Bibliotecaru spunea...Sper că nu vă supăraţi pe mine, dar trebuie să fiu pragmatic.
Ce foloase trage România de pe urma acestui grup (fie şi prin intermediul PSD)? Recunosc că eu nu am auzit nimic despre el de aceea nu-mi dau seama cum poate influenţa el România.
.jpg)
Proiectul telegondolei spre Pasul Valcan from ZVJ.ro on Vimeo.
Azi a fost anuntata data la care se va tine conventia PDL.
Va fi o ocazie de a face bilantul, dupa guvernarile cu PNL (2005-2007), PSD (2008-2009) si UDMR-UNPR (din 2009 incoace).
Dar va fi si o ocazie de a discuta despre viitor, si mai cu seama despre anul electoral 2012. Constituirea aliantei politice de opozitie in jurul PSD se va fi realizat pana la mijlocul lui mai, asa ca va putea fi estimat impactul bipolarizarii scenei politice.
Last but not least, Conventia PDL va da masura capacitatii PDL de a se defini ca partid de dreapta, sincronizat cu curentul popular din Europa.
*//*
@ Cristian Preda
Domnule Preda,
După ce a mărit atât de mult fiscalitatea, după atâtea decizii controversate care au călcat în picioare meseriile liberale şi, în general, orice principiu al statului minimal, după ce o bună parte din populaţie ţipă că trăim în într-o ţară cu un stat vechil, mânuitor de bici fiscal, un stat pe care cetăţeanul îl vede ca duşman de clasă împotriva căruia trebuie să lupte pentru a supravieţui… a vorbi despre dreapta în ograda PDL este o glumă nereuşită. Pe dumneavoastră nu vă pot suspecta că nu înţelegeţi ce înseamnă dreapta, sincronizată sau nu cu acel curent popular european despre care vorbeaţi. De ce doriţi cu tot dinadinsul să cădeţi de pe socul de profesor în postura de propagandist de serviciu? Nu este mass-media plină de propagandişti PDL care găsesc justificare în orice?
@
Vasile
Cred ca Roanii asteapta un sef la PDL care sa le mareasca pensiile, tripleze salariile, dubleze concediile, sa creasca numarul de zile nelucratoare, sa promoveze o creditare a bancilor pe baza de grupa sanghina, sa anuleze datoriile, automobilele de lux gratuite, etc.
Daca aceasta este visul DVS mergeti cu acd & psd si sa nu votati cu PDL la viitoarele alegeri.
Sa-l suspendati pe Presedintele ROMANIEI si sa va declarati aceasta tara STATELE UNITE ale ROMANIEI cu vADIM, aNTONESCU, vOICULESCU si ponta in fata.
@
Bibliotecaru
Mesjul pentru vasile este valabil si pentru DVS.
@ Stefan RADOVEANU
Nu ştiu alţi români cu sunt, eu vă pot spune ceea ce cred eu.
Personal doresc de la statul român, mai întâi şi mai întâi, RESPECT.
În al doilea rând, am impresia că sunteţi într-o uşoară confuzie atunci când spuneţi că românii aşteaptă de la politicieni “sa le mareasca pensiile, tripleze salariile, dubleze concediile, sa creasca numarul de zile nelucratoare, sa promoveze o creditare a bancilor pe baza de grupa sanghina, sa anuleze datoriile, automobilele de lux gratuite”.
Stimate domn,
Ultima dată când am verificat, politicienii nu vin cu banii de acasă ca să facă cadouri cetăţenilor români. Nimic din cele de mai sus nu sunt făcute de politicieni.
Românii aşteaptă de la politicieni să stabilească principiile şi regulile după care această societate funcţionează. Problema mea, poate şi a altora, este că cei care ocupă astăzi, vremelnic, poziţiile de conducere ale instituţiilor statului român şi-au bătut joc de principiile funcţionării acestui stat. Nu este vorba numai despre demagogia ieftină, Am asistat la o bătaie politică penibilă care a încălcat absolut orice principiu. Ar fi anormal ca în faţa acestor abuzuri poporul să tacă şi să aplaude, aşa cum a făcut-o şi înainte de 1989.
