Orice discuţie, cât de mică, este un motiv de bălăcăreală şi de vorbit violent cu scuipaţi ţâşnind pe gură. Suntem o ţară care face o artă a absurdului, a grobianismului şi a comedie negre... aşa cum respirăm. Vă invit să lecturaţi un pasaj demn de Momente şi Schiţe...
 | 15. Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţean |  | ||||
| ||||||
 | Doamna Roberta Alma Anastase: Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţean. Este un proiect mai vechi iniţiat de domnul Bogdan Olteanu, pe care îl susţin şi eu. Nu înseamnă cheltuieli financiare legate de acest an. În măsura în care noi vom aproba pe anii viitori, întâi să vorbim dacă suntem de acord pentru avize şi aşa mai departe. Deci despre asta vorbim. Nimic altceva. Vă rog. | |
| Domnul Adrian Năstase: Am înţeles. Vorbim despre lucrurile acestea, şi am văzut că domnul Barbu are un plural de majestate în adresarea către noi, care pe mine mă impresionează - "intenţionăm să dezafectăm", "vă informăm că". Înţeleg că domnul Barbu foloseşte un plural de majestate cu noi, şi vreau să îi mulţumesc pentru acest mod în care ne tratează, şi eu vreau să apreciez această formulă. Dincolo de faptul că noi, în ultima vreme, mai mult dezmembrăm decât construim, şi aceasta poate să fie o anumită filosofie, eu cred însă că, înainte de a ne angaja pe această chestiune cu deschiderea Parlamentului către cetăţean, trebuie să facem o discuţie în legătură cu ce este în subteranele de acolo, dacă acest lucru se poate face, lansăm public o anumită chestiune. Personal, nu sunt neapărat împotrivă. Ar putea să fie o idee. La un moment dat ştiu că am discutat-o şi eu cu câţiva dintre arhitecţi exact cu ideea aceasta de deschidere pe toată axa, şi ideea nu este rea în sine. Dar, eu cred că înainte de a o lansa public, este nevoie să vedem cu toţi cei care cunosc istoria acestei clădiri care ar fi implicaţiile şi din punctul de vedere al spaţiilor, al construcţiilor, şi poate SPP-ul ar trebui să mai aibă un punct de vedere. Îmi veţi spune, şi pe bună dreptate, că în Norvegia de exemplu se poate ajunge până la Palatul Regal. Este adevărat. Însă poate ar trebui să comparăm. Celelalte Parlamente au nişte sisteme. Chiar dacă au zidurile la stradă sau directe, au nişte sisteme speciale de protecţie. Casa aceasta nu a fost construită în acest fel încât să fie protejată prin pereţii ei exteriori. Nu ştiu. Nu vreau să mă pronunţ pe această chestiune. Poate este bine, poate este rău. Dar sugestia mea este ca înainte de a lansa un astfel de proiect să facem o evaluare. Avem şi oameni care se pricep aici. Avem ingineri constructori între membrii Parlamentului. Sunt oameni care în Secretariatul general cunosc toate aceste chestiuni. Să facem eventual o echipă care să vadă toate implicaţiile şi să luăm o decizie. Repet: ideea poate să fie bună din acest punct de vedere, dar eu vă aduc aminte ce s-a întâmplat - eu am avut o problemă specială cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană din partea din spate, din partea spre Ministerul Apărării. Cei de acolo sunt extrem de nemulţumiţi de faptul că nu pot să intre, nu au un acces foarte uşor la muzeu, şi au reproşat lucrul acesta. Din acest punct de vedere, sigur că o astfel de variantă ar fi convenabilă şi pentru ei, sau probabil pentru ei. Dar, pe de altă parte, ştiu că cei din SPP, cei care asigură siguranţa unei clădiri care este imensă, au avut foarte multe rezerve. De aceea, eu vă propun să nu luăm o decizie foarte uşor, ci doar pe baza unor consultări ale noastre cu specialiştii, respectiv cu arhitecţii care cunosc. Este doamna Anca Petrescu. Vă daţi seama, biroul dânsei va fi neprotejat de acum înainte. Se va putea ajunge direct acolo. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Am şi eu câteva lucruri să vă spun: eu recunosc că am avut în vedere acest proiect ca şi multe din proiectele iniţiate de Bogdan Olteanu, cât a fost preşedinte al Camerei, pentru că eu chiar cred că au fost nişte proiecte bune care merită să fie duse mai departe. Din punctul acesta de vedere, ştiu că el a crezut într-un astfel de proiect. Este firesc şi eu să cred, dar, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, am avut o discuţie şi cu ceea ce înseamnă specialişti. L-am rugat şi pe domnul secretar general să vedem dacă ar putea exista impedimente. Răspunsul vreau să vă spun că este unul foarte interesant pe care l-am primit: nu numai că nu există impedimente, dar vreau să vă spun că absolut tot - gardul care înconjoară Parlamentul - nu este un gard definitiv. În sine, acest proiect iniţial nu a conţinut un astfel de gard pentru că oricum ar fi fost o barieră arhitecturală între bulevard şi clădire. De la început a fost gândit ca un spaţiu deschis, accesibil oamenilor. De la început s-a gândit cu terase şi cu ideea de accesibilitate a oamenilor. În sine, referitor la dărâmarea acestui zid, el neavând o fundaţie, ci totul este pe provizorat, înseamnă lucruri care sunt foarte simplu de făcut, dar pot însemna de fapt un semnal pe care noi putem să îl dăm. În ceea ce priveşte celelalte instituţii, cu siguranţă, ca şi peste tot în lumea aceasta civilizată, îşi fac datoria în condiţiile pe care noi le stabilim. Asta era ideea pe care vă propuneam să mergem în ideea nu de a face ceva anul acesta, ci de a lua nişte avize, de a vorbi cu Primăria Capitalei, deci pur şi simplu nişte paşi tehnici pe care noi am putea să îi facem pentru ca în anii următori să fim capabili să dăm acest semnal. Domnul Bodan Olteanu. | ||
| Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte. Este o temă pe care am susţinut-o şi pe care o susţin. Cred că ea trebuie de altfel discutată integrat cu alte câteva elemente, şi în primul rând discutată în parteneriat cu Primăria Generală, pentru că este clar: Camera Deputaţilor nu va avea resursele necesare pentru amenajarea acestui uriaş spaţiu. Acest spaţiu, dacă este să-l amenajăm, trebuie amenajat ca un parc, în care oamenii să aibă acces. Aici trebuie să intervină Primăria Generală, trebuie să vedem în ce măsură vor sau nu vor. Eu am avut nişte discuţii la nivelul anului 2007 care au fost relativ neconcludente. De asemenea, cred că aceasta trebuie discutat împreună cu celelalte intenţii ale Primăriei Generale - cea de a face străpungerea spre Uranus, care este de interes public, cea de a lărgi bulevardul care trece pe lângă Ministerul Apărării, care este iarăşi o lucrare de interes public. Toate aceste lucruri trebuie totuşi să se finalizeze cred într-un proiect realizat în parteneriat cu Primăria Capitalei şi care Primărie să ne spună ce face, ce îi trebuie de la noi. Sigur că în acest moment este terenul nostru. Cu Patriarhia ce să mai vorbim. Deja este o discuţie care se complică din ce în ce. Dar, până la urmă, aceste lucruri să ducă către o concluzie firească a unei investiţii unitare şi care să nu fie după aceea distrusă de o altă lucrare publică. Înţeleg că deja în acest an încep lucrările la străpungerea de la Buzeşti spre Uranus. Dacă se va face o expropriere, să ştim şi noi dinainte, ca măcar zona aceea să o punem la dispoziţie. Este evident pentru oricine circulă pe aici că trebuie lărgit bulevardul care este între Palatul Parlamentului şi Parcul Izvor. Iarăşi, trebuie lămurită şi această chestiune cu Primăria Generală. Deci, poate veţi da indicaţii, doamna preşedinte, Secretariatului General sau cui veţi considera de cuviinţă ca să încercăm să avem aici un proiect integrat în care să stabilim cam toate aceste lucruri şi după aceea, sigur, să ne apucăm de treabă. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Asta era şi ideea. Exact aceasta era: dacă nu există o opoziţie extrem de vehementă, să dăm drumul practic la a face aceşti paşi care la un moment dat să însemne şi altceva. | ||
