23 September 2011

Un discurs istoric sau mototolit spre coşul cu gunoi


Acest discurs îmi aminteşte de cele ale seniorului Fidel Castro. Este reconfortant că cineva mai are curajul să tulbure personalitatea umflată de prea mult "nas pe sus" a aşa numitelor ţări democratice.





Nu aş merge până acolo încât să spun că-l susţin pe preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad. Nici nu aş putea pentru că face parte dintr-o lume pe care, cultural, nu o cunosc. Valorile creştine, care sunt adânc înfipte în mintea şi comportamentul nostru (iată şi spun "Nostru" plecând de la aceste valori), sunt esenţial diferite de valorile islamului, atât de puternice în cazul lor. Realizez logic faptul că la "ei" conceptul de democraţie nu are, şi nici nu cred că poate avea în viitor, înţelesul pe care îl are la noi. O eventuală democratizare a ţărilor islamului reprezintă, nu o "eliberare" de sub dictatură, ci pervertirea (cucerirea) spaţiului cultural spre valori antic-europene.

Din păcate nu am observat ca cineva să traducă acest "discurs jignitor" şi în limba română. Nu pot vedea prea mult din fişierele youtube pentru că mi se încălzeşte sistemul informatic extrem de vechi, însă nu pot să nu spun că nu sunt de acord cu...

"Atentatele din 11 septembrie 2001 nu au fost decât un pretext pentru intervenţiile militare din Irak şi Afganistan"

Faptul că acestui domn, cunoscut pentru discursurile sale, aproape că i se ia microfonul de la gură, faptul că anumiţi reprezentanţi ai statelor occidentale se retrag de îndată ce cineva "îi jigneşte"... mă face să mă îndoiesc de capacitatea lor de a funcţiona într-o societate democratică. Din păcate democraţia a ajuns mai mult o etichetă, o prefăcătorie, o minciună uneori... decât deziderat.

Oricât de jignitor ar fi Mahmoud Ahmadinejad, la Adunarea Generală a ONU are exact aceleaşi drepturi ca orice participant. Dacă aş fi participat la această adunare, oricât m-a fi jignit cineva, nu numai că nu aş fi plecat din sală, dar probabil că nu i-aş fi purtat pică. Reacţiile mass-media la adresa acestui discurs... nici nu ştiu să le calific.

Este trist că trăim într-o lume dominată de furii hormonale.

8 comments:

Anonymous said...

Nu intelegi nimic domnule , nu-i asa?

Pai si discursurile lui Traian de acum 6 erau comestibile , delicioase pentru multi dintre dumneavoastra, asa ce insemna ca ar fi trebuit sa fie traduse in literatura universala?

Observ ca ratiunea joaca feste tuturor!


Discursul este doar pentru naivi domnule, in Iranul acestui presedinte inca esti condamnat daca te barbieresti zilnic iar femeile inca sunt omorate cu pietre, si asta in ciuda exploziei atomo-industriale, sau a discursului pe care dumneata il admiri!

Bibliotecaru said...

Faptul că cineva este condamnat în orice fel, oricât de crud, cum ar fi prin lapidare, este un element al culturii. Poate că sunt naiv şi nu înţeleg nimic, dar măcar atât înţeleg că nu pot să măsor construcţia lor culturală cu ajutorul construcţiei mele culturale. Eu nu pot să-i condamn uman că ei respectă valorile Vechiului Testament pe care eu, creştin, care teoretic ar trebui să am cultural aceiaşi rădăcină a Vechiului Testament, nu le respect pe motiv că la noi a venit direct Noul Testament, religia iubirii.

Chestiunea este că aceste lucruri, incompatibile cu cultura creştină, la ei sunt manifestări conform legii şi moralei, deci nu este putem vorbi de un abuz.

Faptul că lumea "civilizată", începând cu SUA şi terminând cu România, dacă vreţi, îşi calcă în picioare propriile principii, propriile reguli, reprezintă un abuz, o încălcare a legii şi moralei.

Dacă citiţi declaraţia drepturilor omului
LINK
veţi vedea că vârful bastionului democraţiei, Statele Unite ale Americii, încalcă practic toate prevederile acestei declaraţii plecând de la motivul combaterii terorismului. Nu vi se pare ceva anormal?

Mai ţineţi minte de ce a început conflictul din Afganistan?

Dacă aţi uitat, puteţi căuta pe wikipedia veţi găsi acestă informaţie:
Războiului din Afganistan a început pe 7 octombrie 2001 când a fost începută Operaţiunea Enduring Freedom (OEF) de armata SUA împreună cu armata britanică, ca răspuns la atacurile asupra SUA de la 11 septembrie 2001.

