Împreună pentru obiective noi - Raportul preşedintelui UDMR, Markó Béla, prezentat la al 9-lea Congres al UDMR2009. 4. 25.Onorat Congres!
Au trecut doar doi ani de la ultimul nostru congres, dar neîndoios aceasta a fost cea mai dinamică perioadă în viaţa Uniunii noastre. Aş putea spune că a fost şi proba de încercare a maturităţii noastre. Nu a unuia sau altuia dintre noi, ci a tuturor. Îndrăznesc să afirm că Uniunea Democrată Maghiară din România a trecut cu succes această probă, ne-am păstrat valorile fundamentale, am ajuns mai aproape de ţelurile noastre, iar unde a fost nevoie de schimbare, am ştiut s-o înfăptuim. Nutresc încrederea că şi Dumneavoastră vedeţi lucrurile în acest fel şi că gândim la fel atât despre păstrarea valorilor cât şi despre necesitatea schimbărilor permanente.
De ce cred că aceşti doi ani au constituit proba de încercare a Uniunii noastre? Că doar o continuă probă de încercare au fost pentru noi cei nouăsprezece ani care au trecut începând de la martie 1990 din Târgu Mureş, până la Memorandumul înaintat Consiliului Europei în 1993, iar apoi la asumarea răspunderii guvernării în 1996, şi aşa mai departe! Sunt, toate, pietre de hotar importante pe drumul parcurs: noua lege a învăţământului, noua lege a administraţiei publice, modificarea Constituţiei, Statuia Libertăţii, restituirea pădurilor, pământurilor şi imobilelor, şcolile noi, învăţământul universitar în limba maghiară. Rezultate, şi alături de ele, desigur, şi neîmpliniri, şi multe planuri nerealizate. Dar pe fond, politica maghiară din România de până acum se caracterizează prin evoluţie constantă, mai rapidă sau mai înceată, pe drumul ales.
Nu constituie excepţie de la aceasta nici cei doi ani din urmă. Ba mai mult, în viaţa administraţiilor noastre locale aceasta a fost cea mai spectaculoasă, cea mai rodnică perioadă, în care experienţa de până atunci a guvernării s-a maturizat şi, bazându-ne pe această experienţă, am putut înfăptui planuri importante. Primarii, viceprimarii, liderii consiliilor judeţene, pot relata câte drumuri, poduri, trotuare, grădiniţe, şcoli, reţele de apă, săli de sport, case de cultură dovedesc aceste schimbări.
Totuşi, aceşti ani au fost, în acelaşi timp, şi anii noştri cei mai dificili. Aceasta a fost proba independenţei noastre. A fost proba unităţii noastre. Şi este şi azi, în continuare, proba determinării noastre. Independenţă, unitate, determinare în urmărirea scopurilor. Aceste trei calităţi le-am fi putut pierde, dar le-am păstrat, cu eforturi comune.
1. (despre independenţa noastră)
Când comunitatea maghiară din România a decis că doreşte să-şi schimbe situaţia prin mijloace politice, foarte curând a trebuit să înţelegem că pentru aceasta este necesar să ne găsim aliaţi în sfera politică românească, pornind de la adevărul matematic simplu că din şapte la sută singuri nu putem face peste cincizeci la sută. Dar foarte repede a devenit limpede că deşi UDMR se defineşte pe sine ca formaţie politică de centru-dreapta, trebuie să ne căutăm parteneri de coaliţie în principal nu pe baze ideologice, ci punctul de pornire al închegării unei alianţe poate fi doar interesul reciproc, respectiv abordarea deschisă a relaţiilor româno-maghiare şi respingerea naţionalismului extremist. Noi suntem apţi pentru o coaliţie de guvernare cu partidele româneşti, dar o astfel de coaliţie nu poate presupune nicidecum renunţarea, nici măcar parţială la independenţa noastră. În toţi aceşti ani am avut mereu de ales, chiar şi în sensul strict al cuvântului, între independenţă şi abandon, iar această alegere a însemnat, uneori, şi renunţarea la beneficiile politice de moment, dar astfel ne-am putut păstra şansa unui viitor de mai largă perspectivă. O astfel de decizie a fost, în opinia mea, recenta asumare, deloc nedureroasă, a condiţiei de opoziţie, în locul unui „blid de linte” oferit unui chibiţ de rangul doi. Şi asta o spun eu, considerat un politician pragmatic, aşa cum mă consider eu însumi, dar ştiu, de asemenea, că cel care îşi oferă sprijinul pe nimic, aceluia şi cu alt prilej i se va oferi un preţ de nimic. Gândirea în perspectivă nu contravine pragmatismului.
Dar nu doar învăţămintele neogocierilor vizând coaliţia de guvernare mă fac să afirm că în vremea din urmă ne-am păstrat, ba chiar ne-am consolidat independenţa, una din cele mai importante valori ale noastre. Avertismentul l-a constituit, pentru noi toţi, referendumul din 2007 privind suspendarea preşedintelui. Atunci a trebuit să ne dăm seama că alăturându-ne unei decizii proaste a altor partide – nu motivele, ci concluziile au fost proaste –, renunţând la politica autonomă, putem lesne pierde sprijinul propriei noastre comunităţi. Or pentru noi autonomia nu poate fi un slogan demagogic, ca pentru alţii, noi plănuim o societate maghiară autonomă în România, şi promovăm, deja în prezent, o politică maghiară autonomă şi în Parlamentul României sau în administraţiile locale. Eu însumi am avut de ales, după doi ani şi jumătate de activitate ca viceprim-ministru, dacă e bine s-o continui, întărind în continuare eficienţa participării la guvernare a UDMR, sau să muncesc mai departe numai ca preşedinte al Uniunii. Nu alţii m-au pus în faţa unei astfel de dileme, eu însumi am ajuns să-mi pun această întrebare. Afirm şi acum, că a fost o decizie care a implicat şi pierderi, dar a fost o alegere bună, deoarece această decizie a întărit independenţa noastră. Ea ne-a arătat că activitatea de guvernare – ca orice mandat de răspundere – poate fi întreruptă, dar independenţa, autonomia noastră nu poate slăbi. Dar cu ce mi-aş putea ilustra spusele, ce beneficiu principial-ideologic aduce întărirea independenţei noastre, acea situaţie specială că avem, din când în când, aliaţi români, însă – ne place, nu ne place – noi ţinem în primul rând la propria noastră alianţă cu propria noastră comunitate maghiară? Aş putea ilustra toate acestea cu Kosovo. Da, cu Kosovo. Nu a fost uşor, în 2008, când Kosovo şi-a declarat independenţa, să ne întoarcem împotriva opiniei unanime a partidelor româneşti, şi să ne pronunţăm pentru constituirea, în regiunea Balcanilor, a unui stat nou. N-a fost uşor, dar a fost inevitabil, fiindcă ştiam că dreptatea e de partea nosatră, deoarece acolo unde convieţuirea paşnică, demnă nu mai e, în niciun chip, posibilă, trebuie să te separi. Noi nu vrem bineînţeles – nici nu am putea – să ne separăm de România, dar dreptul deciziei autonome, despre Kosovo sau despre orice altă chestiune importantă, ni-l susţinem. Când am votat în chestiunea Kosovo, noi ne-am gândit, în fapt, la propria noastră comunitate, dar nu aşa cum şi-au închipuit românii. Şi paradoxul situaţiei este că, în convingerea mea, şi românii au votat aşa cum au votat, fiindcă s-au gândit, de asemenea, la noi, la maghiari. În România, deocamdată, tot de noi este vorba şi atunci când, în aparenţă, se vorbeşte despre cu totul altceva. Kosovo, a fost aşadar, o mare provocare pentru noi. Ar fi fost mai uşor să nici nu fi fost acolo, ar fi fost mai uşor să ne fi abţinut, aşa cum unii au şi propus-o, şi cel mai greu a fost să votăm împotriva hotărârii parlamentului, pentru Kosovo. Dar aceasta a fost soluţia corectă. Noi suntem o organizaţie gata de compromisuri – mulţi ne-o şi reproşează –, mergem înainte şi încet, dacă repede chiar nu se poate, dar în probleme de principiu nu facem compromisuri. Autonomia trebuie nu doar afirmată, stimaţi colegi, ci şi aplicată, acolo unde este posibil. Şi chiar şi azi ea se poate aplica în multe feluri, şi în parlamentul român şi în administraţiile locale, nu doar mâine, nu doar cândva. Iată de ce consider ca bun exemplu poziţia noastră în problema Kosovo şi apreciez poziţia parlamentarilor noştri ori de câte ori îşi exprimă o poziţie autonomă, proprie. Noi căutăm colaborarea şi la Bruxelles cu colegii români, dar când nu suntem de aceeaşi părere, urmăm calea noastră. Ceea ce convenim atât acasă cât şi în afara ţării, respectăm, dar de pe drumul nostru propriu nu ne lăsăm abătuţi. Relaţiile româno-maghiare le putem soluţiona, sunt convins de asta, numai ca parteneri egali, căci şi ţelul însuşi este acesta: a face din cele două naţiuni partenere egale, chiar şi în acele situaţii când una este majoritară, iar celalaltă minoritară. Într-o situaţie nouă, într-o Uniune Europeană nouă, fără frontiere, este şi mai important să se respecte acest principiu fundamental. Fiindcă acolo deja nu frontierele, ci legile comune sunt chemate să apere identitatea fiecăruia.
2. (despre unitatea noastră)
Alături de autonomia noastră o altă valoare care a trecut proba este unitatea politică. Chiar nu aş spune, de fapt, că am trecut proba, ci că am reuşit să ieşim dintr-o relativă divizare şi am reuşit să închegăm sau să întărim solidaritatea maghiară. De o divizare extremă nu a fost vorba nicio clipă – de aceea s-a şi putut tergiversa-amâna realizarea acordului – dar este incontestabil că în 2007 UDMR a pierdut din susţinere, şi am privit alegerile europarlamentare din toamna acelui an cu reală îngrijorare. În vara anului 2007 am încercat pentru a doua oară – după toamna lui 2006 – să ajungem la un acord cu grupările politice din afara Uniunii, dar în ultimul moment ele nu au reuşit să se înţelegă între ele, şi astfel nu au putut ajunge la o înţelegere nici cu noi. Atunci s-a văzut, destul de clar, că de fapt este vorba de două feluri de opoziţii: cu cei care urmăresc acelaşi ţel cu noi, dar au altă concepţie privind unul sau altul din mijloacele de utilizat, şi pun accente în mod diferit în sistemul de relaţii Transilvania-Bucureşti-Budapesta-Bruxelles, cu ei, deci, putem cădea de acord, dar cu cei puţini, care în loc de a se confrunta cu politicienii români, vor să lupte cu UDMR, respectiv unicul lor scop este – cine ştie din ce motiv – să ne slăbească, în mod firesc înţelegerea este imposibilă.
În toamna lui 2007 am pornit separat în alegerile pentru Parlamentul European, dar faţă de situaţia din primăvară-vară, un semn al creşterii lente l-a constituit deja faptul că electoratul maghiar s-a mobilizat mai bine decât alegătorii români, şi ca urmare, au intrat în PE doi candidaţi ai UDMR şi un candidat independent. Acest rezultat ne-a dat tuturor puterea de a continua construcţia, în mod treptat, şi să recucerim şi susţinerea pierdută în perioada anterioară.
În iunie 2008, Partidul Civic Maghiar, recent înregistrat după o campanie de strângere a semnăturilor de mai mulţi ani, a câştigat, faţă de cele 85% ale UDMR, un procent de 15% din voturile maghiarilor în întreaga Transilvania. UDMR şi-a repetat, practic, performanţa obţinută cu patru ani în urmă, avem 184 primari, respectiv azi chiar mai mulţi, fiindcă câţiva independenţi au revenit la noi. Numărul consilierilor noştri judeţeni şi locali trece de 2200, iar în patru judeţe – în Covasna, Harghita, Mureş şi Satu Mare – candidaţii noştri au ajuns prin alegere directă în fruntea judeţelor. Dintre cei patru preşedinţi judeţeni, trei au venit în UDMR – mai demult sau mai recent – din mişcarea de tineret. În mai multe oraşe sau comune, unde nu suntem majoritari, au fost aleşi, din nou, primari UDMR, de pildă în Satu Mare, Reghin sau Jimbolia. În urma alegerilor locale am obţinut din nou o putere pe care trebuie s-o valorificăm la maximum, mai ales acum, când suntem în opoziţie. Cele 15% ale Partidului Civic Maghiar aparţin tot UDMR-ului: dar ca o critică, fireşte! Nu alţii au câştigat, ci noi am pierdut în aceste locuri. În zadar au beneficiat, în aceşti ani, de sprijin guvernamental prioritar oraşele Târgu Secuiesc sau Gheorgheni, de pildă, dacă într-unul din ele primarul UDMR, care altminteri a muncit bine, s-a îndepărtat complet de cetăţenii propriei urbe – sau cel puţin aceştia aşa au simţit – şi pe deasupra şi-a asumat UDMR-ul mai mult de formă şi numai când a fost nevoit, iar în celălalt oraş primarului i s-au scurs banii printre degete, el nefiind în stare să ducă nimic la bun sfârşit. La urma urmei ambii şi-au meritat sancţiunea, însă comunitatea maghiară nu a meritat să-şi pună pe umeri edili PCM-işti fără sprijin politic şi lipsiţi de experienţă pentru a pedepsi astfel funcţionari UDMR aroganţi sau incapabili. Să fie aceasta învăţătură de minte pentru noi toţi!
