07 January 2011

Sport extrem


Nu orice sport extrem, acesta însă pare a construi extremele născătoare de adrenalină.

Zapam aseară şi, cu totul din întâmplare, am ajuns pe TVR1 şi l-am auzit pe preşedinte susţinând că PNL este partid de stânga. Am zapat mai departe, dar în cele câteva secunde în care am poposit pe TVR1 la emisiunea doamnei Ramona Avramescu... am simţit din plin şocul unui sportului intelectual extrem. Eu voi pune transcrierea emisiunii, dar avertizez că poate dăuna grav sănătăţii. Personal nu am avut curajul să citesc cu atenţie, dar cuvintele care mi-au căzut involuntar sub ochi mi-au întărit convingerea că este vorba despre un sport intelectual extrem.

Ramona Avramescu: Bună seara, doamnelor şi domnilor. Bine aţi venit la “Ediţia specială”. Să ne amintim cu înţelepciune de anul greu care a trecut şi să îl primim cu speranţă pe 2011, ne îndemna preşedintele Traian Băsescu în mesajul său de Anul Nou. 2011 a început însă cu o veste proastă: cel mai important obiectiv de politică externă al anului, aderarea la spaţiul Schengen, este pe cale să fie ratat. Suntem, în schimb, gata să încheiem un nou acord cu FMI, iar guvernul a mai bifat o lege: mult discutata reformă a educaţiei. Discutăm în această seară despre ce ne mai aşteaptă în anul care abia a început cu preşedintele Traian Băsescu, invitatul nostru special. Bună seara, domnule preşedinte.

Traian Băsescu: Bună seara.

Ramona Avramescu: Bine aţi venit!

Traian Băsescu: Bine v-am regăsit şi La mulţi ani telespectatorilor dumneavoastră.

Ramona Avramescu: Aţi avut astăzi o întâlnire de lucru cu premierul, cu guvernatorul BNR şi cu ministrul de finanţe. Aţi ajuns la o concluzie, la o decizie, vom avea un nou acord cu FMI?

Traian Băsescu: În primul rând, aş vrea să clarific un lucru. Întâlnirea a fost tratată, aşa, ca un eveniment, când de fapt este un mod de lucru. Prin rotaţie organizăm aceste întâlniri la Cotroceni, la Palatul Victoria sau la Banca Naţională, ori de câte ori se apropie evenimente care implică decizii, iar acum se apropie un eveniment important: noul acord cu FMI, încheierea cu succes a actualului acord şi semnarea unui nou acord cu Fondul. Obiectivul principal este să ne stabilim poziţia comună şi unitară a tuturor instituţiilor statului în vederea negocierii acordului de precauţie pe care dorim să îl realizăm cu Fondul, Banca Mondială, UE.

Ramona Avramescu: Şi aţi armonizat aceste puncte de vedere?

Traian Băsescu: Da, sigur că da. Noi vom propune în mod categoric Fondului ca angajamentele noastre să vizeze trei paliere fundamentale. Primul şi cel mai important consolidarea fiscală a României. Şi avem motive să constatăm progresul; s-a redus mult deficitul de cont curent, am reuşit să stabilizăm deficitul bugetar, deci consolidarea fiscală este un element esenţial. A doua linie pe care o vom propune în acordul cu Fondul este legată de continuarea reformelor structurale şi a modernizării statului, acolo unde avem ca prioritate modernizarea legislaţiei muncii.

Ramona Avramescu: Deci modificarea Codului Muncii va fi prevăzută în…

Traian Băsescu: Categoric da şi nu o să intru în foarte multe detalii, dar o să vă dau un element care arată necesitatea absolută a unei intervenţii pe Codul Muncii pentru flexibilizarea forţei de muncă. Avem înregistraţi 4,4 milioane de salariaţi, oficial înregistraţi şi avem angajaţi în munca la negru 1,68 milioane de români. Problema majoră nu este neapărat lipsa contribuţiilor la fondul de pensii, la fondul de sănătate, la fondul de şomaj; problema majoră este că aceşti oameni sunt angajaţi la negru de o bună bucată de timp, perspectivele evoluţiilor economice nu ne arată o explozie a creşterii locurilor de muncă, ceea ce înseamnă că ei vor mai rămâne încă o bună bucată de timp în munca la negru. Ori asta înseamnă că acestor oameni nu le merge vechimea la pensie, contribuţiile la pensii nu se plătesc, contribuţiile pentru asistenţa medicală nu sunt plătite de angajatori şi, implicit, nu beneficiază de asistenţă medicală şi multe alte lucruri bune sau care ţin de securitatea fiecărei persoane care nu li se întâmplă.

Ramona Avramescu: Şi în sectorul bugetar vor mai fi şi alte reforme? Vă întreb pentru că vorbeaţi recent de un număr de 900.000 de bugetari…

Traian Băsescu: Acesta este obiectivul: în doi, trei ani, să ajungem cu un aparat de stat în care să intre şi poliţie şi educaţie şi sănătate şi funcţionarei în administraţia centrală şi locală care să se situeze în jurul a 900.000 de salariaţi, plătiţi din bugetul de stat.

Ramona Avramescu: Este un obiectiv asumat şi de guvern, va fi în acordul cu Fondul Monetar?

Traian Băsescu: Da, categoric, dar în doi, trei ani. Nu spune nimeni că anul acesta trebuie să ajungem la această cifră. Anul acesta s-a făcut o reducere de aproape 100.000 de salariaţi în sectorul, dar procesul trebuie să continue, pentru că încă au rămas zone din aparatul bugetar, care are excedent de personal.

Ramona Avramescu: Cum ar fi?

Traian Băsescu: Finanţele, Ministerul de Interne, dar şi în ministerele care s-au restructurat şi deconcentratele lor în teritoriu sau administraţiile locale încă este loc de ajustări. În acelaşi timp, reducerea numărului de personal trebuie să se facă şi pe seama continuării reformei în sănătate, spre exemplu. În momentul de faţă, medicii sunt angajaţi ai statului, plătiţi cu un salariu de mizerie în spitale. Ceea ce noi ne propunem este ca acum, după ce s-a făcut descentralizarea, după ce sau în paralel cu închiderea spitalelor ineficiente sau inutile, comasarea altor spitale, să trecem pe nişte proiecte-pilot în care medicii să nu mai fie angajaţi ai statului, ci ai spitalului, cu contract şi cu prestaţie definită ca preţ. Ai venit, ai operat, ai plecat. O operaţie de apendicită costă atât, o operaţie de inimă costă atât, ştiu eu ce altă operaţie costă atât. Un consult la ORL-ist costă atât. Oamenii, medicii să aibă spital, să aibă contract cu spitalul şi atunci ies din zona bugetarului plătit cu două milioane, va fi plătit pentru munca lui.

Ramona Avramescu: Şi credeţi că spitalele vor putea susţine un astfel de sistem pentru că, până una-alta…

Traian Băsescu: Păi, Casa de Sănătate face plăţile.

Ramona Avramescu: …nu-şi pot plăti nici furnizorii, nici… Sunt arierate mari în…

Traian Băsescu: Nu mai sunt arierate. Se construiesc alte arierate, eventual. Bugetul de stat a plătit, până la sfârşitul anului, câteva miliarde de lei şi a acoperit arieratele odată cu predarea către administraţiile locale. Că se vor face alte arierate este altă poveste, dar intenţia este să punem medicul acolo unde este, la fel cum îl vom pune pe profesor. Odată cu intrarea în vigoare a noii legi, dascălii vor avea contract cu şcolile. Ei vor avea un nivel minim de plată garantat de stat, dar pot primi şi retribuţii mai mari, în funcţie de ce stabileşte consiliul de administraţie al şcolii.

Ramona Avramescu: Şi cu toate acestea, acest sistem a fost… Adică, în sistem, aceste măsuri au fost primite cu destulă rezistenţă.

Traian Băsescu: Da, a fost o mare rezistenţă. Eu sunt convins că în sănătate reacţia va fi mult mai pozitivă, dar şi în educaţie va fi o reacţie pozitivă, după ce dascălii vor înţelege avantajele. Sigur, vor fi şi dascăli care nu vor avea contracte cu şcolile, pentru că nu au pregătirea necesară să fie acceptaţi. Aceştia vor fi repartizaţi într-un sistem automat, acolo unde nu sunt dascăli, unde este un gol de cadre didactice dar, în principiu, ne îndreptăm către acest sistem, al creşterii responsabilităţii şi în sănătate şi în educaţie.

Ramona Avramescu: Domnule preşedinte, vorbeam la început de…

Traian Băsescu: Deci, din această zonă, în mod deosebit în zona de sănătate, vor… practic, medicul care are contract în spital nu poţi să-l mai consideri angajat al statului. El vine, face consultaţia, face prestaţia. Prestaţia lui costă atât, pe tarif definit.

Ramona Avramescu: Şi, în afară de acest transfer, practic, vor exista şi concedieri, disponibilizări, cum au fost anul care a trecut?

Traian Băsescu: În sănătate e exclus.

Ramona Avramescu: Nu în sănătate, în sectorul bugetar.

Traian Băsescu: Sigur că da. V-am spus că vor continua ajustările acolo unde încă este excedent de personal. Sigur, în faza actuală s-a făcut o ajustare brută. Trebuie trecut la acordul fin acum, văzut în urma acestor disponibilizări unde au mai rămas excedente în numărul de salariaţi şi ajustate prin disponibilizare.

Ramona Avramescu: Vorbeam mai la începutul emisiunii de obiectivul de politică externă majoră al acestui an: aderarea la spaţiul Schengen. …ieri aţi folosit cuvântul eşec.

Traian Băsescu: Da, dacă se va întâmpla va fi un eşec şi un eşec pe care, politic, repet, politic mi-l asum.

Ramona Avramescu: Ce înseamnă, domnule preşedinte, că vi-l asumaţi? E o frază cu multă greutate şi în general lumea aşteaptă gesturi pe măsură după rostirea unei astfel de fraze.

Traian Băsescu: Păi după rostirea unei astfel de fraze, înseamnă că eu, ca şef al statului, reprezint toate puterile statului, fie că e vorba de puterea legislativă, puterea judecătorească, puterea executivă, sunt şeful acestui stat, astea sunt puteri în stat. De altfel, şi circulaţia constituţională a preşedintelui României este cu acces în toate instituţiile acestea. Preşedintele se poate duce în parlament să dea un mesaj, preşedintele se poate duce la guvern şi conduce şedinţele de guvern, când se duce preşedintele se poate duce la CSM şi conduce şedinţele CSM. Sigur, nu are autoritate executivă asupra nici uneia din aceste puteri. Ca atare, constatând că motivele invocate incorect, repet, incorect, în scrisoarea celor doi miniştri francez şi german, legate de Mecanismul de cooperare şi verificare pe justiţie, m-aş fi aşteptat ca CSM să spună “ne asumăm această responsabilitate”. Constatând că în acea scrisoare se vorbeşte şi de slabe rezultate în lupta anticorupţie, mă aşteptam ca parlamentul să spună “da, noi am blocat vreo trei dosare, a lui Adrian Năstase, al lui Ridzi” şi încă unu care e tot la ei. Neexistând aceste reacţii, cineva trebuia să-şi asume eşecul şi nu putea să o facă decât şeful statului. Dar, eşecul odată asumat, vreau ca şi cei direct responsabili să facă ce trebuie făcut. Nu ne trebuie o declaraţie publică a lor, dacă nu au avut curaj să o facă de la bun început, văzând motivaţia din scrisoarea celor doi miniştri. Dar măcar judecătorii să judece dosarele pe care le au, parlamentul să dea drumul la acele trei dosare spre a fi tratate de justiţie…

Ramona Avramescu: E un vot care s-a dat deja cel puţin în cazul Ridzi.

Traian Băsescu: Ridzi şi Năstase s-au dat voturi de respingere. Mai este un al treilea dosar, nu ştiu ce vor face parlamentarii şi nu le pot impune nimic, dar nu pot spune că nu i-am atenţionat, sunt scrisori repetate trimise parlamentului, sunt intervenţii ale mele repetate în CSM că nu se judecă dosarele, că nu e eficientă justiţia. Atunci săreau şi ziarişti şi judecători, sindicalişti să vină să mă înfiereze cu mânie proletară că mă amestec în justiţie. Eu nu le spuneam să rezolve un caz sau altul, ci spuneam judecaţi dosarele şi daţi orice soluţie, numai daţi o soluţie. Acum văd că stau pitiţi în tranşee şi nu spun “ştiţi o să judecăm mai repede, nu o să mai tergiversăm dosarele importante de corupţie din ţara asta”. Sau Parlamentul, că altfel îi văd pe toţi foarte precis determinaţi să stabilească vinovatul. Niciunul nu e vinovat. Eu îmi asum responsabilitatea politică, dar ar trebui ca instituţiile să-şi facă treaba. Însă, însă, aici discutăm despre motivaţia din scrisoarea celor doi miniştri, dar, repet, este incorectă. Nu poate fi cuplat MCV-ul cu condiţiile de acces la spaţiul Schengen. Noi avem un tratat de aderare în care ne sunt precis nominalizate condiţiile de acces în spaţiul Schengen, România şi-a asumat un termen spunând “vom fi gata în aprilie 2011″. Eu sunt convins că pe 14 ianuarie, ultimul raport de inspecţie va arăta că suntem tehnic gata. Peste noapte şi fără avertisment! Măcar mă aşteptam ca unul din colegii mei din Consiliu, ori domnul preşedinte Sarkozy ori doamna cancelar Merkel să spună “uite, domnul preşedinte, noi vom fi împotrivă”.

Ramona Avramescu: Nu v-a avertizat Nicolas Sarkozy în dialogurile acelea aprinse pe care le-a surprins presa?

