Spuneam acum ceva timp despre aşezarea dictaturii precum nisipul pe fundul mării liniştite. Vorbeam de apucăturile ceauşiste din partea preşedintelui şi a premierului şi a multor, foarte multo oameni politici, unii mai importanţi, alţii mai executanţi, de pe tot întinsul clasei politice româneşti (că nu vreau să fac nici o discriminare). Iată un discurs care... Dar mai întâi discursul, lungul discurs...
 |  |
 |  |
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut joi, 23 iulie a.c., la Palatul Cotroceni, o conferinţă de presă pe teme de actualitate.
Vă prezentăm integral textul conferinţei:
„Bună ziua doamnelor şi domnilor,
Aş vrea să fac câteva aprecieri legate, în primul rând, de nevoia de continuare a reformelor. Sigur, în interiorul acestor aprecieri, vor exista şi unele drepturi la replică cu privire la analize şi afirmaţii care s-au făcut legate de modul cum aş gândi eu. Acum o să vă spun cum gândesc eu, ca să ştie şi cei care gândesc că eu aş gândi la fel de deformat cum gândesc ei. În primul rând, mă voi referi la Raportul pe Justiţie, Raport care se situează în timp la trei ani de la intrarea noastră în Uniunea Europeană, 2007-2008 şi suntem în luna a şaptea a celui de-al treilea an, deci pot spune că se situează la circa trei ani de la intrarea în Uniune. El are aspecte pozitive şi aspecte negative din punct de vedere al evaluării sistemului de justiţie românesc. Dincolo însă de aceste aspecte există o certitudine: comparativ cu 1 ianuarie 2007, România a făcut progrese în Justiţie, ceea ce a făcut să nu ni se aplice clauza de salvgardare. Este primul lucru pe care îl sintetizez în acest Raport. De asemenea, progresele constatate nu au impus măsuri de restricţii financiare în utilizarea banilor de la Bruxelles de către România. Sunt două lucruri importante, deşi - repet - insuficiente. Mi-aş fi dorit sau poate toţi ne-am fi dorit mult mai mult. Apreciez cu această ocazie, ceea ce am solicitat partidelor politice şi instituţiilor să treacă rapid prin procedură de asumare a răspunderii cele două Coduri, Codul Penal şi Codul Civil, a fost o soluţie corectă, salutată chiar de Raportul Comisiei Europene, chiar dacă au fost mulţi politicieni care se zbăteau şi se întindeau pe trotuare de grija faptului că se adoptă în această formulă constituţională cele două Coduri. Regret, regret că nu s-a atins obiectivul de a se adopta prin aceeaşi procedură şi Codurile de Procedură Penală şi Civilă. Aş spune că, în cele din urmă, politicienii au ajuns la concluzia corectă şi au făcut treaba pe jumătate. Ar fi fost mult mai încurajator pentru noi Raportul dacă o făceau toată şi găseau resurse de respect pentru interesul naţional, să treacă şi Codurile de Procedură.
De asemenea, este încurajator că, în raport cu analiza din primăvară a Comisiei Europene, care viza ultimele şase luni ale mandatului Guvernului Tăriceanu, se constată reluarea reformelor în Justiţie. Este de asemenea un progres evidenţiat de Raport. Deşi am auzit un preşedinte de partid care se jeluia, trebuie să spun public că singurele instituţii care în mod cert primesc un calificativ pozitiv sunt cele pentru care eu am emis decret de numire a şefilor acestor instituţii, fie că vorbim de Daniel Morar la DNA, fie că vorbim de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Regretabil este că Raportul vizează într-un mod delicat chiar poziţia preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca element care trebuie îmbunătăţit, prin desemnarea viitoare a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din păcate, şi Parlamentul este una din instituţiile criticate. Şi aici o să fiu foarte direct, pentru că probabil cei trei ani în care suport continuu aprecierile domnului Adrian Năstase trebuie să se încheie. Şi aici fac un apel la bun simţ, chiar şi la domnul Adrian Năstase. Este evident că blocarea dosarului său în Parlament este unul din elementele care aruncă o lumină foarte proastă pe Parlamentul României ca instituţie. Şi cred, în mod sincer, că a venit momentul ca domnul Adrian Năstase să înţeleagă că deasupra persoanei dânsului se află interesul naţional. Iar eu, dacă vreţi să fiu foarte sincer, cred că Adrian Năstase nu are o problemă dacă se duce în faţa procurorilor. Am convingerea că Adrian Năstase este curat ca lacrima. El nu îşi dă seama că este curat şi fuge din faţa procurorilor. Procurorii nu mănâncă oameni, pur şi simplu, ceea ce ar face Parlamentul ar fi o aprobare ca domnul Adrian Năstase să meargă în faţa procurorului, să dea explicaţii într-un dosar sau în altul. Nu cred că Adrian Năstase nu se poate apăra. Am trecut, de asemenea, în sesiunea parlamentară trecută, pe lângă şansa de a soluţiona un motiv de întârziere a mersului Justiţiei şi v-aş aduce aminte că la un singur vot a fost respinsă propunerea legislativă, ca pe timpul cât o lege sau alta este atacată la Curtea Constituţională, procesul să continue în instanţă.
