Fluxul circular al activităţii economice
Circuitul economic este o expresie a raporturilor create cu ocazia tranzacţiilor dintre două categorii de agenţi economici sau sectoare industriale. Mai sus acestea sunt simbolizate prin firme şi "simpli cetăţeni".
În principiu bunurile necesare consumului sunt produse de aceste firme. Desigur, este o aproximare, pentru că există cazuri în care bunurile sunt create în afara firmelor, numai că se presupune, din start, această aproximare. Spunem deci, de la bun început, că firmele produc şi oamenii (gospodăriile) consumă aceste produse.
Prima animaţie este uşor neclară (probleme tehnice), dar nu este o problemă pentru că voi repeta cuvintele scrise acolo.
Se observă două inele...
Primul Inel, cel Interior, reprezintă fluxul format de bunurile de consum şi serviciile factorilor.
Acest tip de fluxuri reprezentate mai sunt numite în economie "fluxuri reale".
Ce se întâmplă?
Mai întâi avem Firmele sau Întreprinderile. Acestea reprezintă unităţi instituţionale care produc bunuri materiale şi servicii nonfinanciare necesare consumului şi prezente în economia de piaţă. "Nonfinanciare" înseamnă că nu sunt incluse printre ele instituţiile de credit şi de asigurări.
Apoi avem Gospodăriile sau Menajele. Ele reprezintă agentul economic în calitatea sa de consumator de bunuri. De obicei prin agent economic multă lume înţelege firme. Ei bine, agentul economic reprezintă persoana sau grupuri de persoane fizice sau juridice (deci sunt incluşi şi "simpli cetăţeni") care au o caracteristică, anume că participă la viaţa economică, au un rol în aceasta, au un comportament economic similar.
După cum este reprezentat şi în figura de mai sus, între cele două entităţi avem două fluxuri de oferte. Menajele iniţiază un flux de ofertă cu diferite servicii ale factorilor de producţie. Ce sunt aceşti factori de producţie. Este o denumire pompoasă pentru ceva foarte uşor de intuit, dar foarte greu de exprimat prin cuvinte. Ca definiţie, factorii de producţie reprezintă potenţialul de resurse care intră în circuitul economic (inputurile). Cu alte cuvinte ele reprezintă oferta resurselor disponibile şi în măsură a fi valorificate. Acest flux este numit într-o formă savantă, care poate să trădeze un economist, sub denumirea "servicii ale factorilor de producţie". Din punct de vedere istoric, primii factori de producţie erau munca şi natura. Odată cu evoluţia economiei a mai apărut şi capitalul. Pe lângă tradiţionalele "muncă, pământ, capital", factorii de producţie s-au diversificat şi multiplicat astfel încât aceştia nu mai pot fi identificaţi cu uşurinţă.
În schimbul acestor "inputuri", firmele oferă menajelor "outputuri" sub forma unor bunuri de consum.
Să ne imaginăm un om care merge la muncă, adică oferă un factor de producţie, munca, câştigă bani de la firma la care munceşte şi apoi cheltuieşte banii câştigaţi prin muncă pentru a-i cheltui pe bunuri de consum. Iată deci cum ia naştere cel de al doilea tip de flux, fluxul monetar (apar banii în tranzacţionările fluxurilor reale).
Fluxul monetar este reprezentat pe Inelul Exterior, cel al veniturilor şi cheltuielilor.
Acest inel reflectă tranzacţiile bilaterale între cele două sectoare, Firme şi Menaje.
Ce este o tranzacţie bilaterală? Tranzacţiile bilaterale sunt, în principiu, cele specifice pieţei. Avem transmiterea unui produs sau serviciu al unui factor de producţie şi, în contrapartidă, se obţine un bun, serviciu al unui factor sau bani care echivalează prin valoare un bun sau serviciu al unui factor. Când numai dai fără să primeşti nimic înapoi, tranzacţia este unilaterală.
