01 October 2009

Beyond the third way

Doamna Ana Birchall semnalează participarea domniei sale Policy Network si Center for American Progress.

Cu această ocazie doamna Ana Birchall semnalează un document interesant care va reprezenta fundamentul discuţiilor. Pentru că este o idee interesantă, am să postez conţinutul lui.

Beyond the third way

Matt Browne, John Halpin, and Ruy Teixeira

Angela Merkel´s victory this weekend confirms what many already knew – Europe´s social democratic parties have failed to distill any political benefit from the association between the right’s reverence for unfettered markets and the economic crises that grip the continent.

Historically, Europeans turn to conservatives in times of crisis. But today, the situation is more complex. In Germany, the Christian Democrats also faired worse than in previous elections. Instead, voters opted for the Left, the Liberals and the Greens. These parties tapped into modernizing demographic trends—the rise of a progressive younger generation, the continuing rise in educational levels, the growth of the professional class, the increasing social weight of single and alternative households and growing religious diversity and secularism. Despite defeat of the social democrats, then, one can discern the emergence of new constituencies that favor progressives. These trends are repeated across much of Europe.

But why do these groups not vote for the social democrats?

One can discern four reasons, common to many social democratic parties in Europe, each rooted in shortcomings of the Third Way.

First, European social democrats have done a poor job of defining what they stand for or how it differs from conservatives. The Third Way reconciled progressive thought with the market economy, individualism and globalization. This helped Bill Clinton, Tony Blair and Gerd Schroeder establish political hegemonies in an era of conservative dominance. All three projects were egalitarian, but in rejecting many signature policies of social democratic thinking they allowed conservative to blur the differences between themselves and social democrats. Moreover, the social democrats´ current difficulties in defining an alternative economic paradigm stem from gaps in Third Way thought, most notably with regards to industrial renewal.

Second, social democrats have failed to connect with the values of voters and thus struggle to respond to the populist anger that is typically rooted in these values. The Third Way’s rejection of ideology was once a strength; it has now become a weakness. Social democratic politicians often suffer from “seminaritis”, treating the political process as a matter of compiling data, evidence and the best ideas. But voters need more than a list of policy positions. Focusing on responsibility and technocratic reform, social democrats appear uninterested in the values and emotions of the working class and emerging progressive constituencies. As a result they are outflanked by parties to their left and right,. and by the Liberals and Greens.

Third, social democrats now find themselves confronted by a raft of new policy challenges that the Third Way had not foreseen. The Third Way emerged at a time of profound optimism. The end of the Cold War, and the Dot.com boom led many to believe ideology (and conflict) was over, and that the post-modern West could live off services while consuming goods produced by the developing world. But, the entrance of a billion new workers into the global economy has not been without its consequences. While the benefits of globalization have been broadly distributed; the costs have been born by a specific few, usually working class communities that were once the base of social democratic parties.

These trends have been exacerbated by the current crisis, and social democratic parties have failed to offer any convincing response. Add growing concerns about immigration, crime and Islamic terrorism, and European electorates have become vulnerable to a politics of fear and populism. Social democrats are currently trapped between appearing tone deaf--singing the virtues of globalization or multiculturalism without admitting their difficulties--or alienating part of the electorate they need to win office. On the economy and immigration, their heartland vote is tempted by the emotional messages of right and left wing competitors; use the same language and they lose support among “ethical voters”.

Finally, social democrats have failed to modernize the way they do politics. The appeal of many new ethical or progressive movements is that they are open and less hierarchical. The days of a command and control structure that manages the 24-hour new cycle, and policy and message development are gone. The advent of new social media and the “blogosphere” make such an approach impossible. Moreover, voters are now less deferential and want to play a more active role in the political process.

While the Third Way was an essential stage in the renewal of social democratic thinking, most notably because it reconciled an electorate acclimatized to conservatism to the possibility of progressive politics, it has clearly had its day. If social democratic parties are to recover, then they must move to a new phase of progressive governance.

For social democrats to profit from the emergence of new social groups and constituencies that are potentially favorable to them, they will need a new agenda, new passion, and a new politics – one open to collaboration with other parties, and new constituencies.

For those versed in the politics of the Third Way, this transition will be hard, but the work must start now.

This article is based on a longer paper – the European Paradox – written by Matt Browne, Ruy Teixiera, and John Halpin which will be presented at a meeting of US and European progressives in Madrid, Spain.
(sursa: http://www.anabirchall.ro/wp-content/uploads/2009/09/beyond-the-third-way1.doc)

The Future Happens Twice: The Perennial Project By Matt Browne


ion adrian said...

Nu inteleg de ce ceea ce s-ar putea denumi 'a treia cale", al carui ordin cavaleresc, l-am infiintat acum doi ani pe blogul lui Nastase si care cuprinde ca singur cavaler acceptant pe AYA, ca fiind neaparat o prelungire a social democratiei mai mult decat de exemplu a revolutiei franceze din care azi se cam trag toate doctrinele ?

ion adrian said...