Bazaţi pe rezultatele alegerilor locale am iniţiat, din nou, negocieri cu Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania şi cu Partidul Civic Maghiar, cu intenţia ca într-o coaliţie internă, sub semnul Lalelei, dar pe o listă comună, să pornim în alegerile parlamentare din toamnă. Nici de această dată nu am reuşit să ne impunem propunerea, şi în final am pornit la alegerile din noiembrie în condiţiile în care Partidul Civic Maghiar nu s-a mai angajat în competiţie – ceea ce pe noi nu ne-a întristat deloc, fireşte –, ci au susţinut, în şase colegii, candidaţi independenţi, împotriva noastră. Au eşuat însă ruşinos în toate cazurile, nereuşind nici măcar să se apropie de numărul de voturi obţinut de candidaţii noştri.
UDMR a obţinut acelaşi procentaj ca în 2004, cu alte cuvinte şi după patru ani grei şi-a păstrat neştirbită susţinerea din partea întregii comunităţi maghiare: avem în prezent 22 de deputaţi şi 9 senatori în Parlamentul României. Este meritul Dumneavoastră comun, stimaţi delegaţi, care munciţi în UDMR, pentru UDMR, pentru comunitatea maghiară, şi desigur toate acestea se datorează, în principal, alegătorilor maghiari, voinţei lor de unitate.
Cred că acesta a fost momentul în care UDMR a putut simţi în jurul ei susţinerea deplină, şi am fi putut considera că nu mai este nevoie nici măcar de negocieri cu cei care caută afirmarea în politică în afara Uniunii – şi implicit în contra Uniunii. Putea fi şi momentul înfumurării. N-a fost, pentru că noi ştim să învăţăm din propriile greşeli, şi suntem capabili de schimbare, dispuşi să schimbăm când este necesar. Mulţi s-au mirat – de ambele părţi ale baricadei – de ce, tocmai acum, această disponibilitate de negocieri? Pentru că noi avem nevoie de unitate deplină, de solidaritate deplină, chiar dacă mulţi se află aici, în interiorul Uniunii, şi relativ puţini, în afară. Şi tocmai poziţia noastră puternică a făcut posibil să şi cedăm în favoarea partenerului de negocieri, fiindcă acest lucru nu ne-a slăbit, dimpotrivă, a continuat să ne întărească. Sau, în orice caz, a fortificat şansele politicii maghiare din România. Încheierea unui astfel de acord a fost posibilă, recunosc, numai considerând Uniunea noastră ca fiind ea însăşi un instrument, în ideea că avem un scop comun important: să construim un viitor maghiar trainic în România, şi în primul rând în Transilvania. UDMR este pur şi simplu un instrument, la fel şi unitatea politică, cel mai important instrument pe care îl avem. Dacă altfel nu, ne putem da seama de asta gândindu-ne numai la câţi şi câţi încearcă să spargă, să discrediteze, să nimicească această organizaţie. Eu spun că atât timp cât suntem incomozi pentru alţii, nu avem probleme. Până atunci putem fi mândri de această uniune a noastră.
Acordul încheiat cu Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania şi semnat de mine şi de László Tőkés, dacă va funcţiona şi pe termen lung – şi eu cred în asta –, nu garantează numai succesul în alegerile europarlamentare, dar prin înfiinţarea Forumului de Coordonare Maghiar din Transilvania, poate constitui un instrument eficient pentru armonizarea obiectivelor strategice – de pildă a proiectelor de autonomie –, dar şi pentru soluţionarea unor probleme concrete, ivite pe parcurs, cum a fost recent la Satu Mare, unde am făcut un important pas spre reglementarea situaţiei Liceului Kölcsey.
3. (despre obiective)
Autonomie şi unitate: la urma urmei şi acestea sunt, în parte sau pe de-a-ntregul, doar instrumente. Dar cum stăm cu determinarea? Ce obiective fixăm UDMR-ului în situaţia actuală? Ce dorim să realizăm? Am încheiat cu succes un ciclu de guvernare, şi după marginalizarea de peste optzeci de ani ca minoritari, când nu am avut nici posibilitatea de a privi măcar în mecanismul conducerii statului, comunitatea maghiară din România are acum, din nou, o pătură de conducători care ştie cum funcţionează statul român şi se pricepe la guvernare. Dacă azi ar fi să guvernăm singuri, am putea-o face, ba probabil chiar mai bine decât alţii. În consecinţă, răspunsul la întrebarea care este ţelul nostru ar putea fi de la sine înţeles: să guvernăm, să sprijinim administraţiile noastre locale, să accelerăm descentralizarea, să contribuim la reorganizarea profundă a administraţiei publice. Aşa e, şi asta face parte din obiectivele noastre. Mai curând sau mai târziu vom guverna din nou, dar nu cu oricine, şi nu cu orice preţ.
Fapt e că am îndeplinit numeroase sarcini importante, utile, în executiv: ministerul dezvoltării teritoriului a devenit principalul sprijin al administraţiilor locale, comunicaţiile au devenit mai eficiente, în protecţia mediului poziţia noastră s-a afirmat chiar şi într-o chestiune atât de complexă cum este Roşia Montana, distribuţia fondurilor UE a devenit mai transparentă, şi concomitent s-a dezvoltat şi sistemul instituţional maghiar, liceul maghiar din Deva a căpătat statut stabil, au luat fiinţă şcoli maghiare la Cehu Silvaniei şi Turda, a fost acreditată Universitatea Creştină Partium şi este pe cale de a fi acreditată Universitatea Sapientia, iar la Cluj a luat fiinţă Institutul Minorităţilor.
Ne-am înţeles bine cu partenerii noştri liberali, lucru pe care trebuie să-l apreciem şi ulterior, în schimb procesul de descentralizare s-a poticnit, deoarece în această chestiune nu am ajuns cu adevărat la un acord comun.
Poate fi un scop, într-adevăr, şi continuarea activităţii de guvernare. Dar a trebuit să ne dăm seama că, tocmai ca urmare a eşecului negocierilor din coaliţie, noi trebuie să tindem la o situaţie în care chiar dacă nu va fi indiferent, dar nici nu va fi vital din punctul de vedere al comunităţii maghiare să fim permanent la guvernare. Din poziţia de formaţiune de opoziţie trebuie să ne gândim şi la asta, la aceasta m-am referit când am afirmat că, pe lângă independenţă şi unitate, avem nevoie şi de determinare.
Vor fi unii care vor spune: strugurii sunt acri! Cu alte cuvinte că ne facem o ideologie din faptul că, după 12 ani, din nou nu suntem la guvernare şi încercăm să explicăm că nici nu e, acesta, cel mai important lucru. Numai că eu chiar consider că este timpul să facem ordine între priorităţile noastre şi să spunem, din nou, limpede, încotro mergem. S-a încheiat o epocă, acele două decenii care au creat, în domeniul drepturilor de folosire a limbii şi al dreptului la învăţământ, o situaţia cu totul nouă în România, şi am reuşit să consolidăm aceasta prin prevederi constituţionale. Am parcurs un drum foarte lung până am ajuns aici. La asta trebuie să mai adăugăm faptul că acum administraţiile locale au puteri şi bugete reale, chiar dacă nu în măsură suficientă şi chiar dacă deocamdată nu putem vorbi nici de autonomie locală reală.
Ca organizaţie maghiară de reprezentare şi apărare a intereselor, astăzi ne pasc două pericole. Unul din pericole constă în faptul că întrucât cadrul juridic creat până în prezent nu este nici pe departe suficient, nici nu încercăm, eventual, să ne folosim de reglementările existente. Or reglementările în vigoare în domeniul drepturilor minoritare şi al administraţiei publice oferă, şi azi, foarte multe posibilităţi pe care încă nu le-am exploatat pe deplin. Bilingvismul nu se aplică în totalitate nici în administraţiile locale unde avem dreptul legal; temându-ne de antipatia judecătorilor şi procurorilor, nu forţăm utilizarea limbii maghiare în justiţie – şi este destul de greu să convingi de asta un impricinat maghiar care are temeri legate de soluţia finală în cazul său –; în învăţământ vorbim mult despre predarea necorespunzătoare a limbii române, dar chiar şi acolo, unde legea există deja, în clasele elementare, abia acum specialiştii noştri au elaborat programe de învăţământ mai bune şi poate vor apărea şi manualele mai bune. Cât de mult ezită părinţi şi profesori, deopotrivă, când ar fi necesară o acţiune univocă pentru salvarea unei şcoli, a unei clase! Nu este suficient să cucerim nişte drepturi, ele trebuiesc şi menţinute în viaţă, căci altfel se atrofiază. Ca muşchii pe care nu-i folosim vreme îndelungată! Şi în administraţiile locale trebuie să mergem până la limita cadrului constituţional şi nu trebuie să permitem ca prefectul să se amestece în toate. Astăzi numeroşi prefecţi se comportă precum primii secretari de judeţ de odinioară. Prefecţii, stimaţi primari şi consilieri în administraţia locală, nu vă sunt şefi, şi trebuie să-i puneţi la punct ori de câte ori încearcă să-şi depăşească atribuţiile.
Nu avem încă, nici pe departe, suficiente drepturi. Dar asta nu poate fi un motiv pentru a nu face nimic. Căci azi, repet, acesta e unul din pericolele care ne ameninţă.
Celălalt pericol e automulţumirea, care uneori maschează chiar scepticismul. Satisfacţia faţă de ceea ce există, mulţumirea că în fond am dobândit deja ce se putea, şi de aici mai departe nu mai putem avansa. Eu în asta văd pericolul mai mare, în această automulţumire care ascunde lipsa noastră de curaj. Fiindcă majoritatea intelectualilor noştri, a societăţii noastre civile, a pedagogilor, clerului, administraţiilor locale uzează de posibilităţi, mulţi dintre ei încearcă chiar să lărgească şi cadrul existent. Însă consider ca o problemă mult mai generală faptul că am învăţat să lucrăm cu folos, să guvernăm şi să administrăm, dar între timp am uitat să visăm. Unii tot aduc vorba de autonomie, obosiţi şi blazaţi, dar nu toţi cred în ea. A venit la noi, aproape pe neobservate, şi Uniunea Europeană, azi trecem graniţa cu buletinul, iar mâine-poimâine nici de buletin nu va mai fi nevoie, dar despre Europa comună tot nu avem o viziune reală, nu avem idee cum ar trebui ea să fie în viitor. Aşteptăm şi din partea Ungariei niscaiva sprijin, mai ales financiar, dar parcă am renunţat să stoarcem din partea partidelor de acolo un consens activ faţă de noi.
Onorat Congres!
Să „luăm exemplu” de la politicianul cu ale cărui concepţii, de altfel, de multe ori, nu suntem de acord. Mă refer la şeful statului. El vrea necontenit să schimbe sistemul actual, sau cel puţin asta spune, şi nu consideră ca perenă, dată pentru totdeauna, actuala organizare statală. Vrea să schimbe totul, de la sistemul electoral la democraţia parlamentară. E adevărat, nu totdeauna în sensul în care am dori şi noi, ci adesea într-unul contrar.