Acest rateu putea fi prevenit dacă ambele partide care spun că susţin Guvernul ar fi fost cinstite în raport cu angajamentele publice pe care şi le-au făcut. Nu în ultimul rând aş sublinia faptul că, dincolo de aluzia foarte transparentă la cazul domnului Adrian Năstase - şi aici fac din nou un apel la bărbatul Adrian Năstase să înţeleagă că, atâta timp va fugi ascunzându-se în faţa Parlamentului de obligaţia pe care o avem fiecare să mergem în faţa procurorului, va face un mare rău României, decredibilizând Parlamentul. Dar, dincolo de aceasta, Raportul remarcă viteza foarte scăzută cu care Parlamentul aprobă începerea urmăririi penale şi în alte cazuri, nu numai în acest caz, ceea ce, pe ansamblu, pune asupra Parlamentului semnul întrebării legat de capacitatea acestuia de a nu se amesteca în Justiţie, de a nu influenţa Justiţia şi, în acelaşi timp, pune sub semnul întrebării voinţa politică în România de a se lupta împotriva corupţiei. Precizez încă o dată ceea ce eu ştiu ca realitate legislativă: avizul dat de Parlament pentru începerea urmăririi penale nu înseamnă că omul este vinovat, dar, în mod legal, procurorul nu poate să ia o declaraţie unui ministru, membru al Parlamentului, sau unui fost ministru, membru al Parlamentului, dacă nu există acest aviz al Parlamentului. Deci, cred că lucrurile trebuie abordate şi în interes naţional, nu numai în interes personal. În ceea ce priveşte acest Raport, aş mai face menţiune că, prin intervenţii ferme, corecte, am evitat propunerile abuzive făcute de experţii de la Bruxelles, care voiau să cupleze admiterea României în spaţiul Schengen de progresele pe Justiţie. Acest lucru era inadmisibil şi, conform tratatului nostru de aderare, nu există o legătură între Schengen şi funcţionarea mecanismului de coperare şi verificare pe Justiţie. Ca atare, a fost respins şi în cele din urmă această condiţionare nu a apărut în Raport.
Dincolo însă de realitatea evaluărilor Comisiei Europene, cred că Justiţia din România are o problemă pe fond, care nu ţine de aprecieri tehnice, aşa cum le face Bruxellesul, credibilitatea Justiţiei în faţa justiţiabililor. De fapt, aceasta este marea problemă, chiar dacă putem spune că prin soluţionarea benchmark-urilor, prin soluţionarea observaţiilor Comisiei Europene ar creşte şi nivelul de încredere al cetăţenilor în Justiţie. Cam acestea sunt observaţiile pe care am dorit să le fac, trăgând concluzia că avem nevoie în continuare de mecanismul de cooperare şi verificare. Este clar că, prin rapoartele emise în baza acestui mecanism, multe din abordările mincinoase ale politicienilor sunt infirmate. Or, politicienii, uneori, pentru a-şi apăra camarazii sau propriile interese, sunt dispuşi să fabrice adevărate campanii, în care să spună: "Preşedintele este cel care mi-a făcut dosarul", "Preşedintele este cel care nu ştiu ce a făcut". Poate acest Raport îi îndeamnă la luciditate şi la înţelegerea faptului că a arunca pur şi simplu pe Preşedinte o realitate care derivă din propriile tale fapte nu este, nu aş spune cinstit, că nu pot avea pretenţii la unii dintre oamenii politici să fie cinstiţi, dar nu este o soluţie care să rezolve problema. România rămâne în dificultate datorită acestor domni, care - eu sunt convins - se pot apăra foarte bine în faţa procurorilor. Aş trece la un al doilea subiect, care vizează, de asemenea, un segment rămas mult în urmă din punct de vedere al reformelor, şi anume Educaţia.
Am constatat cu neplăcută surpriză analize ale unor oameni care păreau corecţi, în general, precum că prin declaraţia mea, deşi nu am pomenit numele Universităţii "Spiru Haret", în care am afirmat că una din componentele evenimentelor legate de Educaţie este şi bătălia de a diminua sau a elimina din competiţia de pe piaţa educaţională învăţământul privat. Este un lucru pe care îl ştiu demult. Oricine ar afirma că nu există această dorinţă în unele segmente de putere sau sindicale minte. Ştiu şi ura cu care se vorbea de învăţământul privat chiar în discuţiile mele cu sindicatele, aşa că nu văd un motiv de a ascunde acest lucru. Aş vrea să fie foarte clar că, atunci când am spus "Nu ‘Spiru Haret’ este problema, ci reforma", nu am apărat deloc "Spiru Haret". Dar aş aminti moraliştilor din presa de astăzi şi de ieri, care au interpretat această afirmaţie ca fiind în apărarea Universităţii "Spiru Haret", că la Universitatea de stat din Oradea s-a produs şi a fost puternic mediatizată fraudarea acordării unui număr mare de diplome. Mai acum un an, am avut şi la Universitatea de stat, ca şi la cea de stat din Oradea, evenimente cu diplome false la Universitatea din Iaşi. Deci, afirmaţia mea a fost că reforma trebuie făcută în tot sistemul de educaţie, şi nu punctual, la o universitate. Cât timp sistemul de educaţie rămâne nereformat, nu vom rezolva problema calităţii educaţiei numai la "Spiru Haret" sau numai la Universitatea de stat din Oradea sau numai la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr.T.Popa" din Iaşi sau poate la Universitatea de stat din Târgu Jiu. Rezolvările punctuale nu duc la creşterea calităţii educaţiei. În ceea ce priveşte "Spiru Haret" acum, nu am informaţii care să certifice nivel de fraude, nivel de legalitate sau de ilegalitate, am doar propriile mele aprecieri, pe care nu le voi face publice, pentru că nu doresc să influenţez ancheta care este în curs de desfăşurare. Dar ce vă pot spune în mod cert este că problema "Spiru Haret" am discutat-o cu doamna ministru Andronescu, în data de 13 aprilie a.c., când m-a informat că la această universitate sunt probleme. Şi, dacă nu mă înşel, subiectul l-am discutat şi pe data de 3 martie a.c.. Au fost două discuţii ale mele cu doamna ministru Andronescu, în care mi-a semnalat problematica, aşa cum o aprecia dânsa la ora respectivă, cu privire la funcţionarea Universităţii "Spiru Haret".