Domnule Radoveanu,
Oricât de grea ar fi situaţia în această ţară, lipsa de respect doare mult mai tare decât foamea. Poporul trăieşte cu batjocora că este minţit în faţă, asta cred eu că este foarte greu de îndurat.
@
Bibliotecaru
Buna Seara Stimate Domn,
Va multumesc pentru mesjul raspuns si va felicit pentru amabilitate celor expuse.
Natiunea noastra plateste in prezent lipsa de viziune a celor care au preluat puterea in dec 89.
Plateste factura incompetentei, lipsa de schimbare politica a celor care nu au avut si nu incredere in modernizarea statului national roman.
Si fara a face o comparatie, acesti care au franat schimbarea vor fini precum DACIA 1300.
Nu sunt adeptul la nici o persoana politica dar sunt FANUL SCHIMBARII si MODERNIZARII ROMANIEI.
Sunt bucuros ca Presedintele ROMANIEI doreste MODERNIZAREA si nu ORIENTALIZAREA ROMANIEI.
Readucerea ROMANIEI pe calea cea buna nu se poate face okus/pokus, ce s-a gresit 20 ani nu poate fi reparat la secunda.
Daca se poate imputa ceva cabinetului Emil BOC viteza mica a REFORMEI dar i se accorda circumstante de primul an de guvernare cu ofcina psd EA care a intarziat REFORMA.
Am incredere in acest procesus de REENGENERING a statului si in colaborarea cu FMI.
Fara FMI si masuri stricte ROMANIA devenea o anexa a RUSIEI cu un gEOANA sau pONTA & aNTONESCU.
Sunt sincer si tin la ROMANIA, de altfel comunic cu numele meu adevarat nu sub pséo sau ascuns.
Nu cred ca faceti parte din cei care slujesc IRTV si antenele.
Urmaresc NASUL si consider ca este foarte apropiat de ce spune media internationala despre ROMANIA, adica calea buna angajata de Presdedintele ROMANIEI Traian BASESCU.
Cordialement
@ Stefan RADOVEANU
Sper să mă scuze ceilalţi “participanţi la trafic”, dar voi fi foarte lung şi, sper eu, foarte interesant.
Stimate domn,
Domnul preşedinte Traian Băsescu şi domnul Premier Emil Boc declară că realizează o reformă. Reforma ca atare nu există şi nici nu poate exista, pentru că ea nu a fost raţionată.
Reformarea înseamnă, aşa cum spune şi numele, a da o nouă formă. Multă lume (inclusiv o parte din dicţionare) confundă însă reforma cu înnoirea sau reînnoirea. În România reforma nu aduce însă o schimbare de formă, ci o rearanjare, prin agitaţie, a aceloraşi lucruri în aceiaşi formă.
Să luăm un exemplu pentru a se înţelege la ce fac referire. Domnule Preşedinte a patronat, pe lângă Administraţia Prezidenţială, Comisia prezidenţială de analiză a regimului politic şi constituţional din România. Desigur, un lucru absolut remarcabil şi necesar. Această comisie a adunat sub acelaşi acoperiş nişte specialişti veniţi din mediul academic, iarăşi un lucru bun, cu ţinta de a constata ceea ce nu merge bine şi a indica şi eventuale soluţii.
Aceştia au produs un raport în care şi-au spus părerea, încă un lucru normal.
Să ne înţelegem foarte bine. Deşi poate aş spune că astfel de rapoarte ar trebui făcute de Academia Română, că acesta este rostul ei, iniţiativa constituirii unor comisii de specialişti care să facă astfel de analize este una absolut în limitele normalităţii şi, în plus, este şi benefică României.
Să luăm un aspect al acestui raport… activitatea parlamentului României.
Comisia identifică nişte probleme:
- reducerea funcţiei de control asupra executivului la o procedură lipsită de efectivitate în plan practic;
- transformarea adunărilor în camere chemate să voteze propunerile iniţiate de guvern;
- creşterea, dramatică, a ponderii ordonanţelor simple şi de urgenţă în cadrul totalului de acte normative adoptate de Parlament.
Aş vrea să subliniez că aceste probleme au fost introduse în raport ÎNAINTEA PRIMULUI GUVERN BOC.
