05 October 2009

Sorin Oprescu în postura de candidat


Un discurs care mi-a plăcut... decât că a fost un discurs politic. Aşteptam acest tip de discurs de la dl. Crin Antonescu şi nu-l aşteptam de la cel eliberat de presiunea politică, dl. Mircea Geoană. Reflexele politicienilor români sunt atât de profunde încât aceştia nu se mai pot debarasa de ele. Cu un discurs bun nu se face primăvară. Nu pot uita că domnul Oprescu a spus că spre deosebire de Băsescu va sta la primărie "să facă treabă" şi acum doreşte să plece. Nu uit că exact acelaşi discurs cu candidez pentru că România are nevoie de mine l-a avut şi Traian Băsescu. În acest moment nu cred deloc că domnul Oprescu face altceva decât să apuce bine de coadă o oportunitate politică.

sorin_oprescuSorin Oprescu: Aş vrea să dau mâna cu toată lumea, dar îmi pare rău, o fac după aia. Doamnelor şi domnilor, 20 de ani de tranziţie mincinoasă care au venit după 45 de ani de comunism se opresc astăzi aici. Sunt doctor, iar lumea aşteaptă de la un doctor diagnostic şi după aceea tratament. Diagnosticul este clar pentru toţi: România este pe un drum greşit. România este prost condusă. Ţara este obosită, divizată, dominată de conflicte şi de ură, speriată de crizele care vin peste ea, îngenuncheată de politicieni şi sărăcită de politica lor. Practic, România este o ţară blocată instituţional, politic şi economic. Vedem cu toţii că populaţia este derutată, puterea de cumpărare a leului scade, oamenii sunt dominaţi de grija zilei de mâine. Speranţa de a trăi mai bine şi mai sigur este din ce în ce mai îndepărtată. Dezorientarea şi lipsa de perspective a oamenilor este acută. Avem o societate dezbinată, în care unii, foarte puţini şi din păcate mereu aceeaşi, îşi permit orice, iar ceilalţi, cei mulţi care-şi duc cu greu existenţa, trăiesc umiliţi şi trişti, cu frica zilei de mâine. Au fost atât de multe lucruri în neregulă în aceşti ultimi 20 de ani încât este greu şi inutil să le mai amintim încă o dată. De ce s-a ajuns aici? Pentru că oamenii politici din ţară au eşuat din 89 până în 2009. Anul acesta am fost aduşi în această situaţie de oameni care au călcat în picioare dorinţele celor care i-au votat. S-au înhăitat şi au combinat un Guvern, care a fost avortat săptămâna trecută. Mai întâi s-au luptat 6 luni pe ministere, posturi şi bani. După 6 luni au început să-şi dea seama cât de corupţi sunt miniştrii celorlalţi. Şi în final au transformat bătălia lor pe caşcaval în problema noastră, a tuturor. Din păcate în toată această dispută a lor nu a fost şi nu este vorba despre oameni. Nu este vorba despre dumneavoastră. Dumneavoastră dragi români nu existaţi în această ecuaţie. Sunteţi profesori care munciţi pentru copiii noştri, să-i formaţi ca oameni. Pentru ei nu existaţi. Sunteţi muncitori în combinatele de la Galaţi, Mureş, Hunedoara, Iaşi, Reşiţa sau Baia Mare? Pentru ei nu existaţi. Sunteţi agricultori care aşteptaţi subvenţii şi sprijin de la stat? Pentru ei nu existaţi. Sunteţi pensionari şi nu aveţi bani pentru medicamente? Pentru ei nu existaţi. Sunteţi doctori care încercaţi să vă faceţi onest datoria şi nu aveţi cu ce? Nu puteţi. Pentru ei nu existaţi. Sunteţi tineri şi vreţi un viitor în România? Nu puteţi. Pentru ei nu existaţi. Existaţi însă pentru mine. Vă spun din suflet că aşa nu se mai poate. Nu mai merge. Ca om, ca tată, ca bunic, ca medic, ca primar, ca politician eu personal nu mai pot. Trăiesc în mijlocul tuturor românilor. Când ies în stradă nu mă întâlnesc cu liberali, PSD-işti sau PD-L-işti. Nu mă întâlnesc cu carnete de partid. Mă întâlnesc cu oameni, cu români. Faptul că nu am trăit niciodată din politică m-a ajutat să văd politica lucid, fără să-i confund rolul. Am văzut cum politica noastră a cunoscut când agonie, când extaz, când voturi de sprijin, când voturi de respingere. Acum, însă, văd pentru prima dată un lucru nou: Oamenii se tem să mai intre în acest joc. Sau poate sunt scârbiţi. Tot mai mulţi nu se mai simt nici de stânga, nici de dreapta. Nu-i mai convinge nimeni şi nimic. Liderii partidelor politice trăiesc în lumea lor, departe de viaţa reală, departe de ceea ce contează cu adevărat pentru oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte. Mai mult, chiar îşi înşeală susţinătorii şi membrii propriului partid. Eu am plecat dintr-un partid politic pentru că am