În acelaşi timp, am avut şi discuţiile cu doamna Andronescu legate de necesitatea de a implementa rapid setul de soluţii propus de Comisia Miclea. Constatând că, de fapt, setul de soluţii de reformare a sistemului de educaţie din România întârzie, am mers la şedinţa de Guvern la care v-aţi revoltat toţi şi am abordat în Guvern aceasta problemă a necesităţii aplicării rapide a reformei în Educaţie, sigur, susţinând soluţiile Comisiei prezidenţiale, condusă de domnul profesor Miclea. Aici este momentul să reafirm ceea ce am spus în câteva rânduri şi reafirm că blocajul în reforma Educaţiei este o responsabilitate egal împărţită între sindicate şi oameni politici. Sindicatele sunt elementul major de blocaj în adoptarea soluţiilor Miclea şi, de asemenea, oameni politici, inclusiv doamna Andronescu, din dorinţa de a nu deranja bazinul electoral al partidului, ezită şi face compromisuri inadmisibile în raport cu situaţia grea în care se află sistemul de educaţie din România. Şi, repet, reforma este în mod egal necesară învăţământului privat şi învăţământului de stat. Şi în învăţământul privat, ca şi în învăţământul de stat găsim judecători, salariaţi ai Curţii de Conturi, prefecţi, oameni politici, care o fac, vezi Doamne, pe dascălii şi aceasta pentru a se crea un păienjeniş de susţinere a opţiunilor celor care nu doresc reformarea sistemului de educaţie. Probabil aici găsim şi explicaţia de ce orice acţiune în instanţă a universităţilor este câştigată de universităţi, în detrimentul uneori al respectării legii şi a interesului public de a avea un sistem de educaţie performant. Pentru cei care au făcut o speculaţie atât de urâtă, nu o calific altfel, dar care probabil este în conformitate cu mecanismul lor de a gândi, că Preşedintele a abandonat reforma în Educaţie şi trece de partea fraudelor de la "Spiru Haret", v-aş aduce aminte că în anul 2005, în timpul ministrului Miclea, s-a emis Ordonanţa de urgenţă 75 privind asigurarea calităţii în Educaţie. Această Ordonanţă a fost respinsă de Parlament, pentru că ea înfiinţa ARACIS şi alte structuri de verificare, de evaluare a învăţământului universitar, dar şi a învăţământului preuniversitar, ARACIP. Stabilea de asemenea sisteme de evaluare pentru cadrele didactice sau modul de acordare a gradelor didactice. Ordonanţa iniţiată de ministru, Ordonanţa de Urgenţă nr.75 din 12.07.2005 a fost respinsă de Parlamentul României şi, în mod cert, a fost respinsă plecând de la interesele pe care mulţi dintre parlamentari, dar şi cei din jurul lor, fie că erau oameni din Poliţie, din Justiţie, le aveau să continue să predea în universităţi. Reacţia mea la respingerea Ordonanţei a fost că în data de 25 noiembrie 2005 am solicitat reexaminarea legii de respingere a Ordonanţei 75. Urmare a solicitării de reexaminare cu unele modificări, Ordonanţa a fost aprobată de Parlament în 2006, în aprilie 2006, devenind Legea 87, care stabilieşte sistemul de evaluare şi instituţia ARACIS ca instituţie de autorizare, evaluare a universităţilor.
Deci, din acest punct de vedere, resping categoric orice afirmaţie, speculaţie a doamnelor, domnilor jurnalişti şi politicieni pe care i-ar duce capul că Preşedintele vinde interesele Educaţiei pentru voturi, cum se exprimă în ultimele două zile prestigioşi cunoscători a ceea ce gândesc eu. Aş vrea să precizez că, dincolo de procesele de evaluare care ar trebui să aibă loc în sistemul de educaţie, marea problemă este reforma curriculară. Şi am convingerea că şi aici actualul ministru al Educaţiei, împreună cu sindicatele, vor face să eşueze angajamentul pe care doamna Andronescu şi l-a luat în faţa mea că va face reforma curriculară pentru anul de învăţământ 2009-2010 şi că nu vor mai învăţa copiii 12, 13, 14 materii, ceea ce este un abuz inimaginabil pentru a crea catedre, locuri de muncă pentru clientelă, dar şi pentru dascăli nepregătiţi. Ministerul Educaţiei şi sindicatele trebuie să înţeleagă, şi asta o spun din ce am citit, atâta timp cât a lucrat Comisia prezidenţială pentru educaţie, deci trebuie să înţeleagă şi Ministerul Educaţiei şi sindicatele că un optim este unde va între 5, 6, 7 materii pe an, dar şi aici s-ar putea să avem dificultăţi în a traduce clasicilor educaţiei româneşti, dar educaţia trebuie să fie transdiciplinară, ca, de altfel, şi examinarea. Aş vrea să mai spun că în momentul de faţă cei care evită sau fac toate eforturile pentru blocarea reformei în Educaţie se feresc de programele de evaluare, care trebuie puse în funcţiune imediat ce legea ar fi adoptată în spiritul soluţiilor Comisiei Miclea, se feresc de registrul matricol pentru studenţi, care ar face imposibilă eliberarea de diplome false, şi se feresc de responsabilitatea publică în situaţiile de abuz în procesul de autonomie universitară.