Traian Băsescu: Nu, nu, nici măcar n-au făcut-o şi să ştiţi că în Consiliu se vorbeşte despre solidaritate, de regulă, solidaritate şi între noi şi între ţări. Deci cred că acest lucru a lipsit din portofoliul de reacţie ale celor două ţări. Pe de altă parte, nu pot să nu iau în consideraţie faptul că, deocamdată, este scrisoarea a doi miniştri. Şefii celor două state nu s-au pronunţat.

Ramona Avramescu: Deci credeţi că, obiectiv vorbind, aderarea noastră la Schengen mai poate avea loc în aprilie, sau e mai realist să sperăm…?

Traian Băsescu: Eu am obligaţia, unu, să mă bat pentru aderare. Am văzut că n-a plăcut termenul ăsta unora, “a te bate” la nivelul şefilor de stat înseamnă a-ţi susţine cauza, nu a ta, a ţării tale. Deci voi continua să mă bat până în ultima clipă, chiar dacă este clar că orice veto blochează accesul României. Poate să fie făcut, dau un exemplu, şi de Malta, nu de Franţa şi Germania. Pe de altă parte, trebuie spus – şi e bine ca românii să ştie – am văzut o campanie, o adevărată campanie, a fost întâi a unui fost ministru al integrării europene, a domnului Lellouche, legat de România, pe problema romilor, iar în ultima vreme constatăm o campanie a ministrului pentru integrare europeană, a noului ministru pentru integrare europeană din Guvernul Franţei care, spre exemplu, nici mai mult, nici mai puţin, s-a dus în faţa Adunării Naţionale a Franţei, a Parlamentului Franţei, afirmând că România nu trebuie să intre pentru că nu are tratat de frontieră cu Republica Moldova. Ei, asta arată judecaţi dumneavoastră ce, dar trebuie să vă spun că tratatul nostru de frontieră, tratatul nostru pentru frontiera de est a fost semnat în 1947, la Paris. Deci discutăm de un ministru francez care nu ştia că tocmai acolo unde vorbea el se semnase tratatul, care definea frontiera României cu fosta Uniune Sovietică, care a fost recunoscută de noi ca frontiera Republicii Moldova, un exemplu. Sau, în scrisoare! O altă eroare, penibilă zic eu, la acest nivel şi care arată o oarecare reacţie: în scrisoarea celor doi miniştri se spune şi că există riscul, datorită corupţiei din România, ar exista riscul de acces la datele secrete din sistemul informatic Schengen a unor oameni corupţi sau nu ştiu a cui, al teroriştilor. Ei trebuie să ştie că România e cuplată la sistemul informatic, la celebrul SIS, deci la sistemul informatic al spaţiului Schengen din 5 noiembrie 2010. Deci aceste informaţii le accesează în momentul de faţă orice poliţist din România.

Ramona Avramescu: Şi în aceste condiţii, domnule preşedinte….

Traian Băsescu: În aceste condiţii, ceea ce ni se întâmplă este că nu ridicăm grănicerii şi vameşii de la frontiera cu Ungaria.

Ramona Avramescu: Dar spuneaţi că vă veţi bate şi aţi cerut, de altfel, şi guvernului să se bată până la capăt. Cu ce mijloace vă mai puteţi bate?

Traian Băsescu: Cu mijloace diplomatice!

Ramona Avramescu: Apropo de mijloacele diplomatice, ministrul de externe a avansat nişte soluţii pe care dumneavoastră le-aţi respins. A vorbit despre renunţarea la mecanismul de monitorizare pe justiţie, renunţarea unilaterală, de o eventuală…

Traian Băsescu: Am exprimat acest punct de vedere, deci cred că ministrul de externe a avut dreptate dintr-un punct de vedere şi anume acela că Mecanismul de Cooperare şi Verificare este abuziv utilizat împotriva României, deja este un mecanism care nu mai este de cooperare. Ştiţi că el are denumire: mecanism de cooperare şi verificare! Deci trebuie să-i tăiem cooperare şi să punem altceva după verificare: mecanism de verificare şi blocare, să punem un “B”, pentru că nu mai este Mecanism de Cooperare şi Verificare, atâta timp cât state membre îl utilizează împotriva României. El este un mecanism care să ne ajute şi nu care să ne blocheze! Însă, din acest punct de vedere, nu acesta este riscul cel mai mare, că românii de fapt, la Otopeni, şi dacă era Schengen şi dacă nu era, tot trebuia să arate actul de identitate înainte de urcare în avion. Sigur, era mai uşor să ieşi cu maşina, nu te mai opreai să arăţi buletinul, probabil la frontiera cu Ungaria. Deci românilor nu li se întâmplă nimic, vor circula la fel de liber în spaţiul Uniunii Europene ca şi acum. Marea…

Ramona Avramescu: Vor fi afectaţi însă transportatorii, cei care…

Traian Băsescu: Exact, adică pe economic are impact. Impactul este că nu mai stau, n-ar mai fi stat camioanele deloc la frontieră, acum prin sondaj, sunt oprite. Deci impact economic este încă, nu e extrem de grav, dar este un impact economic cert pentru transportatori. Problema însă nu este de întârzierea intrării în Schengen cu câteva luni, poate fi 2011 în toamnă. Nu cred că aici este marea problemă. Problema este actul în sine, abuzul. Ori suntem parteneri egali, ori nu. Acest lucru, precedentul, în care se instituie un directorat care face cu degetul prin Uniunea Europeană “Tu da, tu nu” este de neacceptat. Precedentul care se creează, un stat membru care îşi realizează obligaţiile şi vine un alt stat şi spune “Nu, pentru că eu tot am drept de veto, eu nu vreau şi-ţi dau nişte explicaţii care îmi convin mie, care n-au bază legală”, acesta este periculos. Şi astăzi se întâmplă României şi Bulgariei, mâine se poate întâmpla altui stat mai mic, depinde.

Ramona Avramescu: Aţi vorbit în şedinţa de guvern despre acele fonduri care sunt alocate în acest moment pentru continuarea procesului de securizare a frontierelor şi aţi sugerat că ele ar putea fi direcţionate în altă parte, dacă tot nu avem un orizont clar pentru…

Traian Băsescu: Nu, nu am sugerat. Vreau să ştiţi că aşa vom face, dintr-un motiv simplu. Tehnologiile pe care noi urma să le achiziţionăm anul acesta sunt tehnologii de vârf în supravegherea frontierelor. Ele nu mai fac parte din ceea ce eram obligaţi să avem pentru a îndeplini standardele Schengen, dar România decisese să-şi facă o dotare foarte bună, având în vedere că avem 2070 km de frontieră non-Uniune Europeană. Deci, după Finlanda, avem a doua frontieră cu state din afara Uniunii Europene. Deci doream să facem o securizare care dădea confort tuturor statelor la un nivel foarte bun. Atunci când nu ştii… Noi am avut termenul nostru, aprilie 2011. Ne-am îndeplinit obligaţiile. Cineva spune “Nu”. Foarte bine, atunci ne oprim, pentru că viteza de modernizare a tehnologiilor în acest domeniu este foarte mare. Nu are rost să facem achiziţii pentru nişte tehnologii care, la şase luni, opt luni, devin deja depăşite de ce vine din urmă, fără să avem un termen când va binevoi directoratul Uniunii Europene să ne accepte în spaţiul Schengen.

Ramona Avramescu: Este şi aceasta o carte de jucat, domnule preşedinte?

Traian Băsescu: Nu, nu este o carte.

Ramona Avramescu: Zona asta, mai degrabă economică, pentru că s-a speculat că, de fapt, nemulţumirile Franţei şi ale Germaniei au legătură mai degrabă cu nişte contracte pe care nu le-au primit.

Traian Băsescu: Nu ştiu dacă este aşa sau nu, dar vă pot spune că practicile dinainte de, sau din timpul guvernului Năstase nu se vor repeta niciodată cât timp eu îndeplinesc funcţia de preşedinte al României. Astfel de practici au fost de genul: cumpărăm două fregate. Am dat bani cât nu fac ele noi, dar ne-a primit undeva într-o capitală. Am făcut un contract cu Bechtel împotriva oricăror reguli, cu nişte costuri enorme pentru statul român, dar am făcut o vizită ştiu eu în ce altă capitală. Astfel de practici au fost de genul cumpărăm două fregate – am dat bani cât nu fac ele noi, dar ne-a primit undeva, într-o capitală. Am făcut un contract cu Bechtel împotriva oricăror reguli, cu nişte costuri enorme pentru statul român, dar am făcut o vizită ştiu eu în ce altă capitală. Am dat Petrom şi cu ţiţeiul de sub pământ şi cu gazele, cu 50% din gazele României, iar acum ne cresc preţurile şi ne uităm neputincioşi, în condiţiile în care, în România, barilul de ţiţei se extrage cu 12 dolari, da? Şi, vedeţi, sporturi de astea economice nu se vor întâmpla atâta timp cât eu îndeplinesc funcţia de preşedinte. Eu înţeleg relaţiile internaţionale în regulile lor. Am văzut propovăduite pe la televiziuni, dom’ne, contracte! Ce să facem? Suntem producători de uraniu şi de apă grea pentru reactoare cu tehnologie CANDU. Cum schimbăm tehnologia când avem deja două reactoare CANDU?

Ramona Avramescu: Şi să luăm una franceză, aşa cum…?

Traian Băsescu: Nu ştiu. Dacă cineva ar gândi, că am văzut dezbaterea asta, se poate să… Alt tip de reactor necesită tehnologie cu uraniu îmbogăţit, deci să devină… România nu face uraniu îmbogăţit. Să devin dependent şi de combustibilul de la Cernavodă, când eu am tehnologie şi îmi procesez singur combustibilul nuclear, fac 80% din instalaţiile unui reactor în industria românească, fac apa grea care-mi trebuie la astfel de reactoare în România. Nu pot să… Asta nu cere nimeni, şi doar vă spun până unde putem merge cu abordările, pentru că le-am văzut la televiziuni, la oameni politici, şi vă pot spune ce nu se poate: aiasta nu se poate, domnul şef! Asta e!

Ramona Avramescu: Aş vrea să revenim puţin la prestaţia domnului ministru Baconschi, pentru că nu mi-aţi răspuns complet la întrebare. Vi se pare că a acţionat corect? Au fost voci, inclusiv în rândul coaliţiei de guvernare, care au vorbit chiar despre o demisie a domnului Baconschi în urma acelor declaraţii pe care le-a făcut.

Traian Băsescu: …demisie ajung… Foarte mulţi ar vrea să demisioneze preşedintele, să demisioneze preşedinta Camerei Deputaţilor, să demisioneze primul-ministru, să demisioneze ministrul de externe… şi ei să facă ce? Că dacă plecăm noi, cum îşi mai prezintă programul de guvernare: jos Băsescu, jos Boc? Ăsta-i programul, da?

Ramona Avramescu: E vorba de voci din rândul coaliţiei de guvernare, de data asta.

Traian Băsescu: Bun, şi coaliţia de guvernare nu-i perfectă nici ea, cum nici declaraţia lui Baconschi n-a fost perfectă, dar nici nu cred că trebuie gesturi extreme pentru asta. Deocamdată, obiectivul major este să luptăm până-n ultima clipă pentru interesul nostru. Nu ştiu dacă vom reuşi sau nu. Chiar este posibil să nu reuşim, dar n-aş vrea vreodată să-mi reproşez că n-am luptat până-n ultima clipă. Şi o să vă mai spun ceva: văd demagogia unor politicieni care sunt… cred că au fost patru invitaţii la Cotroceni în care printre temele de discuţii era Schengen, pentru că eu am simţit ceva sau am intuit ceva de la Raportul pe justiţie din vara anului trecut. Se făcea mai mult sau mai puţin direct o legătură cu Schengen-ul şi MCV-ul. Mai mult decât atât, când am reproşat incorectitudinea părţii politice a raportului, nu întâmplător am făcut-o; în raportul tehnic erau menţiuni legate de acţiunile bune ale DNA-ului şi Parchetului General în lupta împotriva corupţiei, în lupta cu crima organizată, iar în raportul politic pur şi simplu succesele celor două instituţii ne erau întoarse în cap ca probe de corupţie, în loc să fie ca probe de capacitate şi voinţă de a lupta împotriva acestor fenomene. Mi-am dat seama că ceva este în neregulă şi, nu întâmplător, în toate invitaţiile pe care le-am făcut la Cotroceni partidelor politice, tema Schengen n-a lipsit. Ei, acum, toţi sunt eroi!

Ramona Avramescu: Acum se discută despre un pact naţional pentru Schengen. Credeţi că el mai este posibil?

Traian Băsescu: Doamnă, trebuie făcut un efort generalizat pentru Schengen, pentru că cel mai mare risc nu este al întârzierii cu câteva luni, iar pentru români nu există aproape niciun risc, pentru că circulă la fel de bine în spaţiul UE. Trebuie făcut un pact pentru ca abuzul să nu se mai repete cumva. Şi nu numai pentru noi, pentru toate ţările mai mici decât directoratul UE.

Ramona Avramescu: Cu cine ar trebui să facem acest pact şi în ce ar consta el?