PS. Si nu prea inteleg de ce : dincolo? Oare deja au depasit-o? Ha, Ha, Ha!

ion adrian said...

Aici ca mi-e lene sa merg in alta parte.
Spui la Anca ca l-ai votat pe Oprescu. Asadar te-a convins demagogia lui de doi bani, imitatie cabotina a stiluluilui Basescu, sau poate faptul ca este intrat in politica din antecamera dlui Iliescu si face parte din aceiasi categorie sociala cu acesta?

Bibliotecaru said...

L-am votat pe Sorin Oprescu pentru că a fost candidatul pe care l-am considerat cel mai bun atunci, în ziua votului. L-am votat pe Sorin Oprescu în turul doi, pentru că în primul tur, din câte îmi aduc aminte, l-am votat chiar pe cel pe care înainte de începerea campaniei electorale credeam că are ultima şansă de a-i da votul, dar în campanie s-a dovedit ca fiind cel mai raţional, cel mai bine pus la punct şi cel mai judicios în afirmaţii: Ludovic Orban. Desigur, ştiam foarte clar că domnul Orban nu va trece în turul doi, dar am considerat că normal este să fiu corect şi să votez în primul tur pe cine merită cel mai mult; de fiecare dată fac aşa. Am intrat atunci în campania electorală cu gândul să-l votez pe Cristian Diaconescu, pentru că este un om echilibrat fără ca politica să-l facă "maidanez" cum se întâmplă la mulţi politicieni. Am observat însă că domniei sale nu-i prea place poziţia de primar şi am mai observat că duce campania mai mult silit de valul PSD.

Niciodată domnul Blaga nu a ajuns în poziţia de a fi preferat pentru că era absolut vizibil că dumnealui este un instrument care are în spate alţi oameni, aşa cum a fost, în bună parte, şi domnul Videanu (poate nu este adevărat, este o impresie nu o afirmaţie). Şi domnul Blaga se vedea că este absolut deranjat de faptul că trebuie să facă o campanie electorală pentru un post pe care nu şi-l doreşte.

Sunt şi astăzi convins că domnul Sorin Oprescu este o soluţie mai bună la primărie decât domnul Blaga, cel puţin pentru bucureşteni (nu ştiu despre grupurile de interese care mişună prin diferitele partide cum este), aici nu am nici un regret. Problema mea relativă la domnul Oprescu este că se gândeşte să părăsească postul de primar pentru a încerca marea cu degetul la prezidenţiale, şi asta nu mi se pare corect. În momentul când promiţi ceva într-o campanie electorală nu poţi să pleci dintr-o parte în alta. Aceiaşi părere am avut-o şi despre un anumit domn care a câştigat un post de preşedinte al Consiliului Judeţean şi pe urmă a participat şi la alegerile parlamentare. Aceiaşi părere am avut-o şi despre un domn care a participat la alegerile euro-parlamentare şi apoi a venit la parlamentare. Pe de altă parte, l-am aplaudat pe domnul Stolojan că a renunţat la postul de ministru, refuzând să fie o marionetă, pentru a-şi termina mandatul câştigat. Eu nu pot să cred în oameni care se folosesc de alegeri ca de o trambulină.

Am luat o ţeapă cu domnul Băsescu pe care l-am votat şi ca primar şi ca preşedinte, pentru că simţeam că este nevoie de o reformă politică şi acesta a promis-o... nu voi lua în nici un caz o ţeapă şi cu domnul Oprescu... Până acum toţi candidaţii parcă încearcă să mă convingă să nu-i votez, şi le reuşeşte din plin. În competiţia de până acum cred că aş anula votul pe care îl introduc în urnă sau, pentru primul tur, l-aş da unui candidat cu şanse mici care mă convinge, dacă acesta va exista.

Bibliotecaru said...

@ ion adrian
Stimate domn, de mai mult de un an de zile mă supuneţi unui fel de interogatoriu, mă puneţi să-mi justific gesturile, faceţi tot felul de afirmaţii despre mine... de astăzi nu voi mai comenta astfel de subiecte, pentru că nu am de ce să mă justific în faţa dumneavoastră. Dacă faceţi referire la ceea ce scriu în postul meu, bine, dacă nu, eu nu vă voi mai răspunde la nici un mesaj cu tentă personală.

ion adrian said...

Doresti sa te intreb pe blogul pe care faci respectivele afirmatii?
Dar de ex la Nastase nu intru de prea mare greata ce mi-o inspira ca un tip absolut duplicitar, nesincer et adica o curva perfecta politic si nici asta nu ar fi o problema daca binele tarii l-ar preocupa macar cat negrul de sub unghie
Recunosc ca mai interesat foarte mult decand te-am observat acum doi trei ani in spatiul virtual.
Mi-ai dat toate motivele sa te apreciez, dar cum sa nu fiu dezamagit de ex cand din ce spui ptr mine rezulta ca votezi de fapt in functie de retorica sau carisma celui pe care-l privesti la televizor cand azi nu mai suntem in 1990 cand o astfel de atitudine era perfect justificata.
Si cand vad ca pui in slujba opiniilor tale si foarte multe sofisme de care nu poti sa nu fii constient?
Recunosc ca esti o persoana care sfideaza capacitatea mea de clasificare si categorisire a oamenilor si asta imi mentine in continuare interesul treaz dar daca te deranjeaza asta , pot sa renunt.