Soluţiile Comisiei Miclea propun şi responsabilitatea publică a universităţilor în condiţiile în care autonomia universitară creşte mai mult decât nivelul de autonomie existent în acest moment. Sigur, evaluările periodice ale cadrelor didactice, ale elevilor, ale universităţilor în ansamblul lor, ale cursurilor, ale programelor, sunt cele care sperie în momentul de faţă şi atât parte din oamenii politici, cât şi sindicatele nu doresc reforma sistemului de educaţie, pentru că îl văd ca pe un sistem producător de bani pentru ei şi nu ca pe un sistem în mijlocul căruia se află elevul şi studentul. Acestea erau observaţiile pe care doream să le fac legat de acest al doilea segment nereformat suficient alături de Justiţie. Mai fac o observaţie, este paradoxal cum sisteme cu o densitate foarte mare de oameni cu studii superioare nu pot fi sau nu se lasă reformate datorită influenţei pe care o au în clasa politică, dar şi beneficiilor pe care le aduc unor politicieni, pe când mineritul a putut fi reformat. Calea ferată a putut trece printr-un sistem de reformă, chiar dacă este ea în pierdere. Dar acolo erau oameni mai simpli, oameni care nu aveau la ce uşi să bată şi atunci politicul i-a reformat, pe când în Educaţie şi Justiţie reforma este departe de a fi o carte de vizită chiar pentru cei care lucrează permanent în interiorul celor două sisteme. Acestea sunt cele două teme pe care le-am abordat. Vă stau la dispoziţie pentru întrebări. Este ora 15:30. Până la ora 16:00. Dacă nu aveţi întrebări, vă mulţumesc. Aveţi?
Întrebare: Domnule Preşedinte, după publicarea Raportului de ţară pe Justiţie, foarte mulţi politicieni, şi îi citez aici pe Mircea Geoană şi Crin Antonescu, au spus că ceea ce se scrie în Raport este, pe fond, este un eşec şi acest eşec vi se datorează. Credeţi că sunteţi vinovat de ceea ce scrie în Raport, de neîndeplinirile până la urmă ale obligaţiilor României?
Preşedintele Traian Băsescu: Să ştiţi că nu mă desolidarizez de faptul că încă se continuă mecanismul de cooperare şi verificare, pentru că, în calitate de şef al statului, dacă priviţi în Constituţie, într-un fel sau altul, pot fi prezent în toate cele trei puteri ale statului. Am dreptul să particip la şedinţele CSM. Am dreptul să particip la şedinţele de Guvern. Am dreptul să cer să mă prezint în faţa Parlamentului. Deci, nu mă pot desolidariza. Ceea ce pot spune însă este că nici nu am posibilitatea să mă substitui Parlamentului. Bănuiesc că nu are nimeni niciun dubiu că, dacă ar fi fost în puterea mea să nu se întârzie începerea urmăririi penale pentru demnitari, aş fi făcut-o fără nici o reţinere, cum, de altfel, am făcut-o în toate cazurile în care acest lucru depindea de mine. Dar nu mă desolidarizez. Înţeleg că domnul Geoană, lucrând la Dăbuleni şi fiind şef peste bostănărie, nu peste Senatul României, nu are nicio responsabilitate pentru întârzierea dosarelor în Parlament, mai ales că am înţeles că dânsul nici măcar nu este membru al PSD. Sigur că domnul Geoană nu are responsabilităţi, dânsul nu poate avea. Dar eu îmi asum, alături de celelalte instituţii, pentru că sunt şeful statului în primul rând, singurul care are acces în interiorul tuturor celor trei puteri, chiar dacă nu le poate substitui niciodată şi nici nu este acesta rolul meu, dar nu mă dezic de responsabilitatea în calitate de şef al statului.
Întrebare: Vroiam să vă întreb cum comentaţi faptul că un primar a apărut îmbrăcat într-o uniformă pe care unii au catalogat-o ca fiind nazistă?
Preşedintele Traian Băsescu: Teribilism. Teribilism de prost gust.
Întrebare: După cum ştiţi, în ultima vreme, în ultimele zile au apărut informaţii conform cărora la Ministerul Turismului s-ar fi oferit nişte bani pentru ziarişti sub formă de diurne. Vroiam să vă întreb cum apreciaţi felul ăsta de raport între ziarişti şi miniştri şi dacă ştiţi şi alte cazuri în acest sens?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu cunosc cazul. Nu. Ce vă pot spun este că pentru ziariştii acreditaţi la Preşedinţie niciodată nu au primit, în mandatul meu cel puţin, diurnă, cazare sau altceva. Pur şi simplu, noi anunţăm instituţiile de presă, în limita locurilor disponibile, îi luăm cu noi pentru a le uşura misiunea, dar şi acest lucru este în evaluare.
Întrebare: Vreau să vă întreb, ştiţi că ieri liberalii au cerut constituirea unei comisii de anchetă pentru anchetarea faptelor, modului în care ministrul Turismului, doamna Udrea, a cheltuit banii din bugetul Ministerului şi vroiam să vă întreb cum vedeţi dumneavoastră această iniţiativă? Este al doilea ministru PD-L care este anchetat.
Preşedintele Traian Băsescu: Cred că orice ministru este supus controlului parlamentar şi miniştrii au obligaţia să răspundă solicitărilor Parlamentului indiferent din ce partid fac parte. Deci, cred că nu suntem într-o situaţie de anormalitate.
Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb, la precedenta dumneavoastră declaraţie referitoare la cazul Ridzi, au fost nişte nelămuriri. Când aţi aflat exact de ceea ce aţi numit "parteneriatul murdar dintre oamenii politici şi presă"? Aţi spus că este vorba de 29 mai şi că filmul a continuat cu Ziua Tineretului, Ziua Tineretului fiind pe 2 mai. Puteţi să ne spuneţi ?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu vreau să redeschid subiectul, pentru că avem o soluţie a Parchetului care îmi cere începerea urmăririi penale. Deci, nu voi merge eu în alte detalii. Ce vă pot spune însă din ceea ce presa a promovat - şi o să vă rog să mă scuzaţi că vă aduc la cunoştinţă un lucru care ţine mai mult de chestiuni personale, profitând de întrebarea dumneavoastră, s-a spus că acel eveniment a fost făcut, printre altele, şi pentru promovarea fiicei mele. Vreau să ştiţi că pe 1 şi 2 fiica mea a fost cu mine şi nu a participat la nici o acţiune a Ministerului Tineretului ca invitat al Ministerului Tineretului, doar seara s-a dus la concertul formaţiei Vama Veche, cu care are o legătură personală se pare. Mi se pare chiar dvumneavoastră aţi scris despre nişte clipuri - nu pentru Vama, Voltaj, scuzaţi-mă - pe care fiica mea le-a filmat cu ei. Deci, are o relaţie specială. S-a dus acolo datorită relaţiei ei cu Voltaj, dar, în rest, pe data de 1 şi 2 a fost cu mine, la Neptun. Deci, nu văd nici o legătură între Zilele Tineretului şi fiica mea. Poate aceasta este mai interesant, pentru că restul va fi public îndată, documentul Parchetului, şi veţi vedea de acolo puncte de vedere autorizate.
Întrebare: Aţi spus şi dumneavoastră, procurorul general a cerut în mod oficial începerea urmăririi penale în cazul Ridzi. Mai este acest scandal Udrea, care pare să semene, cel puţin din dezvăluirile care s-au făcut până acum. Doamna Plăcintă, care i-a luat locul Monicăi Ridzi în Guvern, are de asemenea nişte prezenţe în presă cam de aceeaşi natură. ANI declanşează o anchetă. Aveţi ceva să transmiteţi Guvernului din acest punct de vedere, cum comentaţi toate aceste cazuri?
Preşedintele Traian Băsescu: Dacă transmit, îi transmit Premierului, însă este surprinzător că aceste cazuri trebuie anchetate. Dar oare de ce nu se anchetează cum s-au risipit în ultimele trei luni de guvernare 3,2 miliarde de euro? Cred că şi acest lucru ar trebui anchetat. Fondul de Dezvoltare, rezultat din vânzarea BCR-ului şi a unei distribuţii de electricitate, erau 3,2 miliarde de euro, s-au risipit. Nu mai ştie nimeni. Probabil nu ne interesează cifrele mari. Sau costurile la prelungirea pistei la Aeroportul Băneasa. Cred că, în afară de cele ce le-aţi menţionat, şi aceste lucruri ar putea face obiectul unor anchete parlamentare, pentru că sunt sume uriaşe în joc. Numai dacă pronunţăm 3,2 miliarde de euro, nu ştiu dacă vă daţi seama cum ar fi stat bugetul şi deficitul bugetar dacă acei bani nu erau aruncaţi, cel puţin în primă fază, fără forme legale, fără să fi trecut printr-o lege. Deci, sunt lucruri care trebuie toate anchetate: de la suma foarte mică până la cele mai mari. Se pare că ne-am obişnuit ca sumele mari să nu ne mai intereseze. Eu cred că toate trebuie anchetate. Şi suspiciunile care există acum şi cele peste care s-a trecut cu multă bunăvoinţă cu vederea, deşi vă pot spune că la formarea alianţei era o mare discuţie, PSD - PD-L, ce s-a făcut cu cele 3,2 miliarde de euro, Fondul Naţional de Dezvoltare, bani rezultaţi din vânzarea BCR şi a distribuţiei Banat, mi se pare, distribuţiei de electricitate. Deci, răspunsul meu este da şi că trebuie aprofundat acest control pe toate palierele de interes şi acolo unde există suspiciunea risipirii banilor publici. Indiferent de sumă, mare sau mică.
Întrebare: Aţi făcut referiri concrete la Adrian Năstase, Ecaterina Andronescu şi, spre finalul discursului dumneavoastră, la Mircea Geoană, motiv pentru care putem să presupunem că veţi fi acuzat de începerea campaniei electorale pentru prezidenţiale. Şi vroiam să lămurim această problemă: dacă v-aţi hotărât sau nu.
Preşedintele Traian Băsescu: Când nu am fost eu acuzat? Eu sunt acuzat că merg în teritoriu, ca şi cum aş fi preşedinte în Papua-Noua Guinee, şi nu în România.
Întrebare: Aţi luat o hotărâre? Veţi candida la prezidenţiale?
Preşedintele Traian Băsescu: Lăsaţi-mă să vă dau răspunsul. Deci, şi eu sunt acuzat de orice fac. Dacă mă duc în orice localitate, în orice întreprindere, oriunde, sunt în campanie, dar vă rog să vă aduceţi aminte că acest lucru se întâmplă din anul 2005. Deci, un obicei sau o plăcere, pentru că îmi place să mă duc între oameni, este pus sub sigla campaniei electorale. Eu cred că primul rost al unui om politic este să fie în legătură cu cei care l-au ales, şi în momente mai dificile şi în momente mai plăcute. Deci, din acest punct de vedere acuzaţiile, chiar modul cum formulaţi, arată o deformare: sunteţi acuzat că... Este o acuzaţie să fii cu oamenii? Uite! M-am uitat ce furtună a stârnit faptul că mi-am pus un clop în cap - şi acesta este element de port popular românesc - şi m-am uitat cu câtă veselie, până când v-a trezit presa internaţională, aţi primit un politician îmbrăcat în uniformă hitleristă şi zâmbeaţi şi eraţi toţi o fericire, stăteaţi pe televiziune: "ia uite ce inteligent!", "şi ce tare! cool!", pentru voi. Aşa aţi prezentat în prima seară evenimentul. Pe urmă v-a trezit presa internaţională şi v-aţi dat seama că parcă este mai bine să pui un clop de oşean în cap decât o uniformă de hitlerist. În ceea ce priveşte candidatura, vă asigur că atunci când voi lua această decizie o voi face publică. Deci, deocamdată nu am luat-o.