| Domnul Adrian Năstase: Totuşi, Secretariatul face ceea ce spunem noi, nu noi facem ce spune Secretariatul. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Domnule Adrian Năstase, ştiu că iubiţi acest zid, pentru că este făcut de dumneavoastră, dar eu cred că această barieră şi mentală trebuie înlăturată. Ştiu că-l iubiţi. Nici Ceauşescu nu are mândria asta, numai dumneavoastră o aveţi, că aţi ridicat un zid, dar haideţi să avem libertatea de a gândi. | ||
| Domnul Adrian Năstase: Daţi-mi voie să vă răspund. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Doamnă preşedinte. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Era doamna Aurelia Vasile încă înainte de dumneavoastră, domnule Adrian Năstase, daţi-i voie unei doamne să vorbească. Vă rog. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Doamnă preşedinte, sunt chiar emoţionată de ce se discută în Biroul permanent al Camerei şi pentru ce stăm de aproape 20 de minute. Eu cred că cea mai bună propunere este a domnului Prigoană, să dărâmaţi sau să modificaţi pentru publicul larg şi Parlamentul şi cred eu că o chestie mai populistă şi o chestie care teoretic nu are nici o finalitate, cel puţin în acest moment, n-am văzut de mult în Biroul permanent. Ceea ce domnul Bogdan Olteanu a spus, ceea ce domnul Adrian Năstase, ce dumneavoastră aţi spus, ce trebuie făcut, este corect, dar secretarul general să înainteze o hârtie în care spune: "Concret, intenţionăm să dezafectăm zona centrală a zidului de împrejmuire către Piaţa Constituţiei, zidul a fost construit provizoriu după 1989, se obţine astfel posibilitatea de amenajare". Domnule secretar general, câte ore suplimentare aţi tăiat la personal? Câte proiecte de investiţii aţi tăiat de la Palatul Parlamentului? Câţi bani înseamnă chestia asta? Vă aduceţi aminte că aţi scos din buget repararea scării monumentale? Care nu însemna construirea unei alte scări, ci teoretic repararea ei, să nu ne cadă cărămizi în cap nouă sau vizitatorilor. Spun încă o dată, o chestie mai populistă decât acest material de mult n-am văzut în Biroul permanent. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul secretar general, vă rog, imediat, trebuie să vă explice că nu vizează cheltuieli pe anul acesta. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Atunci de ce discutăm de o jumătate de oră? | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Pentru ca să poată să înceapă demersurile procedurale, până la alocarea banilor. | ||
| Domnul Gheorghe Barbu: Indiferent de forma de exprimare, eu am vrut-o politicoasă, era o idee ca dumneavoastră să luaţi la cunoştinţă şi să fiţi în principiu de acord cu demararea unor eventuale proceduri pentru ca acest proiect, discutat mai multă vreme în Parlamentul României, să poată fi aplicat. Nu se punea problema în acest an a vreunor cheltuieli, decât a acestor discuţii şi contacte cu toată lumea. Sigur, dacă acest lucru nu se doreşte este un alt subiect. Eu vă spun însă că el ar fi creat această deschidere către Parlament. Acolo este o clădire care era un punct de pornire - şi scrie în material - şi care s-ar putea constitui într-o nouă poartă de intrare pentru turiştii principali şi spaţii expoziţionale, pentru că este un tunel de legătură prin care ei să intre şi acel tunel să fie şi el, la rândul lui, utilizat ca spaţiu expoziţional. Dacă aceste lucruri nu sunt percepute şi dorite ca atare este altceva. Nu era vorba decât să încercăm să demarăm nişte paşi care nu înseamnă, în acest moment, nici un fel de cheltuială, nici studii de fezabilitate. Dar noi dacă nu avem măcar informarea şi dorinţa de a accepta, ce discuţii să avem cu primăria? pe baza la ce? Cu oricare dintre primării. Asta era tot. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Noi n-am spus că nu suntem de acord, domnule secretar general, ci am spus că ne-aţi făcut o scrisoare care s-o susţină pe Elena Udrea, ca ea să poată să iasă să ne mai povestească despre această chestie. | ||