Guvernul Boc a excelat în cele trei mari probleme identificate mai sus de Comisie, indicând, mai mult ca oricând, imperativul rezolvării.
Care este cauza acestor probleme? Comisia o identifică iarăşi corect:
“În fapt, cele trei aspecte evocate anterior nu pot fi disociate de o
mutaţie care afectează statutul adunărilor în regimul constituţional românesc: decăderea Parlamentului din poziţia de legislator, crearea unei relaţii asimetrice de dependenţă între adunări şi cabinet, stabilirea unei reguli în virtutea căreia majoritatea din camere îşi oferă sprijinul ei necondiţionat, incluzând aici renunţarea la dreptul de a-şi stabili agenda legislativă a adunărilor.”
Să vă traduc într-un limbaj mai simplu, este vorba că politica parlamentară nu este, aşa cum se stipulează de constituţie, o sumă de individualităţi, şi o dihotomie neconstituţională care determină un sistem Putere/Opoziţie total neconstituţional şi, după câte spune Comisia, şi disfuncţional. Ce înseamnă Putere/Opoziţie? Puterea este gruparea parlamentară care are reprezentanţi în Puterea Executivă, Opoziţia este gruparea parlamentară care nu are reprezentanţi în Puterea Executivă. Astfel Parlamentul, care instituţional ar trebui să fie separat de Guvern, este determinat de poziţia sa faţă de Guvern.
Cu alte cuvinte, parlamentarii nu mai votează legi, ci negociază voturi parlamentare. Concluzia este că sistemul Putere/Opoziţie nu mai reprezintă românii, ci exercită reprezentarea suveranităţii în nume propriu.
Şi ce mai spune Comisia? Mai spune că:
“niciun cabinet nu a fost înlăturat prin moţiune de cenzură, maniera în care instituţia delegării legislative a fost imaginată a contribuit, decisiv, la erodarea poziţiei constituţionale a camerelor. Ceea ce ar fi fost, în circumstanţe fireşti, un mecanism de excepţie, a fost ridicat la rangul de soluţie constituţională principală: chiar şi după revizuirea din 2003, ordonanţele de urgenţă rămân un factor care ameninţă, dramatic, statutul camerelor de legislator. Orice mecanism de prevenire a abuzurilor s-a dovedit a fi irelevant, astfel încât, majoritate după majoritate, cabinetele operează cu un sistem care aşează Parlamentul în situaţia de a ratifica acte normative al căror efect este deja produs.
Într-o măsură mai mare decât în alte democraţii, Parlamentul României este minat de o evoluţie care are originea ei profundă, pe de o parte, în întărirea excesivă a ponderii executivului în administrarea treburilor naţiunii, şi, pe de altă parte, în presiunea care impune, drept criteriu de evaluare a performanţelor democratice, numărul şi viteza de adoptare a actelor normative. În acest mod, delegarea legislativă este
legitimată ca o soluţie care oferă adunărilor iluzia unui control şi perspectiva unei legiferări facile. Efectul secundar al acestei practici este, incontestabil, pervertirea noţiunii de reprezentare şi apariţia unui complex al dependenţei guvernamentale, la nivelul adunărilor.”
Nu aş vrea să spun că şi eu spun aceste lucruri pe bloguri, alături de dl. Valeriu Mangu, de prin 2007 sau 2008… evident, fără să fim auziţi de nimeni. Noi nu avem calitatea profesională a specialiştilor din acea Comisie, deci nu prea contăm…
Eu aş mai adăuga la cauzele de mai sus şi instabilitatea legislativă. În timp ce înainte de revoluţie legile date de statul român în fiecare an erau foarte puţine la număr, implicarea Guvernului în sistemul de legiferare (observată mai sus), conduce la cel puţin de zece ori mai multe legi ca în trecut. Asta înseamnă că Parlamentul are de zece ori mai mult de muncit şi, în consecinţă, de aici se naşte şi ineficienţa sa. Cele două camere au, conform art. 75 alin. 1 din Constituţie, domenii de legiferare distincte. În consecinţă ele nu se calcă pe picioare, ci se completează. Unicameralismul ar conduce, nu-i aşa, la dublarea numărului de legi… chiar nu înţeleg cu ce ar ajuta asta la operativitatea legislativă.