Dar noi de ce n-am dori să umblăm la tot ce nu ne place? De ce nu am vrea şi noi să reformăm statul român, să regândim întreaga administraţie publică, să scoatem din Constituţie definiţia de stat naţional, să dăm un statut nou limbilor minoritare şi regionale, să impunem cu adevărat limba maghiară ca limbă oficială pe plan regional, să construim sistemul autonomiilor locale şi regionale la nivelul întregii ţări – nu doar în Ţinutul Secuiesc, dar acolo căutând autonomiei o formă specială –, să transferăm majoritatea deciziilor economice şi de dezvoltare infrastructurală de la Bucureşti în regiunile reorganizate, să descentralizăm în mod semnificativ cultura, învăţământul, protecţia mediului, să garantăm prin lege prezenţa proporţională a reprezentanţilor comunităţii maghiare în toate instituţiile importante! Că acest din urmă obiectiv contravine profesionalismului? Despre asta să vorbim atunci când se va dovedi că sunt prea mulţi maghiari în funcţii de conducere. Dar suntem încă deosebit de departe de asta.
Dreptul de a visa, de a proiecta, de a regândi totul în mod radical nu trebuie cerut nimănui, trebuie doar să-l exercităm, pur şi simplu. Cât am tot ocolit chestiunea dublei cetăţenii la vremea respectivă ca nu cumva să tulburăm pacea sufletească a românilor, şi iată că acum şeful statului ridică acut posibilitatea acordării cetăţeniei române unui milion de moldoveni. De altfel eu consider deosebit de problematică această chestiune şi nici nu sunt de acord cu ea, fiindcă în opinia mea, nu aceasta este cheia soluţionării relaţiilor româno-moldave, dar iată că, dintr-odată, se vorbeşte despre asta. Degeaba măturăm totul sub covor, căci mai devreme sau mai târziu aceste probleme ne vor covârşi. Am convingerea că România în trecut a abordat greşit chestiunea Republicii Moldova, nu a pus accent adecvat pe ea nici în relaţiile cu Rusia, şi acum lucrurile se răzbună. Chiar dacă nu există vreo analogie, aşa cum nu a existat nici în cazul Kosovo, aceste învăţăminte trebuie trase şi cu privire la relaţiile româno-ungare. Noi trebuie să încercăm să dăm răspunsuri clare, limpezi, sau cel puţin să ridicăm aceste probleme cu acuitate şi claritate.
Cuvântul apăsat îşi are locul şi într-o Europă ezitantă. Noi dorim să edificăm nu Europa statelor naţionale, ci o Europă a regiunilor, în care statele nu dispar, dar însemnătatea lor va fi mult mai mică decât în prezent. După cum considerăm absurd că o parte a statelor membre este dispusă să cedeze atribuţii Bruxelles-ului – deci „în sus” –, dar aceleaşi state nu sunt dispuse să se gândească să asigure „în jos”, regiunilor, în general, sau în mod special comunităţilor etnice, unităţilor administrative de altă limbă, de altă majoritate, autonomie teritorială. Şi problema Ţinutului Secuiesc nu face decât să îngroaşe ceea ce se umflă sub covor, încât încetul cu încetul nici nu se mai poate călca pe acest covor, de câte probleme au tot fost măturate sub el. Pentru Uniunea Europeană această chestiune este incomodă, iar pentru România neplăcută, dar unui milion şi jumătate de maghiari, după drepturi individuale trebuie să li se acorde şi drepturi colective! Aşa cum sistemul electoral a putut fi schimbat în România, se mai pot modifica multe, fundamental chiar. Pentru aceasta am propus – şi propunem – partidelor româneşti un pact etnic care, pe lângă consolidarea drepturilor existente deja, prevede elaborarea şi aplicarea în comun a unor soluţii noi. Nici noi, nici românii nu pot fi interesaţi în întoarcerea istoriei. Or dacă între noi nu există colaborare, lucrul acesta se poate întâmpla foarte uşor, dovadă fiind ceea ce se întâmplă în Slovacia sau în Ucraina. Noi suntem solidari cu maghiarii din Slovacia şi din Ucraina Carpatică, cu toţi maghiarii minoritari, şi suntem solidari cu toate celelalte comunităţi minoritare. De fapt nici situaţia noastră aici, în România, nu este aceeaşi în toate zonele, şi tocmai de aceea trebuie să avem o grijă deosebită faţă de cei care trăiesc în diasporă, inclusiv faţă de ceangăi.
Onorat Congres!
Nu am avut intenţia de a face un bilanţ complet privind tot ce s-a întâmplat cu noi în ultimii doi ani, sau al realizărilor noastre din aceşti ani. Mă gândesc că în luările de cuvânt vor fi spuse multe lucruri pe care eu nu le-am amintit. Aş dori, mai ales, să căutăm împreună răspunsul la cum putem merge mai departe, cum vom putea, în munca noastră cotidiană, să facem faţă şi obligaţiei de a visa – adică de a planifica strategic. Dar maghiarii obişnuiţi aşteaptă din partea noastră răspunsuri nu doar legate de „cioara de pe gard” ci şi de „vrabia din mână”. Noi trebuie să ne asumăm şi provocările prezentului, pentru că ni le-am asumat şi pe acestea, toate: pensii, salarii, locuri de muncă, subvenţii agricole. Şi acestea constituie preocuparea noastră.
Dar maghiarii obişnuiţi aşteaptă din partea noastră şi să acţionăm independent, aşa cum am făcut-o, de exemplu, în 14 şi 15 martie anul acesta. Fiindcă datoria noastră este să planificăm viitorul politic al comunităţii maghiare şi de a lupta, zi de zi, pentru drepturile decizionale colective. Sunt importante drumurile, reţelele de apă, dar este important şi dreptul ca pe pământul nostru natal, mai devreme sau mai târziu, să putem decide noi înşine privind acest pământ natal. Dar pentru asta trebuie să ne perfecţionăm permanent şi mijloacele, fiindcă altfel se tocesc în mâinile noastre şi cele mai bune unelte. Aşa este şi cu UDMR, principalul nostru instrument politic. Eu însumi consider ca principală îndatorire a mea, în următoarea perioadă, să continuăm procesul de întinerire în această uniune, şi totodată să-i ţinem alături de noi şi pe cei care au luptat cu folos împreună cu noi şi au acumulat pricepere şi experienţă. Este nevoie de continuitate, dar nu trebuie să ne temem de schimbări, şi este neîndoielnic că trebuie să continuăm reforma internă. Aşa cum o altă importantă obligaţie a mea – a noastră! – este să facem totul pentru menţinerea solidarităţii maghiare, solidaritate pe care numai UDMR o poate închega: să întindem mâna tuturor celor care vor să lucreze împreună cu noi.
În curând organizaţia noastră va împlini douăzeci de ani, stimaţi colegi, dragi prieteni! O uniune politică atât de trainică, de stabilă, de puternică nu a existat în România în aceste două decenii. Poate nici în Bazinul Carpatic. Este sigur că am şi greşit de multe ori, şi în ultimii ani, trebuie să ne formulăm şi propria critică, dar în acelaşi timp merită să fim şi mândri pentru această performanţă.
Să avem grijă şi în continuare de această uniune!
Mulţumesc pentru atenţie!
Discursul preşedintelui executiv, Kelemen Hunor la al 9-lea Congres al UDMR2009. 4. 25.Doamnelor şi domnilor, stimaţi invitaţi, participanţi la congres, dragi prieteni!
Politicianul, ocupant al unor poziţii de conducere în viaţa publică, este nevoit să răspundă la nenumărate întrebări, să se confrunte cu nenumărate dileme zi de zi. În rândul acestora, se numără şi cea a modalităţii în care putem aduce servicii comunităţii care ne-a onorat cu încrederea sa.
Răspunsul este mult mai greu de găsit pentru un politician reprezentând o minoritate, decât pentru reprezentantul majorităţii. Greutatea se datorează unor condiţii şi împrejurări cu care reprezentantul majorităţii se confruntă rar sau chiar deloc.
Dragi prieteni! Vă împărtăşesc o dilemă cu care mă lupt de multă vreme. Problema este una aproape nemuritoare – mai ales că mulţi lucrează la crearea unor aparenţe care să demonstreze că şi această problemă are forţa de a divide politica maghiară din Transilvania.
Şi mă refer la contrastul ipotetic al politizării pragmatice şi simbolice.
Aş putea spune că este vorba de a te întreba: ce este mai important, politica pragmatică sau cea simbolică, adică drumul asfaltat sau utilizarea limbii materne? Pe care îl alegem? Care ar fi primordial?
Am reuşit să rezolv dilema în clipa în care mi-am dat seama că întrebarea este eronată.
Şi n-ai cum să dai un răspuns bun la o întrebare greşită.
Pentru că, dragi prieteni, problema nu este cea a caracterului pragmatic sau simbolic al deciziilor sau actelor noastre politice.
Problema este dacă munca noastră reprezintă interesele oamenilor maghiari sau nu, iar dilema reală este dacă politica noastră oferă soluţii pentru problemele oamenilor maghiari sau nu.
Prin urmare răspunsul nu poate fi decât unul: politica noastră trebuie să fie legată de om.
În centrul politicii noastre se află omul maghiar, comunitatea maghiară.
Politica noastră trebuie să se axeze pe dorinţele şi aşteptările maghiarilor din Transilvania. Obiectivul şi interesul comunităţii trebuie să fie obiectivul şi interesul nostru. Fie acel lucru o cauză simbolică sau pragmatică.
Doamnelor şi domnilor! Vremurile se schimbă şi cu ele se schimbă provocările şi aşteptările. Nu ne putem permite să pierdem din vedere cauzele etniei noastre, cauzele strâns legate de identitatea noastră. Dar în aceeaşi măsură trebuie să ne ocupăm şi de probleme care nu au o identitate etnică.
Trebuie să muncim zi de zi pentru utilizarea neîngrădită a limbii noastre materne.
Nu doar în familie sau la şcoli, ci şi în rezolvarea problemelor cotidiene – în instituţii, spitale, chiar şi la tribunal.
Trebuie să muncim zi de zi pentru recunoaşterea limbii maghiare ca limbă oficială la nivel local şi regional.
Perioada trecută a demonstrat că trebuie să depunem efort zilnic pentru păstrarea grădiniţelor şi şcolilor cu predare în limba maghiară.
Totodată însă trebuie să asigurăm copiilor noştri o educaţie competitivă şi de bună calitate.
Noi muncim pentru ca oamenii maghiari să trăiască mai bine, să primească salarii decente pentru o muncă decentă, pentru ca întreprinderile maghiare să supravieţuiască şi să asigure noi locuri de muncă.
Stimaţi participanţi! Nici autonomia teritorială, nici cea culturală nu o vom obţine printr-un miracol – ci prin efort comun şi muncă coordonată.
Noi trebuie să muncim pentru ca statutul de maghiar din România să nu prezinte dezavantaj.
Vom crea împreună, dragi prieteni, un viitor care să permită o manifestare decentă a existenţei noastre umane şi etnice, care să permită existenţa unor oameni maghiari de succes şi a unei comunităţi maghiare puternice.
Doamnelor şi domnilor! Cea mai importantă sarcină şi responsabilitate ce ne revine acum este să redăm oamenilor crezul.
Să le dăm speranţa schimbării, a unei vieţi mai bune, a realizării unor planuri, speranţa că putem păstra valorile moştenite şi le putem lăsa moştenire copiilor noştri.
Ştiu că toate aceste năzuinţe întâmpină greutăţi. Ştiu însă, şi o ştim cu toţii, aici, în această încăpere, că în vremuri grele precum cele pe care le trăim, cel mai important lucru este să menţinem credinţa şi speranţa vie. Pentru că în asemenea momente comunitatea tinde să se destrame, să renunţe la valorile sale, să uite de obiectivele urmărite şi să se concentreze doar asupra supravieţuirii de la o zi la alta.
Doamnelor şi domnilor, dragi prieteni!
UDMR s-a structurat pe un principiu specific al autorităţii locale şi funcţionează şi în momentul de faţă conform acestui principiu. Deciziile locale se iau la nivelul organizaţiilor locale, iar cele judeţene la nivel judeţean
Însă pe lângă luarea deciziilor, în aceeaşi măsură trebuie să ne asumăm răspunderea.
Atât la bine, cât şi la greu.
În acest fel lucrează principiul autorităţii locale iar munca noastră devine echitabilă.
Noi, în Prezidiul Executiv, am ţinut cont de acest principiu şi până în prezent, iar când spun că din când în când trebuie să reconstruim organizaţiile noastre, mă refer la implementarea acestuia.
Dacă în munca noastră ne ghidăm la modul cel mai strict după acest principiu al luării deciziilor şi asumării răspunderii, atunci va fi imposibil să formulăm întrebări greşite la care să nu mai găsim răspunsul.