| Domnul Gheorghe Barbu: Credeţi-mă că la acest lucru nu m-am gândit deloc. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Sunteţi secretar general şi ştiţi foarte bine că o informare trebuie să aibă în spate un buget, un proiect, o desfăşurare a paşilor. Aceasta este o scrisorică, o scrisorică pentru presă. | ||
| Domnul Gheorghe Barbu: Aceasta era o informare. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnă Aurelia Vasile, independent de proiectul doamnei Elena Udrea, care nu vizează acest lucru, ci vizează de fapt integrarea Parlamentului în circuitul turistic al Bucureştiului, de fapt acesta este proiectul, n-are nici o legătură cu ideea de deschidere a Parlamentului către cetăţean, care este un alt proiect. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Doamnă preşedinte... | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Lăsaţi-mă să termin până la capăt. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: ...spun asta şi promit să nu mai spun. Aveţi cuvântul meu de onoare că n-am nimic cu tot proiectul. Mă deranjează forma şi felul în care ne este adus la cunoştinţă. Atât. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnă Aurelia Vasile, singura solicitare - şi credeţi-mă că am avut o discuţie cu liderul de grup înainte de a introduce pe ordinea de zi această notă, am avut o discuţie cu liderul de grup al Partidului Social Democrat, care mi-a spus că este absolut în regulă, liderul Partidului Social Democrat, nu despre alt lider de grup vorbim, care mi-a spus că este în regulă, că nu-i nici un fel de problemă, din acest punct de vedere. De aceea, am şi introdus pe ordinea de zi. Nu vizează cheltuieli, ci vizează o încuviinţare de principiu pentru demararea unor proceduri. Atât şi nimic mai mult. Domnul Bănicioiu. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Să ştiţi că şi eu susţin acest demers şi trebuie continuat până la propunerea doamnei Aurelia Vasile, deci trebuie dărâmată şi restul clădirii. Mie mi se pare foarte interesant că niciodată nu ne punem problema să construim, ci întotdeauna vrem să demolăm ceva. După gard, probabil că vom mai găsi câteva lucruri de demolat. Iar în sprijinul ideii foarte bune de a deschide Parlamentul, cred că am putea face ceva mai ieftin. Chiar dacă nu plătim acum, din ce înţeleg eu de la domnul Barbu, vom plăti anul viitor. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Dacă decidem noi prin buget. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Staţi puţin. Eu înţeleg că nici anul viitor nu vom sta mai bine din punct de vedere financiar, deci nu prea cred că ar trebui să căutăm soluţii costisitoare. Dar dacă tot vreţi să deschidem, haideţi să deschidem porţile, poate mai eliminăm din bodyguarzii aceştia care stau pe afară, poate gândim un altfel de acces pentru oameni aici. Dar a veni pur şi simplu şi a dărâma, pentru că trebuie să apară cineva la televizor, mi se pare o soluţie aberantă. Mai ales că domnul Barbu chiar are probleme serioase legate de personal, care în curând nu cred că mai rămâne pe aici la salariile acestea, nu mai au ore suplimentare, nu mai au condiţii foarte bune de lucru, dar important este să avem ce da la presă, să mai demolăm ceva. Cred că ar trebui o gândire mult mai matură. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Pambuccian era de foarte mult timp, domnul Toader, domnul Năstase şi domnul Sever Voinescu. | ||