Traian Băsescu: Toate partidele politice, toată societatea. Ar trebui să înţeleagă că avem de făcut un efort comun, în care mai important decât ceea ce pot face eu este să se vadă voinţa românilor de a fi în spaţiul Schengen, pentru că altfel, spre exemplu, foarte mulţi au încercat să spună “Este vina preşedintelui că nu a ştiut să negocieze”. Ce să negociez, fraţilor? Să negociez faptul că judecătorii nu judecă? Nu pot să o fac. Justiţia este independentă. Să negociez faptul că voi în parlament aţi votat ca dosarul lui Năstase să nu meargă la Parchet, dosarul lui Ridzi să nu meargă la Parchet, dosarul celălalt îl întârziaţi, de cinci luni îl aveţi în parlament. Ce să negociez? Ceea ce se vede? Oamenii ăştia care cred că România mai poate minţi trăiesc pe altă planetă. Trăiesc pe alt planetă, pur şi simplu. Să ştiţi că aş fi fost extrem de sever dacă nu se îndeplineau condiţiile tehnice pentru acces în spaţiul Schengen. Ştiam exact unde este problema. Acum, problema este în nişte instituţii pe care eu nu le controlez, dar care trebuiau să îşi facă treaba şi să ştiţi că nu reproşez procurorilor. Procurorii au un bilanţ foarte bun. Totul se blochează când ajungem la instanţe. Iar o să se spună că Băsescu ia partea procurorilor. Nu este adevărat! Dar nici nu pot să nu văd ceea ce îmi arată statisticile.

Ramona Avramescu: Dincolo de…

Traian Băsescu: …şi aş vrea să mai lămurim un lucru. Tot printre politicienii europeni foarte bine documentaţi ni se reproşează mai printre dinţi, aşa, relaţia cu Republica Moldova şi faptul că dăm tinerilor cu prea multă uşurinţă, după părerea lor, cetăţenie română. Vreau să clarificăm şi acest lucru pentru că i-am văzut chiar pe politicienii români dând dreptate. Eu vă dau Eurostatul, da? Nu vă dau cifre de la autorităţile române. Eurostatul a ţinut evidenţa cetăţeniilor până în anul 2008, probabil în lunile următoare o să apară şi 2009. Iată 2008: România a acordat 5585 de cetăţenii, preponderent cetăţenilor moldoveni. Să luăm Franţa, Franţa aş vrea să o luăm, Franţa, 137.320. Dacă socotim elementar, Franţa are 60 de milioane de cetăţeni, noi 22 de milioane. Spunem 20!

Ramona Avramescu: Raportul este…

Traian Băsescu: Raportul uitaţi-vă, 5 mii la 137 de mii! Nu se susţine această abordare de către nimeni, dar să nu luăm Franţa. Dacă vreţi să luăm Olanda, care are jumătate din populaţia noastră. 28 de mii de cetăţenii în 2008, iar România are repet 5000 şi. Să luăm Portugalia, tot jumătate cât noi, 22 de mii. Să luăm, aş vrea să luăm Austria, care este tot cam jumătate din populaţia noastră, hai să vedem, 10.268! Bun!

Ramona Avramescu: V-aţi demonstrat punctul de vedere, mi-este teamă că ne îndreptăm spre sfârşit şi aş vrea să mai discutăm şi alte teme, domnule preşedinte. Aţi fost la şedinţă…

Traian Băsescu: Aş vrea să tragem o concluzie. Este incorectă atitudinea celor doi miniştri, deocamdată, faţă de România şi nu putem tolera această abordare. Repet: este o discriminare la adresa României. Nu putem tolera pentru că dacă acum stăm ca râmele, cum ne recomandă foarte mulţi – staţi, să stăm liniştiţi, că sunt marile state ale UE. Da, sunt marile state dar cei 22 de milioane de români au dreptul la respect. Nu ei judecă, nu ei au impus condiţii de independenţă şi izolare a justiţiei de orice formă de control. Românii au dreptul să fie în spaţiul Schengen. Nu poţi să jigneşti, să tratezi aşa 22 de milioane de români.

Ramona Avramescu: Aţi fost ieri la şedinţa de guvern şi aţi împărţit câteva avertismente unora dintre miniştri; domnul Valerian…

Traian Băsescu: Am făcut câteva remarci. De ce ţineţi să spuneţi că sunt avertismente? Pentru că aşa puteam să fac remarci legate de foarte mulţi miniştri, dar ei chiar aveau probleme legate de actualitate. Da, justiţie şi externe – am clarificat poziţia faţă de Croaţia.

Ramona Avramescu: Simţiţi cumva nevoia unei noi evaluări a echipei guvernamentale sau sunt nişte probleme care se pot repara?

Traian Băsescu: Nu, asta este o problemă care ţine de primul ministru. Deocamdată, însă, eu cred că cel mai important lucru este coeziunea echipei guvernamentale şi se vede o creştere a coeziunii în ultimele luni. De altfel, şi succesele în trecerea multor legi sunt şi rezultatul acestui lucru. Cred că trebuie menţinută echipa guvernamentală.

Ramona Avramescu: Se vede o coeziune şi pe frontul opoziţiei. Sunt nişte…s-a semnat deja un pact de colaborare între PNL şi…

Traian Băsescu: Felix cu Porumbacu, porumbelul, sau cum, cu… domnul Crin Antonescu, da.

Ramona Avramescu: Cum priviţi aceste mişcări, domnule preşedinte? Pe aceste planuri se vehiculează inclusiv iniţierea unei noi proceduri de suspendare a preşedintelui.

Traian Băsescu: Doamnă, s-a ajuns cu chestiunea asta cu suspendarea preşedintelui…oricine face o majoritate zice că îl suspendă pe preşedinte. Eu cred că avem o constituţie foarte clară: spune, dacă preşedintele încalcă Constituţia şi nu oricum, grav. Pentru că suspendarea preşedintelui nu e o joacă de copii sau o joacă pe care o stabileşte Felix cu Crin Antonescu, cu Ponta şi cu Iliescu şi hai să-l suspendăm pe preşedinte. Devenim un stat lipsit de credibilitate, dar nu asta e problema. Eu cred că ei procedează corect. Stânga trebuie să fie unită pentru a face faţă.

Ramona Avramescu: Polul PC – PNL se numeşte de centru-dreapta.

Traian Băsescu: Nu contează cum se numesc. Şi în Europa liberalii sunt de centru-stânga, deci ce vând ei pe aici…Iar guvernarea liberală şi abordările liberalilor în opoziţie îi arată ca fiind partid de stânga. Deci cred că este normală o consolidare a stângii şi aduceţi-vă aminte că s-au mai făcut astfel de alianţe fără să aibă pretenţia că sunt de dreapta; sau şi-au spus D.A., PNL-PD-L şi ne-am dus înainte. Dar este evident că diferenţele, şi cele ideologice, i-au făcut pe liberali ca până la urmă să scoată PD-L de la guvernare şi să se îndrepte către parteneriatul lor firesc cu PSD-ul. Deci cred că este un lucru bun care va da coerenţă opoziţiei. România are nevoie de o opoziţie care să vină cu soluţii alternative la soluţiile actualei guvernări.

Ramona Avramescu: Şi ce opune coaliţia guvernamentală, domnule preşedinte, în termeni de strategie politică?

Traian Băsescu: Deocamdată o majoritate fragilă, foarte adevărat, dar care s-a dovedit capabilă să treacă legi extrem de importante – fie că vorbim de legea pensiilor, de legea-cadru a salarizării, de legea educaţiei, de legislaţia prin care s-a trecut la restructurarea aparatului de stat, de o coaliţie capabilă să descentralizeze spitalele, acum încep şcolile – şi sper eu, o coaliţie aşa cum este ea acum, fragilă din punct de vedere numeric, dar mult mai legată ideologic. UDMR cu PD-L sunt în Partidul Popular European, deci partide de centru-dreapta, sper să treacă şi noua legislaţie a muncii şi marea încercare, legată tot de reforma statului, ca şi toate legile despre care am vorbit mai înainte, revizuirea Constituţiei. Avem un referendum care trebuie pus în faţa parlamentului prin propunerea de modificare a Constituţiei.

Ramona Avramescu: Veţi relua această temă, e între obiectivele dumneavoastră?

Traian Băsescu: Sunt obligat s-o reiau şi cred că, după zbuciumatul an 2010, 2011, oricât ar fi şi el de tensionat, mă obligă să promovez proiectul de revizuire a Constituţiei şi pot să vă spun – ca să nu fie speculaţii – nu intenţionez să mă duc cu o revizuire a Constituţiei foarte amplă, care să schimbe sistemul, să creăm o nouă republică, cum spunea domnul Geoană când s-a prezentat raportul pe Constituţie, raportul comisiei prezidenţiale, ci să mă limitez strict la atingerea obiectivului pe care l-au vrut românii: o singură Cameră şi trei sute de parlamentari. În acelaşi timp, sunt inadvertenţe ale Constituţiei, neclarităţi, pe care voi încerca să le limpezesc fără să intru în fondul articolelor.

Ramona Avramescu: Care ţin de relaţia între preşedinte şi…

Traian Băsescu: Funcţionarea instituţiilor, relaţiile Guvern – preşedinte, Guvern – Parlament, Parlament – preşedinte. Trebuie clarificate pentru că sunt ambiguităţi. Spre exemplu, ca aceasta. Constituţia este profund contradictorie. Pe de o parte spune, “preşedinte independent politic”, pe de altă parte, oricine adună “jumătate plus unu” vrea să suspende preşedintele. Deci, este clar că este o inadvertenţă în Constituţie, atât timp cât preşedintele, după părerea opoziţiei, poate fi suspendat atât de uşor, iar eu am trecut printr-o astfel de experienţă şi n-am tratat-o ca pe o experienţă personală, ci ca pe o experienţă de nefuncţionare a statului.

Ramona Avramescu: Deci, intenţionaţi să modificaţi acest mecanism de suspendare a preşedintelui?

Traian Băsescu: Nu, el trebuie să rămână, dar trebuie responsabilitate politică când faci acest lucru. Şi atunci, asupra deciziei de suspendare a preşedintelui trebuie să se pronunţe Curtea Constituţională, ar fi o soluţie, sau merge, după hotărârea Parlamentului de suspendare a preşedintelui, se merge la referendum şi, dacă preşedintele rămâne în funcţie prin votul poporului, se dizolvă Parlamentul. Deci, trebuie găsit un sistem de echilibru între puterile statului care să prevină abuzul, abuzul de putere.

Ramona Avramescu: Vă întrebam mai devreme dacă coaliţia are o strategie politică faţă de cea a opoziţiei, pentru că vor fi alegeri în două partide. Se vor schimba conducerile în două partide aflate la guvernare: şi în PD-L şi în UDMR. Credeţi că această situaţie va avea un impact major asupra funcţionării coaliţiei?

Traian Băsescu: Nu cred.

Ramona Avramescu: La ce anume vă aşteptaţi?

Traian Băsescu: Mă aştept ca alegerile să se desfăşoare liniştit în cele două partide şi guvernarea să meargă înainte. Nu cred că vor fi tensiuni.

Ramona Avramescu: Le-aţi spus la un moment dat celor de la PD-L să se pregătească pentru era post-Băsescu…

Traian Băsescu: Şi acum le spun.

Ramona Avramescu: …şi pentru era post-Boc. Credeţi că Emil Boc mai poate juca un rol la vârful PD-L în acest moment, sau a sosit acea eră post-Boc?

Traian Băsescu: Nu. Era post-Băsescu a sosit în mod categoric, dar partidul trebuie să-şi ducă viaţa lui. Eu nu voi mai reveni în funcţia de preşedinte al partidului.

Ramona Avramescu: Îl vedeţi pe Emil Boc conducând în continuare PD-L-ul?

Traian Băsescu: Da, cred că poate să-l conducă, cum pot să îl conducă şi alţii. Dar nu cred că Emil Boc este un politician care şi-a spus ultimul cuvânt în politică, cu atât mai mult cu cât, după ce va trece ura, prostia – chiar dacă prostia nu trece întotdeauna – interesele, mandatul lui Boc ca prim-ministru va fi reevaluat. Până la urmă, Boc este premierul care schimbă România şi instituţiile lui Iliescu. Era un lucru absolut necesar şi care trebuia făcut, România nu putea merge înainte pe structura aşezată cu Iliescu. Eu am încercat în timpul Guvernului Tăriceanu! A cedat la stres, n-a avut forţă s-o facă, a mers mai bine să înglodeze ţara în datorii şi cu asta basta şi în bună înţelegere cu PSD-ul. Boc va fi reevaluat! Nu ştiu dacă în timp ce se află în funcţie sau după, dar gândiţi-vă că este un premier care numai anul ăsta a redus aparatul de stat cu aproape 100.000 de oameni, vom vedea cifrele pe 25 ianuarie, cifrele lunii decembrie. Este omul care a reaşezat sistemul de pensii, sistemul de salarizare în România, Legea educaţiei, urmează Legea pensiilor, sunt lucruri care schimbă o ţară, mecanismele interne.

Ramona Avramescu: La guvern. Dar se vorbeşte în PD-L de o posibilă separare a funcţiei de prim-ministru de cea de preşedinte de partid. Sunteţi de acord cu această abordare?

Traian Băsescu: Va fi decizia lor, va fi decizia lor! Ce este cert însă: un om care nu este şef de partid cu actuala majoritate n-ar fi putut trece nici o lege. Eu ştiu ce efort a făcut Boc cu propriul grup parlamentar, cu autoritatea preşedintelui partidului să treacă Legea salarizării, să se facă tăierile de salarii, să se introducă contribuţia pentru sănătate la pensii, Legea educaţiei, nu mai vorbim ce eforturi uriaşe au fost în grupul parlamentar. Deci un om care nu are autoritatea preşedintelui de partid îi este foarte greu să guverneze în perioadă de recesiune şi când vrei să o suprapui cu o perioadă de modernizare a instituţiilor statului. Deci trebuie gândit foarte bine la PD-L ce vor!

Ramona Avramescu: Suntem la final, domnule preşedinte, şi având în vedere că e primul…

Traian Băsescu: De emisiune!

Ramona Avramescu: Da, la final de emisiune! Fiind primul dumneavoastră interviu, cel puţin aici la noi, în acest an, un gând pentru 2011? Ce va fi, mai bine, mai rău decât 2010?

