07 August 2011

Cetăţenii nu mai au răbdare


În unele ţări presiunea este atât de mare încât mişcările de protest apar la orice eveniment presupus anti-democratic.







Cu siguranţă este doar începutul, va urma o perioadă extrem de grea pentru politicienii din întreaga lume.

The Riots

9 comments:

nimrod said...

Biblio,

Ciconirile de strada dintre tineri si politie sunt un adevarat sport national in cele mai multe dintre tarile Occidentului si nu sunt revendicative. Asa sunt ei cand se imbata, salbatici... Vedeti si comentariul la imaginile din Canada.
In ceea ce o priveşte pe Iulia Timoşenko, daca s-ar analiza şi la noi contractele cu strinii, i-ar lua pe toţi cu microbuzu'. Altfel, frumuşica...

nimrod said...

PS: constat ca ma lasa tastatura Made in China...

Bibliotecaru said...

:)
Şi pe mine mă lasă tastatura. Când sprijin mâna stângă, contactele o iau cu totul şi cu totul razna.

Anonymous said...

La noi este liniste si pace.
In Israel este un inceput de revolutie .... 300.000 de oameni pe strada .... noi am vizitat National Arena

Bibliotecaru said...

Nici la noi nu este linişte... doar că nu a existat încă scânteia de declanşare. Revoluţia română a pornit de la evacuarea unui pastor, un lucru minor... Trebuie să există un eveniment care să coalizeze cetăţenii pentru a-şi cere suveranitatea înapoi de la politicieni.

Anonymous said...

Dupa aparitia scanteii, singura problema este ce pui in loc. Dupa lovilutie parerea mea e ca s-au ocupat securistii sa puna in loc ce trebuie si unde trebuie, acum oare ce va fi?
Oare cu armata la putere, asemanator ca-n Egipt ar merge la noi? Sa-i condamne pe toti astia care au furat si indatorat tara si sa inceapa reconstructia tarii tot cu ei (in postura de forta de munca bruta de data asta)?

Bibliotecaru said...

Da.
Numai că de data aceasta revoluţia nu va mai fi pentru înlăturarea unui personaj şi a unei camarile de la putere, revoluţia va fi una a mentalităţii, pentru recuperarea suveranităţii de la clasa politică. Altfel totul ar fi inutil, nici nu ar fi nevoie de revoluţie. Avem nevoie nu de alţi conducători pentru că conducătorii sunt o consecinţă a sistemului. Avem nevoie de altfel de partide politice, de altfel de politicieni, de altfel de societate civilă. Lucrurile trebuie să se schimbe profund de această dată, răul trebuie dezrădăcinat, odată cu oamenii care îl provoacă, şi pusă apoi sămânţă bună, din care să reiasă o nouă societate.

Peste tot în lume mişcările nu mai au o natură minimală a schimbării regimului, oamenii au început să înţeleagă că actuala clasă politică reprezintă o oligarhie, un nou tip de nobilime care funcţionează într-un nou tip de societate burghezo-feudală (de la caz la caz). Toată lumea protestează împotriva clasei politice în totalitatea ei, a sistemului împământenit în funcţionarea statului, împotriva unui sistem militar fără relevanţă, al sărăcirii ţărilor cu bani care nu s-au regăsit în economie ci în lucruri absurde, precum sisteme de înarmare, campanii electorale, consum accelerat de produse de care oamenii nu aveau nevoie. În ţările bogate lucrurile nu prea se văd. Priviţi însă Somalia. Statul nu a ştiut nici să acapareze 4 ani de secetă şi nici să-şi protejeze cele câteva mii de copii care au murit de foame. La ce le foloseşte lor statul dacă trebuie să se descurce singuri?

Este foarte greu de înţeles că statul este totuşi un prestator de servicii către o populaţie care plăteşte aceste servicii. Lideri care ocupă posturile în stat pot să ia decizii manageriale în folosirea resurselor, dar nu pot să aleagă ca serviciile să nu fie livrate către populaţie şi nici să scadă calitatea acestor servicii, PENTRU CĂ ELE SUNT PLĂTITE.

Anonymous said...

Coruptia este cancerul actualei societati. UE este putred de corupta, US si China la fel, Africa nu conteaza :).
De undeva trebuie sa se iveasca o noua filozofie, o noua organizare sociala care sa tina cont de selectia si promovarea valorilor (lucru pe care democratia nu-l face), utilizarea banilor publici pentru profit social si limitarea averilor.

Nu sunt eu mare economist dar vin si eu si intreb: oare marile averi nu s-au facut prin coruptie si incalcarea mai mult sau mai putin a legilor?
Cu siguranta ca da. Majoritatea averilor (oriunde in lume) s-au facut prin "smecherie", printr-o competitie inechitabila si inegala, prin diferite tertipuri, si atunci merita sa fie impozitate la sange.
Si mai trebuie pus stavila salariilor imense. Nu ma poate convinge nimeni ca nu stiu care dir. de la nu stiu ce banca e vreun superman care-si merita castiguri de zeci de milioane din conturile societatii, doar pentru ca el si o gasca restransa voteaza ca societatea sa le dea lor partea leului si altii sa munceasca pe plantatie, doar pentru ca ei au...viziune sau mai stiu eu ce. Si cand banca da faliment, cer compensatii de milioane de dolari!!!

Na' ca m-am enervat. Poate ca nu le-am pus chiar coerent in fraza dar simt ca dvs. intelegeti perfect ce simt :).

Bibliotecaru said...

Sigur, dar această corupţie este o consecinţă a funcţionării statului şi, în general, a întregii societăţii. Corupţia implică încălcarea principiilor şi aceste principii sunt încălcare şi în spaţiul exclusiv privat.

Corupţia este însă o consecinţă născută din anormal şi din încălcarea normalului.

Ei bine, societatea funcţionează anormal numai şi numai în momentul în care mecanismele prevăzute pentru a restabili normalitatea nu funcţionează, fie prin coruperea sistemului de restabilire a normalităţii, şi aici joacă politica guvernului un rol important, fie prin faptul că societatea funcţionează generalizat anormal şi astfel sistemul de restabilire a normalităţii este copleşit de un anormal devenit cutumă, şi aici este vinovată întreaga politică.

Într-o societatea modernă, politica este principalul vinovat şi într-un caz şi în celălalt, pentru că politica este responsabilă în toate dimensiunile actului de guvernare. Astăzi multă lume înţelege prin politică o activitate de natură economică, fără a mai conştientiza întregul act de guvernare.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.