La fel şi în acest caz, Firma cere de la Gospodării serviciile factorilor, oferind în schimb venituri, adică salarii, rente, dobânzi (nu uitaţi de rente şi dobânzi pentru că printre serviciile factorilor se regăseşte şi capitalul), Menajele cer şi ele de la Firme bunurile de consum cheltuind pentru acestea. Este evident că pentru Întreprinderi veniturile Menajelor reprezintă costuri şi cheltuielile Menajelor reprezintă venituri. Se observă deci că Menajele şi Firmele participă simultan pe piaţa resurselor, a factorilor de producţie aflându-se când în poziţia cumpărătorului, când în poziţia vânzătorului, când de partea cererii, când de partea ofertei... după cum fluxurile o cer.
Evident veţi spune că această schemă nu este tocmai exactă. De exemplu, nu-i musai ca un salariat să-şi cheltuie banii pe bunuri de consum, el poate să pună deoparte banii pentru a-i economisi. Dar despre aceasta... în alt episod, unde lucrurile încep să se complice un pic.
Episodul viitor:
Economii=Investiţii , Sinteză practică pentru uzul politicienilor, 2
NOTĂ:
"Învăţătura" mea îşi are rădăcinile, cum este şi normal (că doar nu am inventat eu economia), într-un curs scris de profesorul Niţă Dobrotă. Dacă doriţi mai mult, mai exact, mai elegant, mai academic... căutaţi cursurile domnului profesor.
18 comments:
Felicitari pentru lectia predata si recunosc ca este extrem de educativa si explicita.
Roman fiind insa, nu pot a ma abtine sa nu fac o gluma, noi romanii mereu glumim si spunem vorbe de duh. Vedeti, cineva spunea ieri ca dupa 1989 nu prea au mai aparut bancuri. Acum au inceput sa apara si asta e cel mai trist.
Asadar, schema ar fi trebuit adaptata realitatii romanesti actuale si ar fi trebuit sa se creeze un "recycle bin", in fapt o gaura portocalie pe unde sa se scurga cite ceva.
In afara subiectului, pentru ca a ramas "in aer": e normal deci ca un partid inexistent sa primeasca sediu de la RAAPPS, in "buricul tirgului", pe 3 eur/mp cladirea si 5 centi/mp curtea, in vreme ce nu-s bani de pensii si salarii? Nesimtit e pensionarul care incaseaza "miseleste" chiar citeva sute de lei sau...?
@Bibliotecaru
Am o unica paranteza la cursul domnului profesor de economie. E vorba de "bunurile de stricta necesitate". Ele nu sunt chiar "bunuri de consum", lipsa lor sau imposibilitatea accederii la ele din motive "financiare" anuleaza complet consumul si cheltuielile. Intregul sistem dispare si un alt sistem ii va lua locul. Nu neaparat "democratic". Ba tocmai contrariul.
Ba da. Consumul înseamnă orice cumperi. O pâine, un automobil, un coafat, un apel la ora exactă...
Consumul este dat de orice bun sau serviciu destinat satisfacerii directe a trebuinţelor personale ale populaţiei şi/sau trebuinţelor generale de consum ale societăţii.
Consumul înseamnă nu numai bunurile de strictă necesitate, dar şi lucruri uşor inefabile la prima vedere. De exemplu eu consum, prin nevoia mea de securitate, o cota parte din activitatea poliţiei, a judecătoriei care condamnă criminali, a penitenciarelor care ţine criminalii departe de mine...
@ Aura Vasile
Stimată doamnă,
Motivul pentru care m-am apucat de acest mic serial este că m-am săturat ca domnii Băsescu şi Boc să tot repete că o mare parte din români sunt milogi cu mâna întinsă la stat, de parcă ar veni ei cu bani de acasă şi nu tot românii ar aduce banii în stat.
M-am mai săturat să se tot spună, de mulţi ani de zile, ca pe o placă de patefon, că ne împrumutăm de bani pentru investiţii dar plătim pensii şi salarii...
Ascultând aceşti politicieni ajunşi prin conjunctură într-un post de forţă, nu pot să nu-mi dau seama că ei iau decizii de economie politică ca şi cum ar fi directori de firmă. Macro-economia are cu totul alte reguli, chiar dacă contabilitatea seamănă, după cum logica experienţei de laborator nu se leagă bine de cea la scară universală.
Nu voi scrie despre lucruri complicate, până la urmă şi eu ştiu o brumă de economie, pe care am cules-o din cărţi şi manuale... dar sunt convins că în aceste lucruri simple stă o esenţă care poate schimba mentalitatea unei gândiri de tip SRL.