De fapt o vânătoare a liderului Al Qaeda. Miile de morţi afgani erau un tribut adus turnurilor gemene. Logica democraţie americane este "Suspectăm pe Osama că ar fi organizat 9/11, le omorâm atunci şi noi de 10 ori mai mulţi oameni". Tot în numele combaterii terorismului au intrat şi în Irak, în Libia şi probabil că şi Iranul este la un pas de a fi invadat. De ce? Încă îl mai caută pe Osama? În afară de a lovi cu cuvintele de la tribună, ce anume a făcut Iranul Statelor Unite? Ce anume a făcut Libia atacatorilor săi, în special Franţei şi Statelor Unite. Cu ce diferă invazia sovietică din 1945 în statele europene de invazia SUA în ţările arabe?

Eu nu admir discursul liderului Iranian şi, dacă citiţi mai sus, veţi vedea că nici măcar nu am reuşit să intru în posesia lui. Eu spuneam că este reconfortant să mai existe cineva în lumea asta care să aibă curajul să demaşte acţiunea anti-democratică a liderilor americani. Ce drept are SUA să năvălească peste arabi şi să le fure petrolul? Unde scrie că este normal acest lucru?

Puteţi răspunde la astfel de întrebări? Bănuiesc că nu... Oricum, este mai simplu să fiu eu un naiv care nu înţelege nimic decât să căutaţi astfel de răspunsuri.

Anonymous said...

Multi dintre pamanteni nu cunosc aceasta sintagma si poate este mai corect asa, ce inseamna pina la urma "drepturile omului" , o mare frauda o mare manipulare a oamenilor cinstiti si de nu culti care mai cred in asemenea prostie!

Anonymous said...

Asta cu furtul petrolului este ,scuza-ma . o mare prostie!

Cine mai poate jefui asa cum crede domnia voastra o tara de resurse la un asemenea nivel.

In aceasta epoca , sunt cu totul alte mijloace legale ,acorduri guvernamentale, contracte comerciale dar in nici un caz ce spui dumneata.


Daca Irakul ar fi fost jupuit , azi America nu ar nu ar fi avut nici o problema economica......
si apoi poti jefui o tara de titei ,atunci cind ai gardieni atat de profesinisti precum ARAMCO, GAZPROM,LUKOIL,TOTAL, BP,SHELL....si apoi pina la urma producatorii cei mai mari ,care fac/extrag la un loc cit tot restul lumii tot rusii si iranienii raman...si peste aceste entitati nu trece nimeni nici chiar americanii... decit daca vor riska un razboi impotriva acestora in care sa-si ia aliat China....pentru noua reimpartire a lumii!

Bibliotecaru said...

Comentaţi un pic următoarea ştire...

"Miliardarul american, Donald Trump, a declarat, într-o intervenţie telefonică la FoxNews, că SUA ar trebui „să ia jumătate din petrolul libian”, în schimbul ajutorului acordat rebelilor."

Bibliotecaru said...

dar următoarea ştire...
"Presedintele Statelor Unite are astfel ocazia de a transmite pe plan intern mesajul ca Irakul devine din ce in ce mai stabil si mai capabil sa stea pe propriile picioare. In acelasi timp insa, Bush se asigura ca exista baza pentru ca prezenta „ajutatoare" a militarilor americani sa conti-nue dupa 2008 si ca viitorul presedinte, fie el chiar si democrat, nu va fi obligat sa retraga trupele imediat. La fel de important insa, America isi asigura accesul la resursele de petrol irakiene, printr-o prevedere a intelegerii care stipuleaza ca va fi acordat un tratament preferential investitiilor americane. In afara beneficiilor economice, aceasta face ca SUA sa poata continua, in zona, promovarea politicii de „ingradire" a expansiunii influentei iraniene."

Anonymous said...

Biblio,

Comentariul este simplu,

Firma Total era "retailerul" principal al aurului negru irakian in vremurine bune ale lui Saddam ,acum Trump se sa spuna si el ...dar sa regrete ca firma Total s-a repozitionat in contra-partida in Libya!

Bibliotecaru said...

Mai exact, Total E&P Iraq 18,75% din consorţiu, operatorul PetroChina 37,5%. partnerii Petronas Carigali Sdn. Bhd. 18.75% şi State Partner South Oil Company 25%.

Nu despre asta este vorba. Socoteala financiară este următoarea:

http://www.auburn.edu/~thomph1/iraq.htm

Acesta este adevăratul motiv al războiului din Iraq.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.