Traian Băsescu: Nu va curge lapte şi miere, dar am ieşit din perioada de incertitudini şi asta se datorează faptului că românii au acceptat, cu înjurături, cu supărare, au acceptat măsurile care s-au luat şi n-ar fi fost posibil să ne stabilizăm fără aceste măsuri! Nu vom mai trăi un an la fel de greu, dar nici nu putem spune că va curge lapte şi miere, pentru că sunt foarte multe incertitudini în viaţa internaţională, în economia europeană. Asta dincolo de ce vom face, ce vom avea în acord, problema finanţării deficitelor noastre, pentru că avem un deficit de finanţat, care înseamnă vreo şase miliarde de euro şi avem datoriile din 2007, 2008 care trebuiesc plătite acum şi mai înseamnă şi ele vreo 10-11 miliarde de euro. V-aduceţi aminte că ne creştea economia necontrolat şi noi făceam deficite de 5,4% în 2008, în 2007 tot vreo 4%. Ei, astea sunt miliarde de euro care acum trebuie să le plătim, deci avem de împrumutat bani mulţi şi de plătit bani mulţi, ceea ce înseamnă că sunt resurse limitate să stimulăm cu bani guvernamentali creşterea economică, pentru că trebuie să împrumutăm bani pentru consumul nostru. Una din cheile majore ale anului viitor este dacă miniştrii vor putea utiliza banii de investiţii! Avem bani foarte mulţi pentru investiţii, nu avem bani pentru consum pentru salarii, pentru pensii, ăştia trebuie să-i împrumutăm, pentru că nu ni-i dă nici o bancă şi nici Uniunea Europeană nu ni-i dă în buget. Ne dau bani să ne dezvoltăm, dar pentru propriul consum trebuie să ni-i asigurăm singuri. Şi dacă nu-i producem, îi împrumutăm!

Ramona Avramescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru prezenţă!

Traian Băsescu: Dar va fi puţin mai bine decât în 2010, vă asigur!

Ramona Avramescu: În această notă optimistă, încheiem! Vă mulţumesc mult pentru prezenţă!

Traian Băsescu: Şi eu vă mulţumesc!

Ramona Avramescu: Vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor! La revedere!

(Prin Monitoring Media: TVR 1 – Ediţie specială, Ora: 21:10, sursa: http://realpolitic.ro/traian-basescu-voi-continua-sa-ma-bat-pentru-aderarea-la-schengen-pana-in-ultima-clipa.html)

06 January 2011

Alianţa PSD+PC+PNL


O astfel de de alianţă este practic o mică uniune naţională, pentru că are elementele din întreaga plajă de valori doctrinare, stânga+centru+dreapta. O astfel de alianţă, pentru o Românie (ro-mânie) aflată în plină criză economică, dublată de alte două crize, una socială şi una politică, reprezintă o şansă. O şansă doar dacă...

Tare îmi este teamă că această alianţă nu este totuşi adresată românilor ci "câştigării alegerilor". Tare îmi este teamă că cele trei partide nu doresc altceva decât înlăturarea domnului Băsescu din Palatul Cotroceni şi a PDL din Palatul Victoria.

Mi-aş dori de această alianţă "de largă respiraţie politică" o activitate pro-România, pro-români, pro-viitorul acestei naţii... şi nu un pro-interese gregare şi anti-interese PDL+Băsescu.

Care cred eu că ar trebui să fie centrul activităţii acestei alianţe?

Economia nu este, până la urmă, o dimensiune politică, ea este un atribut al cetăţenilor. Într-o economie de piaţă, persoanele private fac activitatea economică care clădeşte bunăstarea, politica nu poate decât să favorizeze dezvoltarea economiei private.

Politica trebuie să stabilească regulile prin care economia trebuie să funcţioneze optim. Din păcate, oricine are răbdarea să verifice legislaţia care stabileşte politicile economice şi spaţiul iniţiativei private, poate vedea că în ultimii 20 de ani se stabileşte o agitaţie păgubitoare care tot schimbă lucrurile fără să existe timpul necesar implementării reale a nici uneia dintre politicile economice. O permanentă schimbare, poate zece modificări ale Codului Fiscal în fiecare an, mult mai multe alte schimbări ale condiţiilor de funcţionare ale firmelor, afacerilor, o birocraţie excesivă şi, totodată, ineficientă. Poate că partidele sunt bine intenţionate şi poate chiar cred că schimbările aduse de ele vor conduce spre un impuls suplimentar economiei naţionale, totuşi instabilitatea, agitaţia, reprezintă inamicii cei mai mari ai mediului economic.

Iată, s-a înfăptuit alianţa PNL+PC. Se vorbeşte şi despre o alianţa cu PSD. Dacă această alianţă va fi folosită numai împotriva PDL şi, mai ales, împotriva lui Traian Băsescu… n-am făcut nimic. Şi când spun “n-am făcut” mă refer la noi, poporul român. Părerea mea, pe care sper să o citească toţi cei care sunt implicaţi, este că această alianţă ar trebui să producă adevărata reformă a statului român. Mai precis, ar trebui identificate, în mod exhaustiv, toate posturile din organigrama birocratică a statului român, pentru fiecare post ar trebui identificată competenţa şi legislaţia din care decurge respectiva competenţă… Apoi ar trebui gândit un pachet legislativ care să mute din rădăcini totul şi să eficientizeze aparatul birocratic, desfiinţând toate funcţionările redundante şi excesive. Domnul Boc se mărgineşte să taie din posturi, fără a se gândi că rămân descoperite competenţele atribuite de lege, ceea ce conduce, dacă nu la blocajul complet al actului birocratic, măcar la cozi imense din partea contribuabilului.

Problema statului român s-a născut dintr-o mentalitate păguboasă. Politicienii români s-au obişnuit, cam de un secol, ca atunci când ceva nu merge bine… să mai înfiinţeze un organism care să pună o ştampilă, o semnătură, un rând de acte… Cineva fură? Atunci mai este nevoie de un serviciu care să mai dea un aviz. Încălcarea unei legi nu se rezolvă însă cu modificarea acelei legi. Dacă vechea lege este încălcată, cu siguranţă că şi noua lege va fi încălcată.

Am să dau un exemplu cu care, cu siguranţă, s-a întâlnit orice patron din România.
Dacă cineva, un patron, doreşte să înfiinţeze un punct de lucru al firmei sale…
Normal ar fi să înştiinţeze autoritatea statului şi să aştepte un inspector (unul singur) care să-i dea avizul de funcţionare, pe baza unui pachet de reguli adaptat punctului de lucru (o listă cu condiţii pe care punctul de lucru trebuie să le îndeplinească).
Anormal, dar actual, omul de afaceri are de alergat până îi iese limba de un cot, timp de mai multe luni, cu câte un dosar la fiecare autoritate, are nevoie de avize de la pompieri, sanepid, primărie, protecţia muncii… Sunt zeci de copii după documente, poate sute de copii în perioada de funcţionarea a unei firme, zeci de stampile culese din zeci de birouri de la zeci de funcţionari care pun pe hârtie zeci de semnături… zeci de şpăgi pentru ca lucrurile să se mişte mai repede şi funcţionarii să facă ceea ce sunt obligaţi să facă, nu pentru vreun favor… De ce? De ce se depun, de fiecare dată, copii după acte? Doar chiar statul român (la nivel central sau local) le-a eliberat, el ştie ce face şi are deja aceste acte...

Dacă mă gândesc câte copii după certificatul de naştere are un dosar de la evidenţa populaţiei (se depune la fiecare solicitare de schimbare a cardului sau buletinului de identitate)... Nu tot statul eliberează acest certificat? De ce are tot timpul nevoie de câte o copie a lui?

Nu cred că nu este cetăţean care să nu-şi pună astfel de întrebări legate de birocraţie. Desigur, birocraţia excesivă se transpune într-un aparat de stat foarte încărcat.

Adevăratul avantaj al unei alianţe stânga-centru-dreapta, o mică uniune naţională, ar fi ca până la alegerile parlamentare din 2012 alianţa să facă deja această muncă titanică şi să vină cu un proiect comun, cu o listă de proiecte legislative, consultabile, palpabile, dezbătute, conştientizate, iniţiative legislative care să conducă la adevărată reformă a statului şi nu la o peticire fără nici un efect. Apoi, prin schimbarea organigramei, se micşorează şi aparatul statului, conform noilor nevoi.

Credeţi că se poate, credeţi că românii vor avea un beneficiu din această alianţă, sau totul este o strategie de “câştigare a alegerilor”?

05 January 2011

Diferenţa dintre responsabilitate şi iresponsabilitate


Pentru că eşecul trebuia să poarte un nume de ţap ispăşitor şi pentru că domnul Băsescu este înconjurat numai de mieluşei ascultători, domnul Traian Băsescu doreşte să ia vina pe numele domniei sale.

Domnul preşedinte îşi asumă responsabilitatea deşi consideră că nu prea are legătură cu "eşecul Schengen", doar responsabilitatea se împrăştie tocmai la cei care nu au legătură cu domnia sa, cum ar fi Justiţia. Cu alte cuvinte, domnul preşedinte este un fel de martir legat indisolubil de martiriul său...

RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s. f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité.

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

Cum anume îşi asumă preşedintele Traian Băsescu răspunderea altora... e ceva mai greu de înţeles. Pe de altă parte domnul Băsescu nici nu riscă mare lucru prin această declaraţie





Dacă nu cumva suntem într-o versiune a romanului lui Ken Kesey "One Flew over The Cuckoo's Nest", mă gândesc că orice eşec al politicii externe trece prin sfera diplomaţiei, adică ambasadori, minister de externe, premier şi preşedinte... Justiţia? De ce ar fi de vină judecătorii, procurorii, avocaţii, intimaţii? Eu cred că justiţia funcţionează conform unor legi. Dacă încalcă judecătorii legile, să fie judecaţi şi condamnaţi, dacă nu le încalcă, nu au cum să fie vinovaţi de ceva. Domnule preşedinte, în ochii mei sunteţi, fără doar şi poate, primul vinovat al acestei probleme, este exact rodul conducerii dumneavoastră înţelepte spre antagonismul românilor. Nu am fost un fan al intrării României în spaţiul Schengen, nu sufăr atât de mult de pe urma acestui "eşec", dar asta nici nu înseamnă că pot accepta aberaţii logice. Este bine că vă asumaţi răspunderea, nu este bine că încercaţi să vă dezvinovăţiţi. Un om care recunoaşte sincer că stă la baza unui eşec naţional, chiar şi dacă nu-şi dă demisia, este un om de caracter. Domnule preşedinte, lumea v-ar stima mai mult dacă nu v-aţi băga peste puterile statului, dacă aţi fi retras în limitele mandatului de preşedinte, aşa cum spune constituţia, şi aţi lăsa puterile statului să-şi vadă de treabă. Mai aveţi jumătate de mandat. Fiţi domnia voastră primul preşedinte democratic, cu adevărat democratic, în aceşti trei ani de mandat.

Apropo de "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Sunt singurul care aude pe acele înregistrări nişte sunete ciudate? Îl aud pe domnul Băsescu vorbind şi, de undeva (nu ştiu de unde), se aud nişte zgomote de parcă ar cânta cucul şi ar şuiera mierla. Probabil instalaţia de sonorizare... prea multe microfoane pe metrul pătrat (cum spune domnul Andrieş, "Mi-a zis mie cineva. Că asta se-ntâmplă fiindcă sunt prea multe microfoane pe reţea!")... apare microfonie.

NICULINA MERCEANU - Când aud cucul cântând


COMUNICAT DE PRESĂ
(05 ianuarie 2011)

REF: Participarea preşedintelui României la prezentarea Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2010

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat miercuri, 05 ianuarie a.c., la prezentarea Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2010, prilej cu care a susţinut următorul discurs:

„Bună dimineaţa. Vă pot spune că am citit raportul anual, vă rog să-mi permiteţi să fac câteva observaţii legate de ce ne doare cel mai tare – de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Nu sunt nişte observaţii neapărat personale, avem informaţiile evaluării legate de vizita din luna decembrie şi vă pot spune că, pe fond, încercarea noastră de a îmbunătăţi raportul din vară cu un raport intermediar făcut la solicitarea României nu pare a fi un succes din multe puncte de vedere. Sigur, sunt observaţii, unele corecte, altele poate puţin exagerate. Vă mărturisesc că - dacă vorbim despre viteza de judecare a unor procese - sunt foarte multe dosare de mare corupţie care au început să fie transmise către instanţe - 2005, 2006, 2007. Într-un sistem judiciar cum este al nostru, încă nu putem spune că sunt întârzieri catastrofale, chiar dacă se putea face mult mai mult din punct de vedere al judecării dosarelor de mare corupţie. Dar, uitându-mă la o ţară cu un Cod Penal, să spunem, asemănător cu al nostru, cu originile în Codul lui Napoleon, un mare accident, o mare catastrofă a fost judecată în zece ani. Accidentul Concorde de acum zece ani a primit soluţia abia acum două săptămâni. Deci, pe undeva, cred că trebuie să consolidăm efortul de explicare a modului cum funcţionează sistemul nostru judiciar, ceea ce, repet, nu justifică amânările la nesfârşit ale intrării în judecare a unor dosare de mare interes public, dar care ar avea menirea să şi consolideze sau să arate că avem o justiţie capabilă să lupte împotriva corupţiei, a marii corupţii, în mod deosebit. Deci, nu am început cu o scuză la adresa sistemului judiciar din România. Din păcate, MCV-ul, cu sau fără voia noastră, a fost anexat ca o condiţie de acces în Spaţiul Schengen şi este evident şi din scrisoarea celor doi miniştri, a ministrului de interne francez şi a ministrului de interne german. Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în Spaţiul Schengen, pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate. În acelaşi timp, este evident că marile noastre probleme sunt cantonate în zona justiţiei şi trebuie să ne asumăm, şi sub preşedinte, fiecare trebuie să ne asumăm responsabiităţile pe care le avem.

