29 October 2009

Palma care atârnă greu


Am asistat, recunosc, cu uimire, la următorul dialog (http://www.antena3.ro/stiri/politica/reprosul-lui-liiceanu-catre-basescu-scena-politica-o-mlastina-vrand-nevrand-ati-intrat-pe-acest-teren_83724.html):
Domnul Gabriel Liiceanu (cu o voce egală, lipsită de viaţă): Plec de la următoarea constatare, mă bucur că sunteţi un preşedinte odihnit şi...
Domnul Traian Băsescu (râzând în hohote): Nu cu mintea odihnită, odihnit fizic.
Domnul Gabriel Liiceanu (imperturbabil): ...dar eu ma simt un cetăţean obosit şi înfrânt. Am senzaţia că drama pe care o trăieşte România în clipa de faţă este una care trebuie să se aşeze exact în raport cu dezastrul vieţii politice din România. Senzaţia mea de cetăţean obosit şi învins este că nu sunt reprezentat de o clasă politică, că nu am încredere în clipa de faţă în nici un om politic şi că în clipa de faţă această clasă politică a reuşit să-şi impună o logică a ei în care îşi joacă jocurile luând ca spectatori ai acestui turneu infinit o societate română profund dezabuzată şi care este profund neinteresată de jocurile politice."



Nu cred că domnul Băsescu a primit vreodată în viaţă o palmă atât de răsunătoare împotriva hohotelor domniei sale de râs care s-au nimerit, cel puţin de data aceasta, precum nuca în perete. Derâderea cu care preşedintele în funcţiune (dar şi cea mai mare parte a oamenilor politici) a murdărit intelectualitatea României, iată, s-a întors cu puterea unui tsunami. În ochii mei, domnul Liiceanu şi-a răscumpărat, prin această replică, toate momentele de "intelectualitate explicativă" de care a tot abuzat în ultimul timp, începând cu reacţia exagerată pe care a avut-o vis-a-vis de doamna Mona Muscă.

8 comments:

ion adrian said...

Nu crezi ca totusi Liiceanu fiind un om politicos aplica principiul excluderii din referintze a persoanelor de fata sau a musafirilor?

Bibliotecaru said...

Este absolut evident că domnul Liiceanu nu dorea să-l atace în mod special pe dl. Traian Băsescu, iar este evident că domnul Liiceanu se referea la întreaga clasă politică (de aceea am făcut şi acea subliniere în text-ul declaraţiei).

Domnul Liiceanu nu a fost agresiv. Personal l-am văzut în dese rânduri mult mai violent şi mai agresiv. Situaţia a fost însă de aşa natură încât domnul Băsescu a început să facă bancuri exact când domnul Liiceanu era mai serios. În timp ce domnul Liiceanu îşi făcea avânt să pălmuiască clasa politică în frunte cu preşedintele (vezi antiteza odihnă/oboseală) domnul preşedinte a nimerit cu gluma cu mintea odihnită ca nuca în perete, practic a intrat şi dumnealui în palma domnului Liiceanu, involuntar... de aceea a plesnit atât de tare.

Tăcerea preşedintelui, mimica sa, pe tot restul perioadei în care domnul Liiceanu a vorbit, întunericul coborât peste faţa prezidenţială de după discursul domnului Liiceanu, stilul justificativ... Mie mi s-a părut că domnul Băsescu a receptat din plin palma. Este din ce în ce mai evident că domnul Băsescu resimte din plin căderea în sondaje şi nu mai are acea siguranţă de câştigător cu care ne-a obişnuit.

Este din ce în ce mai evident că domnul Preşedinte este părăsit de intelectualii care nu sunt membrii PD-L (adică cei care nu joacă unica carte posibilă pentru a rămâne în joc, Băsescu preşedinte încă 5 ani), rând pe rând, pentru că i-a dezamăgit.

ion adrian said...

Si crezi ca ceilalti caraghiosi au ceva in statura lor care sa-i aduca macar la genuchiul lui Basescu? ei fiind de fapt doar pana la genuchiul broastei.

Bibliotecaru said...

@ ion adrian
Nu prea înţeleg cine ar fi "ceilalţi caraghioşi", dar sunt absolut convins că dezamăgirea pe care mi-a provocat-o domnul Traian Băsescu în ultimii 10 ani nu are legătură cu nimeni altcineva decât domnia sa. Dacă până acum un an de zile mai credeam în faptul că acel conflict preşedinte/premier s-a născut câte un pic din fiecare parte beligerantă, în acest moment nu mai am cum să cred aşa ceva. Domnul Băsescu se află în conflict practic cu toată lumea, cei care i se află alături sunt bolnavi de un servilism degradant... Vă adresez o întrebare... A existat un conflict PD/PSD, unul primar/consilieri, unul preşedinte/premier, unul preşedinte/parlament, unul preşedinte/foşti colaboratori, unul preşedinte/judecători...

Cu cine colaborează domnul Băsescu? Este în poziţia în care ar trebui să se înţeleagă cu toată lumea şi se pare că domnia sa se află în conflict cu toată lumea.

Mai am o întrebare pentru domnia voastră, cum puteţi susţine pentru al doilea mandat un om care are un conflict deschis cu instituţiile statului? Cum poate media în acest moment domnul Băsescu cu instituţiile statului, va pune peste tot membrii PD-L? Nu cred că are domnia sa atât de mulţi oameni de încredere ca să-i pună peste tot. Chiar dacă domnia sa ar fi cel mai onest şi mai bun candidat, faptul că a dovedit timp de cinci ani că nu poate asigura medierea între instituţiile statului, ba a mai demonstrat că are capacitatea de a se certa cu toţi, este un imperativ de a nu-l alege...

