29 October 2009

Lege sau a aLege


Eram la un mic taifas pe un blog politic şi am căutat oarece în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Mai întâi am constatat că referendumul pentru reducerea numărul de parlamentari şi parlament unicameral nu poate fi de tip constituţional, dar nici pentru demiterea preşedintelui. Evident nu este un referendum local. În concluzie acest referendum nu poate fi decât Referendumul cu privire la probleme de interes national. Ei bine, legea prevede în mod clar ce înseamnă aceste probleme de interes naţional. Mai precis…

Art. 12.
(1) Sunt considerate probleme de interes national in sensul art. 11:
A. Adoptarea unor masuri privind reforma si strategia economica a tarii
B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:
a) regimul general al proprietatii publice si private;
b) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala;
c) organizarea generala a invatamantului;
d) structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, participarea fortelor armate la unele operatiuni internationale;
e) incheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internationale pe durata nedeterminata sau pe o perioada mai mare de 10 ani;
f) integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice;
g) regimul general al cultelor.


S U R P R I Z Ă !

Legea este atât de specifică încât reorganizarea Parlamentului României nu apare ca motiv de referendum. Nu-i aşa că este bună “găselniţa asta”?

Tare sunt curios ce va fi mai departe.

Ştiu, am fost atent şi la schimbări:
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.99 din 14 iulie 2005
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a modificat art. 12:
1. Litera A va avea următorul cuprins:

“A. Adoptarea unor măsuri privind reforma şi strategia de dezvoltare economică şi socială a ţării;”

2. La litera B, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

“h) reforma justiţiei şi combaterea corupţiei.”
…adică nici această schimbare…

Încă o dată, sunt curios dacă clasa politică va putea să impună legea… :D
Da, da… domnul Boc nu poate da OUG…
:D
Doamne ce am mai râs… N-ai cu cine! (vorba reclamei)

Aş mai adăuga că Legea referendumului prevede (scrie acolo, la articolul 12) că legea educaţiei, pe care domnul Boc şi-a angajat răspunderea, era motiv de referendum.

Eu mă întreb, există cineva în ţara asta care respectă legea, care veghează la respectarea legii şi, în general căruia îi pasă de noi, cei mărunţi care nu putem face nimic?

19 comments:

ion adrian said...

Biblio,
este o hotarare a CC care interpreteaza acestea. Poate o gasesti si o postezi?

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Ce anume înseamnă mai exact "astea"?

ancaf said...

asta cu legea educatiei este incredibila. deci nu numai ca nu trebuiau sa o adopte in regim de urgenta,ci ar fi trebuit un referendum!

Bibliotecaru said...

Desigur, dacă legea spune că se poate face referendum pe această temă, nu înseamnă că este şi obligatoriu. Dar, dat fiind că trecerea de la 12 clase obligatorii la 10 clase+pregătitoare este un salt uriaş (şi asta nu este singura prevedere controversată), cred că se putea face un referendum.

ion adrian said...

Cred ca largeste sfera de aplicare a art 12 care este restrictiv si deci, poate ca neconstitutional?

ion adrian said...

@Ancaf,
Ne jignesti inteligenta si a noastra dar si a ta.

Bibliotecaru said...

@ ion adrian

"Restricţionarea" făcută de lege nu are nici o legătură cu micşorarea unor drepturi/obligaţii/prevederi constituţionale, este vorba despre o definire a termenilor, în acest caz se defineşte ce se înţelege prin "interes naţional". Este o situaţie logică pentru altfel orice lucru poate fi înţeles ca "interes naţional".

Personal găsesc foarte interesant ceea ce spune ancaf. Desigur, nicăieri nu există o obligaţie a referendumului în ceea ce priveşte orice domeniu de interes naţional. Dar, pe de altă parte, o lege căruia i se permite referendum pentru că este de interes naţional, adică expunerea maximă a aprobării populare, este trecută prin angajarea răspunderii unui singur om? Este evident că legea nu este făcută şi gândită de un singur om, în speţă, domnul Boc, dar domnia sa a împins această lege spre a fi aprobată în regim de autoritate guvernamentală. Nu mai spun că respectiva lege era împotriva formei dorite de ministrul educaţie, "de specialitate" şi, să spunem şi asta, "de meserie" (mă refer la funcţia de rector şi nu cea de profesor).
Una peste alta, trecerea legii educaţiei prin angajarea răspunderii guvernului, în condiţiile în care legea o defineşte ca lege de importanţă naţională, este cu adevărat un gest de nedorit.

Repet, ceea ce a spus ancaf mi s-a părut cu adevărat de bun simţ.

Domnule Adrian, poate aţi văzut emisiunea de la realitatea tv la care a participat domnul Boc unde s-a abordat chiar şi acest subiect, a explicat de ce nu este trecut acest tip de referendum în art. 12?

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Referitor la Deciziile CCR, dacă priviţi în fişa actului
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809
veţi vedea că cea referitoare la art. 12 nu a produs schimbări în lege.