Cu privire la raport şi la deficienţe, aşa cum le văd eu, cum le văd cei de la Comisie, aş vrea să fac câteva observaţii. Eu mi-am făcut nişte notiţe care au izvorul atât în raportul dumneavoastră, cât şi în concluziile de moment ale raportului intermediar pe care România l-a solicitat. Încep cu pregătirea profesională a magistraţilor. Aici aş face observaţia că CSM a aprobat planul de formare profesională, dar verificarea eficienţei acestor planuri de formare profesională şi perfecţionare a magistraţilor încă nu s-a făcut şi cred că trebuie să găsim nişte soluţii să ne convingem dacă se cheltuiesc banii cu folos sau fără. Tot legat de procesul de formare şi pregătire al magistraţilor, aş face observaţia că aşezarea lui în afara oricărei forme de evaluare nu este de natură să consolideze credibilitatea justiţiei. De aceea, insist ca în ceea ce priveşte programele de formare profesională să existe şi un feedback al acestor programe, o evaluare - ce eficienţă au aceste programe. Un lucru extrem de important legat de transparenţa promovării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este un murmur care vine şi din sistem şi este şi o observaţie din afara sistemului, de la cei care ne evaluează. Vor trebui găsite formule mai transparente de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, ar fi extrem de important să se facă o corectă evaluare a managementului parchetelor şi al instanţelor inferioare. Acest tip de evaluare pare a nu fi o constantă a inspecţiei. De regulă, se fac evaluări generale ale instanţelor, rapoarte care atacă toată problematica instanţelor. Cred că ar trebui să dedicăm un sistem de evaluare din partea inspecţiei pentru eficienţa managementului instanţelor.

O observaţie care nu vine din observaţiile Comisiei, ci din discuţii autohtone, este legată de blocarea de către CSM a modificării legii răspunderii magistraţilor, Legea 330/2004, prin condiţionarea preexistenţei răspunderii penale. Nu se poate aşa ceva, nu seamănă cu nimic din legislaţia statelor membre unde există legi care vizează răspunderea magistraţilor. Nu poate preexista răspundere penală. Cred că nu este decât o soluţie de blocare a îmbunătăţirii Legii 330/2004 şi rugămintea mea ar fi să aveţi în vedere deblocarea acestei legi, pentru că este greu de admis că în relaţia CSM - Guvern, CSM - Ministerul Justiţiei, legea ar fi promovată fără un aviz al CSM-ului şi nu doresc să se întâmple acest lucru. De aceea, rugămintea mea ar fi să reevaluaţi poziţia CSM-ului legată de preexistenţa unei infracţiuni.

Am observat evaluările magistraţilor, 99%, foarte bine. Nu spun că nu avem magistraţi foarte buni, dar dacă suntem la procentul de 99%, asta nu corespunde cu exact ce se întâmplă în justiţia noastră. Probabil nu au "foarte bine", permiteţi-mi să fac o speculaţie, judecători care au fost prinşi în flagrant, luând mită, sau procurori, că 99% din magistraţii români au calificativul „foarte bine”. Cred că trebuie să avem responsabilitate pentru calificativele pe care le dăm magistraţilor. Politica de resurse umane a eşuat, a fost o strategie de resurse umane stabilită în CSM în 2008, eu am participat la acea şedinţă când s-a adoptat strategia de resurse umane. Trebuie să recunoaştem că redistribuirea nu a avut loc. Dacă facem strategii fără să le punem în aplicare, nu ştiu unde o să ajungem şi am un exemplu la care poate se uită şi doamna Procuror General, mă uitam la numărul de procurori - asta am putut evalua foarte repede, pentru că de la parchete se obţin mai uşor informaţiile. Spre exemplu, Parchetul General are 550 de procurori, iar parchetele de pe lângă Curţile de Apel toate la un loc au 260 de procurori. Păi, justiţia noastră s-a aşezat ca o piramidă care are baza în sus şi vârful în jos, tot mai puţini judecători către instanţele de bază şi tot mai mulţi în sus. Poate nu este corectă informaţia mea, dar dacă nu este corectă, voi prelua criticile. (...)

O problemă extrem de delicată mi se pare o apropiere de blocare a legii micii reforme şi ea pare a fi generată de standardul pe care l-aţi stabilit cu volumul optim de activitate. Rugămintea mea ar fi să analizaţi posibilitatea de a se renunţa la acest standard în măsura în care tehnic consideraţi că este posibil, pentru că este evident că aceste standarde introduse, legate de volumul optim de activitate, au împins primul termen cu 6 la 18 luni, ceea ce face, practic, inoperantă legea micii reforme. Iar ceea ce eu vă propun este să încercăm să valorificăm tot ce avem legislativ în favoarea creşterii eficienţei sistemului de justiţie românesc. Sigur, nu vă pot obliga, fiindcă n-am cum, dar să vă rog pot; asta am dreptul să fac.

Aş mai avea o observaţie legată de CSM. Eu am avut o discuţie, înainte de ultimul CSM la care am participat, cu doamna preşedinte şi doamna vicepreşedinte, care m-au asigurat că s-a dat o interpretare legată de al doilea mandat, de mandatul care nu este întreg aici, în CSM. Vedem că interpretarea dată a stârnit foarte multe reacţii în sistem, şi reacţii individuale, şi reacţii ale Asociaţiei Magistraţilor - de acolo am primit o documentaţie, o interpretare a legii. Lucrul mai dificil este că în momentul de faţă, repet: în momentul de faţă, evaluarea exterioară, evaluarea celor care vor întocmi raportul de ţară este că vom avea un CSM lipsit de credibilitate, ca urmare a modului cum au avut loc alegerile. Ce rugăminte aş avea din acest punct de vedere? Aşa cum eu aştept deciziile Curţii Constituţionale înainte de promulgare - având în vedere că hotărârea de validare a CSM-ului este atacată la Curtea Constituţională - să amânaţi alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui noului CSM până pe data de 20, după pronunţarea Curţii Constituţionale. Acest lucru ar avea ca efect o hotărâre care să valideze constituţionalitatea şi legalitatea noului CSM, ar avea ca efect consolidarea CSM-ului, iar o eventuală hotărâre de invalidare a hotărârii Senatului va împinge la reluarea alegerilor, dacă vrem să avem un CSM credibil. Nu vă cer altceva decât să aşteptăm hotărârea Curţii Constituţionale legată de acest lucru. Ştiu că se creează un vid de patru - cinci zile. Mandatul actualului CSM sau noul CSM ar trebui să intre în funcţiune pe 14, dacă ne luăm după Codul Civil, prima zi, ultima zi nu contează, zilele lucrătoare, de la momentul hotărârii Senatului. Poate am o eroare de o zi, două; dumneavoastră veţi socoti mai bine ca mine. Dar ideea ar fi să aşteptăm hotărârea Curţii Constituţionale, pentru că hotărârea de validare a CSM-ului de către Senat este atacată la Curtea Constituţională. (..)

Mai am o singură observaţie. De data aceasta, este legată de nişte interese materiale, de bani. Sigur că nu are nicio legătură cu activitatea CSM-ului, dar nici nu ştiu unde să ridic această problemă în altă parte şi nici nu ştiu dacă dumneavoastră aveţi vreun mecanism care să rezolve problema. Spre exemplu, avem foarte multe licitaţii care sunt contestate în instanţă. Vreau să vă spun că puţine din ele sunt contestate pe bună dreptate. Cea mai mare parte din ele sunt contestate pe un mecanism care ţine de corupţie şi sper ca organismele abilitate până la urmă să demonteze acest mecanism al licitaţiilor contestate.În ce constă el, ca fenomen? Cel care pierde licitaţia are grijă să facă o contestaţie în instanţă, după care intră la negocieri cu câştigătorul, cât să-i dea din lucrare, dacă va lucra, dacă nu va lucra. Ei ştiu că se prelungesc aceste procese şi orice câştigător vrea să deruleze rapid contractul. Marea problemă nu este neapărat acolo unde sunt bani din bugetul de stat, pentru că astea sunt foarte puţine. Cele mai multe contestate sunt pe bani europeni, fie încă restanţi din SAPARD şi de pe ISPA sau bani alocaţi pe programele operaţionale, pentru care avem alocări mari. Sunt sume foarte mari blocate în instanţe în momentul de faţă. Suntem ţara cu cele mai multe proiecte aprobate dintre ţările nou intrate, suntem ţara cu cele mai multe proiecte aprobate la Bruxelles în momentul de faţă. Din păcate, suntem ţara cu cea mai mică absorbţie, una din cauze fiind şi blocarea începerii implementării proiectelor în instanţe. Am văzut termene ameţitoare. Sigur, aici nu pot spune, e repartizarea aleatorie, cum pică aşa pică. Sunt unele licitaţii contestate în 2010 care au termen în 2011, septembrie, octombrie. Dacă putem găsi o soluţie ca aceste contestaţii să fie tratate prioritar, pentru că dezavantajul banilor europeni este că dacă nu-i foloseşti într-un termen de, îi pierzi. Aici este problema. Nu ştiu dacă există o soluţie, nu ştiu. Eu, ca şi cu celelalte puncte, doar ridic nişte probleme în care poate am dreptate, poate n-am dreptate. Dumnevoastră veţi judeca şi veţi decide. (...) Domnule judecător, pe sugestia aceasta s-a încercat instituirea unei taxe de 10% din valoarea contractului. Imediat a fost reacţia Bruxelles-ului care ne-a spus că împiedicăm accesul la justiţie al firmelor. Lucru incorect, pentru că au acces la licitaţii, cele pe proiecte mari, numai companii care au cifre de afaceri mult peste cea mai mare companie de construcţii, să spunem, din România. Deci, oricum prin regulile Uniunii, suntem obligaţi să primim la licitaţie sau Guvernul e obligat să primească la licitaţie numai firme din UE. Firmele româneşti n-au cum să participe pentru că nu au cifra de afaceri la acel nivel. Şi, totuşi, când a introdus Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă, acea taxă de 10% din valoarea contractului pui garanţie şi dacă pierzi, ai pierdut-o, reacţia a fost extrem de dură de la Bruxelles, a trebuit să fie scoasă. De altfel, vă mai dau un exemplu. Pe SAPARD trebuie să restituim destul de mulţi bani. S-au făcut întreprinderi mici şi mijlocii în agricultură pentru procesarea producţiei agricole, lapte, carne, în mod deosebit la carne. OLAF-ul a constatat că s-au făcut achiziţii peste preţul pieţei. S-au depistat şi firmele: o firmă italiană şi una germană. Nu cere nimeni banii înapoi firmei italiene şi firmei germane, ci îi cere Guvernului României. Nu mai vorbim de faptul că era foarte mică experienţa când s-au alocat fondurile SAPARD, dar aşa e viaţa, cel care primeşte banii are o problemă, trebuie să-i dea şi înapoi. Deci nu putem miza pe..., am încercat varianta introducerii acelei taxe, a fost considerată infringement. (...)Eu vă dau toată corespondenţa; a fost Ordonanţă de Urgenţă emisă şi a trebuit să fie modificată imediat reacţia Comisiei Europene. Deci avem tipul acesta de probleme. Dacă putem găsi o formulă, pe care, eventual, să mi-o comunicaţi mie sau ministrului Justiţiei, ce ar trebui să facă Guvernul pentru ca aceste procese să fie judecate mai repede, ne-ar ajuta foarte mult. (...)

Aş mai face o ultimă observaţie. Cred că trebuie să găsim o formulă de creştere a independenţei inspecţiei, nu prin mutarea ei la Ministerul Justiţiei, ci să devină o structură autonomă de CSM, pentru a fi credibilă. Acum, eu mai spun un lucru care poate nu este plăcut de spus, şi mai ales la început de an. Politicul nu mai poate privi la nesfârşit cum, din cauza mersului justiţiei, totuşi rămânem într-o zonă destul de neplăcută, de ţară supravegehată, de ţară pusă sub semnul întrebării din punct de vedere al capacităţii ei de a asigura o justiţie la nivel european. Nu vreau să spun că avem nici cea mai mică intenţie de a pune justiţia sub control pentru că nu ne permite Constituţia. Nu avem mijloace. În schimb, cred că trebuie să analizăm legea de funcţionare a CSM-ului. Lăsându-l practic stăpânul justiţiei, dar să vedem ce trebuie făcut, ce trebuie schimbat în legea de funcţionare a CSM-ului pentru ca lucrurile să se îndrepte pe un făgaş care să credibilizeze justiţia. Nu ştiu exact ce trebuie modificat în această lege. Sunt variante şi variante, dar una din variantele la care mă gândesc este o autonomie totală de CSM a inspecţiei. Să găsim o formulă de selectare a inspectorilor, de subordonare către nimeni a inspectorilor. La fel cum CSM-ul nu este subordonat nimănui, de ce ar fi inspecţia? La fel cum procurorul de caz care anchetează nu este subordonat nimănui sau judecătorul, de ce inspecţia ar fi în subordine iar propunerile inspecţiei validate în CSM. Cred că aici este una din zonele pe care trebuie să le analizăm foarte serios în cel mai scurt timp şi să luăm decizii. (...) Eu vă felicit că aţi încheiat anul 2010 bine, chiar dacă cu un raport destul de acid din partea Comisiei Europene. (...)Eu vă mulţumesc mult. Vă asigur că încă mai sper că putem scăpa de MCV-ul acesta. Din păcate, eu îmi asum responsabilitatea politică a eşecului. Dacă era să mi-o asum pe cea a sistemului judiciar aţi fi râs de mine. Pe cea politică mi-o asum. Nu avea ce căuta MCV-ul cuplat de Schengen. Am băgat banii, ne-am pregătit pentru Schengen şi a venit... Am sesizat de astă vară dar aici suntem. Şi problema este că accesul în Schengen nu este o problemă în care să fie implicată Comisia. Este Consiliul, JAI-ul, în care un singur vot împotrivă este suficient pentru blocaj. Asta este. Deci, politic îmi asum responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat dar acum trebuie să mă ajutaţi tehnic, adică juridic, să eliminăm astea, pentru că ni le-au agăţat şi nu mai avem ce le face. Vă mulţumesc mult! Vă doresc un an bun!”