| Domnul Varujan Pambuccian: Văd că discuţiile merg în direcţii care nu ştiu dacă au neapărat legătură cu subiectul în sine. Eu aş întreba un lucru simplu. Eu chiar nu am nici o părere despre chestiunea asta. La ce foloseşte? Pentru că aici ar fi două foloase posibile. Dacă ne gândim la un folos simbolic, cred că este un lucru care se va întoarce exact pe dos. Ce facem? Dărâmăm zidul Berlinului? Înseamnă că până acum a existat. Aştept. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Vroiam să aflu, dar probabil trebuie să-l întreb pe domnul secretar general. Câte hectare sunt înconjurate de acest zid, hectare care nu folosesc, ca să vă pot da răspuns. | ||
| Domnul Varujan Pambuccian: Dacă prin dărâmare înţelegem o dărâmare simbolică, gen zidul Berlinului, cred că o să obţinem exact efectul invers. Singura întrebare pe care mi-aş pune-o este de ce acum? Adică până acum a existat o chestie de asta? Nu merge. Dacă în urma unei operaţiuni de genul acesta, am obţine un efect economic care s-ar simţi în bugetul Camerei, mi s-ar părea un lucru raţional şi care merită făcut. Şi evident dacă investiţia pe care ar trebui s-o facem, pentru că orice lucru pe care-l faci presupune bani, ar aduce măcar un leu în plus după aceea. Deci, dacă lucrurile ar fi în felul acesta făcute, eu cred că ar avea sens. Dacă vorbim de o dărâmare simbolică, mă tem că după 20 de ani este cam târziu să mergem pe o idee simbolică. De aceea, eu v-aş propune să încercăm să vedem din punct de vedere financiar, foarte alb şi sec, câţi bani sunt de băgat în chestia, câţi bani putem scoate în urma lucrului acestuia pe diverse proiecte care se pot face. Dacă constatăm că în stânga cifra este mai mică decât în dreapta, merită să facem lucrul respectiv şi asta-i tot, cu condiţia ca banii să se regăsească în bugetul Camerei ca o resursă nebugetară. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Despre asta vorbim. Ca să putem să facem toate lucrurile acestea, ne trebuie o încuviinţare de principiu. Despre asta vorbeam. Se poate şi bloca chestia asta din simpla ambiţie personală, în ideea că ne stă mai bine şi ne simţim noi mai safe dacă ne înconjoară nişte ziduri de doi metri. | ||
| Domnul Varujan Pambuccian: Repet, conotaţiile simbolice sunt un pic cam târziu. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Haideţi să renunţăm la SPP şi am rezolvat problema. | ||
| Domnul Varujan Pambuccian: Singura conotaţie pe care eu o văd aici este una pur financiară. Sunt vremuri grele, dacă reuşeşte Camera să mai facă un ban în plus pe lângă banii bugetari este perfect. Uitaţi, ca să avem cu ce să ţinem personalul cu salarii decente. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Mai mulţi vizitatori înseamnă mult mai multe lucruri... | ||
| Domnul Varujan Pambuccian: Ne trebuie aşa-numitul studiu de fezabilitate. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Corect. Domnul Adrian Năstase şi domnul Sever Voinescu. | ||
| Domnul Adrian Năstase: Eu am aflat despre proiectul acesta dintr-o declaraţie a doamnei Elena Udrea. Aşa că eu l-aş ruga pe domnul Barbu dacă poate să reformuleze materialul de astăzi şi anume: "Informare privind deschiderea Parlamentului...". | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Domnule Năstase, o să vă întrerup, pentru că dumneavoastră iarăşi doriţi să duceţi discuţia într-o altă direcţie. V-am spus că este un proiect pe care înţeleg să-l urâţi, pentru că dumneavoastră aţi crescut zidurile acestea la nesfârşit în jurul Parlamentului. Este o realitate. Zidul acesta a fost pus nu de Ceauşescu, ci de Adrian Năstase. Asta-i realitatea. În al doilea rând, este un program a lui Bogdan Olteanu. Atunci a început. | ||