Mai departe, puteţi studia documentul şi trage propriile concluzii.
Concluzia domnului Preşedinte Traian Băsescu şi PDL a fost: Unicameralismul şi scăderea numărului de parlamentari.
Domnia sa şi-a legat (chiar aş spune că şi-a bazat) campania electorală pe propunerea unui dublu-referendum legat de unicameralism şi scăderea numărului deputaţilor. Aici a fost primul semn de “slăbiciune” a reformei, pentru că deşi este OK ca preşedintele să semnaleze problema, reforma instituţională, fie şi ca temă, nu este impusă de preşedinte, pentru că preşedintele nu are instituţional dreptul de a reprezenta voinţa politică a poporului român (el reprezintă statul şi nu românii, în consecinţă nu este preşedintele tuturor românilor, ci preşedintele statului, vezi art. 80 din constituţie), ci, evident, reforma trebuie gândită, soluţionată prin negociere şi legiferată de către Parlament.
Mai departe, campania de dezbatere a acestui dublu-referendum nu a conţinut, sub nici o formă, implicaţiile profunde ale acestei modificări importante (în Statele Unite o astfel de dezbatere publică reală implică câţiva ani de argumente pro şi contra,foarte mediatizate, la toate nivelurile societăţii). Motivaţia campaniei a fost, spun eu, de-a dreptul stupidă. Mai puţine camere înseamnă mai repede cu legile, mai puţini parlamentari înseamnă mai ieftin pentru popor. Sloganul cu care PDL a însoţit referendumul a avut următorul mesaj subliminal: Oricum toţi sunt hoţi şi se îmbogăţesc pe spatele poporului, măcar să fie mai puţini. Aruncaţii la coş!
Poporul a votat la referendum nu pro şi contra Parlamentului în formă “reformată”, ci pro şi contra Traian Băsescu.
Iată deci, că printr-un demers care începuse foarte bine, care a identificat corect faptul că Guvernul României îşi depăşeşte atribuţiile constituţională, s-a tradus într-o ţintă de reformă total aberantă care, culmea, nu are nici cea mai mică legătură cu rezolvarea problemei. Cu ce sileşte scăderea numărul de parlamentari şi lombotomia Parlamentară împiedicarea Guvernului de a abuza.
Ce trebuia făcut?
De fapt lucrurile, după părerea mea, erau foarte simple. Cu o simplă lege se putea reglementa natura extraordinară a situaţiei prin care Guvernul este abilitat să emită Ordonanţe de Urgenţă. Constituţia spune aşa:
“ARTICOLUL 115 – Delegarea legislativa
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. ”
Dacă o lege defineşte aceste termen, “situaţii extraordinare”, prin cutremur, sinistru, inundaţii, război… şi mai ştiu eu ce de aceiaşi natură, Guvernul nu mai poate emite, oricând doreşte, OUG-uri şi ar depune, aşa cum este normal, iniţiative legislative.
Cât despre Angajarea Răspunderii Guvernului, acest mecanism este abuzat, el fiind necesar modificării Programului de Guvernare şi nu “legiferării pe rapid înainte”. Iarăşi, definind această problemă, Guvernul nu va mai putea să-şi angajeze răspunderea pe legi fundamentale ale României.
Două legi, sau poate chiar două Hotărâri ale Parlamentului. Atât ar fi fost nevoie. S-a ales însă o cale aberantă “care să facă reformă”.
Vă las plăcerea să analizaţi dumneavoastră celelalte “reforme” despre care se vorbeşte la tot pasul şi în numele cărora românii înghit umilinţă după umilinţă.
@ Monica Macovei
Stimată doamnă,
Nici nu ştiu dacă sunt mai mult şocat sau furios. De ce? Am să vă expun, pe scurt, şi de ce.
Ştiu că nu citiţi de fapt cele ce le scriu… îmi fac însă datoria de cetăţean, pentru a nu mi se reproşa, peste câteva decenii, că am avut posibilitatea să scriu şi să vorbesc şi am tăcut, aprobând tacit ceea ce faceţi. În definitiv, cei ce vor citi aici, în cazul în care acest comentariu va fi aprobat, vor rămâne cu impresia că l-aţi citit.