Deciziile CCR nu pot schimba legea, doar îi suspendă aplicare pe maximum 45 de zile. După acest termen, dacă nu s-a schimbat legea, totul revine la forma iniţială, ca şi cum nu ar fi fost. Atunci când se verifică o lege cu fişa actului, ceea ce am şi făcut, deciziile CCR nu au valoare decât în momentul în care sunt în vigoare cele 45 de zile. Dacă nu, sunt de ignorat, importante sunt doar modificările prin amendamente sau OUG.

D.C.C. nr.567/2006
D.C.C. nr.147/2007
D.C.C. nr.392/2007

Vă supun atenţiei şi faptul că în Constituţie se specifică în mod concret că...

ARTICOLUL 73 - Categorii de legi
(3) Prin lege organica se reglementeaza:
d) organizarea si desfasurarea referendumului;

Deci a defini termenii constituţionali în domeniul referendumului este perfect justificat, din moment ce se vorbeşte în mod clar despre o lege organică care reglementează desfăşurarea referendumului.

ion adrian said...

Multzumesc,o sa le citesc ,
Dar nu crezi ca si Presdintele ar putea avea un drept de eligibilitate pentru ceea ce la un moment dat este interes national,lege normand asaaa.. in afara unui timp anume?

Bibliotecaru said...

În măsura în care preşedintele nu are drept de iniţiativă legislativă mai mult ca toţi cetăţenii patriei, nu cred că preşedintele poate alege ce este de interes naţional.

ion adrian said...

1. Vad ca toate trei DCC sunt in conformitate cu felul in care vad eu lucrurile, prima adica DCC567/2006 precizeaza chiar neconstitutionalitatea de care vorbeam si eu, a unei eventuale legi de ingradire a unei prerogative constitutionale si deci nu stiu ce ar mai trebui discutat, decat doar ca nu ne convine sau ne convine ceea ce este altceva, si alte argumente slabe nu diger.

2.Ref la Ancaf te faci ca nu intelegi ca ancaf facea o confuzie si de fapt si tu ii semnalai asta inainte de a posta eu, si daca observam nici nu-l mai mustram ca el nu propunea ceva ci instituia ideea unei obligativitati, ceea numai de bun simtz nu era, dar se vede iarasi de la o posta ca intre tine (sau AN) si capacitatea de obiectivare, este o prapastie de netrecut, lucru pe care nu-l pot decat deplange.

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Curtea Constituţională nu are dreptul de a modifica o lege, numai Parlamentul României are dreptul de a emite legi şi a le modifica. CCR (puterea Judecătorească) poate suspenda aplicarea unei legi pe o perioadă maximă de 45 de zile sau până la hotărârea Parlamentului. Executivul, prin ONG, are dreptul unei iniţiative legislative direct aplicabile până la hotărârea Parlamentului. Numai Legislativul însă poate emite şi modifica legi. Iată de ce legea nu este interpretată în înţelesul CCR ci în înţelesul legii. Legislativul a hotărât să nu modifice legea şi să ignore hotărârea CCR, asta înseamnă că decizia CCR nu trebuie luată în seamă de cei care respectă legea după scurgerea celor 45 de zile.

Acea chestiune spusă în decizia CCR cum că preşedintele ia hotărârea ce este şi ce nu este de interes naţional, este o copilărie, după cum tot copilărie este că cineva a hotărât că Guvernul hotărăşte ce este şi ce nu este o urgenţă atunci când se dă o OUG. De ce au mai scris în Constituţie "interes naţional"? Dacă preşedintele poate spune că orice este la o adică "de interes naţional", atunci nici nu ar mai trebuie să fie în Constituţie pomenit interesul naţional.

Este evident că preşedintele ar trebui să aibă puterea organizării unui referendum peste Parlament, dar trebui să existe şi o limită a acestei prerogative. Am putea să ajungem în cazul în care preşedintele să organizeze referendum pentru orice lege dată de parlament care nu-i convine. Eu unul sunt pentru organizarea unui referendum pentru fiecare lege importantă a României, de exemplu pentru principiile după care se organizează Codul Penal şi Civil, aş fi organizat un referendum şi pentru legea aceea ce permite interceptarea comunicaţiilor electronice... Nu referendumul este problema, ci faptul că reglementarea trebuie să existe şi, din punctul de vedere al legii, există şi este în vigoare.

Dincolo de hotărârea CCR, prevederea legală este în vigoare şi, ca atare, trebuie respectată. Faptul că nu este luată în seamă înseamnă că legea este încălcată. Oricum ai privi, nu se poate ajunge la altă concluzie.

Bibliotecaru said...

Relativ la ancaf, nu ştiu eu ce tot spuneţi despre mine şi AN, părerea mea este că aţi avut o reacţie prea puternică pentru subiectul respectiv. Nu aveaţi nici un motiv să fiţi neelegant şi totuşi aţi făcut-o.

ion adrian said...