simţit că nu mai independent îmi pot face bine munca. Aşa am reuşit întotdeauna, ca director de spital, ca primar. Am reuşit să mă înţeleg cu toată lumea fără a face o politică sterilă, politica negocierilor oneroase. Şi ca mine sunt mulţi printre noi. Ne creăm iluzia că putem trece peste haos, scandaluri, corupţie, minciună şi furturile liderilor politici? Avem o meserie pe care o facem cu pasiune, ne înconjurăm de oameni buni, încercăm să curăţăm mizeria din jur, creăm mici insule de normalitate. Dar nu e de ajuns. Nu e de ajuns ca numai unii dintre noi să-şi facă bine munca. Nu e de ajuns ca numai unii dintre noi să se zbată să meargă lucrurile în acele mici insule de normalitate pentru că mereu se află puteri care se opun. Pentru că succesul nostru ar însemna eşecul lor. Dragi români, conducerile partidelor politice au eşuat. Liderii partidelor de dreapta au păcălit milioane de oameni cu idealuri de dreptate şi adevăr. Idealurile erau de fapt iluzii, pentru că ascundeau minciuna şi hoţia. Liderii partidelor de stânga au mimat grija pentru oameni. În realitate au servit numai interesele unor grupuri restrânse. Sunt toţi o apă şi-un pământ. Aceşti lideri şi-au folosit propriile partide ca să parvină şi să facă averi. S-au folosit de munca membrilor şi susţinătorilor acestor partide doar ca să se îmbogăţească. S-au cocoţat şi au capturat conducerea partidelor politice la nesfârşit folosindu-se de munca altora şi furând tot. Aşa ne-au înnebunit 20 de ani. În toţi aceşti ani ne-au furat o ţară şi dreptul de a trăi normal în ea. Vedem chiar şi în zilele noastre atitudinea lor. Ieri s-au pupat în bot şi astăzi se înjură. Astăzi spun despre ei că sunt deştepţi. Ieri spuneau că sunt prostănaci. Când să-i credem? A venit vremea să se schimbe ceva în România. Dacă au puterea ca ei să se schimbe, atunci să o facă. Dacă nu, să dispară din viaţa politică. Să ne lase în pace să trăim liber şi independenţi în ţara noastră şi nu sufocaţi de ei. Să termine bâlciul, să-şi frâneze lăcomia, să lase România. Singura soluţie să fim băgaţi în seamă în aceste vremuri grele este să le spargem gaşca. În toate partidele sunt mulţi oameni de calitate. Pe mulţi dintre ei îi cunosc şi îi apreciez. Sunt oameni care cred în ideile dreptei sau ale stângii, dar care nu au loc în viaţa politică în rânduiala ţării din cauza celora care au siluit politica românească. De liderii politici care au deturnat ţeluri, au degradat idealuri. Pur şi simplu au deturnat viaţa de la normal. Din cauza acestor lideri şmecheri, combinatori şi manipulatori oamenii din partide, însăşi partidele nu se mai pot manifesta aşa cum trebuie. Ele sunt astăzi captive intereselor mărunte, a unor indivizi sau structuri obsedate de propriile interese. Nu mai reprezintă voinţa poporului, ci numai dorinţa oamenilor din aceste grupuri. Aceste grupuri care au uitat interesul general, interesul naţional. A venit timpul ca partidele să joace rolul de care democraţia noastră are nevoie. Partidele nu trebuie să-şi mai bage nasul în viaţa noastră în fiecare secundă şi nu trebuie să decidă ele tot ceea ce mişcă. Partidele trebuie să reprezinte cu adevăr voinţa oamenilor, acolo unde oamenii îi împuternicesc să-i reprezinte, în Parlament, în consiliile judeţene şi locale. Atât! Partidele nu-şi au locul nici la preşedinţie, nici în justiţie, nici în afaceri, nici în sănătate, nici în educaţie. Acolo îşi au locul profesioniştii. Contează priceperea de a face un lucru şi nu carnetul de partid. Să ne reamintim şi să respectăm cu sfinţenie, poate, cuvintele scrise pe ziduri acum 20 de ani: „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate". Poate cele mai frumoase cuvinte ale unei schimbări aşteptate de o jumătate de secol. Câte speranţe atunci pierdute acum? Pentru toate acestea şi încă 22 de milioane de motive am decis să candidez la preşedinţia României. Candidez ca independent, candidez fără nici un fel de obligaţie faţă de nici un partid politic. Candidez ca să reprezint toţi oamenii, indiferent de ideologie sau de afilierea lor politică. Candidez ca un om care a trecut prin multe şi a văzut multe în această viaţă. Candidez ca un om care speră ca fiecare dintre noi ca în România să se poată trăi normal cu adevărat. De prea mult timp românilor le lipseşte un preşedinte care să-i unească, care să-i motiveze să trăiască