Revin cu aceiaşi întrebare pe subiect. Legaţi iniţiativa dumneavoastră de filosofia instituţională a prescripţiei, de doctrina completă a dreptului? Aţi putea să enunţaţi aici conceptul doctrinar al prescripţiei şi să justificaţi eliminarea sa în cazul omorului?
După părerea mea este nepermisă justificarea unei astfel de modificări legislative pe motivul că este şi în Suedia sau mai ştiu eu unde. Faptul că ea există acolo nu ar trebui să ne influenţeze de vreme ce sistemul nostru filosofic (ce tocmai a fost creat de PDL, ignorând dezbaterea publică, voinţa politică a cetăţenilor, ocolind dezbaterea parlamentară, adică prin Angajarea Răspunderii Guvernului… este nou-nouţ). Ar trebui să plecaţi de la motivul existenţei prescripţiei în Codul Penal şi nu de la ce spune legea suedeză. Aşa se legiferează la noi zilele acestea, punem în Codul Penal lucruri doar pentru că sunt şi în Suedia, Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Cehia, Malta, Cipru? Dacă în aceste ţări nu există prescripţia, atunci, complementar, mai sunt cel puţin o sută în care ea există.
Acolo, în acel document prezentat mai sus, în care expuneţi justificarea iniţiativei, ar fi trebuit să spuneţi care este rolul prescripţiei, care este dimensiunea filosofică şi doctrinară a instituţiei prescripţiei în Codul Penal Românesc şi, mai ales, de ce nu ar trebui să se aplice în cazul omorului. Faptul că este şi în Suedia, nu mă încălzeşte prea tare…
Personal nu mă prea interesează cât este prescripţia în acest caz (n-am omorât şi nici nu am de gând să omor pe nimeni), mă deranjează însă faptul că o astfel de modificare legislativă este una din multele care nu au nimic de-a face cu România şi românii, ci cu nu ştiu ce interese de moment ale cuiva.
Dacă aţi fi sinceră până la capăt, aţi pune acolo, la motive…
Termenul de prescripţie pentru crimele din 1989 şi 1990 este anul viitor şi dacă este depăşit, aceste fapte vor rămâne nepedepsite, iar noi nu-l putem lăsa pe alde Ion Iliescu şi cei ca el să scape fără un proces.
De aceea v-aţi şi obosit atâta să subliniaţi că acel caracter retroactiv nu ar trebui să se aplice cauzelor pentru care prescripţia este în curs, ci numai faptelor nefăptuite, ignorând că, de exemplu, urmând exact acelaşi principiu enunţat mai sus, ar trebui ca legea pensiilor să nu se aplice şi celor care plătesc contribuţii înainte de momentul legii (având deja câştigată poziţia de asigurat), ci doar celor care de acum încolo intră în sistemul de pensii.
Ei bine, doamnă deputat… după cum ştiţi legile “cu adresă” şi menite să satisfacă un interes propriu sau de grup… reprezintă o încălcare a Constituţiei (art.2, alin 2). Dar, cum spunea doamna Udrea, încălcarea Constituţiei conduce la sancţiuni constituţionale în măsura în care ele nu sunt penale… Nu mai pot politicienii că sunt sancţionaţi constituţional! Câţi cetăţeni din România ştiu ce este o pedeapsă constituţională? Câţi jurişti în România ştiu să definească exact ce este o pedeapsă constituţională? Poate de aceea Constituţia este atât de terfelită în România, pentru că nimeni nu pedepseşte încălcarea ei cu 25 de ani de închisoare.
Doamnă Macovei,
Este ruşinos pentru un politician să facă o lege “cu adresă”, pentru un singur om sau pentru un grup de oameni. Acest mod de a legifera, “după contextul politic” şi nevoia unuia sau a altuia, ne-a adus în poziţia de a avea astăzi de zece ori mai multe legi prin Parlament decât ar fi cazul. Şi apoi spunem că Parlamentul trebuie să aibă o cameră pentru a fi mai eficient.
Părerea mea despre domnia voastră şi domnul Voinescu se deteriorează pe zi ce trece… Păcat, chiar mă bucuram şi aveam speranţe că reprezentanţi partea de viitor a PDL. Acum nu mai sunt atât de sigur.