Bibliotecaru said...

Mă deranjează faptul că eu spun ceva şi dumneavoastră afirmaţi imediat un contrariu aberant şi răuvoitor, din punctul meu de vedere, desigur.

Dacă eu spun:
"candidatul pe care l-am considerat cel mai bun atunci, în ziua votului"

domnia voastră înţelegeţi că:
"rezulta ca votezi de fapt in functie de retorica sau carisma celui pe care-l privesti la televizor"

Personal eu nu fac nici o legătură între retorică, carismă, pe de o parte, şi calitatea unui candidat de a duce la îndeplinire rolul său în care este ales, pe de altă parte. Rezultă însă că, din moment ce îmi atribuiţi mie o asemenea egalitate deşi nu o am, şi formulaţi ca şi cum ar fi de la sine înţeleasă, (rezultă deci) că pentru dumneavoastră este realitate evidentă, adică că dumneavoastră puneţi egal între retorică, carismă şi calitatea candidatului.

Dacă domnul Becali şi domnul Băsescu ar candida nu pentru funcţia de preşedinte al României ci pentru funcţia de oier, l-aş alege pe domnul Becali. Este evident că nu ştiu care dintre ei ar fi oier mai bun, pentru că nu am cum să cunosc aceste lucruri dinainte de a demonstra ceva doar pe baza unei imagini prefabricate de campanie, dar aş considera că dl. Becali este un candidat (atenţie, cuvântul candidat înseamnă prezumţie, potenţial, capacitate) mai bun pentru funcţia de oier pe baza unei analize care îmi este permisă. Asta nu înseamnă că analiza mea între doi candidaţi este indiscutabil corectă, nu înseamnă nici că ştiu după un mandat încheiat că celălalt neales ar fi fost mai bun sau mai prost. Ceea ce spun este că decizia mea nu a fost pentru X sau pentru Y, oameni pentru care să-i fi susţinut fluturând steguleţe, în definitiv o alegere între două nume, decizia mea de vot a fost spre cel pe care l-am considerat cel mai competent funcţie de datele pe care le aveam atunci.

Este atât de greu de înţeles că nu am simpatii politice, este atât de greu de crezut acest lucru? Nu vedeţi lumea decât formată din oameni pro sau contra cuiva, "cine nu este cu noi, este împotriva noastră"?

Am spus că domnul Orban a intrat în alegerile pentru Bucureşti cu ultima şansă a votului din partea mea. Campania domniei sale a fost însă cea mai bună dintre toate şi am recunoscut asta deşi nu aveam nici o încredere în domnia sa ca politician. A fost cea mai bună nu pentru că domnul Orban a avut carismă şi retorică, ci dimpotrivă, pentru că domnul Orban a avut un program concret, aplicat, realizabil şi în care am crezut că ar putea fi aplicat, în timp ce domnii Blaga, Oprescu şi PSD (nu domnul Diaconescu care a stat mai mult de-o parte, ci "pesediştii") au făcut o continuă bătaie de joc din campanie. Rămas în doi candidaţi, în turul 2, l-am ales pe domnul Oprescu ca varianta mai puţin proastă, şi nu pentru că l-am considerat cel mai bun dintre cei doi.

Este incredibil cum eu spun tocmai că nu votez după carismă şi bullshitul electoral şi domnia voastră înţelegeţi, un paragraf mai jos, tocmai dimpotrivă. Nu pot să cred decât că aveţi o rea voinţă şi faceţi totul special ca să mă scoateţi din sărite.

ion adrian said...

poate ca nu am dreptate dar spune si tu daca nu aduci ca argumente decat ziua votului este oarecum normal sa banuiesc doar o simpla stare de spirit creeata de vorbe.
de altfel Oprescu nu avea nimic in spate decat o prietenie cu Ion Iliescu, capacitati se pare ca bune de chirurg si discutabile de manager in medicina activitati politice nerelevante. Si atunci? Promisiuni cu trenuri suspendate?
Dar daca am gresit si ai avut motive care s-au confirmat in acest an este OK. Supara-te ca paraseste un loc unde are realizari remarcabile, pentru altul unde nu se stie daca va ajunge.
PS.In nici-un caz nu vreau sa te scot din sarite pentru a obtine eu o satisfactie. Ar fi ceva josnic si nu ma ocup.
Altii s-au ocupat permanent de asta in dialogurile cu mine(nu e vorba de tine )

ion adrian said...

PS Recunosc ca si mie mi-a placut Orban, dar comportarea lui cu EU ale carei motive cu totul altele decat cele politice eu le cunosc, m-a umplut de dispret si ptr acesta.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.