24 September 2009

Oiţa europeană nu mai este năzdrăvană şi ciobanul european nu mai este ortoman


România este reprezentată în Parlamentul European de un specialist al ciobănitului. Deşi chiar aş vrea să ştiu părerea domnului Gigi Becali, nu mi-a ajuns la ureche o luare de poziţie a domniei sale. Mi-a ajuns în schimb la urechi poziţia unui alt euro-parlamentar român, membru al Comisiei de agricultură a Parlamentului European.

Bruxelles, 22 septembrie 2009

Eurodeputata PSD Daciana Sarbu, membra a Comisiei de agricultura a Parlamentului European (AGRI), a adresat marti o intrebare scrisa Comisiei Europene privind criza din sectorul ovinelor, solicitand executivului comunitar detalii privind masurile destinate sprijinirii mai consistente a crescatorilor de oi.

http://www.webphoto.ro/evenimente/foto-evenimente/daciana-sarbu1.jpg

(sursa foto: http://www.webphoto.ro/evenimente/carte-de-dragoste.php#)

In acest an sectorul agricol ovin cunoaste cel mai insemnat recul din istoria Uniunii Europene, inregistrandu-se o scadere cu 4% a numarului de oi. Un studiu cerut de Parlamentul European releva faptul ca, in tari precum Spania, Franta si Irlanda se preconizeaza o scadere a productiei de carne ovina, de pana la 8-10% in anul 2015″, se arata in intrebarea scrisa.

Avand in vedere faptul ca importul nu reprezinta cea mai buna solutie pentru suplinirea nevoii de carne, deputata europeana considera ca este nevoie se acorde un sprijin mai consistent crescatorilor de ovine autohtoni, “mai ales pentru ca standardele de calitate si siguranta alimentara a produselor de origine ovina produse in UE sunt net superioare celor importate”.

Daciana Sarbu intreaba in acest context Comisia Europeana care sunt masurile prevazute pentru sprijinirea mai consistenta a crescatorilor de ovine si pentru stoparea depopularii turmelor de oi. Executivul comunitar este intrebat si daca intentioneaza sa ia masuri pentru a estompa diferentele dintre ajutoarele acordate sectorului ovin si celui bovin, respectiv cele dintre culturi si pasuni”.

(sursa: http://dacianasarbu.wordpress.com/2009/09/22/criza-din-sectorul-ovinelor-adusa-in-atentia-comisiei-europene/)

Problema ridicată de doamna Daciana Sârbu este importantă pentru crescătorii de oi din România. Retrocedarea pământului, fie că este vorba despre păşune, fie că este vorba despre păduri, duce practic la dispariţia transhumanţei. Modalităţile de "închiriere" pentru izlazul comunal nu permite investiţii de lungă durată din partea exploatatorului... O parte din probleme sunt cauzate de legislaţia românească, de autorităţile româneşti şi de lipsa de voinţă politică, alte probleme sunt legate de legislaţia europeană şi de politicile europene care nu se pliază prea bine pe sistemul agricol românesc, destul de diferit de cel european. Agricultura nu poate exista într-o funcţionare armonioasă decât dacă se face o legătură între diferitele ei ramuri, ori această armonizare pare să sufere.


1 comment:

Radu Tanasescu said...

E clar ca avem probleme cu legislatia, dar va asigur ca pe pasunile mele (retrocedate bunicei mele acum ceva vreme) se petrece in continuare transhumanta cu sau fara voia mea.

Nu ca as avea eu mari pasuni si nu ca ma deranjeaza ca mai pasc pe-acolo oi si alte animale fara sa primesc vreo cotizatie de la cineva dar mi-ar place sa existe un cadru legal pentru asta si ca macar cineva sa recunoasca faptul ca intra pe proprietatea mea.

As sustine cu draga inima si transhumanta si agricultura, dar cu agricultura de exemplu am alte probleme, tot din retrocedari am mostenit si niste terenuri agricole, am o parte din ele date la o asociatie si de trei ani n-am primit nimic de-acolo. Asociatia incaseaza subventiile de la stat, iar eu nu-mi acopar nici macar impozitul platit pe teren. Bininteles ca nu-mi voi da in exploatare si restul terenurilor asociatiei, macar asa stiu ca pamantul nelucrat isi mai recapata din fertilitate si poate o sa-mi permit eu o investitie acolo la un moment dat.

Cu padurile e si mai nasol, aveam in posesia jumatate de hectar de padure, acum am jumatate de hectar de buturugi. N-am vrut sa vand padurea ca vreau sa fiu ecologist, nu vroiam sa iau bani pe masa lemnoasa, preferam sa contribui la stratul de ozon, din pacate buturugile nu au o capacitate foarte mare de absorbtie a dioxidului de carbon...

Cum retrocedarile dureaza ani de zile pentru ca inainte sa primim noi oamenii de rand ce ni se cuvine, trebuie sa baietii destepti terenurile de pe langa autostrazi sau care urmeaza a fi expropriate, inca mai am de primit un hectar de padure... stau si ma intreb cu ce ma ajuta statul Roman sa-l pastrez intreg ca sa protejez mediul... asta daca nu s-a transformat si padurea asta in buturugi, pentru ca baietii care mi-au defrisat prima padure ca sa se incalzeasca iarna n-o sa ezite s-o faca din nou.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.