Departamentul de Comunicare Publică
05 Ianuarie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12657&_PRID=lazi)

Impozit minimal, dar pe dos.


Azi dimineaţă am deschis blogul doamnei Diana Tuşa şi am descoperit un titlu interesant:

IMM-urile mai primesc o lovitură de la guvernul PD

Parcă îmi suna în cap cunoscut refren marca Britney Spears:

Oops!
... I did it again.
I played with your heart.
Got lost in the game.
Oh, baby; baby.
Oops!
... You think I'm in love.
That I'm sent from above...
I'm not that innocent.

Mi-am zis şi eu, alături de doamna Tuşa... Uite, domnule, când să spun şi eu că domnul Boc a gândit "un ceva" anti-criză... am zis hop şi am uitat să săr groapa, căzând şi mai adânc în ea.

Doamna Diana Tuşa spune aşa în articolul domniei sale:
Pentru a bifa totuşi ceva la capitolul măsuri anticriză, chiar dacă a fost luată cu o întârziere de doi ani, guvernul PD a emis în ultimele zile ale anului trecut o ordonanţă de urgenţă care prevedea reintroducerea acestui tip de impozitare. Surpriza a fost însă considerabilă pentru cei care au mers la Finanţe pentru a opta pentru această variantă de impozitare. Astfel, au aflat că nu mai pot opta pentru noul impozit dacă au mai beneficiat de această prevedere în trecut.

Este adevărat, şi eu sesizez o dorinţă diabolică a cuplului de "lăutari urechişti" (cel puţin în arta guvernării, adică politica) Băsescu-Boc de a afunda cât mai adânc România în criză. Aud, tot mai des, că după ce guvernarea se pune pe "baze stabile", creşterea economică va fi sănătoasă. Eu cred că economia românească este atât de apăsată în străfunduri încât, atunci când îşi vor lua mâna după ea domnii Băsescu-Boc, va ţâşni ca din puşcă, că mult s-a întins elasticul răbdării. Nu ştiu însă (sau, mai bine zis, "mă îndoiesc în mod serios că") dacă viitoarea creştere fulminantă va exista şi elasticul nu se va rupe, acesta va fi rodul înţelepciunii guvernării de astăzi. Nu-i aşa?, există şi varianta eliberării de imbecilitate. Tocmai de aceea de la geniu la imbecilitate este un singur pas, tocmai pentru că nu se deosebesc fundamental vis-a-vis de normalitate, decât după efectele lor ulterioare. Eu mi-aş dori normalitatea, că-i mai sigură.

Să mergem însă mai departe. Mai întâi m-am asigurat că ceea ce spune doamna Tuşa nu este o poveste locală care i s-a întâmplat unui singur cetăţean. Am reuşit să găsesc o poveste mai nuanţată.

http://www.money.ro/lovitura-fiscala-sub-centura--daca-ai-mai-platit-impozit-micro-nu-mai-poti-trece-la-3prc-_812236.html

Cei care s-au dus la ghişeul Finanţelor să-şi treacă microîntreprinderea pe noul impozit de 3% pe venit au avut parte de o surpriză.
Prevederea a creat confuzie la ghişeele Administraţiilor Financiare.

"Un prieten îmi spunea că a fost astăzi la Finanţe în ideea de a-şi trece microîntreprinderea în sistemul de impozitare cu 3% a venitului, dar că a avut surprinderea să i se spună că deocamdată lucrurile sunt ambigue", spune un user pe forumul conta.ro.
Un articol creează confuzie

Art. 112^2. – (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
(2) Microintreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu incepand cu anul fiscal urmator, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 112^1 si daca nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor, potrivit prevederilor prezentului titlu. - scrie în ordonanţa de urgenţă 117/2010
Money.ro a încercat să ceară o opinie Ministerului Finanţelor, însă instituţia nu a răspuns în timp util.


Nu am aflat încă dacă este peste tot la fel, dar am văzut în detaliu pe unde este problema...

Am mers deci la ordonanţă:
ORDONANTA DE URGENTA nr. 117/2010 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

Am căutat pasajul care vorbea de acel 3%. Am găsit ceva pe la paginile 8 şi 9...

Am căutat apoi proiectul şi nota de fundamentare şi am găsit...
http://codfiscal.money.ro/mfp-proiect-oug-de-modificare-si-completare-a-codului-fiscal-noua-reglementare-a-contributiilor-sociale/

şiiii...

- 2010-12-07-nota-fundamentare-proiect-OUG-modif-compl-codul-fiscal-2011-masuri.pdf
- 2010-12-07-proiect-OUG-modificare-completare-codul-fiscal-2011-masuri.pdf
- 2010-12-07-anexa1-proiect-OUG-modif-compl-codul-fiscal-2011-masuri.pdf
- 2010-12-07-anexa2-proiect-OUG-modif-compl-codul-fiscal-2011-masuri.pdf

... dar şi forma veche a Codului Fiscal, actualizată în 2007:

TITLUL IV Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Definiţia microîntreprinderii

Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale;
b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii

Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este opţional.
(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 103 şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(3) O persoană juridică română care este nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condiţiile prevăzute la art. 103 lit. a) şi d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzută la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.
(4) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
(6) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Aria de cuprindere a impozitului

Art. 105. - Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplică asupra veniturilor obţinute de microîntreprinderi din orice sursă, cu excepţia celor prevăzute la art. 108.

Anul fiscal

Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Cota de impozitare

Art. 107. - Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este: 2% în anul 2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009.

Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro

Art. 1071. - Prin excepţie de la prevederile art. 109 alin. (2) şi (3), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50% inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre limitele prevăzute în acest articol, fără a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plăţile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.

Baza impozabilă

Art. 108. - (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile din variaţia stocurilor;
b) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
f) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.

Procedura de declarare a opţiunii

Art. 109. - (1) Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinţează în cursul unui an fiscal înscriu opţiunea în cererea de înregistrare la registrul comerţului. Opţiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligaţia de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu şi microîntreprinderile care desfăşoară activităţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

Art. 110. - (1) Calculul şi plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
(2) Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaraţia de impozit pe venit.

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere

Art. 111. - În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit, conform prezentului titlu, şi o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare

Art. 112. - Persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate să evidenţieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil plătitorilor de impozit pe profit.

În sfârşit, am aflat şi punctul de vedere al Ministerului de Finanţe, judeţul Vâlcea...

http://www.finantevalcea.ro/modificri-privind-impozitului-pe-veniturile-microintreprinderilor.html

Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea informează că, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891/2010, au fost aduse o serie de modificări şi completări Titlului IV indice 1 „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”.

În articolul de mai jos prezentăm, sintetic, principalele modificări cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2011.

Necesitatea simplificării cadrului legislativ actual şi aplicarea noului cadru de politici al Comisiei Europene în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii a impus implementarea unui sistem simplificat de impozitare a microîntreprinderilor şi, în consecinţă reintroducerea de la 1 ianuarie 2011 a impozitului pe veniturile realizate de microîntreprinderi.

Definiţie. Condiţii pentru exercitarea opţiunii

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent următoarele condiţii:

- realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

- are de la 1 până la 9 salariaţi, inclusiv;

- a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;

- capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile menţionate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Atenţie! Pentru anul 2011, pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor persoanele juridice române, care la 31 decembrie 2010 îndeplinesc cumulativ condiţiile de exercitare a opţiunii menţionate mai sus, nefiind condiţionate de faptul că au mai deţinut calitatea de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

O persoană juridică română nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal dacă, la data înregistrării la registrul comerţului capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale şi în termen de 60 de zile, inclusiv, de la data înregistrării angajează cel puţin o persoană cu contract individual de muncă.

În situaţia în care una dintre condiţii nu mai este îndeplinită microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor.

Atenţie! Microîntreprinderile care în cursul unui an fiscal realizează venituri mai mari de 100.000 euro vor calcula şi plăti impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita veniturilor, luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai putea reveni la acest mod de impozitare în perioada următoare. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

Restricţii

Nu pot opta pentru acest sistem de impunere persoanele juridice române care:

- desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

- desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

- desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

- au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de salariaţi.

Aria de cuprindere şi cota de impozitare

Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este de 3% şi se aplică asupra bazei impozabile constituită din veniturile din orice sursă din care se scad: veniturile aferente costurilor stocurilor produse; veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie, veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; veniturile din subvenţii de exploatare; veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare; veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil; veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Facilităţi fiscale

Microîntreprinderile care achiziţionează case de marcat beneficiază de deducerea valorii de achiziţie a acestora din baza impozabilă, potrivit documentului justificativ de achiziţie, în trimestrul în care acestea au fost puse în funcţiune.

Declararea opţiunii

Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale opţiunea pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridică (formular 010) până la data de 31 ianuarie, inclusiv, a anului pentru care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Persoanele juridice care se înfiinţează în cursul unui an fiscal înscriu opţiunea în cererea de înregistrare la registrul comerţului şi este definitivă pentru anul fiscal respectiv.

Atenţie! În situaţia în care, în cursul unui an fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligaţia de a păstra acest sistem de impozitare pentru anul fiscal respectiv, fără posibilitatea de a mai beneficia în perioada următoare de acest sistem de impozitare chiar dacă ulterior îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea opţiunii.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se depune până la data de plată a impozitului.

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere

În cazul unei asocieri fără personalitate juridică între o microîntreprindere şi o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea calculează şi reţine impozit prin aplicarea cotei de 3% la veniturile ce revin acesteia din asociere. Impozitul datorat se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

www.finantevalcea.ro

Pe siteul Ministerul Finanţelor Publice informaţia nu numai că este jalnic structurată, încât nu prea poţi să găseşti nimic, dar pare şi neactualizat de foarte mult timp.

Cam atât.

PS.
Nu trag nici o concluzie. Concluzia nepriceperii şi amatorismului neofit am extras-o din realitate de foarte mult timp, nu ar mai fi o noutate.

04 January 2011

O dramă tenebroasă numită "Preşedintele şi aftărsculul"


De ce?
De ce simte nevoia preşedintele să dea astfel de explicaţii? Aşteptam să înceapă serialul meu preferat pe TVR 1, unul coreean, când programul obişnuit a fost întrerupt pentru a asculta monologul într-un act jucat de domnul preşedinte Băsescu. Prezentarea dramatică s-a limitat la un preşedinte comentând legea educaţiei proaspăt promulgată. Practic mi-am adus aminte de şcoala generală şi orele de limba şi literatura română în care eram chinuiţi de doamna profesoară şi puşi să facem o analiză pe text. Domnul preşedinte ne-a spus astăzi, cu aerul unui şcolar de clasa a opta, ce a vrut să spună poetul în legea educaţiei. Nu văd de ce este treaba domniei sale să facă asta. Partidele politice trebuiau, conform Constituţiei şi legii, să contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, dar ÎNAINTE de stabilirea unei soluţii legislative, astfel încât cetăţenii să-şi poate exprima voinţa politică. Domnul Preşedinte ne vorbeşte despre voinţa sa politică, eventual şi a cuiva din Guvern. Din câte am auzit l-a chemat şi pe domnul Funeriu, probabil să-i dea o fiţuică cu comentariul legii. Haideţi însă să spunem că explicarea legii în termeni de aftărscul ar fi putut fi un serviciu de informare a populaţiei făcut, cu bunăvoinţă şi bun-simţ, de preşedinte, fără să-şi dea seama de penibilul interpretării autorului legii, dar în ce calitate Preşedintele României îşi permite să ridice acuzaţii publice? De ce nu depune o plângere la Parchet? În ce ţară din lume un preşedinte se plânge de anumiţi politicieni ca o bătrânică care şi-a pierdut pisica în faţa blocului. Dacă nişte politicieni sunt vinovaţi astfel încât putem vorbi despre încălcarea unei legi, ei trebuie să fie judecaţi şi condamnaţi, dacă ei nu sunt vinovaţi de încălcarea legii, ci doar de o politică cu care domnul preşedinte, apolitic prin definirea constituţională, nu este de acord... nu ar trebui să ne comunice şi nouă acest lucru, pentru că nu-i treaba domniei sale să stabilească care politici sunt bune şi care sunt mai puţin bune, aceasta este treaba poporului care iese la vot.

În sfârşit, preşedintele dă dovadă de necunoaşterea constituţiei. În primul rând nu există vinovăţii politice ale unui ministru, pentru că în Constituţie este scris foarte clar, "Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.". Apoi preşedintele nu ştie că domnia sa nu trebuie să aprecieze activitatea guvernului, "Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate." În al treilea rând, pentru iniţiative legislative (miniştrii nu pot da legi), miniştrii nu au o răspundere solidară, "Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin". Faptul că preşedintele spune "asumată" în loc de "angajată", iar angajarea răspunderii guvernului are drept caracteristică principală tocmai lipsa de dezbatere democratică... parcă, în context, nici nu mai contează.