Întrebare: Voiam să vă întreb, având în vedere nemulţumirile mediului de afaceri legate de măsurile economice luate de Guvern şi faptul că o ţară vecină, Ungaria, se descurcă mult mai bine după ce a numit un Guvern de tehnocraţi, întreb dacă aveţi în vedere o asemenea soluţie?
Preşedintele Traian Băsescu: Ţara vecină, Ungaria, care se descurcă mult mai bine, este cea care a amputat masiv salariile şi pensiile. Eu sunt un adept al efortului maxim al Guvernului să nu se ajungă la această situaţie. Şi acolo cheltuielile bugetare erau marea problemă. Sigur, putem discuta de reduceri de sporuri, de stoparea abuzurilor cu hotărârile judecătoreşti, dar în această perioadă nu sunt adeptul unei astfel de soluţii. Trebuie să încercăm, dacă putem, să trecem decent perioada de criză. Deci, aceasta este părerea mea. Sigur cea mai facilă economic soluţie ar fi reducerea cheltuielilor bugetare. Dar nu sunt adeptul acestei soluţii acum. Atâta timp cât există şi alte soluţii de a face faţă crizei decât reducerea salariilor, cred că trebuie să evităm acest lucru. Spre exemplu, investiţia în infrastructură. Probabil ştiţi, că sunteţi de la "Ziarul Financiar", Guvernul angajează acum un credit intern de un miliard de euro, pentru a-şi restructura datoria pe termen scurt şi foarte scurt, care este extrem de împovărătoare. Ştiu condiţiile de angajare a creditului, care sunt bune, sunt mult mai bune decât dacă Guvernul ar fi ieşit pe piaţa internaţională pentru angajarea unui credit de un miliard. Dacă înţeleg bine, şi "Prima Casă" este gata să pornească. Sper ca acest program, "Prima Casă", să stimuleze în primul rând construcţii noi şi să nu se găsească o portiţă ca apartamente ipotecate deja să fie parte a acestui program, sper. Aş mai enumera, ca să nu credeţi că ştiu doar una, două. Ştiu mai multe. Decizia Guvernului de a restrânge numărul de taxe, mai ales cele care nu îşi acopereau costurile de gestionare a lor, erau mai mari decât veniturile pe care le produceau. Şi mai plecaţi de la o premisă, pe care îmi permit să o afirm chiar dacă există riscul să stârnesc o furtună de nemulţumire, eu sunt dintre polticienii convinşi că România nu poate să iasă singură din criză. Obiectivul Guvernului nu trebuie să fie ieşirea din criză, ci diminuarea efecte lor crizei. Un program de ieşire din criză ar fi atât de scump şi cu rezultate atât de îndoielnice, încât nu merită asumat riscul ieşirii din criză. Ca să faci ce? Să fii singurul ieşit din criză. Şi unde vinzi ce produci? Că se pot pompa bani în societăţi să le punem să producă pe stoc. Să le dăm bani de la buget să producă. Şi atunci o să ne bucurăm că am stopat creşterea negativă şi o asemenea soluţie este extrem de scumpă. Noi nu suntem Statele Unite, nu suntem nici Germania şi nici Marea Britanie. Deci, opţiunea mea pentru a putea valorifica relansarea economică la nivel european este ca acum să facem cheltuieli minime în diminuarea efectelor crizei, în aşa fel încât la momentul la care se va relua creşterea economică să nu fim atât de împovăraţi de datorii încât să nu putem să beneficiem de momentul de reluare a creşterii.
Întrebare: Vreau să vă întreb dacă aţi fi de acord cu numirea în fruntea Justiţiei a unui politician şi nu a unui om din afara politicului, în condiţiile în care social-democraţii, chiar şi oficial au cerut demisia domnului Predoiu?
Preşedintele Traian Băsescu: Păi, social-democraţii ar vrea să o pună pe doamna Stănoiu probabil la Justiţie. Nu sunt de acord cu remanierea ministrului Predoiu, cred că şi-a făcut treaba, ceea ce ţinea de dânsul. Şi, repet, dânsul nu se putea duce în Parlament să voteze mai repede începerea urmăririi penale pentru multe dintre dosare, cum nici nu putea să facă unificarea jurisprudenţei în locul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deci, cred că Predoiu şi-a făcut misiunea la un nivel acceptabil. Nu văd de ce ar trebui schimbat. În niciun caz, nu trebuie adus un politruc la Justiţie. Iar Predoiu nu îmi dă această impresie, trebuie să recunosc.