| Domnul Adrian Năstase: Doamnă preşedinte, dacă este nevoie să mă întrerupeţi din nou, eu pe urmă cer din nou cuvântul. Pentru că m-aţi întrerupt de două ori, am să vorbesc ceva mai mult. Îl rog pe domnul Barbu să reformuleze, să spună: "Informare privind deschiderea Parlamentului către cetăţenii străini", nu către cetăţean sau către cetăţeanul străin. Înţeleg că obiectivul este de a aduce mai mulţi turişti străini prin dărâmarea gardului. Dacă acesta este obiectivul principal, sigur că putem să-l luăm în calcul. Vreau însă să fac mea culpa şi să spun că nu sunt vinovat pentru gard, dar sunt vinovat pentru mult mai mult decât atât, pentru realizarea împreună cu unii dintre colegii dumneavoastră, gen Radu Berceanu, dar şi cu Ioan Raţiu şi alţii, a 40 la sută din această clădire, inclusiv această sală în care ne aflăm, în perioada 1992-1996 când, în calitate de preşedinte al Camerei, m-am ocupat nu de dărâmat, ci de construit mai departe. Clădirea aceasta, în 1989, era gata în proporţie de 60 la sută. Timp de patru ani aşa a fost făcută. Am avut de ales, fie s-o acoperim cu pământ, cum sugerau unii dintre colegii noştri de atunci, sau să facem un mare cazinou aici pentru toată Europa. Şi cred că şi domnul Oltean îşi aduce aminte de discuţiile respective. Deci, am lucrat foarte mult şi recunosc că într-un fel mă simt legat de ceea ce înseamnă această clădire şi mutarea unor instituţii importante aici - aici se spune că după 1989 - aş spune că în special după 1996. Vă aduc aminte că domnul preşedinte Constantinescu nu a vrut să depună jurământul în această clădire, pentru raţiuni care erau legate de istoria sa, nu neapărat de gardurile care înconjurau această clădire. Iar după aceea, PNŢCD a început să-şi facă şi conferinţele de presă aici, în această clădire. Dar nu pun în discuţie aceste lucruri şi să înţelegeţi foarte bine. Nu am o problemă cu acest gard şi el poate fi dărâmat dacă lucrul acesta poate să adauge ceva. Singura mea solicitare şi sugestie, dincolo de elementul acesta public, de comunicare publică, pe care-l simt şi-l ştiţi şi dumneavoastră şi care nu cred că este normal, pentru că eu cred că trebuie să facem comunicarea publică în legătură cu un anumit lucru pe care dorim să-l facem, atunci când am făcut deja dezbaterea internă, am ajuns la o anumită concluzie şi după aceea o comunicăm. Dar eu vreau să vă spun că vor apărea nişte probleme, vă spun de pe acum. Spre exemplu, terenul de aici, din spate, au fost foarte multe cereri de revendicare. În momentul în care va dispare această delimitare, chestiunea aceasta se va pune în alţi termeni în legătură cu revendicarea terenurilor respective. Pe de altă parte, primăria va trata probabil în alţi termeni proiectele urbanistice. Poate este bine, poate este rău. Sunt unele chestiuni legate de comunicările interne. Clădirea aceasta este legată de clădirea în care se află în momentul de faţă Traian Băsescu. Şi unii dintre colegi ştiu bine aceste lucruri. De aceea, solicitarea mea nu este legată de un gard sau de altă chestiune, ci doar de solicitarea firească ca noi să luăm o decizie, după ce vom fi epuizat noi discuţiile noastre interne. Sunt oameni care ştiu bine aceste lucruri. Domnul Unghianu, domnul Stan sunt oameni care au lucrat ani de zile aici. Haideţi să vedem aceste chestiuni şi după aceea să luăm o decizie. | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Doamnă preşedinte, înţeleg că-mi daţi cuvântul. Era rândul meu. | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Domnilor colegi, eu cred că am împins discuţiile legate de un subiect de altfel foarte simplu, pur administrativ, mărturisesc din ceea ce am înţeles eu, foarte departe şi am ajuns să dezbatem subtile simboluri şi totodată greu descifrabile mesaje politice. Sigur că unii dintre noi sunt foarte înfierbântaţi, se apropie campania electorală, practic tot ce se întâmplă în jurul domniilor lor este campanie electorală şi când respiră pisica în casă este campanie electorală şi când apasă butonul de la lift este campanie electorală. Eu cred că ar trebui să încercăm să fim un pic mai rezervaţi şi să venim pe cereri. Până la urmă, aici ni se prezintă o informare în legătură cu intenţia pe care o