împreună ca un popor. Ca preşedinte independent voi lucra deschis cu toate partidele, cu toţi politicienii, cu toate organizaţiile neguvernamentale, sindicate, organizaţii civile, cu toţi primarii tuturor satelor, comunelor şi oraşelor. Voi chema alături de mine oameni care au valoare pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce au făcut, nu pentru că aparţin vreunui partid politic. Voi lucra cu întreaga societate şi sunt sigur că voi reuşi. A venit timpul să vorbim de independenţă, nu doar de independenţa mea ca viitor preşedinte. Ci şi de independenţa noastră, a tuturor. Am fost forţaţi prea mult timp să trăim dependenţi de mită, de furturile liderilor partidelor, de scandal şi ură. Am trăit forţaţi să ne luptăm în pile şi relaţii şi am uitat că suntem o comunitate. Candidatura mea este un apel la independenţă, independenţa noastră, a tuturor. Avem dreptul la independenţă, fără de controlul partidelor. Avem dreptul la fericire, avem dreptul să fim oameni şi să ne bucurăm de viaţă fără să mai fim speriaţi, grăbiţi sau izolaţi. Lăsând politica la o parte, şi eu ca şi voi sunt înainte de toate om. Şi ca om căruia îi plac oamenii şi viaţa observ acum o realitate tristă. Văd cum românilor le-a pierit plăcerea de a trăi, cheful de viaţă şi zâmbetul. Parcă nimic în jurul nostru nu mai este frumos. Şi vă întreb acum: De ce dacă în anii în care eram cenzuraţi şi izolaţi ne bucuram, totuşi, de viaţă? Acum, când avem atâtea şi atâtea libertăţi nu mai putem să facem acest lucru. Sau poate nu mai ştim. Avem nevoie de un nou început şi nu trebuie să ne fie frică. Avem nevoie de curaj, avem nevoie de unitate, consens şi reconciliere naţională. Avem nevoie de demnitate pentru că împreună putem. România încă este o ţară bogată, cu oameni inteligenţi şi muncitori. Dacă ar fi condusă bine ar deveni în scurt timp o ţară modernă, frumoasă şi plină de oameni care pot să zâmbească. Eu, Sorin Mircea Oprescu, vreau o Românie normală. În România mea fiecare cetăţean este protejat de lege şi îşi poate îndeplini propriile visuri, aici şi nu altundeva. În România mea statul cheltuie banii în mod transparent şi nu uită nici o clipă că aceştia sunt banii voştri. Contribuabilul este cel mai important cetăţean al ţării, mai important decât miniştrii, mai important decât preşedintele. În România mea nici un cetăţean nu este ignorat, furat sau batjocorit. În România mea banii publici ajung acolo unde este nevoie de ei, în spitale, în şcoli, în drumuri şi nu în buzunarele unora sau altora. În România mea politica nu este dominată de ură. În România mea puterea adevărată este a cetăţeanului obişnuit, a comunităţii. În România mea nimeni nu are dreptul să-i umilească pe românii care-şi cer drepturile câştigate cinstit prin muncă, fiindcă statul le este dator şi nu invers. În România mea nu ajungi la putere ca să te răzbuni şi ca să te îmbogăţeşti. Aceasta este viziunea mea despre România mea, care poate deveni România noastră. În România noastră statul funcţionează în aşa fel încât să-i fie bine chiar şi celui mai amărât cetăţean. În România noastră să conduci înseamnă să serveşti oameni, şi nu să supui oamenii. În foarte scurt timp începe campania electorală. Am alături de mine voluntari dedicaţi şi profesionişti, oameni care se strâng deja în multe oraşe, comune şi sate. Oamenii înţeleg că miza este mare. Este miza vieţii lor şi nu a unui partid. Trebuie să recunosc că răspunsul pe care-l primesc de la aceşti oameni este încurajator. Mă onorează şi mă obligă. Sunt convins că susţinătorii mei din toată ţara vor lupta pentru dreptul fiecărui cetăţean la vot liber, fără presiunea conducerilor de partid. Sunt emoţionat că vin să-mi acorde sprijinul lor atât oameni din toate partidele, cât şi ceilalţi, foarte importanţi, dezamăgiţi. Ne vom lupta fără frică cu liderii partidelor care au plănuit să comită fraudă electorală. Nu ne vom odihni şi nu vom scuti nici o măsură legală şi efort public pentru a-i combate pe cei din partide, care cred că oamenii vor tolera în continuare furtul electoral. Gata, stimaţi prieteni, ajunge. Este şansa noastră de a schimba România în bine. Nu trebuie să o ratăm. Nu avem acest drept faţă de copiii noştri, faţă de părinţii noştri. Deschideţi ochii. Aveţi curaj. România trebuie să renască. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora 16:03)