Întrebare: Domnule Preşedinte, în 2004, la prima conferinţă de presă, în calitate de preşedinte ales al României, aţi declarat: "Vă garantez că presa va fi liberă în România. Îmi voi face o datorie de onoare din a asigura libertatea presei". Există în acest moment, şi probabil că le cunoaşteţi, documente oficiale şi publice ale Guvernului României care atestă două încercări, cel puţin, de control la adresa presei. Este vorba de cele trei contracte de la MTS, care conţin în anexe cumpărarea de ştiri şi de reportaje de televiziuni, şi există documentele răspunsurilor oficiale ale Ministerului Turismului, care arată că acel minister a dat în mod repetat de luni de zile, dacă nu de ani de zile, bani de buzunar jurnaliştilor care au participat la târgurile internaţionale. Spuneţi-ne, vă rog, tot în 2004 aţi declarat următorul lucru: "Cine controlează presa face primul pas spre controlul pentru a lua libertatea poporului". Întrebarea mea pentru dumneavoastră este următoarea: în aceşti cinci ani de zile, care au fost deciziile, acţiunile dumneavoastră pentru a vă onora promisiunea de atunci?
Preşedintele Traian Băsescu: Prima şi cea mai importantă este că nu am intervenit niciodată la presă. Puteţi să îmi spuneţi vreun caz în care am rugat să nu mai daţi în bietul Preşedinte? Aveţi vreo astfel de situaţie? Sau oricare dintre dumneavoastră. Cel mult, uneori am încercat să explic de ce o abordare este corectă sau incorectă, dar nici nu am fost în negocieri cu trustul de presă şi nici cu ziariştii. În ceea ce priveşte libertatea presei, ce s-a întâmplat din 2005 încoace este un lucru pe care dumneavoastră îl ştiţi foarte bine. Şi să ştiţi că nu mi-a plăcut modul necinstit în care aţi pus întrebarea, domnule Tolontan. De exemplu spuneţi în ultimele luni s-au dat bani la ziariştii, s-a dat diurnă sau...
Întrebare: Cel puţin în ultimele luni, dacă nu în ultimii ani.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu vreţi să fiţi mai precis, că se pare că sunteţi foarte bine documentat? Dar puteţi fi cinstit? Deci, de când se plătesc diurne ziariştilor care merg la târguri?
Întrebare: Ministerul Turismului le-a comunicat astăzi că se dau, acesta este al treilea an, comunicat cel puţin de către Ministerul Turismului.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu am văzut comunicatul mărturisesc.
Întrebare: Aseară. Aseară au dat comunicatul, inclusiv cifrele.
Preşedintele Traian Băsescu: Eu am venit azi-noapte din Turkmenistan, vă promit că mă documentez şi vă dau un răspuns.
Întrebare: /.../
Preşedintele Traian Băsescu: Nu ştiu. În mod categoric, trebuie văzut şi punctul de vedere al ziariştilor, după părerea mea. Cine sunt? Îi ştiţi?
Întrebare: Nu au fost comunicaţi.
Preşedintele Traian Băsescu: (...) la banul de la politician.
Întrebare: Nu este politician, iertaţi-mă, este banul guvernului, este public în cazurile despre care am vorbit.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu. Zic: cum au întins mâna ziariştii la banul dat de politician? Este o întrebare pe care o am şi eu. Vă promit însă, domnule Tolontan, că mă documentz şi vă dau un răspuns la întrebarea dumneavoastră. Nu am venit decât azi-noapte din Turkmenistan. Nu ştiu exact.
Întrebare: Bun, pentru că aş vrea să rezum răspunsul dumneavoastră, şi aş vrea să nu îl înţeleg greşit, în privinţa acţiunilor pe care le-aţi făcut pentru a vă onora promisiunea respectivă aţi spus două lucruri, dacă le-am înţeles corect, şi anume că nu aţi intervenit dumneavoastră personal niciodată în libertatea presei...
Preşedintele Traian Băsescu: Şi nici prin intermediari.
Întrebare: Şi nici prin intermediari. Şi, al doilea, că aţi explicat când s-a ivit ocazia. Acestea două erau acţiunile pe care le vizaţi şi în 2004 pentru a asigura libertatea presei ca preşedinte al României?
Preşedintele Traian Băsescu: Eu am mers întotdeauna pe principiul că presa trebuie să îşi ia libertatea atât cât vrea ea. Când este coruptă îşi ia mai puţină, că primeşte bani, şi atunci rămâne în diapazonul corupţiei împreună cu politicienii, când nu ia bani de la politicieni poate fi corectă, ca de exemplu, situaţiile în care nu neapărat trebuie ziaristul care scrie, poate soţia lui, primeşte printr-un SRL bani să facă o promovare la nu ştiu ce. Este tot corupţie, egală cu a politicianului. Mă gândesc eu. Însă principiul trebuie să fie că presa trebuie să fie liberă să îşi ia libertate atât cât vrea ea. Dacă o vrea totală, o are totală, dar asta înseamnă să fie integră. Dacă o vrea la jumătate, întinde mâna la banii de la politicieni. De ce credeţi că moralitatea politicienilor care plătesc voturi, spre exemplu, ar fi una când îi dă lui nenea Gheorghe o pereche de pantofi ca să îl voteze şi alta când îi dă ziaristului bani, chiar bani publici? De ce credeţi că este diferită abordarea? Nu, se întâlnesc doi oameni... Acum trebuie văzute şi reglementările, trebuie să recunosc. Nu mă pot lansa într-o afirmaţie, trebuie văzut ce înseamnă reclamă, ce înseamnă publicitate, până unde se merge, domnule Tolontan. Acest lucru aş vrea să mi-l clarific şi pe urmă să vă răspund.
Întrebare: O să daţi un comunicat cu acest lucru, cu această întrebare? Ştiţi de ce vă întreb, domnule Preşedinte, sunteţi Preşedintele tuturor românilor, dar şeful statului, nu şeful tuturor românilor, sunteţi şeful celor din Guvern, în modul constituţional, dacă mă pot exprima vulgar.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, din păcate nu sunt. Pentru că, spre exemplu, dacă aş fi fost şeful celor din Guvern, aş fi cerut tratament egal şi pentru Ridzi şi pentru Nemirschi, care a dat bani mult mai mulţi presei.
