lungim foarte mult şi până la urmă ne trezim în situaţia de ne întreabă şi colegii noştri.


(sursa este, spre ruşinea poporului român: http://www.cdep.ro/bp/sedinte.steno?ids=309&idp=6887)

02 July 2009

Ia plecaţi voi pe maidane, acolo unde vă este locul...


Am aflat de ce parlamentarii nu doresc ca şedinţele Comisiilor să fie făcute publice, am aflat de ce nici unul dintre parlamentari nu manifestă un interes real ca aceste şedinţe să poate fi văzute de poporul român. Nu mai vorbim aici de o proastă creştere, nu mai vorbim aici de o luptă politică, vorbim aici de o mahala cu maidan în spate... Personal nu am nevoie de astfel de parlamentari cu comportament grobian, pe mine nu mă reprezintă.


Aş propune un referendum pentru a-i da afară pe toţi parlamentarii care au un limbaj descalificant. În Parlamentul European există o prevedere de combatere a grobianismului care merge până la excluderea din parlament. Din păcate ceilalţi cetăţeni ai României par a se amuza la astfel de spectacole gratuite şi aplaudă frenetic. Iar din păcate, vârfurile politicii româeşti în loc să-şi epureze partidele de astfel de oameni, le dau ei însăşi un exemplu de grobianism deşănţat. Ruşine doamnelor, domnişoarelor şi domnilor... Bibliotecaru vă arată astăzi uşa ieşirii din politică. Dacă aveţi onoare, plecaţi şi nu vă mai întoarceţi.

Speranţa moare ultima, de aceea am şi început speculativ... "dacă aveţi onoare". De unde atâta onoare la asemenea specimene care seamănă pe zi ce trece cu nişte oameni-animale declasaţi descrişi de H.G. Wells în Insula doctorului Moreau.
http://www.moonbattery.com/Island-Dr-Moreau.jpg
(sursa foto: http://www.moonbattery.com/Island-Dr-Moreau.jpg)

30 June 2009

Cine este tatăl lor, tatăl procurorilor?


Fac din ce în ce mai greu faţă tentaţiei de a spune că procuratura este, de la A la Z, în mâna (sau buzunarul) preşedintelui, inclusiv DNA şi Laura Codruţa Kövesi. Sigur, eu îmi tot repet că nu se poate să fie adevărat, sunt simple bârfe, sunt simple potriveli, sunt lucruri aranjate de un cartel al neadevărului care face totul ca preşedintele să cadă într-o lumină proastă... dar deja gradul dintre incredibil şi credibil a fost depăşit, raţiunea mea nu se mai poate împotrivă comportamentului de ţar al tătucului nostru, oricât ar fi ea de conştientă că totul este o manipulare.

Pe de o parte DNA - Secţia de combatere a corupţiei a înregistrat dosarul penal cu numărul 147/P/2009 în care se efectuează "acte premergătoare" ceea ce îi permite doamnei Ministru să ceară suspendarea comisiei de anchetă în cazul său.

Pe de altă parte doamna Ministru o scoate "basma curată" pe aleasa Elena Băsescu.

În sfârşit, cu o viteză fulgerătoare, au apărut trei "pesedişti" cu probleme cercetate...

Doamnelor şi domnilor... pardon Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
Nu vreţi voi să vă bateţi într-o lume virtuală şi să ne lăsaţi în pace cu jocurile acestea tip Monopoly? Instituţiile statului român nu aparţin politicii, ci poporului român. Daţi poporului ce e al poporului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Vorba ceea, astăzi distanţa dintre un Patriarh şi un Mitropolit nu prea este mare, a spus-o printre hohote implicite preşedintele, dar hai să nu facem din preşedinţi dumnezei minori.

Astăzi doamna Monica Maria Iacob-Ridzi se prezintă la Comisia Parlamentară şi tot astăzi este şi ziua în care domnia sa împlineşte 32 de ani. Îi urez La mulţi ani!, chiar dacă contextul cercetării domniei sale ar putea da alt context acestei urări.

24 June 2009

Nu înţeleg cum se poate genera o astfel de confuzie


M-am săturat ca realizatorii de la emisiunile TV să vorbească despre respectarea legilor, despre aplicarea mecanismelor Justiţiei, dar totodată să spună că nu-i interesează legea.

Dar asta mai e cum mai e, astăzi l-am ascultat însă pe domnul Voinescu la TV spunând multe lucruri care mie cel puţin, ca cetăţean ce citesc legea pe net, aberaţii. Sigur, domnia sa în calitate de avocat ar trebuii să fie creditat cu prezentarea ajutorului juridic, mai ales că înţeleg că a şi practicat avocatura. Şi totuşi...
Într-o discuţie despre retroactivitatea deciziei Curţii Constituţionale din România, domnia sa afirma că este evidentă retroactivitatea din moment ce Adrian Năstase s-a folosit de această retroactivitate pentru a întoarce dosarul...
Mai întâi aş vrea să citez din Codul Penal:

Secţiunea II
Aplicarea legii penale in timp

Activitatea legii penale

Art. 10. - Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare.