Dragi prieteni! Dacă reuşim să ascultăm vocea comunităţii maghiare şi să ne orientăm după interesele acesteia, atunci vom găsi răspunsuri potrivite pentru întrebările noastre corecte.
Discursul direct este singura cale accesibilă.
Astfel vom putea reda speranţa celor care se bazează pe noi, ne tratează cu încredere şi aşteaptă ajutor din partea noastră.
Eu cred în toate acestea. În calitatea mea de preşedinte executiv, de deputat parlamentar voi acţiona în acest sens şi în continuare.
(sursa: http://www.udmr.ro/)
Discursul primului-ministru Emil Boc la Congresul UDMR
/…/ în prima calitate de prim-ministru al Guvernului României şi în cea de-a doua calitate, de preşedinte al PD-L, partid partener al UDMR-ului în cadrul PPE, în aceeaşi familie din care facem parte şi să sperăm că, în urma alegerilor din iunie 2009, prin contribuţia pe care atât PD-L, cât şi UDMR o vor aduce la familia popular-europeană, vom menţine conducerea Parlamentului European şi a Comisiei Europene.
În ceea ce priveşte însă o altă calitate de suflet - şi profit de acest fapt, că sunt la Cluj, să mulţumesc partenerilor şi colegilor de la UDMR, cu care în 2004 am început pe un drum la care mulţi nu credeau că vom reuşi - am reuşit împreună să schimbăm faţa acestui oraş, să facem din Cluj-Napoca un oraş de referinţă în România şi în Europa, prin cultivarea valorilor comune, a caracterului multicultural şi a faptului că românii şi maghiarii ştiu să fie la ei acasă şi să se înţeleagă şi să dea dovadă că pot face din comunitatea lor una dintre cele mai performante posibile. Din acest punct de vedere, mă încearcă, evident, o nostalgie ori de câte ori sunt la Cluj şi mă bucură faptul să văd că astăzi, aşa cum spunea şi domnul viceprimar, suntem în prezenţa unor situaţii pe care probabil cu zece ani în urmă nici măcar nu ne-am fi putut gândi. Fostul primar, actual primar, care este în sală, actualul viceprimar, preşedintele României, primul-ministru, liderii partidelor parlamentare, în acelaşi loc, într-un loc care în trecut era măcinat de tensiuni interetnice, într-un loc care marchează succesul democraţiei româneşti, prin capacitatea noastră - şi aici iarăşi îl citez pe domnul preşedinte Markó Béla, prin capacitatea de a sta împreună la masă, de a discuta şi de a găsi cele mai bune soluţii.
Poate nu le-am rezolvat pe toate – şi sunt de acord cu acest lucru - dar avem voinţa şi capacitatea de a le rezolva şi acest lucru cred eu că este cel mai important şi poate cel mai important mesaj pe care Clujul îl dă astăzi, prin congresul dumneavoastră, românilor şi tuturor acelora care guvernează în Europa.
În calitate de prim-ministru, vreau să vă asigur de acelaşi parteneriat corect. Parteneriat corect, în calitate de partid de opoziţie - ştiu ce înseamnă opoziţia parlamentară şi de aceea, prin acţiunea guvernamentală pe care o întreprindem, vreau să vă asigurăm în continuare de o relaţie firească între un partid aflat la putere şi o guvernare care exercită prerogativele în România şi un partid de opoziţie. De asemenea, vreau să vă asigur de un parteneriat corect în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi a cadrului de manifestare a minorităţilor naţionale. România a făcut progrese însemnate şi ele pot fi materializate şi sunt vizibile încă din textul Constituţiei. Avem obligaţia să menţinem acest cadru de manifestare a minorităţilor naţionale şi, de asemenea, Guvernul va merge mai departe şi va încerca, acolo unde este posibil, să extindă şi să lărgească acest cadru de manifestare. Asta înseamnă o comportare europeană, o înţelegere a timpului prezent, o înţelegere a faptului că întotdeauna este loc de mai bine, iar acest loc de mai bine trebuie însă să fie produsul negocierii, a discuţiilor şi a respectării cadrului constituţional şi a reglementărilor europene.
Vreau să vă asigur, de asemenea, că, prin politica pe care actualul guvern, fondat pe parteneriatul PD-L - PSD, o realizează în domeniul altor probleme de natură economică şi socială, nu am făcut şi nu vom face niciodată niciun fel de discriminare în alocarea resurselor publice, cu privire la componenta etnică şi, din acest punct de vedere, toate regiunile României vor beneficia de susţinere investiţională pentru proiectele majore ale comunităţilor locale. De aceea, atât actele pe care le-am emis până în momentul de faţă, cât şi actele pe care le vom emite, vor ţine cont, pe de-o parte, de faptul că investiţiile reprezintă o prioritate majoră în acest moment în România, în condiţiile actualei crize economice, când doar printr-o investiţie publică masivă în economie, în infrastructură, putem să salvam locurile de muncă ale românilor, indiferent de etnie şi să putem oferi şansa unei economii care să-şi repornească motoarele.
Nu în ultimul rând, m-aş referi la următorul aspect: avem nevoie de sprijinul şi suportul dumneavoastră pentru ca procesul de modernizare a României să meargă mai departe. Sunt câteva domenii structurale în România care necesită rezolvări rapide din punct de vedere legislativ. Şi m-aş referi la trei dintre ele: procesul de descentralizare, legea salarizării unice şi legea unitară şi reformatoare a sistemului de pensii. Sunt reforme structurale de care România are nevoie. De aceea, vă invit să fiţi parteneri la acest demers pe care trebuie să-l facem.
În privinţa descentralizării, preşedintele României a expus foarte multe din punctele pe care aş fi dorit să le menţionez. Vreau doar să vă asigur că există această determinare a Guvernului României, să ducă până la capăt procesul de descentralizare, care să confere cu adevărat, în România, pe de o parte, prerogative reale comunităţilor locale, prerogative însoţite de o descentralizare financiară corespunzătoare şi de încheiere în România a acelui demers prin care se dau doar sarcini colectivităţilor locale şi nu şi soluţii financiare, adică, susţinere financiară pentru obiectivele pe care le au şi, cu alte cuvinte, să punem în practică principiul european al subsidiarităţii, adică de a lăsa decizia la autoritatea care este cel mai aproape de cetăţean.
În 4 mai avem, în cadrul Guvernului, finalizate actele normative care pregătesc descentralizarea, atât în domeniul educaţiei, în domeniul sănătăţii, în domeniul administraţiei publice, în domeniul agriculturii, în domeniul culturii, acte, repet, sub forma hotărârilor de guvern, a ordonanţelor de urgenţă, a proiectelor de lege, astfel încât, anul acesta, întregul pachet să fie adoptat şi unele dintre măsuri, chiar începând cu vara acestui an, să intre în vigoare, altele, care necesită bugete şi rearanjări structurale începând cu anul viitor.
Dar Guvernul are această motivaţie, după cum are aceeaşi motivaţie de a realiza o lege a salarizării unice a tuturor persoanelor care sunt plătite din bani publici în România. Ştim cu toţii că o asemenea lege este necesară, pe de o parte, pentru a reinstaura dreptatea, onestitatea, în sistemul de salarizare public. Există prea multe legi speciale, care creează prea multe categorii de privilegiaţi în sistemul salarizării publice din România. O asemenea lege ne-ar aduce la ceea ce este firesc în UE, să avem o tratare unitară a bugetarilor în România, repet, fără privilegii şi fără discriminări.
Evident, continuarea firească a unui asemenea proces este o lege unică în privinţa pensionării şi, aici, să avem aceeaşi abordare, în care toţi românii, indiferent de etnie, să se simtă egal trataţi de către autorităţile statului în ceea ce priveşte utilizarea resurselor financiare şi fiecare, pe măsura contribuţiei pe care o are, prin salariu şi prin contribuţia pe care o plăteşte din salariu la sistemul de pensii, să beneficieze de o pensie decentă, dar, repet, fără privilegii şi fără discriminări.
Sunt doar trei din actele normative importante pe care le vom avea în dezbatere parlamentară în perioada următoare şi, evident, ne-am bucura de o susţinere a unui demers în interes naţional cu privire la aceste acte normative.
S-a făcut referire aici şi la ordonanţa cu privire la serviciile deconcentrate şi vreau să ştiţi şi să vă asigur că am convingerea că manageri performanţi, capabili să îndeplinească criteriile de performanţă, există în rândul românilor din toate etniile, inclusiv, evident, în rândul românilor de etnie maghiară şi sunt convins că vor putea face faţă exigenţelor pe care această ordonanţă le induce cu privire la contractul de management şi la indicatorii de performanţă pe care trebuie să-i urmărească.
În încheiere, m-aş referi la ultima calitate, acea de preşedinte PD-L, pentru care mă aflu aici, şi anume să vă urez succes în alegerile care se vor desfăşura în luna iunie, succes în măsura în care să ne dea posibilitatea, aşa cum am spus la început, ca familia populară din România, formată din PD-L şi UDMR, să fie în măsură să dea acea contribuţie necesară Partidului Popular European, astfel încât în iulie să avem preşedintele Comisiei Europene şi majoritate în Parlamentul European din partea Partidului Popular European.
Vă mulţumesc şi vă urez succes tuturor!
(sursa: http://www.guv.ro)
COMUNICAT DE PRESÃ
(25 aprilie 2009)
REF: Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la Congresul UDMR
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat sâmbătă, 25 aprilie a.c., la Cluj Napoca, la lucrările Congresului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.
Vă prezentăm integral discursul susţinut de şeful statului cu această ocazie:
"Bună ziua, bine v-am găsit.
În modul cel mai sincer vă mărturisesc că regret faptul că nu pot vorbi în ambele limbi, dar am convingerea că domnul viceprimar a asigurat o translaţie corectă. Ţin să vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o, de a participa la cel de-al IX-lea congres al UDMR-ului. Aşa cum am mai spus-o, ca şef al statului, voi da curs oricărei invitaţii la orice partid, în mod deosebit la partidele parlamentare.
Primul mesaj pe care aş avrea să-l dau UDMR-ului astăzi este un mesaj de mulţumire. Un mesaj de mulţumire pentru echilibrul pe care l-a introdus în viaţa politică şi pentru contribuţia excepţională pe care a avut-o la înţelegerea problematicii minorităţilor în general, şi la înţelegerea problematicii minorităţii maghiare, în special. Probabil fără UDMR ca partid parlamentar adesea am fi fost în situatia să greşim. Contribuţia UDMR a fost cea care s-a constituit într-un ghid de multe ori pentru celelalte partide parlamentare asupra modului în care trebuie abordată problematica minorităţilor. Punctele de vedere cu privire la tratamentul pentru minorităţi nu diferă foarte mult. Avem doar termeni pe care îi traducem diferit uneori, dar în mod categoric - şi acest lucru îl afirm în urma unor consistente discuţii cu conducerea UDMR - în ceea ce priveşte creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale, punctele noastre de vedere coincid. De prea multe ori suntem nevoiţi să constatăm că România are o administraţie nemodernizată. Sigur, am atins standardele minimal necesare intrării în Uniunea Europeană, dar trebuie să avem curaj să o spunem că statul român nu este încă un stat modern. De prea multe ori deciziile pentru comunităţi se iau departe de acestea, undeva la Bucureşti, fără ca cei pentru care se iau deciziile să ştie sau să-şi dorească multe dintre măsuri.
Din acest punct de vedere afirm aici, la congresul UDMR, că sunt un susţinător fără rezerve al unui proces rapid de descentralizare. Trebuie să constatăm că educaţia a devenit tot mai slabă din punct de vedere al calităţii. Una din motivaţii este legată de sistemul centralizat în care a fost condus procesul de educare a tinerei generaţii. Am speranţa că actualul guvern va atinge acest deziderat minimal: transferul şcolilor către administraţiile locale. Este evident că deciziile luate la nivelul ministerului, din punct de vedere al curriculei, al modul de desfăşurare al procesului de educaţie, de prea multe ori nu corespunde intereselor comunităţiilor locale. Ministerul trebuie să rămână instituţia care să controleze respectarea legii, dar să aibe o implicare minială în viaţa de zi cu zi a şcolilor. Acelaşi lucru este valabil pentru spitale, pentru ordinea publică. Ca şef al statului, îmi este greu să înţeleg de ce trebuie să mai avem direcţii agricole subordanate minsiterului, şi nu consiilor judeţene, de ce trebuie să mai avem direcţii de învăţământ, direcţii sanitare care nu au nicio legătură prin atitudine şi atribuţiuni cu viaţa de zi cu zi, cu interesele comunităţii.