COMUNICAT DE PRESĂ
(04 ianuarie 2011)

REF: Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 04 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă cu privire la promulgarea Legii educaţiei naţionale. Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:

„Bună seara. «La mulţi ani», că ne vedem pentru prima dată anul acesta. Declaraţia de presă este legată de promulgarea Legii educaţiei. Şi pentru că în ultimul timp s-au făcut foarte multe aprecieri legate de noua Lege a educaţiei, aş dori să fac o trecere în revistă a câtorva modificări în sistemul de educaţie pe care această lege le aduce. Consider că promulgarea noii Legi a educaţiei este un moment extrem de important pentru reforma României în ansamblul ei. Legea educaţiei se aşază alături de noua Lege a pensiilor, de noua Lege a salarizării, de Legea cadru a salarizării, în legile importante care vizează modernizarea statului român, bineînţeles nu excluzând şi celelalte acţiuni de modernizare a statului, cum ar fi reducerea aparatului bugetar, descentralizarea spitalelor sau a şcolilor, a poliţiei şi aşa mai departe. Cert este că promulgarea este, până la urmă, finalul unei dezbateri de mai bine de patru ani, o dezbatere care a vizat sistemul nostru de educaţie. Legea asumată de Guvern, acceptată de Parlament şi de Curtea Constituţională, constituie un moment important şi o garanţie că procesul de modernizare a educaţiei din România a devenit ireversibil. O lege care priveşte direct sau indirect toţi cetăţenii români, o lege atât de discutată şi care are 365 de articole nu putea mulţumi pe toată lumea. Şi pot spune că nici nu este de aşteptat să fie o lege perfectă. Dar, pe de altă parte, încrâncenarea pe care o provoacă Legea educaţiei este semnificativă pentru atitudinea faţă de orice schimbare importantă în acest sistem. Pe lângă dezbaterea democratică, a existat multă dezinformare în discursurile adversarilor schimbărilor din învăţământ. Şi aici trebuie să recunoaştem: campioni au fost liderii sindicali, doamna rector Andronescu, domnul rector Marga, care au făcut şi dumnealor câte o reformă a educaţiei, ale căror rezultate se văd acum, după zece ani. Doresc ca românii să afle direct de la Preşedintele ţării de ce se tem cei care sunt extrem de mânaţi în acţiunea de denigrare a actualei legi. Dar, dincolo de a afla de ce se tem aceştia, prin simpla prezentare a motivelor pentru care am promulgat legea, veţi înţelege foarte bine.

În primul rând eu eram obligat să promulg legea din punct de vede politic, nu numai constituţional. Legea este bazată pe Pactul pentru Educaţie, care a fost semnat de toate partidele politice şi de foarte multe organizaţii ale societăţii civile, inclusiv sindicate. Regretabil este că, dintre semnatari, chiar primul semnatar, domnul Geoană, a devenit unul din marii contestatari ai legii. Dânsul are prima semnătură pusă pe Pactul pentru Educaţie, pe care îl am aici în original. Înainte de a prezenta câteva puncte importante din lege, doresc să precizez că nu ne aflăm la un final de drum, ci la începutul procesului de modernizare a domeniului. Este adevărat, având o lege procesul de modernizare devine ireversibil, dar suntem doar la început. Avem legea. Pentru a argumenta câtă nevoie era de o reformă a sistemului de educaţie din România o să dau doar câteva cifre. Ultimul studiu PISA al OCDE, publicat în noiembrie 2010, care analizează nivelul elevilor de 15 ani din peste 70 de ţări, situează România pe locul 49 la lectură, pe locul 47 la matematică şi pe locul 48 la ştiinţe, fiind cel mai prost plasată în interiorul Uniunii Europene. Principalele elemente de modernizare din noua lege sunt: sistemul de educaţie este centrat, are în centrul lui elevii şi studenţii. Sistemul de educaţie atrage în responsabilitate pentru calitatea educaţiei părinţii, profesorii şi conducerea unităţilor de învăţământ, implicit comunitatea locală prin prezenţa acesteia în consiliile de administraţie ale şcolilor. Sistemul de educaţie se descentralizează, devenind parte a comunităţii locale, şi în acelaşi timp permite un control mai eficient al ministerului de resort, al Ministerului Educaţiei asupra calităţii învăţământului. Noua lege stimulează competiţia între şcoli şi universităţi. De asemenea noua lege dă deplină stabilitate sistemului, ancorându-l însă în realităţile comunităţilor locale.

Este relevant faptul că noua lege pune în concurenţă unităţile şcolare, prin mecanismul creat de lege, că elevul optează pentru şcoala la care doreşte să meargă, iar finanţarea urmăreşte elevul. Deci o şcoală cu o bună reputaţie, fie că este vorba de un gimnaziu, de un liceu, va atrage elevi, ceea ce înseamnă că va atrage implicit şi finanţarea care este pe elev, urmând ca şcolile cu o proastă reputaţie să nu aibă elevi şi să aibă ca final închiderea. Legea asigură o puternică implicare a familiei elevului în gestionarea vieţii şcolii. Părinţii vor avea un cuvânt de spus în organizarea şcolii şi vor semna un contract educaţional cu unitatea de învăţământ, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce. Se pare că în ultimii ani, datorită evoluţiilor sociale, prea mulţi părinţi spun că singurii care au obligaţii faţă de copil sunt responsabilii de la şcoală. Nu, părinţii rămân responsabili, alături de dascăli, alături de administraţia locală, pentru evoluţia copilului. Descentralizarea şi creşterea responsabilităţii managementului şcolii este un alt element nou adus de actuala lege, iar creşterea responsabilităţii se manifestă şi prin organizarea concursurilor pentru selectarea profesorilor. Deci cei care câştigă contractul de management al şcolii, la rândul lor organizează concurs şi selectează, angajează prin contract cadre didactice, care ar trebui să fie performante, pentru ca elevii şi familiile lor să fie interesaţi în a urma cursurile acelei şcoli. Se face transferul de la un învăţământ care avea la bază acumularea de informaţii la un învăţământ centrat pe dezvoltarea de competenţe, ceea ce corespunde şi dezideratelor europene.

Extrem de important este că, în baza noii legi, curricula va fi foarte flexibilă. 20% din materii vor fi opţionale, iar în învăţământul obligatoriu până la 30% din orele de învăţământ vor putea fi alocate de dascăli pentru adaptarea nivelului de educaţie la nivelul clasei. Eventual, atunci când sunt elevi care au o mai slabă performanţă, dascălul îşi poate adapta programa de predare şi de însuşire a cunoştinţelor în funcţie de nivelul clasei, de nivelul elevilor. De asemenea legea pune accent pe educaţia timpurie. Se trece, practic, la învăţământul obligatoriu de nouă ani, se face clasa pregătitoare, de la şase ani, şi de asemenea se introduce clasa a IX-a ca şi învăţământ obligatoriu în cursul gimnazial. Va creşte calitatea resursei umane pentru că orice dascăl va fi obligat să aibă un masterat didactic, cu o durată de minim doi ani. De asemenea finanţarea universităţilor va ţine seama de calitatea educaţiei, prin ierarhizarea programelor de studii, iar universităţile vor fi clasate în trei tipuri: universităţi care vor avea ca obiectiv educaţia, pur şi simplu, şi obţinerea unei diplome, o altă categorie de universităţi care vor fi centrate pe educaţie şi cercetare şi o a treia categorie universităţile de vârf, care vor fi centrate pe educaţie şi cercetare avansată. Prima evaluare se va face cu auditori internaţionali. Deci prima clasificare a universităţilor din România nu se va face de către ARACIS sau o instituţie românească, ci de o instituţie internaţională specializată, instituţie care va fi desemnată desigur de Guvern. Statul va finanţa excelenţa universitară, dând bonusuri financiare de până 30% din sumele alocate prin buget ca urmare a numărului de studenţi. Extrem de important pentru cadrele didactice universitare şi, în mod deosebit, pentru cadrele didactice tinere, nu va mai funcţiona criteriul vechimii pentru a dobândi calitatea de profesor, ci valoarea. Sunt prea mulţi tineri valoroşi care stau asistenţi, cel mult conferenţiari, în timp ce clanuri universitare ocupă cu familiile lor toate funcţiile de profesori, iar tinerii universitari stau fără o perspectivă certă.

Legea dă posibilitatea universităţilor să opteze între un sistem în care rectorul este ales prin concurs deschis şi alegerea rectorului prin votul universal la nivelul comunităţii academice respective. Practic discutăm de un management corporatist sau un management de tip rector ales de corpul profesoral şi studenţi. Sper că foarte multe universităţi vor opta pentru sistemul corporatist, care este un sistem eficient, dar acest lucru va fi stabilit la fiecare universitate prin votul profesorilor şi studenţilor, dacă vor opta pentru sistemul corporatist sau cel clasic, care funcţionează şi acum. Sunt introduse mecanisme de control care evită apariţia fabricilor de diplome. Nu vorbesc numai de universităţi private aici. Multe din universităţile de stat s-au transformat în fabrici de diplome prin încărcarea mult peste capacitate cu studenţi a universităţilor, ceea ce a generat o adevărată depreciere a calităţii de diplomat, de deţinător al unei diplome. Paradoxul este că universităţile de stat au fost transformate, multe dintre ele, în fabrici de diplome, care nu mai au ca obiectiv calitatea specialiştiilor pe care îi pregătesc, ci cantitatea, spre buna retribuire a rectorilor, decanilor şi a altor categorii importante ale clanurilor, universitare desigur. Un alt obiectiv al legii este evitarea politizării funcţiei de rector şi, de asemenea, sunt şi alte măsuri menite să conducă la un plus de corectitudine în învăţământul superior. Se incriminează plagiatul, nu mai sunt permise micile “familiuţe”, cu soţ, soţie, fini, rude până la gradul trei în aceeaşi universitate. Cam acestea ar fi câteva elemente care, cred eu, sunt de mare interes. Dar, cu siguranţă, în zilele următoare ministrul Funeriu va face o prezentare în detaliu a legii.

Am observat că există o teamă de schimbare şi aceasta este exploatată de cei care beneficiau până acum de un sistem în care statul plătea, dar nimeni nu răspundea - mă refer la cei din învăţământul de stat, pentru că, sub masca autonomiei universitare, multe universităţi de stat considerau că sunt libere să facă ce vor în interesul rectorilor şi a grupului din jurul acestora sau, mai nou, a directorilor, care sunt mai mari decât rectorii. Critica cea mai lipsită de onestitate în ceea ce priveşte această lege vine din zona discursului naţionalist. Le-aş aminti celor care se tem de studii în limba minorităţilor una dintre tezele care au stat la baza realizării României Mari. În 1918, la Alba Iulia, una dintre teze era următoarea: fiecare popor - se referea la minorităţi -, deci “fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie”. Era una dintre tezele care creau garanţie minorităţilor că îşi vor putea menţine valorile culturale în interiorul graniţelor României Mari. Nu văd de ce astăzi am fi mai puţin înţelepţi decât în 1918, într-o ţară membră NATO, membră a Uniunii Europene. În învăţământul universitar, în mod deosebit, în aceşti ultimi zece ani s-au format adevăraţi baroni ai educaţiei, iar vehemenţa lor împotriva noii legi pleacă din teama că îşi vor pierde privilegiile nemeritate pe care le-au dobândit ca urmare a “legii Marga”.

În ceea ce mă priveşte, fac public un apel la Guvern ca, în procesul de aplicare a legii - care nu va fi uşor, legea va fi implementată în etape, spre exemplu, nu se poate pune problema ca tinerii care vor da bacalaureatul anul acesta, anul viitor, să susţină un bacalaureat pe noul sistem de bacalaureat prevăzut de actuala lege. Deci, este un proces care va lua patru-cinci ani până la completa implementare, dar mi-aş dori ca acest proces să fie condus fără culoare politică şi să menţină spiritul legii, acela de a răspunde în primul rând nevoilor elevului, nevoilor studentului. Am convingerea că acest lucru este posibil dacă reînviem, în ceea ce priveşte educaţia, spiritul de la semnarea Pactului pentru Educaţie. Vreau să cred că legea a prilejuit o luptă politică, o luptă politică care odată cu promulgarea legii s-a încheiat şi cred că toţi trebuie să vedem cum aplicăm această lege mai bine. Repet, legea va fi aplicată etapizat, eu sper ca în foarte scurt timp una dintre etapele care trebuie parcurse, adică descentralizarea, transferul responsabilităţilor către părinţi, manageri şi administraţie locală, să se producă foarte rapid, urmând ca cele ce ţin de curriculă, de proceduri, de procese care au loc în interiorul sistemului să fie un proces mai îndelungat şi raţional condus.

Vreau să cred, de asemenea, că cei care lucrează la noile curricule - lucrul a început încă din luna septembrie a anului trecut -, vor accelera acest proces, în care să avem timp ca, pentru cei care sunt la început de cicluri de învăţământ, să aibă noile manuale, în spiritul noii legi, la dispoziţie începând cu septembrie 2011. Un lucru important pentru elevi: legea limitează numărul maxim de ore de predare, aşa că se va produce o descongestionare a presiunii asupra copilului. La cursul primar nu pot fi mai mult de 20 de ore pe săptămână, la cursul gimnazial maxim 25 şi la liceu maxim 30 de ore pe săptămână, cu tot cu orele “de după ore”, after school-ul. Deci, să sperăm că toţi cei care au de contribuit la implementarea acestei legi, şi aceştia sunt în primul rând dascălii, o vor face cu bună-credinţă, spre binele elevilor şi studenţilor. Vă mulţumesc mult. Vă doresc o seară bună!”

Departamentul de Comunicare Publică
04 Ianuarie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12655&_PRID=ag)

Societatea Românească Este Dincolo de Orice Nivel al Disperarii


Atunci când surescitarea ajunge la cote alarmante, individul nu se mai poate controla. În el există un dezechilibru chimic care îl transformă într-o persoană iraţională. Cine poate să hotărască dacă cel surescitat este vinovat sau cel care a provocat surescitarea?