Neretroactivitatea legii penale

Art. 11. - Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni.

Retroactivitatea legii penale

Art. 12. - Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte, inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.

Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii noi.

Aplicarea legii penale mai favorabile

Art. 13. - In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.

Cand legea anterioara este mai favorabila, pedepsele complimentare care au corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute in legea penala noua nu se mai aplica.

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile incazul pedepselor definitive

Art. 14. - Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.

Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiune pe viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul inchisorii prevazut pentru acea infractiune.

Daca legea noua prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se inlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut in legea noua. Tinandu-se seama de partea executata din pedeapsa inchisorii, se poate inlatura in totul sau in parte executarea amenzii.

Pedepsele complimentare, masurile de siguranta, precum si masurile educative neexecutate si neprevazute in legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de aceasta lege.

Cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.

Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile

in cazul pedepselor definitive

Art. 15. - Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua, tinandu-se seama de infractiunea savarsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicata nu poate fi coborata sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savarsita.

Dispozitiile art. 14 alin. 5 se aplica si in cazul condamnarilor aratate in prezentul articol, executate pana la data intrarii in vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarare reducandu-se cu o treime.

Aplicarea legii penale temporare

Art. 16. - Legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cand era in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp.


Ce spune constituţia despre deciziile Curţii Constituţionale:
ARTICOLUL 147 - Deciziile Curtii Constitutionale
(1) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
(2) In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.
(3) In cazul in care constitutionalitatea tratatului sau acordului international a fost constatata potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.


Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost găsit neconstituţional. Ce înseamnă asta? Că de la publicarea deciziei 45 de zile de la publicare sau până la modificarea regulamentului de către Cameră, regulamentul este suspendat în zona în care decizia reclama neconstituţionalitatea. După cum bine se vede, nu se vorbeşte de neaplicarea deciziilor anterioare. Decizia Curţii Constituţionale în domeniul regulamentului are drept efect "repararea" regulamentului. Ea nu are nici o putere juridică, (poate doar în măsura în care se suspendă zona declarată neconstituţională),ea nu are valoare de lege, este doar o interpretare de care legiuitorul trebuie să ţină seama. Efecte nu produc decât ceea ce votează parlamentarii.

Se pot face discuţii la infinit, dar ce mai mult mă deranjează justifcarea: Adrian Năstase trebuie să ajungă în Justiţie. Dosarul Adrian Năstase este ceva secundar aici.

Poate cineva care susţine acest vot repetat să explice prin ce metodă anume acel vot parlamentar din trecut devine nul? Nu mă interesează cât de vinovat este Adrian Năstase, nu mă interesează nici că nu ştiu cine nu vrea ca Parlamentul să mai voteze astfel de dosare, nu mă interesează nici argumentele că Parlamentul se transformă în judecător... Mă interesează numai votul în sine, nu şi pentru ce anume este dat el. Poate cineva să explice cum anume de se aplică retroactiv această decizie a CCR?

19 June 2009

Mă roade o impresie de nelinişte


Ei! domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Glumeşti cu omul! Se-ntâmplă... (cu tonul unei teorii sigure) că fiincă de ce? o să mă-ntrebi... Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.
(I.L. Caragiale - Conu Leonida faţă cu reacţiunea)

Fandacsia mea se leagă de trei ştiri:

1. Agentia Nationala de Integritate a sesizat vineri Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, in vederea efectuarii de cercetari cu privire la savarsirea de catre Alistar Victor Teodor a infractiunii de instigare la fals intelectual.

2. Transparency International Romania considera ca sesizarea Agentiei Nationale de Integritate (ANI) fata de Victor Alistar, este consecinta faptul ca acesta a reclamat probleme de integritate la conducerea Agentiei.

3. Reprezentanţii Coaliţiei "Opriţi codurile", care au declarat că au plecat nemulţumiţi de la întâlnirea cu şeful statului, au spus că nu au luat încă o decizie în privinţa propunerii preşedintelui, urmând să stabilească un punct de vedere comun în timpul unor întâlniri viitoare. Mai mult, Victor Alistar, reprezentantul Transparency International, a afirmat că nu vede "calea legală" prin care preşedintele ar putea întrerupe dezbaterea parlamentară pentru primirea şi dezbaterea amendamentelor organizaţiilor. Întrebat cum se poate realiza practic acest lucru, având în vedere că şeful statului nu poate depune amendamente în Parlament, Alistar a răspuns: "Bună întrebare, nu văd cale legală".

În rest, numai de bine.

PS.
Se pare că fandacsia înseamnă... reclamă, publicitate, mediatizare excesivă a unui eveniment care induce în eroare opinia publică.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.