01 October 2009

De ce nu reuşim să ne învăţăm lecţiile date de istorie?


Am urmărit la televizor secvenţe din ceremonia alegerilor în sânul organizaţiei de Bucureşti a PSD. Recunosc că am avut un şoc.

Trec peste realitatea candidatului unic...

Urmăriţi această înregistrare, dar nu cu atenţia îndreptată spre domnul Vanghelie, domnia sa nu se comportă neobişnuit, aşa ne-a obişnuit în ultimii ani, urmăriţi însă reacţia sălii... aceste reacţii îmi tulbură amintiri pe care le doream uitate. Aveam impresia că văd un film despre perioada PCR cu actori foarte buni, care totuşi exagerau prin plictis, aplauze de complezenţă şi ovaţii, tocmai pentru a îngroşa situaţia.

3 comments:

nimrod said...

@Biblio,

"Oamenii de peste tot" ai lui Vanghelie n-ar putea fi decat pensionarii, ca doar ei au timp dar cine-i mai baga in seama daca in sistemul de valori ai noii generatii si la 50 de ani esti batran, ca sa nu mai spun ca, asa coplesitor de comunista cum e, veche generatie e condamnata la ruptura si izolare...Daca e vorba de omniprezenta apoi PDL-ul prin populismul desantat pe care-l practica e deja puternic infipt in pamantul patriei, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare...
Va doresc o zi buna! Eu tocmai am primit o irezistibila invitatie la bere si fiind o dimineata cu soare...

Bibliotecaru said...

Numai aparent este vorba despre partide, în realitate totul este înmagazinat în oameni şi oameni sunt la toate partidele, în orice fel de organizaţie...

ion adrian said...

Asa avea si PCR cate un securist sau turnator la fiecare scara.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.