(sursa: http://www.monitoring.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6034:lansare-sorin-oprescu-05-10-2009&catid=38:politic&Itemid=436)

6 comments:

nimrod said...

@Biblio,

A. Eu am gasit in tot discursul doctorului o singura afirmatie interesanta:

"Singura soluţie să fim băgaţi în seamă în aceste vremuri grele este să le spargem gaşca."

Corect intuit dar, dupa parerea mea, gresit exprimat. Ar fi fost mai bine: "singura solutie ca sa ii anihilam ar fi sa le spargem gasca", fiindca in lupta politica nu e suficient doar sa fii bagat in seama.

B. Fara legatura cu domnu' Oprescu: Ieri, intr-un interviu pe Gold FM, o foarte cunoscuta persoana publica, altfel o intelectuala de nota zece, a afirmat de mai multe ori ca Aura Urziceanu a fost descoperita de George Gershwin. Evident ca era vorba de Duke Ellington. Nu e un repros ci o necesara indreptare pe care in fata unui lapsus evident ar fi trebuit desigur s-o faca imediat desteapta de redactorita da' care, dupa cum s-a vazut, nu s-a priceput...

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Sorin Oprescu nu spune de fapt nimic. Domnia sa face o listă cu diferite lucruri pe care poporul, un ceva pe care domnia sa îl crede publicul ţintă, doreşte să le audă. De aceea am spus că este un discurs politic. Sorin Oprescu ilustrează o Românie perfectă care se află în evidentă neconcordanţă cu România de acum. Este însă evident că transformarea României de astăzi în România ideală a domnului Oprescu este nu numai uşor utopică (sau greu de crezut să nu spunem chiar utopic) dar mai ales nu este în sarcina preşedintelui să facă asemenea modificare, ci a întregii voinţe politice. Eliminarea politicii nu poate duce la ideal, transformările profunde în carnea politică, adică în masa membrilor de partid, este cea care face diferenţa. Domnul Sorin Oprescu, neavând nici un instrument de partid, nu poate influneţa cu nimic nici parlamentul, nici guvernul... şi atunci?

Cât despre doamna Aura... :D

Radu Tanasescu said...

In general ma feresc sa sustin prea aprins orice candidat la o functie publica.

Dar nu prea pot sa-l vad pe domnul Sorin Oprescu in postura de presedinte.

Nu zic ca restul candidatilor sunt ideali, poate suna stupid, dar vreau un presedinte care sa fie in stare macar sa spuna "pe strada" in loc de "pa strada" :)

In plus, oricat de independent e el, n-am vazut mari inovatii prin capitala.

Bibliotecaru said...

Din nefericire, conceptul de preşedinte (şi cel de "ales", în general) a fost mutilat în timp şi la asta s-a ajuns.