Să ne înţelegem, în acest moment nu am nimic cu domnul Băsescu (cum am mai spus, mă interesează faptele, mai puţin oamenii), în acest moment nu am încredere nici în ceilalţi că ar putea fi preşedinţi mai buni (totul e o construcţie în vorbe, nu şi în fapte), dar este evident că situaţia creată îl face însă pe domnul Băsescu cu potenţial mult mai periculos pentru viitor decât orice alt contracandidat. Ironia este că astăzi domnul Traian Băsescu a ajuns exact în poziţia în care era Adrian Năstase acum 5 ani. Spunea cineva la TV că undeva, pierdut în subconştientul prezidenţial, este admiraţia (eu aş spune invidia) faţă de Ceauşescu. Astăzi sesizez la toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale dorinţa de a fi "Mâna Forte" a României.

Domnule Ion Adrian,
Aveţi tot dreptul să vă acordaţi încrederea preşedintelui în funcţie pentru încă 5 ani şi puteţi să-ş susţineţi dacă consideraţi că este soluţia optimă pentru România, dar, orice aţi spune, nu veţi putea înlătura frica unei dictaturi potenţiale care este din ce în ce mai evidentă persoanei mele.

ion adrian said...

Ceilalti caraghiosi sunt :
Geoana, omul de nimic, cel care in 1996 il felicita pe Constantinescu ca prin victoria contra lui Iliescu scapa tara de comunisti;
Antonescu unul din lacheii lui Patriciu care el fiind un securist ticalos si cinic nu poate creste ceva bun langa el;
Oprescu un marlan parvenit adica cu adevarat un fiu de securist probabil si admirator al lui Plesitza et co, care dupa insulta vulgara adusa unei femei si nu uneia oarecare ci dnei macovei nu merita sa-ti strici nici scuipatul pe el

Dar daca tu esti mai sensibil la vorbe adica vorba cantecului parole parole te priveste dar eu cred ca ti-as jigni inteligenta daca te-as crede de buna credinta in acest joc.
Oricum infruntarea cu tine este placuta, este ca si infruntarea pe care ar avea-o un matematician oarecare cu un altul care ar avea numele cam generic de Nicolas Bourbaki :)

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian

Acum am înţeles ce aţi vrut să spuneţi prin:
"Si crezi ca ceilalti caraghiosi au ceva in statura lor care sa-i aduca macar la genuchiul lui Basescu? ei fiind de fapt doar pana la genuchiul broastei."

Este părerea dumneavoastră şi, în acest caz, nu am de ce să o comentez. Aveţi tot dreptul să îi consideraţi pe cei trei ca fiind până la genunchiul broaştei şi pe Traian Băsescu ditamai broasca (că aşa reiese din context). Personal eu nu mai cred nimic, sunt însă sigur că vreau ceva mai mult de la clasa politică românească, şi când spun mai mult, de fapt înţeleg aproape infinit mai mult.

N. Raducanu said...

Mai intai doua observatii la schimbul de comentarii dintre Bibliotecarul di Ion Adrian:
1.- Bibliotecarul, care e si gazda acestui blog, i se adreseaza politicos preopinentului sau cu persoana 2-a plural, in timp ce basescianul il tutuieste, ba si se indoieste de buna credinta a gazdei.
2.- Ion Adrian in incercarea de minimalizare a adversarilor lui Basescu, recurge la aceleasi acuze-sablon de securisti,comunisti, bolsevici, parca am fi in primii ani dupa revolutie, iar nu la 20 de ani de la ea, cand securistii sunt demult la pensie si nu nai reoprezinta nici un pricol pentru nici un candidat,
3.-Atitudinea lui Liiceanu e simptomatica. Daca cititi si articolul lui Plesu din ultimul numar din Dilema veche veti vedea acolo si din partea acestui intelectual o atitudine retinuta fata de Basescu, reamintind si insulta pe care a uncasat-o de la Presedinte si care l-a obligat sa se retraga din functia de consilier la Cotroceni. Se pare ca atitudinea critica a acestor intelectuali, devotati pana acuma lui Basescu, este un semnal al parasirii de catre ei a vasului ce se ineaca...

Bibliotecaru said...

@ N. Raducanu
Vă mulţumesc că-mi luaţi apărarea.

Din păcate nu modul de adresare al domnului Ion Adrian are importanţă, nu asta schimbă România, nici domnul Liiceanu, nici domnul Pleşu, nici măcar domnul Băsescu sau liderii de partid... Războiul acesta generalizat la nivelul societăţii civile face victima cea mai importantă, România.

Astăzi am auzit un oficial BNS care cerea FMI să nu dea ultima tranşă de împrumut, ca o "amendă" pentru clasa politică. Aparent domnia sa are dreptate, un astfel de gest ar fi un fior rece pe spinarea politicii româneşti. Din păcate rezultatul nu cred că ar fi decât împrumutul pe o piaţă bancară particulară care are dobânda de câteva ori mai mare şi condiţii mult dezavantajoase.

Guvernanţii nu dau aceste împrumuturi din buzunarul domniile lor, ei nu-şi vor pierde milioanele de euro din bănci. Din păcate, deşi împrumuturile sunt mai ales necesare unor buzunare mari, plata împrumuturilor se face mai ales din buzunare mici.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.