Reacţia unui guvern care constată că are deficitul bugetar prea mare nu trebuie să fie limitarea cheltuielilor până la apariţia foametei, ci inducerea unor dezvoltări în anumite sectoare economice. Ce minte poate să tot ducă bani în construcţii când piaţa imobiliară este în cădere liberă? O minte obişnuită cu decizii macro-economice ar fi trebuit să preseze acolo unde în România există creşteri de cereri, cum ar fi o fabrică de motociclete, o fabrică de televizoare cu LED, o fabrică de tablet PC... Se putea aduce tehnologia şi păstra profitul pe teritoriul României. De ce să imporţi 100 de mii de scutere şi ATV-uri, motorete şi Skyjeturi... când le poţi face foarte uşor aici, căci nu e nici o filosofie. Nu numai că importul este eliminat, dar va exista şi un profit pentru nişte firme româneşti, bugetul echilibrându-se din ambele sensuri, prin micşorarea exportului dar şi prin creşterea PIB-ului.
@ Aura Vasile
Relativ la RAAPPS, nu ştiu dacă este normală chiria mică pentru vile imense, dar pe de altă partă e normal ca un preşedinte, premier, ministru, parlamentar... să trăiască mai bine ca mine, un biet pârlit care trăiesc de la o zi la alta.
Din câte am reuşit să mai citesc şi eu, pe vremuri un profesor, un doctor, un avocat, chiar şi funcţionari... nu mai vorbesc de comercianţi, afacerişti, directori de bănci sau moşieri, locuiau în case care astăzi ar apărea un vârf al luxului. Este normal să existe o stratificare socială care să emane cumva o diferenţă a demnităţii. Pe de altă parte, se obişnuia ca biroul politicienilor să fie într-o cameră cu fotolii din piele şi lemn preţios, cu covoare groase, cu un aer frumos parfumat de miros de ţigară fină de foi şi coniac franţuzesc... dar şi cu o bibliotecă de minimum 1000 de volume în spate. Eu recunosc în mulţi politicieni acei ciocoi noi, pentru că îşi achiziţionează luxul, dar nu pot achiziţiona şi "excelenţa", "demnitatea", "eleganţa", "moralitatea"... Oricâte eforturi ar face, eleganţa prezidenţială nu scapă de aerul de port... Şi ca el sunt foarte mulţi prin instituţiile statului.
Merită un parlamentar să aibă venituri de zece ori mai mari decât un strungar pensionar? Absolut.
Merită Traian Băsescu şi Emil Boc să fie preşedinte respectiv premier? Absolut nu, pentru că nu au nici o pregătire pentru aceste posturi, sunt oameni de pe stradă care, într-o conjunctură benefică lor, i-ar ridicat prea sus.
Stimată doamnă,
Problema României nu este că RAAPPS închiriază ieftin (deşi pare nesimţit în condiţiile de astăzi) ci că amatorismul celor care ocupă aceste vile face ca România să fie o ţară săracă.
O măsură a macro-economiei spune aşa. Dacă România are resurse naturale cel puţin la fel de bune ca în alte ţări europene, dacă forţa de muncă este totuşi îndeajuns de calificată şi de responsabilă (şi asta o dovedeşte faptul că românii în străinătate dau un randament foarte bun, oriunde ar muncii), ceea ce face ca România să fie mai săracă decât ele nu poate fi legat decât de calitatea liderilor. Este pur şi simplu un principiu de tipul ceea ce intră corespunde celor ce ies.
@Bibliotecaru
Sunt de acord, eu vorbeam strict de un partid politic sustinut de stat inainte sa existe, ca o paranteza, poate nu trebuia deschisa aici.
Cit despre mentalitatea de tip SRL, eu pot fi de acord insa va intreb ceva: nu simtiti cumva ca aceste lucruri sunt oarecum dictate? Nu simtiti ca e imposibil ca intr-un partid ca PDL sa nu existe macar UN specialist care sa fie vocal la un moment dat? Am scris o declaratie dura la un moment dat referitoare la "diavolul cu pantofii gauriti, Jeffrey Franks". Mie mi se pare ca seamana cu colapsul Argentinei, Ucrainei, etc. Locuri pe unde a mai trecut Franks si FMI in general.