Din acest motiv, doamnelor şi domnilor membri ai Uniunii, vreau să vă asigur că în mine aveţi un partizan fără rezerve al procesului de descentralizare, ca un element esenţial în creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale. Şi nu o spun ca un teoretician, ci o spun ca un fost primar. Marea deosebire între ministere şi primării este că primăriile se află tot timpul sub controlul public al comunităţii. Este mult mai preocupat de problemele de zi cu zi primarul decât ministrul, este mult mai supus controlului continuu al comunităţii primarul, consiliul local decât ministrul şi secretarii de stat. Am speranţa că până la sfârşitul anului angajamentele actualului guvern cu privire la descentralizare, la creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale se vor materializa în acţiune, şi nu în declaraţii.
De altfel, pentru că veni vorba de structuri descentralizate în teritoriu, poate că cele două partide aflate la guvernare şi prezente aici prin reprezentanţi la vârf vor mai reflecta puţin asupra proaspetei ordonanţe cu privire la unităţile descentralizate. Aş vrea să mai subliniez un lucru: interesul meu - şi nu numai al meu - pentru menţinerea identităţii etnice. Eu sunt unul dintre politicienii care cred foarte mult în faptul că minorităţile adaugă valoare unei naţiuni, minorităţile fac o ţară mai frumoasă, minorităţile fac o ţară mai puternică, atâta timp cât îşi pot păstra valorile, valorile culturale, în mod deosebit. În acelaşi timp, în ziua de astăzi, minorităţile sunt punţi de legătură cu alte ţări. Este unul din motivele pentru care dau o atenţie deosebită păstrării specificului cultural şi educaţional al minorităţilor. Din acest punct de vedere, cred că minoritatea maghiară este o minoritate care a ştiut să-şi şi ceară dreptul la păstrarea valorilor culturale ale etniei şi, aşa cum discutam cu câţiva ani în urmă, când se formase Guvernul Tăriceanu cu domnul preşedinte Markó Béla, cred că Legea autonomiei culturale este o lege care trebuie să treacă prin parlament cât de rapid. Etniile, fie că sunt maghiari, fie că sunt italieni, fie că sunt ucraineni, fie că sunt sârbi, au nevoie să aibă confortul dreptului de a-şi păstra valorile culturale, tradiţiile, dreptul de a se manifesta conform propriei lor istorii.
Aş mai face câteva observaţii legate de poziţii ale partidului dumneavoastră şi sunt observaţii sincere, dacă vreţi, păreri de om politic. Una din mizele esenţiale ale perioadei următoare este legată de, ceea ce spuneam mai înainte, procesul de descentralizare, ca un element esenţial de creştere a nivelului de autonomie. Sigur, nu putem spune că în România administraţiile locale sunt lipsite de autonomie, au o autonomie oarecare, dar procesul poate fi întârziat de abordări extreme şi nu o spun din punctul meu de vedere, dar avem obligaţia ca, reciproc, să ţinem cont unul de sensibilităţile celuilalt. Abordările care vizează elemente ce nu se încadrează în Constituţia României sunt abordări care pot frâna o etapă care acum trebuie parcursă rapid, procesul de descentralizare ca instrument de creştere a nivelului de autonomie. Am ţinut să amintesc acest lucru pentru că orice abordare care excede Constituţia nu va putea fi acceptată de instituţiile statului. De aceea, sugestia mea este să valorificăm la maxim ceea ce Constituţia ne oferă ca posibilităţi, aşa cum ea a fost votată prin referendum, acceptată de Parlament, aşa cum ea este mama legilor în România. Cred că solicitări maximale sunt elemente care întârzie sau justifică atitudini de blocare a proceselor de creştere a nivelului de autonomie a administraţiei locale, iar eu n-aş vrea să văd acest deziderat întârziat pe motivaţii lipsite de consistenţă.
Am convingerea că România poate fi mai puternică, mai eficientă, poate fi un stat modern dacă noi reuşim, fără convulsii, fără dispute sterile, să adâncim acest proces de creştere a nivelului de autonomie. Eu, pentru a mă înţelege mai bine, în momentul de faţă, ţara funcţionează cu un motor mare, care e guvernul, care le face pe toate, pretinde că le ştie pe toate şi ia măsuri legate de orice. Am convingerea că ţara ar merge mult mai bine dacă în locul acestui motor uriaş, fiecare comunitate ar fi un motoraş de dezvoltare şi asta înseamnă autonomie: punerea în slujba evoluţiei pozitive a întregului potenţial al naţiunii, constituit din potenţialul fiecărei comunităţi, fie că este mai mică sau mai mare.
O ultimă observaţie, şi aici mă duc la o zonă dragă mie, Covasna şi Harghita, o zonă în care nu simt nevoia să mă adresez oamenilor prin intermediul vreunui partid, ci mă duc şi mă întâlnesc direct cu ei, o zonă pe care o cunosc destul de bine şi aici aş constata un lucru care nu are nimic comun cu o evoluţie pozitivă a unei generaţii de tineri. Şi revin la lucruri pe care le-am mai spus, iar principalul fenomen pe care îl observ aici este lipsa de şanse care se dă copiilor din familii de etnici maghiari din mediul rural. În aceste familii se vorbeşte numai limba maghiară. Copilul care merge în clasa întâi nu poate să treacă la învăţarea limbii române aşa cum începe s-o înveţe un copil de şapte ani care provine dintr-o familie de români.
De aceea, şi aici, la congresul dumneavoastră, aş relua ceea ce am afirmat încă de anul trecut, că Ministerul Educaţiei - şi mă bucur că aici se află şi domnul prim ministru - trebuie să dea o atenţie deosebită modului în care copiii care provin din familii de maghiari, în mod deosebit, din mediul rural, în Covasna şi Harghita, pot învăţa limba română. Un copil care nu ştie bine şi limba română este un copil ale cărui şanse sunt diminuate. De aceea, procesul de învăţare a limbii române pentru copiii din Covasna şi Harghita trebuie să fie un proces căruia să i se dea o atenţie deosebită.
Nu în ultimul rând, aş sublinia investiţiile reduse din cele două judeţe, Covasna şi Harghita. Le-am discutat cu responsabilii locali, în numeroase întâlniri pe care le-am avut cu aceştia. Trebuie găsită formula ca orice fel de firmă, nu numai dacă provine din Ungaria, orice fel de firmă să fie stimulată să investească în Covasna şi Harghita. Sunt judeţe cu un potenţial extraordinar, iar oamenii din aceste două judeţe au nevoie de dezvoltare, dezvoltare care poate fi asigurată numai atunci când cei care vor să investească au libertatea şi sprijinul să o facă.
Aş încheia asigurându-vă că pentru mine, UDMR este o formaţiune politică ce trebuie respectată, o formaţiune politică ce şi-a adus o contribuţie extraordinară în procesul de democratizare al României, o formaţiune care ne-a învăţat respectul pentru minorităţi, o formaţiune politică pe care aş dori-o implicată nu numai în reprezentarea intereselor minorităţii maghiare, dar şi în reprezentarea intereselor oricărui român.
Vă mulţumesc mult."
Departamentul de Comunicare Publică
25 Aprilie 2009
(sursa: http://www.presidency.ro)
Document al Congresului al 9-lea: UNIUNEA NOASTRĂ, EUROPA NOASTRĂ
2009. 4. 27.
UNIUNEA NOASTRĂ, EUROPA NOASTRĂ
Noi, maghiarii din România, considerăm că în viitorul apropiat Uniunea Europeană – Uniunea noastră – va fi Europa regiunilor şi a comunităţilor. Va fi o Uniune susţinută cu ajutorul încrederii în propriile noastre puteri. O Uniune în cadrul căreia marea parte a naţiunii maghiare se va regăsi din nou, iar comunităţile convieţuind asemenea unor elemente de mozaic vor contribui prin tradiţiile, limba şi cultura lor specifică.
Uniunea noastră constă în aceste comunităţi multicolore, în dialog, în respect reciproc şi principiul toleranţei. Considerăm că la baza Uniunii Europene stau demnitatea umană, libertatea, democraţia, principiul statului de drept şi al respectării drepturilor omului. Europa noastră se caracterizează prin pluralism, prin siguranţa zilei de mâine, prin solidaritate şi lipsa oricărei forme de discriminare. În Europa noastră, condiţia de maghiar din România nu prezintă vre-un dezavantaj.
Ştim cu toţii, că Uniunea Europeană a ajuns în pragul unei alegeri. Eşecul constituţiei europene, întârzierea adoptării Tratatului de Reformă a Uniunii de la Lisabona şi criza economică vor accentua dezbaterile vizând viitorul Uniunii Europene.
În următorii cinci ani, cetăţenii, comunităţile, regiunile, ţările şi instituţiile Uniunii vor fi nevoiţi să decidă: cum va arăta Uniunea Europeană în care doresc să trăiască. Noi, maghiarii din România trebuie să participăm la această dezbatere. Suntem singurii în măsură să prezentăm imaginea Europei pe care ne-o dorim pentru noi şi copii noştri. Doar deputaţii noştri aleşi ne pot reprezenta valorile şi interesele.
Jean Monnet, părinte fondator al Uniunii, spunea că uniunea se realizează între oameni şi nu între state, obiectivul esenţial fiind eliminarea barierelor dintre popoarele Europei. După ce statele membre au cedat instituţiilor Unionale o parte a suveranităţii lor, s-a observat din ce în ce mai clar că statele naţionale ale secolului XX caută în zadar răspunsul la câteva întrebări esenţiale ale prezentului. Statul naţional european nu poate asigura cadre adecvate minorităţilor etnice, însă nu oferă soluţii nici pentru problemele globalizării, nici pentru consecinţele crizei economice.
Uniunea noastră reprezintă interesele cetăţenilor, ale comunităţilor şi regiunilor, respectiv ale statelor membre. Instituţiile Uniunii Europene lucrează la creşterea competitivităţii noastre, a tuturor. Uniunea noastră se axează pe realizarea societăţii bazate pe cunoaştere.
Am intrat în Uniunea Europeană de peste doi ani. Nu vrem şi nu ne putem permite să ne mulţumim cu simpla aderare. Trebuie să ne adaptăm la standardele Unionale. Trebuie să exploatăm posibilităţile oferite de piaţa unică europeană şi să captăm asistenţa Unională de care putem dispune.
Considerăm că parteneriatele la nivel de micro-regiune şi regiunile de dezvoltare constituie baza dezvoltării economice, o formă a cooperării autorităţilor locale care îmbunătăţeşte semnificativ şansele accesului la fondurile europene structurale şi coezionale. Va trebui să întărim parteneriatele micro-regionale şi să regândim regiunile de dezvoltare existente. La delimitarea noilor regiuni trebuie să se ţină cont de exigenţele dezvoltării economice a regiunii respectiv de caracteristicile etnice, culturale şi istorice ale locuitorilor. Regiunile vor prelua anumite competenţe ale administraţiei centrale şi vor dispune de corpuri de conducere desemnate prin alegeri. Considerăm că românii din Transilvania şi alte comunităţi etnice din această regiune sunt partenerii noştri strategici în reprezentarea intereselor regionale ale Transilvaniei. Programele transfrontaliere au o semnificaţie aparte în utilizarea fondurilor comunitare asigurate de instituţiile europene.
Fiind membrii ei cu drepturi depline, avem sarcina de a modela Uniunea. Susţinem transformarea politicii agrare comunitare în aşa fel încât să aibă în vedere şi interesele agricultorilor maghiari.
Europa noastră se bazează pe principiul subsidiarităţii, având elementul uman în centrul ei. Europa noastră există de dragul persoanei, al cetăţeanului european.
Trebuie să aducem Europa mai aproape de tineri, trebuie de asemenea să-i oferim tineretului şansa de a ajunge în Europa. Pentru tinerii maghiar din Transilvania Europa înseamnă libertate şi şansă. Înseamnă libertatea de a circula, şansa pentru o educaţie competitivă şi de calitate, posibilitatea aprofundării studiilor şi şansa evoluţiei individuale, a obţinerii unui loc de muncă, posibilitatea de a clădi un viitor.
