02 September 2009

Asomarea răspunderii


Nu am greşit, intenţionat am spus asomare.

A ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi.

ARTICOLUL 114 - Angajarea raspunderii Guvernului
(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata in conditiile articolului 113.
(3) Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.
(4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face in sedinta comuna a celor doua Camere.
(Constituţia României)

Problema este, din punctul meu de vedere, că domnul Boc pare că vrea să asomeze răspunderea şi nu să-şi asume răspunderea, de parcă România ar fi pe punctul de a fi eutanasiată. Cele trei proiecte menite să dea bărbăţie actualului Guvern PDL-PSD sunt extrem de controversate. Dată fiind prezenţa importantă a controversei, apare o dilemă, ori Parlamentul tace mâlc şi atunci este evident că parlamentarii sunt absolut rupţi de reprezentarea pe care ar trebui să o aibă (nu poate exista un consens la nivelul parlamentului cât timp societatea trăieşte, în dezbaterea aceloraşi probleme, o controversă importantă), ori Parlamentul vorbeşte şi trece o moţiune de cenzură care ne lasă fără Guvern într-un moment foarte, foarte complicat, criză + alegeri prezidenţiale. Provocarea acestei alternative este, din partea domnului Boc, cel puţin o inabilitate politică, oricare ar fi justificarea gestului său.

Noi cetăţenii trăim în mijlocul unui război politic care nu ne aparţine şi care nu poate avea decât învinşi sau morţi... învinşi ei, morţi noi.

http://www.tate.org.uk/images/cms/12572w_goya_disasterswarplate39.jpg
(Francisco José de Goya y Lucientes - Planşa 39 din Dezastrele Războiului 1810-1820, sursa: http://www.tate.org.uk/tateetc/issue8/goya.htm)

10 comments:

ion adrian said...

S-o faca odata, ca de 20 de ani orice lucru important a fost torpilat si temporizat in stil pur ipocrit comunist de nenorocitii votati de noi intr-o sinistra tampenie.Ingrijorarile tale fac parte din aceiasi categori de zvarcoliri ptr care nu te inteleg.
Oricum sunt de n ori mai bune dacat ce exista azi caci implica noi concepte si pot fi si de acum cand va fi nevoie inbunatatite, spiritul, fundamentele corecte fiind deja puse.

ion adrian said...

PS Comunistii si toate jigodiile, spera ca daca reusesc temporizarea si daca cumva Basescu nu se alege sau chiar si asa, fiind lasat cu un guvern minoritar , ca anticipate nu vor dori si se va bloca totulptr niste ani. Chiar nu vezi asta sau si tu faci parte din acesta tabara in mod asumat si intelegand bine ce faci?

E cam ca in situatia din 22 decembrie sa fi pus un guvern Dascalescu sau sa-l mai fi lasat asa cateva zile in plus pe Ceausescu.

Bibliotecaru said...

Nu mă înţelegeţi pentru că am alt punct de vedere. Din punctul meu de vedere, produsul "comunist" (comunist între ghilimele pentru că de fapt este vorba despre o dictatură oligarhică), adică micul dictator cu funcţie de partid, are astăzi alt nume, dar acelaşi tip de gândire şi acelaşi tip de acţiune precum primii secretari ai PCR.

Concepţia anti-democratică a pătruns în toate partidele, în toate structurile politice, în toate structurile statului, numai că acum se numesc altfel, mai occidental. Ce mă încălzeşte pe mine mesajul de condamnare a comunismului recitat de Preşedintele României în faţa Parlamentului dacă astăzi preşedintele se crede tot în vârful soluţiilor instituţionale şi continuă să se priceapă de la pepenii din Dăbuleni până la calea optimă a educaţiei. Ce-mi foloseşte dacă există un partid care se defineşte ca fiind de drepta şi are de fapt acţiuni de partid comunist, ocolind democraţia şi cea mai democrată dintre instituţii (cea mai democrată nu înseamnă însă că este şi democrată), anume Parlamentul României. Vă amintiţi discursul PD-L când acuza PNL că dă prea multe OUG-uri? Ce fac ei acum? Nici nu mai ştiu de când nu a mai trecut o lege normală prin parlament... Cu ce să mă convingă pe mine principalii candidaţi la preşedinţia României, cei trei magnifici, că sunt anti-comunişti când se porcăiesc în cea mai cruntă politică a dosarelor de cadre?