are secretarul general de a începe demersul pentru obţinerea aprobărilor legale, să facă aceste discuţii cu autorităţile, cu alte cuvinte, cu autorităţile administrative. Domnul Năstase a avut o primă intervenţie extrem de constructivă sau domnul Olteanu. Şi mie mi se pare că este foarte important ca domnul secretar general, în momentul în care discută cu Primăria Capitalei, de pildă, să aibă în vedere întregul sistem urbanistic din această zonă şi, cu siguranţă, cei de la primărie vor aduce în discuţie asta. Deci, doamnă preşedinte, eu vă propun atât, ca să curmăm discuţiile aici, haideţi să trecem la vot pe o chestiune de principiu care este aici. Cu alte cuvinte, îl mandatăm pe secretarul general să înceapă discuţii exploratorii, de principiu, în legătură cu acest spaţiu din jur, inclusiv cu chestiunea concretă a înlăturării zidului, pe care vreau să se consemneze în stenogramă, o salut şi abia o aştept; sau nu; despre asta este vorba. Pentru că dacă împingem discuţiile să vedem până la urmă gardurile acestea cui folosesc, poate că este un anumit partid care vrea să-şi lipească afişele pe gardurile acestea. Nu ştiu, habar n-am, fiecare se gândeşte la ale lui. Dar haideţi să vorbim... | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: În România... | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Domnule Bănicioiu, eu nu v-am întrerupt. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: ... se moare de foame. | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Se moare de foame, sigur. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Este penibil ce facem, pe cuvântul meu. | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Ce este penibil, domnule Bănicioiu? Înainte de orice, este penibil să mă întrerupeţi când vorbesc. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Bine, nu vă mai întrerup. | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Mai penibil decât asta nu-i. | ||
| Domnul Nicolae Bănicioiu: Nu, este mai penibil să... | ||
| Domnul Sever Voinescu-Cotoi: Nu, iertaţi-mă, încercaţi să vă struniţi în numele unei minime civilizaţii în conversaţie. Veţi avea cuvântul. L-aţi mai avut, îl veţi avea. Deci, doamnă preşedinte, haideţi să votăm această chestiune foarte concret. Mandatăm sau nu mandatăm pe secretarul general pentru aceste discuţii şi să trecem mai departe. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Doamna Aurelia Vasile. | ||
| Doamna Aurelia Vasile: Doamnă preşedinte, eu vin cu o propunere. Sunteţi şefa Camerei Deputaţilor. Deci, eu v-aş mandata pe dumneavoastră să aveţi o discuţie cu secretarul general şi cu corpul tehnic, cei care vor fi implicaţi în acest proiect şi să prezentaţi Biroului permanent o propunere a tematicii pe care o continuaţi, aşa cum a fost în debutul discuţiei, şi în care într-un fel acest material să aibă totul cumulat, parteneri, scop, viziuni mai largi, cu admitere către muzee, cu ce parteneri trebuie să luăm legătura ş.a.m.d. Toată lumea suntem de acord cu acest lucru, dar sunt spuse altfel. Şi atunci eu vă propun să vă mandatăm şi împreună cu secretarul general şi corpul tehnic să prezentaţi Biroului permanent un punct de vedere. | ||
| Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Toader. | ||
| Domnul Mircea-Nicu Toader: Foarte scurt, doamnă preşedinte. Sigur că noi mai avem şi şedinţe de grup, întotdeauna întârziem, cu rugămintea ca aceste discuţii să nu fie aşa sterile şi până la urmă nu suntem nici în faţa Parlamentului nici în faţa camerelor de luat vederi. Să fim mai concreţi, să propuneţi o măsură, cum a propus - şi eu sunt de acord - doamna Vasile. Dar o lungim foarte mult şi până la urmă ne trezim în situaţia de ne întreabă şi colegii noştri. |
(sursa este, spre ruşinea poporului român: http://www.cdep.ro/bp/sedinte.steno?ids=309&idp=6887)
No comments:
Post a Comment