8:53


8:59


10:00


10:45


11:27


11:38

03 January 2011

La început a fost cuvântul...


... apoi s-a născut abuzul.

Este vorba despre PL-x nr. 412/2010 Proiect de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată

Ceea ce ziarele au atras atenţia a fost o anumită modificare "pe şest".

Legea 51/1995
spunea aşa:

Art. 19. - (1) Dobândeşte calitatea de avocat definitiv, în condiţiile art. 16, cel care înainte de primirea în profesie a îndeplinit funcţii juridice timp de cel puţin 5 ani.
(2) Foştii magistraţi nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organele de urmărire penală din localitate timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.

Care este logica acestui articol. Acesta spune că cineva care lucrează cu legile poate căpăta aceiaşi experienţa precum un avocat. Articolul se referă la judecători, procurori, poliţişti...

Care este forma nouă?
11. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 19. - (1) Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza
unui examen organizat de U.N.B.R., anual şi la nivel naţional, potrivit
prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea
examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de
avocat.
Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară
în mod unitar, pe centre teritoriale, având la bază o metodologie
elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.
(3) Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul
U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de
examen.
(4) Comisia naţională de examen este formată, cu precădere, din
avocaţi – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime
în profesie. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a
U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat
şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat
a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic
sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de avocat definitiv,
fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu
condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care
provine.
(6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică şi persoanelor care au promovat
examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de
specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei
Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului,
Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi.
(7) Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de
parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau
vicepreşedinte de consiliu judeţean, dobândeşte la cerere calitatea de
avocat definitiv
.
(8) Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele
unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda
asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat
activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective.”

(http://www.cdep.ro/proiecte/2010/400/10/2/leg_pl412_10.pdf)

Eu unul am rămas cu gura deschisă când am citit aşa ceva. De ce nu şi fotbalist, vrăjitoare autorizată, sau evazionist fiscal?

În timp ce procurorul, magistratul şi poliţistul au obligaţia profesională de a cunoaşte toate legile pentru a profesa, parlamentarii, primarii, viceprimarii, preşedintele de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean nu au această obligaţie. De vreme ce nu este obligatoriu nici măcar să aibă studii de natură juridică, aceşti noi introduşi au posibilitatea de a apela la un juristconsult pentru a fi consiliaţi juridic, dacă consideră necesar acest lucru. De unde concluzia că ei profesează prin aplicarea legii? Orice s-ar spune, ei nu au obligaţia cunoaşterii legii şi nicidecum nu dau măcar un examen şi nici nu le face cineva o evaluare în acest sens.

Aberaţie, numele tău este România.

http://images1.wikia.nocookie.net/__cb20101228002322/runescape/images/9/9d/Aberrant_Spectre_Champion_Scroll.png
(sursa: http://runescape.wikia.com/wiki/Aberrant_Spectre_Champion)

"Un om moare cu nimeni alături, decât cu el însuşi şi cu Dumnezeu."


La începutul secolului al XX-lea, în România, Biserica reprezenta instituţia cea mai prezentă în formele de manifestare ale individului, iar societatea românească era una tradiţională, în care sacrul reprezenta o constantă a cotidianului. Cu toate acestea, problemele şi dezbaterile provocate de modernitate în Occident au fost preluate şi la noi, dând naştere la numeroase discuţii şi antagonii mai ales în mediul cultural, Nichifor Crainic acuzându-şi colegii de "mimetism intelectual" pentru faptul că au îmbrăţişat "cu entuziasm necontrolat unele doctrine - astăzi demodate - şi publicişti care îi secondau în presă cu un semidoctism agresiv, se grăbeau să acuze Biserica naţională de reacţionarism şi obscurantism faţă de progresul social şi de luminile ştiinţei". Încă din a doua jumătate a secolului XIX se remarcă o "metamorfozare" a sacrului, atunci când are loc "transferul de sacralitate" spre dragostea faţă de patrie şi instituţiile ei, originii divine a domnitorului fiindu-i asociate o imagine în care el este reprezentantul puterii laicii, a naţiunii: "Domnul era prezentat în discursul literar şi politic ca reprezentantul patriei sau mai bine zis, era Patria personificată".
(sursa: Cultul morţilor, cultul eroilor? Sacralitatea şi laicizarea morţii în timpul primului război mondial, Drd. Gheorghe Negustor)

Preşedintele României spunea la finele anului trecut că Statul nu este responsabil de fiecare cetatean, ca pe vremea comunismului. "Acesta este comunismul exprimat in fiecare dimineata in mijloacele mass-media, si anume ca statul este responsabil, ceea ce nu este adevarat. Statul nu mai are resursele comunismului", a spus Basescu. "Cine vrea intoarcere la comunism, intoarecere la ordonarea vietii de catre un Guvern politic, nu poate fi partenerul nostru, al celor care reprezinta o miscare politica de centru-dreapta hotarata sa puna in valoare omul si nu statul. Va trebui impreuna sa continuam sa explicam ca niciodata un stat nu va reusi sa se ingrijeasca de fiecare dintre cetateni, sa aiba sub control viata fiecarui cetatean", a afirmat presedintele.
(sursa: http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-nimeni-nu-poate-spune-ca-a-gasit-solutia-iesirii-din-criza-1061427)

Cred că este prima atestare la nivel instituţional, în România, că viaţa umană nu mai este sacră sau că nu mai trebuie să fie sacră.

Cineva mi-a spus că oamenii se nasc şi strâng pumnii, ca simbol al avariţiei lor şi al dorinţei de a nu scăpa nimic. Atunci când mor, pumnul strâns se desface, ca simbol al faptului că oamenii nu pot lua nimic în viaţa de dincolo.

Recent am văzut filmul The Red Pony (TV 1973) . În acel film Julian Rivero (în rolul lui Gitano) spunea replica din titlu. Domnul Băsescu vrea să ne rupă pe fiecare dintre noi de oameni pe car eîi are în jurul său şi chiar de Dumnezeu, pe tot timpul vieţii. Personal mi-aş dori ceva mai mult de la viaţă. Domnule Preşedinte, cât timpul statul reprezintă cetăţenii României şi nu dorinţa unui om sau a unei oligarhii, eu cred că statul trebuie să fie responsabil faţă de fiecare dintre cetăţenii statului român. Dacă nu doriţi ca statul să fie responsabil pentru domnia voastră, sunteţi liber să emigraţi, nu vă ţine nimeni cu forţa în România... cel puţin nu deocamdată, că se va termina odată şi odată acea imunitate totală pe care aţi inventat-o.

02 January 2011

Cum se vede gestul domnului Sobaru în stenograma şedinţei Camerelor Reunite


Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim foarte mult, doamna deputat Burcău.

În continuarea dezbaterii noastre îl invit la microfonul Parlamentului României pe domnul Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României.

Domnule prim-ministru, vă rog.

Domnul Emil Boc - prim-ministrul Guvernului României:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, (Proteste în balconul sălii de şedinţe a Camerei Deputaţilor)

Distinşi colegi, membri ai Guvernului... (Protestatarul se aruncă de la balcon; agitaţie mare în sală)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Urgent! Vă rog, urgent asistenţă medicală!

Vă rog, urgent 112, luaţi măsuri...

Întrerupem lucrările până la clarificarea acestei situaţii.

Din sală: Medic! Cine este medic? Sunaţi la 112!

- PAUZĂ -

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

După acest gest dramatic, decizia mea este de a suspenda şedinţa noastră. Convoc Birourile permanente reunite, împreună cu doamna preşedinte, imediat, iar după 15 minute aştept opiniile liderilor politici cu privire la continuarea acestui moment.

Din punctul meu de vedere, gestul dramatic şi situaţia fără precedent în care ne găsim... (Parlamentarii Grupurilor parlamentare ale PDL protestează.)... impun suspendarea dezbaterii noastre.

Ne reîntâlnim după un sfert de oră, după ce liderii se vor întruni în Birourile permanente reunite. Întâlnire - aici, în Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

- PAUZĂ -

(Din acest moment conducerea şedinţei este preluată de domnul senator Petru Filip, vicepreşedinte al Senatului.)

Domnul Petru Filip:

Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Au avut loc discuţii la nivelul liderilor grupurilor parlamentare şi, ţinând cont de faptul că procedura de desfăşurare a moţiunii trebuie să continue, pentru ca ea să se încheie din punct de vedere juridic, s-a decis continuarea lucrărilor şedinţei Camerelor reunite în câteva condiţii.

În primul rând, s-a considerat că acest incident, total neplăcut, pe care îl regretăm, să nu ducă la discuţii şi comentarii politice, pentru că nu este cazul pentru astfel de atitudine.

În al doilea rând, pentru continuarea acestei proceduri juridice, liderii grupurilor parlamentare au convenit ca luările de poziţie cu privire la moţiune să nu mai aibă loc şi vă propunem ca procedura să continue, să vedem în ce măsură există cvorum pentru vot. Trecem la vot direct, fără intervenţii, şi de aceea rog chestorii să pregătească bilele, urnele şi să începem citirea cataloagelor celor două Camere.

Rog chestorii să-şi facă datoria.

Îl invit pe secretarul Camerei Deputaţilor să înceapă citirea catalogului.

(sursa: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6951&idm=3&idl=1)

Ei bine, s-au auzit voci că nu ar fi existat nici un fel de şedinţă a Biroului Permanent.

Deocamdată (voi mai urmării) nu văd nici o afişare a unei stenograme de şedinţă de Birou Permanent pe data de 23 decembrie 2010.

Disoluţia unităţilor sanitare continuă


HOTĂRÂRE nr. 1305 din 15 decembrie 2010 privind aprobarea transferului managementului asistenţei medicale al Spitalului Municipal Târgovişte de la Consiliul Local al Municipiului Târgovişte la Consiliul Judeţean Dâmboviţa, desfiinţarea şi reorganizarea unor unităţi sanitare din judeţul Dâmboviţa
Art. 2
(1) Se aprobă desfiinţarea următoarelor unităţi sanitare cu personalitate juridică al căror management a fost preluat de către Consiliul Judeţean Dâmboviţa:
a) Spitalul Municipal Târgovişte;
b) Spitalul de Psihiatrie Cronici Gura Ocniţei;
c) Centrul de Sănătate Voineşti;
d) Centrul de Recuperare Neuromotorie Copii Gura Ocniţei;
e) Sanatoriul TBC Moroieni.
(2)Unităţile sanitare prevăzute la alin. (1) se reorganizează ca structuri fără personalitate juridică, în structura Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgovişte.

BLESTEM DE OM SĂRAC - Dan Puric


http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/dan-puric-10.jpg
(sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/credinta/view/interviu-cu-dan-puric-mitocanul-international-si-a-dat-mana-cu-mitocanul-national)

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi…
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de siniştri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

PS.

Creaţia se pare că este revendicată de dl. Andrei Radu

01 January 2011

Ce legătură este între România şi al-‘abbāsīyūn?


În al-‘abbāsīyūn se strecoară "bāsī", o alintare pentru Traian Băsescu. Glumesc, nu asta este legătura dintre România şi califat.
În interviul din prima zi de 2011, domnul Traian Băsescu a acordat următorul interviu ad-hoc...



(sursa: http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/66467/Basescu-In-2011-o-sa-ne-revenim-ecomonic/)

Îmi pare rău că nu am făcut rost de înregistrarea celor de la Realitatea TV, pentru că reacţia doamnei Băsescu la spusele soţului domniei sale era edificatoare. Asta este...

Cineva ar trebui să-i spună domnului Băsescu că România nu este un califat, nu califul-preşedinte ia hotărâri despre cum trebuie să trăiască românii. Poate că cele ce le spune domnia sa sunt absolut lucruri reale şi importante. Domnia sa are însă reacţii de dictator, chiar dacă nu este filmat cu "steagurile de o parte şi de alta". Apărătorul Constituţiei în România ar trebui să fie primul om care ştie că nu preşedintele ia hotărârile relative la cum trebuie să fie societatea românească, nu Guvernul, nu Parlamentul... NUMAI POPORUL POATE SPUNE cum anume doreşte să fie societatea românească. Preşedintele, Guvernul, Parlamentul trebuie să pună în practică voinţa poporului. Constituţia nu vorbeşte nicăieri despre voinţa politică a preşedintelui, a premierului, a parlamentarului, Constituţia vorbeşte despre voinţa politică a poporului.
ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
ARTICOLUL 90 - Referendumul
Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
ARTICOLUL 118 - Fortele armate
(1) Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale. In conditiile legii si ale tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apararea colectiva in sistemele de alianta militara si participa la actiuni privind mentinerea sau restabilirea pacii.


Nicăieri nu se vorbeşte despre voinţa partidelor politice sau preşedintelui. Statul nu trebuie să aibă voinţă proprie, trebuie să pună în practică voinţa cetăţenilor. Nu se găseşte nici un consilier care să-i spună domnului Traian Băsescu că ceea ce face reprezintă atitudinea unui dictator, unui calif care face din România un califat? Nu domnia sa, şi nici un partid politic, nu are voie să ia decizii pentru România. Chiar dacă aceste lucruri sunt cu adevărat extrem de necesare, nu domnia sa trebuie să impună aceste schimbări, numai poporul român trebuie să comande slujbaşilor la stat ce trebuie să facă ca reprezentanţi ai săi. Politica trebuie să dea ocazia poporului să afle, mai întâi, ce reprezintă aceste schimbări, care sunt toate soluţiile cu avantajele şi dezavantajele fiecăruia şi apoi, în cunoştinţă de cauză, să aleagă soluţia pe care o doreşte.

Poate cineva care monitorizează blogurile României transmite acest mesaj preşedintelui, că pare că singur nu poate să-l înţeleagă.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.