Domnia voastră nu înţelegeţi ce spun eu pentru că eu spun că şi anti-comuniştii, dizidenţii de pe vremea lui Ceauşescu, sunt produşi ai societăţii socialiste şi gândesc în continuare comunist, oligarhic-piramidal, dictatorial, chiar dacă discursul lor condamnă comunismul.

După moartea lui Stalin a fost un puternic curent anti-Stalin. Credeţi că acest discurs anti-Stalin a însemnat că stalinism a murit? Dimpotrivă, s-a rafinat printr-un limbaj de lemn. Doar discursul şi raţiunea, dorinţa de schimbare şi efortul de a se schimba... nu pot duce la modificarea caracterelor definitorii. Cât timp nu se schimbă baza gândirii, gândirea elaborată este tributară elementelor de bază. Dacă domnul Traian Băsescu era cu adevărat anti-comunist (adică un adept al democraţiei), nici silit nu ar fi acceptat rolul de preşedinte-jucător, în nici un caz nu ar fi încălcat sistemul instituţional depăşindu-şi atribuţiile, sub nici o formă nu s-ar fi băgat peste Guvern. Domnia sa, domnul Boc, Guvernul PD-L, sunt mai vizibili pe blogul meu pentru că sunt în vârf, la putere. Pe vremea când la putere era Guvernul Tăriceanu, el era în vârful postărilor mele în locul domnului Boc şi PNL-ul era mai criticat decât PD-L-ul.

Am observat mesajul pe care îl tot repetaţi despre mine pe blogul doamnei Udrea şi mă uimeşte de fiecare dată această concepţie. Am redus foarte mult comentariile mele blogul doamnei Udrea pe vremea alegerilor parlamentare (ultimele zile) tocmai ca să nu se zică că manipulez, am plecat de tot şi pe vremea alegerilor euro-parlamentare, acum am părăsit din timp blogul pentru a nu se spune că manipulez alegerile prezidenţiale... cum poate spune cineva că manipulez când fac tot ce este omeneşte posibil să mă limitez la a-mi expune punctul de vedere. Dumneavoastră de ce aveţi voie să vă expuneţi punctele de vedere, fără a vă autoacuza că manipulaţi pe cineva, şi eu nu? Doar pentru că sunteţi pro Traian Băsescu, asta vă face deosebit?

Aceasta înseamnă "comunismul" despre care vorbesc eu, aceasta este dictatura... Opusul acestei dictaturi înseamnă respectul pentru punctul de vedere al celuilalt în limitele respectării instituţionale şi a cutumelor sociale. Aceasta este calea pe care o promovez eu. Dacă vreţi să promovaţi dictatura, dacă vreţi să promovaţi "comunismul" mascat, dacă vreţi să promovaţi oligarhia, oricărui partid ar aparţine ea... puteţi face ce vreţi, eu vă respect acest drept, dar am rugămintea să nu mă acuzaţi tocmai pe mine că vreau să manipulez, pentru că eu nu voi accepta niciodată dictatura politică pentru a câştiga un anumit personaj sau un anumit partid, cu atât mai mult nu voi accepta dictatura pentru a fi pe placul cuiva.

ion adrian said...

Biblio,
Inainte de a discuta despre niste idei eu ma uit la vectorii care-i poarta si pe cele mimate si pe cele ascunse dupa respectiva mima.
Si deci eu cam stiu ce hram democratic poarta cei 322.
In acelasi timp vad un pachet de legi care in mod cer erau asteptate de 20 de ani si ptr ca nimeni nu si le-a asumat nu s-au facut si faptul ca nu este totul atat de democratoid cat vrei tu desi este perfect legal si constitutional si daca sunt cu adevarat proaste si retrograde sa darame coalitia PSD -PNL guvernul , coalitie care evident ca exista nu putem avea vre-o indioala, dar care nu este o coalitie in binele tarii ci doar anti basescu si orice sprijin ar putea avea acesta.
Deci dupa ce rezolvam cu aceste persoane si nu ideologii imbacsite de mentalitatea ceausista, totalitara, ipocrit si in fals democratica, mafiota si cu drag de infractionalitate intr-un cuvand de fapt fara de lege accept sa-ti bag inseama filozofiile politice elevate. Pana atunci si acestea cu voia, cu stiinta sau fara stiinta ta si astea tot din arsenalul raului pentru Romania si pentru mine, sunt ele.
Nu toti gandesc comunist sunt unul la mie sau laece mii care au inteles ciuma rosie si care s-au dezvoltat liber de ea si impotriva ei. Probabil ca din aceste rara avis fac si eu parte, de aceea si recunosc mediul comistoid caci pestele poate constata aereul doar daca iese din apa eu sunt in alt mediu decat cel acvatic si deci ii vad perfect pe cei diferiti.