Aderarea României la Uniunea Europeană a deschis noi orizonturi atât în domeniul dezvoltării societăţii de bunăstare, cât şi în privinţa garantării drepturilor minorităţilor etnice. A sosit momentul recunoaşterii comunităţii maghiare din România, cu un milion cinci sute de mii de membrii, ca element constitutiv al statului, momentul recunoaşterii limbii maghiare ca limbă oficială la nivel local şi regional. Totodată suntem convinşi că păstrarea şi continuitatea identităţii noastre etnice este garantată doar prin anumite forme de autonomie, ceea ce se poate realiza urmând exemplul bunelor practici oferite de câteva state membre ale Uniunii Europene.
Considerăm că este indispensabil ca Uniunea Europeană să ridice la rangul de principii generale practicile ţărilor şi principiile care stau la baza acestor modele de autonomie.
Formele de autonomie definite în programul nostru se armonizează cu condiţiile existenţiale specific minoritare ale maghiarilor din România, totodată se încadrează în limitele constituţionalităţii, respectiv se conformează cu modelele europene de autonomie bazate pe principiile subsidiarităţii şi a autorităţilor locale care au contribuit la crearea Europei moderne. Suntem convinşi că autonomiile comunitare dincolo de decentralizarea administrativă servesc în egală măsură şi interesele populaţiei majoritare, aşadar solicităm iniţierea unui dialog cu clasa politică şi societatea civică românească în vederea ridicării sistemului de autonomii la nivel de organizare a statului. În Uniunea Europeană vom sugera acceptarea unor norme de protecţie a minorităţii prin care buna practică a anumitor ţări europene şi diferitele modele de autonomie să devină orientative pentru fiecare stat membru.
Ce tip de autonomie, ce fel de Secuime urmărim? Urmărim o autonomie teritorială care să ofere Secuimii un cadru organizatoric unitar, furnizând deopotrivă soluţii pentru problemele caracteristice ale maghiarilor şi românilor care trăiesc în această regiune. Urmărim o Secuime care să asigure condiţii pentru crearea locurilor de muncă, pentru creşterea economică a comunităţilor locale, pentru creşterea competitivităţii lor pe piaţa unică europeană. O Secuime unde poziţiile de conducere ale instituţiilor publice să se ocupe conform proporţiilor etnice în regiune.
Ce tip de autonomie urmărim? O autonomie culturală care să garanteze autoritate locală în domeniul educaţiei şi culturii, să asigure informarea în limba maternă la toate nivelele vieţii publice. O autonomie culturală care în domeniul educaţiei în limba maghiară din România să asigure competenţe pentru păstrarea şi continuarea identităţii etnice, pentru însuşirea cunoştinţelor competitive şi accesibile tuturor. Urmărim un tip de autoritate locală culturală care să asigure pentru comunităţi minoritare în mediu inter-etnic respectiv în diasporă, în măsura proporţiilor acestor comunităţi, programe specifice în cadrul instituţiilor culturale de stat sau în subordinea autorităţilor locale.
Atâta timp, cât nu există legi reglementând autonomia culturală şi teritorială respectiv funcţionarea acestora, trebuie să creăm, în condiţiile legale şi constituţionale existente, forme instituţionale care să înlesnească dezvoltarea autonomiei.
Ce fel de guvernare urmărim? La nivelul guvernării centrale solicităm în continuare programe guvernamentale care să servească – în afara competenţelor asigurate de autonomii – nevoile economice şi sociale ale comunităţii maghiare din România. Ca garanţie a implementării acestor programe solicităm prezenţa unor persoane delegate de organizaţia maghiară de reprezentare şi protecţie a intereselor la diferite nivele apolitice ale guvernării perene, potrivit proporţiilor comunităţii noastre la nivel naţional.
În vederea acestora considerăm că este importantă realizarea unei Europe a regiunilor, în cadrul căreia valorile Uniunii Europene – ale Uniunii noastre – să se dezvolte laolată în mod armonios. Suntem conştienţi de sarcinile ce ne aşteaptă pe calea implementării conceptului nostru, suntem însă convinşi de faptul că prin cooperare, solidaritate, profesionalism şi muncă perseverentă acestea pot fi duse la bun sfârşit.
În Europa noastră, comunitatea maghiară din Transilvania, întreaga comunitate etnică maghiară din România este egală în drepturi, însemnătate şi competitivitate cu orice altă comunitate europeană.
Europa noastră este Uniunea valorilor şi a multiculturalităţii, Europa regiunilor şi a comunităţilor.
25 aprilie 2009
Cluj-Napoca
Congres UDMR: Discursul vicepreşedintelui executiv al UDMR, Péter Kovács, candidat pentru Parlamentul European2009. 4. 25.Stimate doamne şi domni, stimaţi delegaţi ai Congresului!
În urmă cu 10 ani, am intrat pentru prima dată pe uşa sediului Prezidiului Executiv din strada Republicii. Eram student, iar părul îl aveam mult mai lung. Timp de câteva luni aveam sarcina de a citi ziarele de dimineaţă, decupând articolele mai interesante, pe care le lipeam pe o coală albă de hârtie, apoi le intitulam şi catalogam. Acest proces pe atunci încă complicat îl numeam monitorizarea presei. De atunci însă şi monitorizarea presei - şi multe alte - au trecut printr-un amplu proces de schimbare. M-am schimbat şi eu la rândul meu (sau cel puţin aşa sper). În continuare merg zilnic să lucrez la acelaşi sediu din strada Rebublicii, în continuare citesc ziare, însă sarcina mea nu se mai rezumă doar la decuparea şi lipirea articolelor interesante.
Sunt mândru că lucrez în structura UDMR, iar cunoştinţele şi experienţa acumulată până în prezent în cadrul Uniunii, doresc să o aprofundez astfel încât datorită muncii mele noi tinerii să putem considera că merită să decidem în favoarea rămânerii pe pământul natal.
Prima mea experienţă europeană semnificativă a avut loc în anul 2000. Călătoream spre Danemarca. Am primit viza daneză într-o singură zi, deoarece la vremea respectivă puţini cetăţeni români călătoreau spre această ţară. Neexistând curse aeriene lowcost, eram nevoit să merg cu trenul, fiind necesar astfel să obţin şi o viză de tranzit de la Consulatul Germaniei din
Sibiu. După 30 de ore de aşteptare în stradă, am şi obţinut documentul necesar. La graniţa dintre Germania şi Danemarca trecerea frontierei a fost o pură formalitate, călătorii trebuiau doar să-şi arate paşapoartele după care vameşul mergea mai departe.
Dar când aceştia au zărit paşaportul românesc de culoare vişinie, m-au obligat să despachetez conţinutul rucsacului meu de 80 litri, verificând în detaliu fiecare din obiectele mele personale. Până şi şosetele împachetate le dădeau de banuit controlorilor. Se comportau cu mine de parcă eram un infractor. Cu alte cuvinte: a fost o experienţă negativă de care nu imi amintesc nici azi cu plăcere.
De atunci însă s-au schimbat multe. Într-o direcţie bună. Pentru noi, tineretul de azi, Europa are o cu totul altă semnificaţie decât pentru părinţii noştrii. Eu încă îmi amintesc de dulciurile aduse pe ascuns din Ungaria, de Trabant-urile est-germane. Însă pentru cei mai tineri decât mine, şi pentru cei care votează pentru prima dată în acest an, nu mai au habar despre aceste lucruri. În concepţia lor Europa nu mai reprezintă un tărâm al miturilor şi legendelor, nu mai reprezintă Canaanul intangibil. În percepţia noastră de acum Europa este mult mai concretă, reală, tangibilă.
La solicitarea şi cu sprijinul Conferinţa Tineretului Maghiar, a organizaţiilor de tineret maghiare am acceptat această nouă postură, ce reprezintă totodată şi o nouă provocare pentru mine. Mi-am asumat cu plăcere sarcina candidării deoarece am convingerea că trebuie să aducem Europa mai aproape de tineri, trebuie de asemenea să-i oferim tineretului şansa de a ajunge în Europa. Pentru tinerii maghiari din Transilvania Europa înseamnă libertate şi şansă. Înseamnă şi liberă circulaţie, şansa pentru o educaţie competitivă şi de calitate, posibilitatea aprofundării studiilor şi şansa evoluţiei individuale, a obţinerii unui loc de muncă, posibilitatea de a clădi un viitor.
Avem mult de muncit şi acasă. Avem foarte multe de făcut în privinţa lărgirii şanselor şi posibilităţilor pentru tineri. De asemenea avem multe probleme nerezolvate în domeniul învăţământului şi al dezvoltării profesionale, al posibilităţilor de obţinere a unui loc de muncă, al întemeierii şi siguranţei familiei.
Mulţi consideră că tinerii nu sunt interesaţi de politică, motiv pentru care nici nu participă la vot. Aceasta se datorează poate şi greşelii noastre, a politicului, politicienilor. Este evident faptul că abordarea tineretului, a tinerilor nu este posibilă prin organizarea a câtorva chefuri şi concerte. Interesul tinerilor pentru politică nu se va schimba de pe o zi pe alta după o campanie electorală.
Trebuie să fim permanent preocupaţi de această chestiune, menţinând mereu problema pe ordinea de zi şi oferind soluţii reale tinerilor, in special celor care sunt primii afectaţi de deciziile adoptate azi de către politicieni.
Vă mulţumesc pentru atenţie!
Congres UDMR: Discursul lui Iuliu Winkler, candidat pentru Parlamentul European2009. 4. 25.Doamnelor şi Domnilor,
Stimaţi delegaţi ai Congresului,
Uniunea Democrată Maghiară din România este o prezenţă marcantă a scenei politice româneşti de aproape două decenii. Ne facem datoria în Parlamentul de la Bucureşti, dar suntem la fel de activi şi acasă, în consiliile locale şi în structurile administraţiei publice. Am dovedit aceeaşi performanţă în perioada guvernării, dar şi cu un an şi jumătate în urmă, atunci când ne-am trimis pentru prima dată reprezentanţii aleşi în mod direct în Parlamentul European. A fost o onoare pentru mine să fac parte dintre aceşti reprezentanţi.
La final de mandat, a sosit momentul dării de seamă. Aşa cum şi dumneavoastră vă întrebaţi ce am reuşit în acest an şi jumătate, aşa şi eu, împreună cu colegii mei, am făcut bilanţul activităţii noastre. Am reuşit să ne stabilim primele relaţii, să cunoaştem procedurile parlamentare şi să începem activitatea de reprezentare în Parlamentul European, conform intereselor comunităţii noastre. Această perioadă de timp a fost suficientă pentru demararea unor noi programe, dar şi pentru conectarea la iniţiativele care servesc interesele comunităţii maghiare din Transilvania.
Am convingerea că, pentru a înregistra un progres real, regiunile din Transilvania trebuie să se consolideze, motiv pentru care o componentă importantă a activităţii mele a vizat politica economică şi de dezvoltare regională.
Întreaga ţară se află într-o situaţie deosebit de dificilă. Criza economică afectează şi comunitatea maghiară – administraţiile locale şi pe întreprinzători. Da, să recunoaştem – ne afectează pe toţi, traiul zilnic al tuturor. Constat cu îngrijorare că Guvernul României nu a găsit instrumentele potrivite pentru gestionarea crizei economice. În ţara noastră se face teleguvernare, iar rezultatul acesteia, mai exact lipsa de rezultate afectează şi comunitatea noastră. În contextul crizei economice competiţia este acerbă. Tocmai de aceea este momentul să acţionăm. Dacă comunitatea noastră, în special administraţiile noastre locale identifică din timp priorităţile, atunci în pofida dificultăţilor, îşi pot crea un avantaj în acest context nefavorabil. Este evident că în următorii ani, va creşte semnificativ importanţa finanţărilor europene. Trebuie să fim prezenţi la Bruxelles, unde se decide soarta acestor finanţări.
Pe parcursul următorilor ani vom munci pentru ca la reorganizarea regiunilor de dezvoltare din România să se ţină cont de interesele comunităţii maghiare. Acest lucru nu va fi uşor de obţinut, dar ideea de unitate dă forţă şi orientare precisă reprezentanţilor comunităţii noastre. Este important pentru noi ca Uniunea Europeană să nu rămână la nivelul unei federaţii a statelor naţionale, ci prin intermediul unor regiuni noi şi puternice, să devină o Europă a Regiunilor. Numai Europa comunităţilor, a regiunilor poate asigura comunităţii maghiare din Transilvania cadrul necesar pentru o reală autoguvernare internă, pentru construirea unui viitor sigur în România. Acest scop trebuie să îl susţinem atât la Bruxelles cât şi acasă.