Întrebare: Când aţi garantat, v-am citat ceea ce aţi spus în 2004, v-aţi referit...
Preşedintele Traian Băsescu: M-am referit în primul rând la mine, atunci era discuţia legată de mine, deci nu am făcut niciun gest prin care să limitez libertatea presei.
Întrebare: Pentru că răspunsul dumneavoastră s-a concentrat 80 la sută pe chestiunea jurnaliştilor, considerând că este egal imoral ceea ce au făcut şi ministerele, şi jurnaliştii. Acesta înţeleg că este răspunsul.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu domnule Tolontan, aveţi pasiunea unui răspuns care să vă convină, probabil. Nu, răspunsul meu este că trebuie văzută legea în primul rând, deci - repet, dacă discutăm în afara legii nu este în regulă. În al doilea rând, aşa cum afirmat şi la remaniere, există tandem corupt politician – ziarist şi căutaţi-vă şi patronii puţin, dacă se poate.
Întrebare: Păi i-am cam căutat, da. Bun, aşteptăm un răspuns după ce consultaţi cazurile concrete.
Preşedintele Traian Băsescu: Da, cred că şi Parlamentul are obligaţia să dea un răspuns la cazul Nemirschi. Şi aici, uite, vă spun în modul cel mai cinstit, nu înţeleg tratamentul diferit între cazul Monica Ridzi şi cazul Nemirschi. De ce sunt tratate diferit? A plătit mai mult Nemirschi trusturilor de presă sau nu? Dacă a plătit mai mult, pot să înţeleg.
Întrebare:/.../ Într-un contract, pentru că noi le cunoaştem pe ambele, este trecut explicit cumpărare ştiri şi reportaje, din cele trei contracte ale Monicăi Ridzi...
Preşedintele Traian Băsescu: Mărturisesc că nu le cunosc.
Întrebare: Domnule Preşedinte, legându-mă de ultima dumneavoastră declaraţie că dacă aţi fi fost şi şeful Guvernului, aţi fi cerut tratament egal între Nemirschi şi Ridzi, în afară de presă unde a mai fost tratament inegal şi ce vă împiedică să cereţi tratament egal Guvernului?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu Guvernului, Parlamentului. Parlamentul are nişte anchete dacă nu mă înşel.
Întrebare: De ce nu faceţi totuşi, de ce nu cereţi Parlamentului?
Preşedintele Traian Băsescu: Tot sper să fie tratament egal şi aplicată legea egal, tuturor.
Întrebare: Legat de doamna Monica Ridzi, spuneaţi că există o anchetă finală şi că vom vedea rezultatele finale. Cum comentaţi cererea procurorului şef al DNA şi mai ales modul în care a fost făcută această cerere şi dacă ştiaţi ceva.
Preşedintele Traian Băsescu: Dar care e modul?
Întrebare: La televizor am înţeles, a anunţat.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu a dat o informaţie falsă, credeţi că a dat o informaţie falsă? Dacă a dat o informaţie corectă, de ce să nu o spună la televizor? Vă referiţi că a spus-o la o anume televiziune? Trebuia dată tuturor în acelaşi timp, probabil. La aceasta vă referiţi? Da.
Întrebare: Şi ştiaţi ceva dinainte, de intenţiile domnului procuror?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, nu m-a sunat în Turkmenistan să-mi spună.
Întrebare: Vă mulţumesc.
Preşedintele Traian Băsescu: Şi eu vă mulţumesc. Doamnelor, domnilor, timpul nostru a expirat.
Întrebare: De ce nu aţi fost astăzi la CSM, este pentru prima oară în mandatul dumneavoastră când nu mergeţi?
Preşedintele Traian Băsescu: Dintr-un motiv simplu, pentru că am de făcut un proces de mediere şi pentru că intuiam că astăzi CSM-ul îşi va prezenta triumfalist rezultatul, fără să ia notă de faptul că în Raport se face trimitere la faptul că dosarele procurorilor nu înaintează, în mod deosebit anumite dosare. Şi atunci CSM-ului trebuia să îi spun două lucruri; unul, că este în regulă legat de inspecţie, legat de programul de asigurare cu judecători şi procurori a instanţelor, dar cel mai grav semnal din Raport, în ceea ce priveşte activitatea judecătorească este că DNA-ul, Parchetul General fac dosare, iar în instanţe nu se mai întâmplă nimic. Deci acesta este - el trebuie citit în nota corectă a Raportului şi nu în nota triumfalistă pentru că Raportul este unul care constată progresul indubitabil, este un Raport care a făcut să nu ni se aplice clauza de salvgardare, este un Raport care nu stabileşte sancţiuni financiare pentru România aşa cum s-a întâmplat în cazul altor ţări, dar este un Raport care în spatele lui reflectă şi faptul că justiţiabilul are motive majore de insatisfacţie faţă de două aspecte; unul că Justiţia nu e egală pentru toţi - şi aici vezi comportament Parlament, doi, a doua oară nu e egală pentru toţi, dosarele importante de oameni politici stau blocate în Justiţie, nu auzim nimic de ele şi nu vi le nominalizez eu că dacă faceţi un minim efort, o să le puteţi lista chiar şi dumneavoastră. Vă doresc o zi bună şi mult succes.
Departamentul de Comunicare Publică
23 Iulie 2009
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=9603&_PRID=)
No comments:
Post a Comment