Din punctul meu de vedere, pe lângă ceea ce-l distanţează pe domnul Oprescu de postul de preşedinte, domnia sa are o calitate faţă de ceilalţi candidaţi, o calitate care poate părea mică dar, zic eu, este importantă... Nu se dă deştept pe lucrurile pe care nu le cunoaşte. Dincolo de autostrăzile suspendate, fântânile cântătoare, cârnaţii record şi mai ştiu eu ce chestiuni de propagandă, Sorin Oprescu este omul care întreabă un specialist şi îi cere să vorbească pe înţelesul unui om obişnuit, ca să poate să înţeleagă. La un om politic este o calitate importantă să recunoşti că nu le ştii pe toate, că nu te pricepi la toate şi mai ales să nu susţii că repetând ceea ce îţi spui alţii eşti mai deştept o secundă. O calitate asemănătoare am descoperit-o la Gigi Becali. Domnul Becali şi-a făcut partid. Cum nu ştia nimic despre politică, şi-a angajat filosof să-i facă doctrină la partid.
Sigur, onestă ar fi reacţia "nu ştiu, stau în banca mea"... dar am cere prea mult de la un om politic, nu-i aşa?

Nici măcar o medie între candidaţi nu ar da un preşedinte bun. Toţi candidaţii sunt lipsiţi de o pregătire militară, geopolitică. În afară de domnul Geoană, domniile lor nu sunt diplomaţi. Nici unul dintre candidaţi nu are cunoştinţe temeinice de drept. Desigur, toţi vorbesc despre cum ar trebui să fie guvernarea, deşi aici preşedintele nu are atribuţii. tocmai de aceea este tristă România, candidaţii pentru diferitele funcţii nici măcar nu se mai apropie de cerinţele funcţiilor lor. Ce îi sileşte pe candidaţi să nu facă două sau trei facultăţi cât timp sunt în aşteptarea alegerilor, chiar dacă nu sunt ei premianţi, să aibă o idee despre dimensiunea funcţiei la care participă în cursa electorală? Lumea nu-şi mai aminteşte cu funcţia partidelor este să găsească candidaţi potriviţi pentru funcţiile ocupate prin scrutin electoral şi nu să propună candidaţi populari... În această lume trăim şi nimeni, absolut nimeni, nu pare să dorească o schimbare reală, nici măcar cetăţenii.

Radu Tanasescu said...

Asta e problema la noi, in state ca sa ajungi presedinte treci prin foarte multe filtre. La ei efectiv iti planuiesti cariera din timp, nu merge asa una doua.

Imaginati-va cum s-ar comporta Oprescu pe langa niste presedinti ai unor tari mai importante, eu unul nu-l vad bine.

Trebuie sa fim mai exigenti, mi e mi-ar place ca pe buletinul de vot sa exisre si optiunea "Nici un candidat nu e satisfacator, doresc ca nici unul din ei sa nu mai candideze pe viitor" iar daca 50% din populatie ar vota asta atunci nici unul din candidati n-ar mai candida vreodata.

Bibliotecaru said...

Ar fi o soluţie "Nici unul de mai sus", şi eu am susţinut-o (e drept, nu interdicţia de a mai candida). Din păcate asta nu ar schimba gândirea politică şi ar duce la nominalizarea unor candidaţi din ce în ce mai slabi, fenomen care s-a întâmplat şi relativ la numirile în zona miniştrilor şi a premierilor, a primarilor, a prefecţilor... Noi am avea nevoie ca partidele politice să fie regândite. Dacă în partide s-ar promova competenţa şi s-ar sparge găştile care dictează în întreaga masă a partidului într-un mod non-democratic... poate că totul s-ar schimba în bine. Din păcate calitatea este ceva pierdut, astăzi se pune accentul pe popularitate şi capacitatea de a câştiga alegeri. Politicianul cel mai bun este cel care prosteşte cel mai bine. Cel care se caţără în vârful partidului nu mai este cel care este cel mai înţelept, cel mai inovator, cel mai democrat, cel care are capacitatea de a face ce trebuie, de a fi mai bun organizator, mediator, cu o capacitate mare de comunicare... ci cel care manipulează cel mai bine, cal care ştie cel mai bine să şantajeze, să organizeze o gaşcă... Poate este un blestem.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.