Interviu Radio Romania Actualitati - Partea 2
Interviu Radio Romania Actualitati – Partea 3
@ Monica Macovei
Doamnă deputat,
Pentru că am fost asigurat că citiţi aceste comentarii, sunt absolut convins că sunteţi direct interesantă să oferiţi un răspuns exact care să închidă gura oricui. Vă asigur că vă voi promova răspunsul pe blogul meu care este un pic mai sus pe Zelist şi vă asigură o promovare mai bună.
Vă rog să ţineţi seama că eu nu sunt jurist şi nici nu apar la TV, dar, aşa “după ureche”, parcă parcă înţeleg un pic altfel justiţia şi principiile juridice referitoare la aplicarea legii penale în timp. De aceea am rugămintea la dumneavoastră, sau la oricine altcineva care are studii solide de doctrina dreptului, să-mi lămurească ce şi unde greşesc.
Să o luăm pe rând.
Codul Penal spune aşa:
Art. 10. – Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare.
Al doilea principiu este enunţat de Art. 12:
Art. 12. – Retroactivitatea legii penale
Legea penala nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevazute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranţă şi a masurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede masuri de siguranţă sau masuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.
Un sub-punct al aceluiaşi principiu este articolul următor:
Art. 13. – Aplicarea legii penale mai favorabile
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii pană la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilă.
Când legea anterioara este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penală nouă nu se mai aplică.
Următorul principiu, al ultractivităţii legii penale este enunţat de art. 16:
Art. 16. – Aplicarea legii penale temporare
Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Tranziţia implică deci problema… “ce lege aplicăm?”
- legea penală veche (şi aici avem teoria ultraactivităţii)
- legea penală nouă (şi aici avem teoria retroactivităţii)
- legea penală mai favorabilă (art. 13).
Răspunsul este evident, după mine, mai ales că este subliniat şi de Constituţia României (art. 15, alin 2, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.), cea de a treia variantă.
Acum să vedem ce susţineţi dumneavoastră (şi, încă o dată, pentru mine nu are nici o importanţă ce au făcut Suedezii, sau orice alt stat, pentru că nu funcţionăm după sistemul instituţional sudez, german, italian, francez… pardon Franţa nu este în listă…).
Dumneavoastră spuneţi că iniţiativa dumneavoastră, o dată ce se transformă în Legea X/2011 privind modificarea şi completarea Codului penal are efecte asupra unei infracţiuni din trecut într-un mod defavorabil, mărind termenul prescripţiei.
Cu ajutorul celor ce le-am spus mai sus… cum anume aţi ajuns la această concluzie? Unde anume se spune aşa ceva. Încă o dată, vă rog foarte mult, pe principii şi concluzii româneşti, pentru că cei din alte ţări au alte constituţii, alt sistem legislativ… nu operează la noi în ţară.
Observaţia mea este că:
- Legea X/2011, care va reglementa această iniţiativă legislativă, “se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare”. Or infracţiunea este anterioară, în concluzie aş spune că ea nu se aplică vis-a-vis de această infracţiune. Din moment ce nu se aplică infracţiunii respective, nu se poate aplica nici efectelor infracţiunii.
Dacă legea aceasta se poate aplica unei infracţiuni de acum 20 de ani, practic legea care creşte pedeapsa penală pentru o infracţiune ar trebui automat să prelungească pedeapsa penală pentru cei care se află în curs de efectuare a pedepsei.
Vă mulţumesc anticipat pentru lămuriri.
Mai multi elevi de la Liceul Agricol din Smeeni, judetul Buzãu, au fost obligati sã adune pet-uri de la groapa de gunoi din comunã.
MS Office (Word, Excel, PowerPoint), Outlook, Internet
Partidul Democrat
La intrebarea unui deputat privind intentia opozitiei de a-l suspenda din functie, presedintele a replicat: "Nu am nevoie sa ma apere partidul. In cazul in care voi fi suspendat, voi candida si voi castiga. Stelele partidului stau ascunse in transee si nu ies sa nu cumva sa le treaca glontul pe la ureche. Partidul e aparat public doar de Visan din ce am vazut eu".