Obiectivul privilegiat al reprezentării în Parlamentul European este elaborarea unor reglementări cadru pentru apărarea drepturilor minorităţilor, direct aplicabile în toate statele membre ale Uniunii. Aceste eforturi au început deja, dar trebuie să-i convingem şi pe colegii noştri parlamentari să se alăture cauzei noastre. Ne vom alia eforturile şi cu reprezentanţii UDMR din Consiliul Europei. Parlamentarii maghiari au demarat la Bruxelles un proces la care ne-am raliat şi noi, reprezentanţi ai comunităţii maghiare din Transilvania. Ne vom uni eforturile pentru instituţionalizarea protecţiei drepturilor minorităţilor în Europa.
Azi cuvântul cheie este încrederea, iar acest termen se regăseşte şi în documentele Uniunii Europene. Încrederea trebuie creată şi în rândul comunităţii maghiare din Transilvania, încrederea în forţa şi în viziunea sa.
Comunitatea noastră a regăsit şi o altă valoare: solidaritatea. Solidaritatea reprezintă una dintre valorile fundamentale pe care se întemeiază azi mecanismul viu, cuprinzător şi totodată extrem de complex al Uniunii Europene.
Eu provin din diaspora sud-transilvăneană. Mă bucură realizarea solidarităţii maghiare, deoarece în diasporă – ca şi în Ţinutul Secuiesc – aceasta este garanţia dăinuirii comunităţii maghiare. Prin acesta suntem mai puternici pe pământul natal şi putem deveni mai puternici la Bruxelles. Scopurile noastre pot fi atinse dacă reprezentăm în mod consecvent acelaşi idealuri acasă, în Transilvania şi în Europa.
Doamnelor şi Domnilor!
Stimaţi membri ai Congresului!
Comunitatea noastră se pregăteşte de alegeri cu mesajul solidarităţii maghiare. Avem multe de făcut, acasă şi la Bruxelles. Pentru a reuşi să înfăptuim năzuinţele noastre, mesajul solidarităţii maghiare trebuie transpus în acţiune politică pe 7 iunie, în ziua alegerilor pentru Parlamentul European.
Pentru a realiza aceste obiective, vă urez tuturor mult succes!
Vă mulţumesc pentru încredere!
Iuliu Winkler: Conectarea eficientă a României la UE se face prin Europa Centrală
2009. 4. 24.România trebuie să-şi reafirme rolul în Europa Centrală, spaţiu prin care ţara noastră poate obţine o conectare eficientă la Uniunea Europeană (UE), a susţinut, vineri, la Cluj-Napoca, parlamentarul european Iuliu Winkler în cadrul unei conferinţe economice organizate de Asociaţia de Afaceri Ungare în România.
"România este membră a UE de doi ani. Consider, însă, că o reală conectare a ţării mele la UE depinde în mare măsură de asumarea unui rol mai activ pe care aceasta trebuie să-l joace în Europa Centrală. În ultima perioadă, România pare să pună un accent mai mare pe interesele sale geopolitice în Bazinul Mării Negre, în Europa de Sud - Est şi în Balcani, însă, eu cred că trebuie refăcut echilibrul şi din acest punct de vedere. Europa Centrală este spaţiul căruia ţara mea îi aparţine în egală măsură şi reprezintă o punte extrem de importantă către UE", a declarat parlamentarul european.
În opinia sa, în această ecuaţie privitoare la regândirea rolului României în Europa Centrală, relaţiile economice şi comerciale dintre România şi Ungaria au un rol important. "Cred că recenta tradiţie a organizării şedinţelor comune ale celor două guverne, român şi ungar, este una valoroasă, care trebuie continuată. Cred că deciziile din domeniile economic şi comercial luate cu ocazia primelor patru şedinţe au avut un rol important în dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări. Există câteva domenii importante de colaborare în care Dvs., ca oameni de afaceri, ca investitori, puteţi să acţionaţi, chiar şi în condiţiile crizei globale", a afirmat Iuliu Winkler. Deputatul s-a referit la proiecte în domeniul energetic; al infrastructurii rutiere, feroviare, de comunicaţii; al cooperării regionale transfrontaliere; al cooperării în Bazinul Dunării. Iuliu Winkler a subliniat că acestea reprezintă doar câteva domenii în care proiectele pot beneficia de finanţări atât din partea celor două guverne, cât şi de fonduri europene, nefiind de neglijat nici potenţialul de a realiza parteneriate public-privat.
"Şi în condiţiile crizei globale pentru ţările noastre este esenţială cooperarea economică şi intensificarea schimburilor comerciale, iar pentru România acest gen de proiecte poate contribui la refacerea echilibrului de care vorbeam şi poate duce la reafirmarea rolului său în Europa Centrală", a mai spus Iuliu Winkler.
În cadrul conferinţei economice, la care au participat reprezentanţi ai unora dintre cei mai semnificativi investitori maghiari in România, parlamentarul european a susţinut prezentarea intitulată "Scenarii economice pentru deceniul următor". Cu acest prilej, Iuliu Winkler a afirmat că nu se numără printre optimiştii care întrezăresc deja sfârşitul crizei economice şi financiare globale şi continuarea, fără piedici, a procesului globalizării. Parlamentarul european a spus că mai degrabă poziţia sa este caracterizată de un pesimism moderat, poziţia sa fiind determinată de ultimele evoluţii ale crizei economice şi financiare globale, de deciziile luate de guverne, de modul în care se implementează în UE Planul European de Relansare Economică, de faptul că la nivelul Uniunii solidaritatea dintre statele membre a rămas doar la nivel declarativ, precum şi de faptul că la Summitul G20 care a avut loc la Londra nu s-a reuşit armonizarea intereselor statelor participante.
Iuliu Winkler a prezentat patru scenarii care ar putea să se desfăşoare în viitorii 10 ani:
- un scenariu optimist, care implică o creştere economică globală din 2010, iar procesul de globalizare, care s-a poticnit între 2008-2009, îşi continuă cursul;
- un scenariu optimist moderat, care readuce creşterea economică doar pe termen mediu şi în care guvernele vor reuşi să-şi armonizeze interesele, creându-se o nouă guvernanţă economică şi financiară globală, iar procesul globalizării este reluat;
- un scenariu pesimist moderat, care înseamnă doi ani de recesiune, iar după încheierea acesteia economia globală va înregistra o creştere economică lentă, procesul globalizării va stagna; acest scenariu implică şi o atitudine intervenţionistă a guvernelor;
- un scenariu pesimist, care aduce cu sine îngheţarea economiei globale; conform acestui scenariu, suntem la începutul unui deceniu pierdut, marcat de reversul globalizării, adică acţiunile guvernelor vor fi marcate de protecţionism, iar politica de naţionalism; guvernele îşi vor asuma un amplu rol de planificare în economie, monopolizând domeniul alocării resurselor;
Document al Congresului al 9-lea: UNIUNEA NOASTRĂ, EUROPA NOASTRĂ
2009. 4. 27.
UNIUNEA NOASTRĂ, EUROPA NOASTRĂ
Noi, maghiarii din România, considerăm că în viitorul apropiat Uniunea Europeană – Uniunea noastră – va fi Europa regiunilor şi a comunităţilor. Va fi o Uniune susţinută cu ajutorul încrederii în propriile noastre puteri. O Uniune în cadrul căreia marea parte a naţiunii maghiare se va regăsi din nou, iar comunităţile convieţuind asemenea unor elemente de mozaic vor contribui prin tradiţiile, limba şi cultura lor specifică.
Uniunea noastră constă în aceste comunităţi multicolore, în dialog, în respect reciproc şi principiul toleranţei. Considerăm că la baza Uniunii Europene stau demnitatea umană, libertatea, democraţia, principiul statului de drept şi al respectării drepturilor omului. Europa noastră se caracterizează prin pluralism, prin siguranţa zilei de mâine, prin solidaritate şi lipsa oricărei forme de discriminare. În Europa noastră, condiţia de maghiar din România nu prezintă vre-un dezavantaj.
Ştim cu toţii, că Uniunea Europeană a ajuns în pragul unei alegeri. Eşecul constituţiei europene, întârzierea adoptării Tratatului de Reformă a Uniunii de la Lisabona şi criza economică vor accentua dezbaterile vizând viitorul Uniunii Europene.
În următorii cinci ani, cetăţenii, comunităţile, regiunile, ţările şi instituţiile Uniunii vor fi nevoiţi să decidă: cum va arăta Uniunea Europeană în care doresc să trăiască. Noi, maghiarii din România trebuie să participăm la această dezbatere. Suntem singurii în măsură să prezentăm imaginea Europei pe care ne-o dorim pentru noi şi copii noştri. Doar deputaţii noştri aleşi ne pot reprezenta valorile şi interesele.
Jean Monnet, părinte fondator al Uniunii, spunea că uniunea se realizează între oameni şi nu între state, obiectivul esenţial fiind eliminarea barierelor dintre popoarele Europei. După ce statele membre au cedat instituţiilor Unionale o parte a suveranităţii lor, s-a observat din ce în ce mai clar că statele naţionale ale secolului XX caută în zadar răspunsul la câteva întrebări esenţiale ale prezentului. Statul naţional european nu poate asigura cadre adecvate minorităţilor etnice, însă nu oferă soluţii nici pentru problemele globalizării, nici pentru consecinţele crizei economice.
Uniunea noastră reprezintă interesele cetăţenilor, ale comunităţilor şi regiunilor, respectiv ale statelor membre. Instituţiile Uniunii Europene lucrează la creşterea competitivităţii noastre, a tuturor. Uniunea noastră se axează pe realizarea societăţii bazate pe cunoaştere.
Am intrat în Uniunea Europeană de peste doi ani. Nu vrem şi nu ne putem permite să ne mulţumim cu simpla aderare. Trebuie să ne adaptăm la standardele Unionale. Trebuie să exploatăm posibilităţile oferite de piaţa unică europeană şi să captăm asistenţa Unională de care putem dispune.
Considerăm că parteneriatele la nivel de micro-regiune şi regiunile de dezvoltare constituie baza dezvoltării economice, o formă a cooperării autorităţilor locale care îmbunătăţeşte semnificativ şansele accesului la fondurile europene structurale şi coezionale. Va trebui să întărim parteneriatele micro-regionale şi să regândim regiunile de dezvoltare existente. La delimitarea noilor regiuni trebuie să se ţină cont de exigenţele dezvoltării economice a regiunii respectiv de caracteristicile etnice, culturale şi istorice ale locuitorilor. Regiunile vor prelua anumite competenţe ale administraţiei centrale şi vor dispune de corpuri de conducere desemnate prin alegeri. Considerăm că românii din Transilvania şi alte comunităţi etnice din această regiune sunt partenerii noştri strategici în reprezentarea intereselor regionale ale Transilvaniei. Programele transfrontaliere au o semnificaţie aparte în utilizarea fondurilor comunitare asigurate de instituţiile europene.
Fiind membrii ei cu drepturi depline, avem sarcina de a modela Uniunea. Susţinem transformarea politicii agrare comunitare în aşa fel încât să aibă în vedere şi interesele agricultorilor maghiari.
Europa noastră se bazează pe principiul subsidiarităţii, având elementul uman în centrul ei. Europa noastră există de dragul persoanei, al cetăţeanului european.
Trebuie să aducem Europa mai aproape de tineri, trebuie de asemenea să-i oferim tineretului şansa de a ajunge în Europa. Pentru tinerii maghiar din Transilvania Europa înseamnă libertate şi şansă. Înseamnă libertatea de a circula, şansa pentru o educaţie competitivă şi de calitate, posibilitatea aprofundării studiilor şi şansa evoluţiei individuale, a obţinerii unui loc de muncă, posibilitatea de a clădi un viitor.
Aderarea României la Uniunea Europeană a deschis noi orizonturi atât în domeniul dezvoltării societăţii de bunăstare, cât şi în privinţa garantării drepturilor minorităţilor etnice. A sosit momentul recunoaşterii comunităţii maghiare din România, cu un milion cinci sute de mii de membrii, ca element constitutiv al statului, momentul recunoaşterii limbii maghiare ca limbă oficială la nivel local şi regional. Totodată suntem convinşi că păstrarea şi continuitatea identităţii noastre etnice este garantată doar prin anumite forme de autonomie, ceea ce se poate realiza urmând exemplul bunelor practici oferite de câteva state membre ale Uniunii Europene.