In rest esti liber sa crezi cum vrei si ce vrei tu si sa si actionezi in sensul credintelor tale.

Bibliotecaru said...

@ ion adrian
Simple vorbe de propagandă...
"Legi aşteptate de 20 de ani". Incorect, acum 20 de ani era un funcţie această lege a salarizării unice, doar nu aţi uitat acest lucru.

Se insistă să se angajeze răspunderea pe proiectul Legii privind salarizarea unică deşi este evident că negocierea Guvern-Sindicate încă nu s-a terminat, de fapt nu a ajuns nici într-o formă apropiată de final. Gogoriţa cu FMI ne obligă nu este nici ea adevărată, termenul FMI este 31 octombrie, deci ar mai fi o lună şi jumătate în care s-ar mai putea negocia pentru a nu se face totul în pripă. Fără acordul părţilor, această lege nu face nici cât o ceapă degerată, în secunda doi sindicatele vor fi în stradă. În plus, nici la ora aceasta GUVERNUL NU ŞTIE TEXTUL EXACT AL PROIECTULUI.

Privitor la Proiectul pentru Educaţie, este o altă gogoriţă, pentru că legea nu se poate aplica mai devreme de "la anul pe vremea asta", pentru că a început anul şcoalar. Se vede cu ochiul liber că dezbaterea în educaţie este departe de a fi terminată. Un astfel de proiect este esenţial să lucreze pe cel puţin 20 de ani ca să dea rezultate, altfel instabilitate a fost şi până acum şi rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu mai vorbesc că personal cred că toate cele trei variante sunt greşite pentru că punctul de gravitaţie sunt profesorii şi nu absolvenţii. În plus, nici la ora aceasta GUVERNUL NU ŞTIE TEXTUL EXACT AL PROIECTULUI.

În sfârşit, reforma agenţiilor guvernamentale se face în pripă fără a analiza nici măcar superficial rolul funcţional al fiecărui om în parte. Pentru a reuşi o restructurare eficientă şi fără sincope, este necesară o analiză la nivel de element, astfel încât să se elimine excesul, să se asigure necesitatea, să poate fi reconfigurate mecanismele birocraţiei. Reforma în acest domeniu se face fără a faci nici măcar o minimă schimbare în mecanismele birocraţiei, nu s-a eliminat nici o semnătură sau ştampilă, nu s-au modificat legile din aval astfel încât să permită restructurarea, absolut nimic. Ca şi cum ai face cuiva transplant de cord înainte de a avea şi cele mai elementare cunoştinţe de medicină. De cele mai multe ori, restructurarea duce la complicaţii suplimentare în loc de simplificare tocmai pentru că se face după ureche şi nu în urma unui studiu de funcţionalitate. În plus, nici la ora aceasta nu ştim dacă GUVERNUL ştie sau NU ŞTIE TEXTUL EXACT AL PROIECTULUI.

Care este rostul exact al acestei angajări a răspunderi din partea guvernului? Nu poate fi decât o singură raţiune, aceea de a provoca PSD.

Personal pe mine puţin mă interesează ce vrea fiecare dintre partide, mă interesează ca va fi de ales între un scandal de care nu avem nevoie în acest moment sau trei proiecte proaste care vor rămâne în cârca noastră. Dincolo de faptul că România pierde sigur, pe mine nu mă interesează cine câştigă şi cine pierde dintre politicieni. Nu mor eu de grija lor. Este absolut evident că politicii nu-i pasă de noi, este absolut evident că lor nu le pasă să facă democraţia să lucreze în România...

Spuneţi că nu toţi gândesc comunist (încă o dată, înţeleg prin "comunist" dictatură, anti-democraţie, nu doctrina), sunt de acord dar vă repet, nimeni dintre cei care nu şi-au schimbat noţiunile de bază ale gândirii nu a renunţat decât formal la gândirea totalitară, în profunzime gândesc exact la fel doar că terminologia este schimbată, după cum şi comuniştii vorbeau despre puterea proletară dar se visau chiaburi cu vile şi servitori. Nu vă amăgiţi că sunteţi special, cât timp susţineţi un preşedinte totalitar şi un partid totalitar (şi aici nu contează numele şi partidul). Vreţi să ieşiţi din această gândire, aruncaţi tot ce aţi învăţat până acum, luaţi-o de la început, pas cu pas, şi gândiţi în termeni de democraţie. Părerea mea şi sfatul meu.

ion adrian said...