1.Ti-am explicat Biblio ca daca vedeam raspunsul tau nu mai interveneam si astfel dupa al tau al meu apare ca o supralicitare, dar nu s-a dorit sa fie asa.
2. Deciziile CC sunt obligatorii ptr parlament si trebuie aplicate asa ca orice reclamatie contra lui Basescu pe acesta tema tot la CC ajunge care este evident ce o sa raspunda.
3. Spuneam ca si tu ca si AN nu aveti capacitate de obiectivare in raport cu egul vostru idolatru.

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Eu nu am nici un ego exacerbat şi, mai mult, auto-idolatria este şi anti-creştină. Despre domnul Năstase nu ştiu, nu mă exprim.

Deciziile nu sunt obligatorii, ci general obligatorii. Asta nu înseamnă că legea se schimbă după cum spune Curtea Constituţională. CCR nu face altceva decât să constate un conflict între lege şi Constituţie.

Numai că interpretarea oficială este de două feluri, anume o interpretare generală, de obicei a Parlamentului sau/şi Guvernului, sub forma unui act normativ care are aceiaşi putere ca actul interpretat, face corp comun cu acesta şi poate avea efect retroactiv, şi o interpretare cauzală, de obicei a puterii judecătoreşti (adică şi CCR), şi care priveşte aplicarea dreptului în vederea rezolvării interpretării unei cauze concrete. Desigur, o decizie a CCR este născătoare de drept, adică deciziile ulterioare trebuie să ţină seama de deciziile anterioare.

Dincolo de vorbe, CCR nu poate obliga în nici un fel Parlamentul să modifice legea referendumului pentru că este neconstituţională şi decizia CCR nu înseamnă că legea poate fi ignorată.

ion adrian said...

In loc de raspuns:

ARTICOLUL 147: Deciziile Curţii Constituţionale


(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
(3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Nota: General obligatorii inseamna ca sunt opozabile tuturor inclusiv tie

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Nu prea înţeleg ce înseamnă că-mi sunt opozabile în acest context, cât timp nu există părţi aflate în judecată astfel încât să fie destinat lor şi apoi să-mi fie mie opozabile. În cazul unui proces, atunci da. Într-un proces există părţile respective din proces şi atunci deciziile CCR au efecte pentru toţi nu numai pentru cei aflaţi în proces.

Noi ne aflăm în cazul alin. 1 şi a celor maximum 45 de zile în care legea nu-şi mai produce efectele. Dumneavoastră ce susţineţi că se întâmplă după aceste 45 de zile dacă modificările în lege nu sunt făcute, că nu înţeleg?

ion adrian said...

Am explicat destul, ai textul de lege nu vrei sa-l citesti, asadar vorba profesorului meu de matematica: nota una domnu elev. :)

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian

Păi dumneavoastră îmi "dezveliţi" un articol de Constituţie ca pe revelaţia secolului? Credeţi că eu nu ştiam articolul respectiv? Toată lumea îl ştie, nu articolul are importanţă aici ci implicaţia sa juridică. de fapt nu oferiţi absolut nici un argument, nici o interpretare... nu afirmaţi decât "preşedintele are întotdeauna dreptate".

Acolo nu scrie că legea se schimbă de la sine sau că se anulează sau nimic aşa ceva. Spune că se suspendă, în efectele sale, timp de 45 de zile după care e ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În concluzie, acea listă este în vigoare.

Emil Boc a dar şi domnia sa pe 30 septembrie o OUG, de ce nu a introdus atunci în listă şi chestiunea cu schimbarea parlamentului? Îi era extrem de uşor.

Domnule Ion Adrian,
Ideea nu este dacă referendumul este sau nu (i)legal, pentru mine este evident că se încalcă legea cum s-a încălcat şi la votul pentru uninominal, problema este că nimeni nu reacţionează, că nimănui nu-i pasă, că încălcarea legii a devenit o obişnuinţă în România ultimului timp. Judecata CCR nu este un act de normalitate, ea a devenit un fel de muniţie de război. De aceea CCR a început să amâne deciziile până după alegeri, s-a ajuns până aici.

Ei, cei care conduc ţara, putere sau opoziţie, au devenit cetăţeni situaţi deasupra regulilor. Chiar şi în perioada conducerii comuniste, comuniştii schimbau legile astfel încât să le convină (nu au schimbat şi Constituţia, care a fost stabilă, nici nu au interpretat-o abuziv). Astăzi nu le mai pasă, pe ei nu-i mai atinge nimic. De aceea statul român pierde atât de des în instanţele internaţionale. De aceea vorbesc şi eu despre dictatură. Ridicaţi-vă voalul după ochi ca să-i vedeţi în lumina sinistrei coaliţii politice. Toţi actorii politici, în frunte cu cei care sunt vremelnic la putere, sunt degeneraţi din punct de vedere politic, principial, instituţional şi, nu în ultimul rând, raţional şi uman. Lipsa de calitate a politici şi a expertizei, prezenţa aproape în exclusivitate a interesului, a provocat o septicemie avocăţească a acestei ţări care stă să moară.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.