Considerăm că este indispensabil ca Uniunea Europeană să ridice la rangul de principii generale practicile ţărilor şi principiile care stau la baza acestor modele de autonomie.
Formele de autonomie definite în programul nostru se armonizează cu condiţiile existenţiale specific minoritare ale maghiarilor din România, totodată se încadrează în limitele constituţionalităţii, respectiv se conformează cu modelele europene de autonomie bazate pe principiile subsidiarităţii şi a autorităţilor locale care au contribuit la crearea Europei moderne. Suntem convinşi că autonomiile comunitare dincolo de decentralizarea administrativă servesc în egală măsură şi interesele populaţiei majoritare, aşadar solicităm iniţierea unui dialog cu clasa politică şi societatea civică românească în vederea ridicării sistemului de autonomii la nivel de organizare a statului. În Uniunea Europeană vom sugera acceptarea unor norme de protecţie a minorităţii prin care buna practică a anumitor ţări europene şi diferitele modele de autonomie să devină orientative pentru fiecare stat membru.
Ce tip de autonomie, ce fel de Secuime urmărim? Urmărim o autonomie teritorială care să ofere Secuimii un cadru organizatoric unitar, furnizând deopotrivă soluţii pentru problemele caracteristice ale maghiarilor şi românilor care trăiesc în această regiune. Urmărim o Secuime care să asigure condiţii pentru crearea locurilor de muncă, pentru creşterea economică a comunităţilor locale, pentru creşterea competitivităţii lor pe piaţa unică europeană. O Secuime unde poziţiile de conducere ale instituţiilor publice să se ocupe conform proporţiilor etnice în regiune.
Ce tip de autonomie urmărim? O autonomie culturală care să garanteze autoritate locală în domeniul educaţiei şi culturii, să asigure informarea în limba maternă la toate nivelele vieţii publice. O autonomie culturală care în domeniul educaţiei în limba maghiară din România să asigure competenţe pentru păstrarea şi continuarea identităţii etnice, pentru însuşirea cunoştinţelor competitive şi accesibile tuturor. Urmărim un tip de autoritate locală culturală care să asigure pentru comunităţi minoritare în mediu inter-etnic respectiv în diasporă, în măsura proporţiilor acestor comunităţi, programe specifice în cadrul instituţiilor culturale de stat sau în subordinea autorităţilor locale.
Atâta timp, cât nu există legi reglementând autonomia culturală şi teritorială respectiv funcţionarea acestora, trebuie să creăm, în condiţiile legale şi constituţionale existente, forme instituţionale care să înlesnească dezvoltarea autonomiei.
Ce fel de guvernare urmărim? La nivelul guvernării centrale solicităm în continuare programe guvernamentale care să servească – în afara competenţelor asigurate de autonomii – nevoile economice şi sociale ale comunităţii maghiare din România. Ca garanţie a implementării acestor programe solicităm prezenţa unor persoane delegate de organizaţia maghiară de reprezentare şi protecţie a intereselor la diferite nivele apolitice ale guvernării perene, potrivit proporţiilor comunităţii noastre la nivel naţional.
În vederea acestora considerăm că este importantă realizarea unei Europe a regiunilor, în cadrul căreia valorile Uniunii Europene – ale Uniunii noastre – să se dezvolte laolată în mod armonios. Suntem conştienţi de sarcinile ce ne aşteaptă pe calea implementării conceptului nostru, suntem însă convinşi de faptul că prin cooperare, solidaritate, profesionalism şi muncă perseverentă acestea pot fi duse la bun sfârşit.
În Europa noastră, comunitatea maghiară din Transilvania, întreaga comunitate etnică maghiară din România este egală în drepturi, însemnătate şi competitivitate cu orice altă comunitate europeană.
Europa noastră este Uniunea valorilor şi a multiculturalităţii, Europa regiunilor şi a comunităţilor.
25 aprilie 2009
Cluj-Napoca
Congresul al 9-lea: UDMR şi-a păstrat principalele valori: independenţa, unitatea şi determinarea2009. 4. 27.Ultimii doi ani au constituit proba maturităţii UDMR: în ciuda numeroaselor dificultăţi, UDMR a trecut această probă întrucât a reuşit să-şi păstreze valorile fundamentale, să se apropie de obiectivele pe care şi-le-a propus, să-şi păstreze autonomia, unitatea şi determinarea – a declarat preşedintele UDMR, Béla Markó, sâmbătă, 25 aprilie, în raportul prezentat în faţa celui de-al 9-lea Congres al UDMR, desfăşurat la Cluj. Preşedintele UDMR a făcut un bilanţ al politicii Uniunii din ultimii doi ani, al evenimentelor care au definit situaţia organizaţiei şi a comunităţii maghiare din România.
Congresul a dezbătut şi aprobat modificările la Statutul şi Programul UDMR. Delegaţii au ascultat dările de seamă prezentate de conducătorii Uniunii şi Mesajul preşedintelui UDMR, Béla Markó, privind Lista Solidarităţii Maghiare, după care s-au prezentat primii trei candidaţi ai UDMR pe Lista Solidarităţii Maghiare pentru alegerile europarlamentare, Gyula Winkler, Csaba Sógor şi Péter Kovács.
Congresul a fost salutat de preşedintele României, Traian Băsescu, de premierul Emil Boc, de preşedintele PNL, Crin Antonescu, de vicepreşedintele PSD, Viorel Hrebenciuc, precum şi de reprezentanţi ai partidelor parlamentare din Ungaria şi ai organizaţiilor maghiarilor din afara graniţelor.
În cuvântul său, preşedintele Traian Băsescu s-a pronunţat pentru adoptarea cât mai curând posibil a legii minorităţilor care cuprinde şi autonomia culturală. El a apreciat că UDMR a contribuit în mod semnificativ la democratizarea României, a adus echilibru în viaţa politică din România şi a făcut mult pentru ca majoritatea să înţeleagă problemele minorităţilor naţionale şi, între acestea, problemele minorităţii maghiare. Şeful statului s-a declarat un susţinător fără rezerve al descentralizării, al creşterii autonomiei locale, şi şi-a exprimat speranţa că toate acestea vor putea fi realizate încă în acest an, deoarece în opinia sa, România nu a devenit încă un stat modern, iar autonomia locală poate contribui mult la acest proces de modernizare a ţării.
Preşedintele PNL, Crin Antonescu a arătat că el însuşi se simte minoritar în România, fiindcă în ţara noastră adevărul „se află în minoritate. Sunt minoritari şi cei care vorbesc cu bun simţ despre teme corecte, apreciază onoarea şi profesionalismul. Mă simt bine între Dumneavoastră, în ciuda faptului că nu înţeleg nici o iotă în limba maghiară, a declarat preşedintele PNL. – Mă simt bine aici, între Dumneavoastră, pentru că noi, liberalii, şi Dumneavoastră, avem motive să fim solidari, şi acestea sunt motive de care nu putem face abstracţie acum sau vreodată, a subliniat preşedintele PNL, menţionând similitudinile între UDMR şi PNL în aceea că „forţe politice semnificative din România” pun la îndoială dreptul la existenţă şi la reprezentarea electoratului propriu al celor două organizaţii politice.
Mesajul preşedintelui CNMT, europarlamentarul László Tőkés, adresat Congresului UDMR a fost citit de vicepreşedintele organizaţiei, Tibor T. Toró. Primul de pe lista Solidarităţii Maghiare a opinat despre recent realizata solidaritate maghiară că aceasta a făcut posibilă o colaborare în care nici UDMR, nici CNMT nu trebuie să renunţe la identitatea şi valorile proprii. „S-au creat şansele pentru reevaluarea şi punerea pe baze noi a reprezentării politice a comunităţii maghiare din Transilvania. În fond spunem cu toţii acelaşi lucru: s-au creat posibilităţi pentru acţiune comună”, se arată în mesajul preşedintelui CNMT, în care se face un apel la maghiarii din Transilvania pentru punerea în practică a colaborării şi pentru un angajament comun în ziua de 7 iunie, ziua alegerilor pentru Parlamentul European.
Reprezentanţii partidelor parlamentare din Ungaria au apreciat pozitiv realizarea acordului de solidaritate între UDMR şi Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT). Astfel preşedintele Partidului Socialist Ungar (MSZP), Ildikó Lendvai, a arătat că în privinţa solidarităţii, elita politică din Ungaria are numai de învăţat de la UDMR. Ea a menţionat că printr-o fermă dispoziţie la compromis, părţile au reuşit să ridice interesul naţional deasupra interesului organizaţiilor. În mesajul premierului ungar, Gordon Bajnai, se arată că este o decizie pozitivă şi importantă din partea UDMR aceea de a continua, şi în opoziţie, politica echilibrată, îndreptată spre îmbunătăţirea colaborării româno-maghiare, politică ce ţine permanent seama de posibilităţi şi de realitate. Noul premier ungar a salutat solidaritatea maghiaro-maghiară din Transilvania şi şi-a exprimat speranţa că programul modificat al UDMR va sluji modernizarea, ridicarea comunităţii maghiare din România, viitorul ei european. Preşedintele Forumului Democrat Ungar (MDF), Ibolya Dávid, a apreciat că prezenţa preşedintelui şi premierului României la Congres se datorează unei politici asidue a UDMR. În locul unei politici populiste, bazate pe sentimente şi încrâncenări, UDMR a ales avantajele argumentaţiei, ale convingerii, ale raţiunii şi solidarităţii, reuşind astfel să creeze o altfel de cultură politică, iar aceasta, în opinia ei, se reflectă şi în schimbările pozitive din Transilvania. În numele FIDESZ, Congresul UDMR a fost salutat de deputatul Zsolt Németh, care şi-a exprimat satisfacţia pentru realizarea acordului între UDMR şi CNMT pe baza căruia s-a putut constitui Lista Solidarităţii Maghiare. În salutul său, vicepreşedintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina, Zoltán Dévavári, a atras atenţia că, judecând din perspectiva istoriei ultimilor 100 de ani, maghiarii, românii şi sârbii au un destin comun în Europa Centrală şi de Est. „Aici, în Transilvania, avem posibilitatea de a saluta puterea solidarităţii”, a subliniat vorbitorul.
În darea sa de seamă, preşedintele executiv, Hunor Kelemen, a vorbit despre „conflictul aparent dintre politica pragmatică şi cea simbolică: ce este mai important, un drum asfaltat sau dreptul la utilizarea limbii materne? Am reuşit să soluţionăm această dilemă, fiindcă ne-am dat seama că întrebarea este greşită. Iar la o întrebare proastă nu se poate da un răspuns bun. Adevărata întrebare este dacă activitatea UDMR slujeşte şi reprezintă interesele oamenilor, dacă acţiunea politică aduce soluţii pentru problemele oamenilor. Răspunsul nu poate fi decât unul singur: politica noastră trebuie să fie apropiată de oameni”, a subliniat Hunor Kelemen.
Participanţii la Congres au adoptat apoi modificările la Statutul Uniunii şi documentul intitulat „Uniunea noastră, Europa noastră”. După aceasta primii trei candidaţi ai UDMR de pe Lista Solidarităţii Maghiare, Gyula Winkler, Csaba Sógor şi Péter Kovács, au rostit scurte discursuri de prezentare şi şi-au prezentat clipurile electorale.
La conferinţa de presă care a urmat Congresului, preşedintele UDMR, Béla Markó, a arătat că unii au considerat că acest Congres nu are o miză reală. „Noi am arătat că miza este mare, deoarece pentru UDMR, ajunsă în opoziţie, este important modul în care se defineşte în noua sa situaţie. Importanţa mizei este atestată şi de faptul că la acest Congres alături de politicieni maghiari din Ungaria şi din Bazinul Carpatic, ne-au onorat cu prezenţa şi politicieni români, ba chiar şi preşedintele României şi primul ministru al Guvernului.” Preşedintele executiv, Hunor Kelemen, a subliniat cea mai importantă modificare a Statutului Uniunii, conform căreia Consiliul Autonomiei Culturale nu mai este un for intern al UDMR, ci se oferă posibilitatea şi delegaţilor CNMT de a face parte din acest for. „În acest fel, solidaritatea maghiară devine un acord pe termen lung, care nu-şi pierde valabilitatea nici după alegerile europarlamentare de la 7 iunie”, a subliniat Hunor Kelemen.
Vă prezentăm documentul adoptat la cel de al 9-lea congres UDMR, întitulat „Uniunea noastră, Europa noastră” pe care îl puteţi citi aici.
(sursa: http://www.udmr.ro)