Biblio,
Ai tu oare reteta absoluta a democratiei?
O are cineva?Si atunci cine este el?
Esti si tu precum Florin Iaru un poet megaloman si imbacsit cu prejudecati corecte politic?

Bibliotecaru said...

Cu toţi avem reţeta absolută a democraţiei. Ea este înscrisă foarte clar în Constituţie, nu trebuieşte reinventată de fiecare dată, trebuie doar respectată şi atunci când eşti în Guvern, în Preşedinţie, în Parlament, în Judecătorie, în organismul numit Opinie Publică şi interesul tău este non-democratic. Cu toţi cunoaştem foarte bine principiile şi mecanismele democraţiei, numai că le contorsionăm atunci când nu ne convin precum porcii din Ferma Animalelor şi avem puterea (autoritatea) de a face asta. Caragiale spunea:
EFIMIŢA (cu chef): Ei! soro! parcă ziceai că nu e voie de la poliţie să se dea cu pistoale în oraş ?
LEONIDA (sigur): Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliţia în persoană...

rocada said...

Nu doar Ei ci si noi am ramas comunisti. Doar sub comunism sau dictatura exista atat "tacere"-lipsa de reactie. Lumea bombane pe la colturi si se agita pe blog-uri fiecare in felul sau, dar mai ales fiecare individual. Democratia este sau nu este, nu vine sau nu trebuie asteptata doar "de sus" asa cum facem noi. Trebuie pastrata sau castigata. Suntem comunisti pana la piele si habar nu avem sau cum ar trebui sa arate "o politica" desi toti facem politica sau ne dam cu parerea. Ma dau si eu cu pararea: s-a intrecut orice limita si nimic din ce se intampla in Romania, mai ales in utlima vreme, nu are legatura cu politica. Este furt, haos institutional si dictatura pe fata. Interesele, orice s-ar intelege prin acestea si oriunde pe glob sunt limitate ori la anumite procente, ori la anumite organisme, ori la anumite functii si in orice cay la un anumit numar de persoane(sau grupuri)dintrun stat. La noi coruptia, nerespectarea legilor, lipsa principiilor si slaba educatie sunt generalizate(pe verticala, pe orizontala si in mai toate mediile).
Ce rost mai are sa vorbim de stanga, dreapta, centru, de platforme, de lideri(lideri in ce domeniu?) cand avem de-a face efectiv cu un mediu (politic?) infractional de-a dreptul?

Bibliotecaru said...

@ rocada

Sunt perfect de acord cu ceea ce spuneţi cu o singură nuanţă, nu aş spune "comunism", ci "totalitarism". În lupta politică de la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, s-a administrat cu grijă ideea unui antagonism al conceptelor politice subjugând conceptele filosofice ideii unui contrar de opinie non-negociabil. Iată cum nazismul avea absolut toate caracteristicele pe care astăzi le clasificăm sub umbrela "comunistoidă" deşi nazismul era declarat anti-comunist.

Formal şi instituţional, România este o democraţie modernă, superioară chiar multor state europene cu tradiţie democratică, tocmai prin echilibrul celor trei puteri mediate de funcţia prezidenţială. La nivelul realităţii, democraţia nu este determinată univoc de sistemul instituţional în frunte cu Constituţia României, ci mai ales de mentalitatea şi conştiinţa fiecăruia dintre noi. Aparent partidele politice construiesc în România o dictatură care susţine cei 100 de politicieni care apar frecvent la TV, în frunte cu preşedintele, oameni care au construit această dictatură în afara instituţiilor scrise, un schelet para-instituţional determinat de caracterul de cutumă, rezultând un sistem aflat în contradicţie majoră cu democraţia şi comportamentul democratic. În realitate tortura totalitară nu poate fi impusă decât prin aprobarea şi comportamentul celor peste un milion de membri de partid, dar şi prin lipsa de iniţiativă a celor apolitici.

Este deci adevărat, toţi suntem vinovaţi.

ion adrian said...

Mai bine sa fim alaturi de Doru Maries care face cu sens greva foamei si noi nu spunem nimic despre asta.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.