14 January 2010

Greaţă


Nesimţirea parlamentară a ajuns la noi culmi pe care nu le-am visat nici în coşmarul meu cel mai cumplit. Dezbaterea parlamentară a Legii Bugetului de Stat a ajuns un asemenea circ degustător încât am fost nevoit să schimb programul TV pentru a scăpa de senzaţia de greaţă. "Stimaţi" parlamentari, domniile voastre vă vedeţi cum arătaţi? Aţi reuşit să mai coborâţi încă o treaptă, chiar şi acum când credeam că mai jos nu se poate. Ţara moare şi parlamentarul se scarpină! Mi-e greaţă de voi pentru totala lipsă de respect pe care o acordaţi ţării voastre şi poporului vostru. GREAŢĂ!






Îmi pare rău că nu am găsit înregistrarea în care domnul Meleşcanu, conducătorul şedinţei, ajusta rezultatul votului pentru "a da mai bine". Este incredibil unde s-a ajuns.

Şi totuşi...

4 comments:

nimrod said...

@Biblio,

Cu toate hachiţele lui, aşa cum este, Parlamentul (bicameral, totuşi) mi se pare mai indicat ca instituţie decât, aşa cum visează un amic de-al meu, la care aveam pretenţii de manieră da' nu mai am, vreun, ferească Dumnezeu, Consiliu Legislativ! În acelaşi spirit, am remarcat aseară la o televiziune târgoveaţă propunerea de referendum privind reactivarea faimoasei Legi 18. Asta se întâmplă când vulgul, scărpinat în creştet, îşi ia din nou nasul la purtare...Responsabilii se cunosc. Prefer, deci, parlamentarii...

Bibliotecaru said...

Dincolo de instituţii sunt oameni. Şi eu prefer Parlamentul, chiar cât mai numeros. Prefer şi Consiliul Legislativ, are rolul lui bine determinat încă din 1808 (asta ar mai lipsi, să nu avem nici Consiliu Legislativ, ar face politicienii legile zob).

Mi-aş dori însă ca organigrama acestor instituţii să fie ocupată de oameni instruiţi, profesionişti şi, pe cât posibil, maturi şi nearoganţi. Nu sistemul este greşit, nu sistemul trebuie schimbat, clasa politică trebuie trimisă la o consolidare extrem de serioasă.

nimrod said...

@Biblio,

a.Speranţa amicului meu e într-un Consiliu Legislativ care să înlocuiască Parlamentul cu totul şi cu toate riscurile.
b.Cred că am mai spus-o, am cunoscut în urmă cu mai mulţi ani un belgian care îşi părăsise ţara şi se mutase într-o insulă din Mediterana de răul eurocraţilor. Pe de altă parte aroganţa agresivă face parte din completul de supravieţuire al mediocrităţilor...
Pe mine nu mă miră şi nu mă înfurie, doar câteodată mă amuză.

Bibliotecaru said...

Mie reacţia politică îmi face un rău fizic. Pot suporta multe, foarte multe în viaţă, când cineva mă ia însă de prost şi mă minte în faţă, sunt precum taurul care reacţionează la fluturarea postavului roşu... Minciuna gogonată mă înfurie instinctiv.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.