"Eu recunosc în mulţi politicieni acei ciocoi noi, pentru că îşi achiziţionează luxul, dar nu pot achiziţiona şi "excelenţa", "demnitatea", "eleganţa", "moralitatea"..."
Superb! Bravo!
Părerea mea este că Jeffrey Franks este doar un fel de curier care mută hârtii de colo-colo, şi spun asta nu înspre acuzaţia domniei sale şi spre scuza.
Eu cred că cei care conduc lumea sunt "invizibilii" din spatele Comisiei Trilaterale (şi iată că astfel domnul Isărescu este mai important ca domnul Boc şi, poate, şi ca domnul Băsescu). Mai sunt şi nişte grupuri mai mari, precum Grupul Bilderberg. Eu sunt aproape convins că tot ceea ce se întâmplă este un efort al acestor grupuri ascunse, oculte, de a reduce masiv populaţia globului la numai 10%. Adică trebui să rămână cam 500 de milioane de oameni pentru a reduce consumul de resursă şi restul trebuie să dispară, într-un fel sau altul.
http://www.econmodel.com/classic/islm2.htm
ISLM-ul e un model teoretic, pe care-l invata toti studentii de la Cibernetica dar care trebuie bagat inca din manualele de liceu pentru ca nu e foarte greu si da o imagine de ansamblu asupra cum se merg lucrurile in economie, macar la nivel de ansamblu, asa ca si cultura generala.
Alte detalii aici: http://pages.stern.nyu.edu/~nroubini/NOTES/CHAP9.HTM
O aplicatie aici: http://www.egwald.ca/macroeconomics/basicislm.php
Da, statul e un actor cu un rol extrem de important in economie (de fapt e si regizor si scenarist). Nu sunt adeptul ideilor liberale si non-interventionismului statului in economie, aia care vor asa ceva, sa le dea Dumnezeu lor sa traiasca, ca si oameni simpli reprezentanti ai clasei de mijloc intr-un stat cum si-l doresc ei dar nu in Romania.
Din pacate la noi statul e condus de cei mai incompetenti insi din ultimii 20 de ani care pe deasupra mai sunt si niste banditi calificati!
La competenta cred ca pana si Elena Ceausescu le-ar da clasa astora ai lui Boc.
Referitor la anumite cercuri oculte, eu m-as rezuma la un citat al lui Mahatma Gandhi: pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui.
Cam despre asta e vorba.
Si pentru o lectura frumoasa, aici se pot gasi si alte citate celebre ale lui Gandhi:
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mahatma+Gandhi
Noapte buna!
@ epolitikon
Un pic... vă grăbiţi, mai sunt câteva episoade. :D
@ epolitikon
Pe al doilea link nu am intrat. Acel basicislm din finalul link-ului semăna prea bine cu băsescianismul pentru a nu mă teme de viruşi. :D
Sa stiti ca si eu am avut o tresarire cand am vazut acolo...basxxxxx :).
Am zis, ce dracu', eu am cautat modelul ISLM, nu modelul pentru distrugerea unei economii, care ce-i drept, poate purta numele de Basescu (&Boc)
Vă invit la lectura celui de la doilea episod...
http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul_18.html
Referitor la partea cu conspiratia, mai exista o varianta, respectiv sa traim (programat) mai putin.
Cumva, sa traiesti cat poti sa muncesti...Pe la 70 de ani maxim, gata, sa te retragi la cele sfinte fie pentru ca nu ajungi acolo, fie pentru ca te "ajuta" sistemul.
S-ar diminua si problema pensiilor :( si n-ar mai da unii socoteala pentru modul cum au praduit banii de pensii.
Apropo, stiti ca eu personal (cu varsta in intervalul 35-40 ani) consider cotizatia la pensie drept niste bani pierduti?
Stimate domn,
Speranţa de viaţă a crescut acum, în secolul XX, pe la 1900 ar fi trebuit să ne pregătim deja de cele sfinte :D
În momentul în care sistemul sanitar nu va mai putea fi susţinut printr-un sistem de asigurări care să fie funcţional prin contribuţii, el se va prăbuşi, industria farmaceutică se va prăbuşi, micile spitale vor dispărea. Probabil deci că vom asista şi la o recrudescenţă a bolilor pandemice şi endemice, unele chiar binişor ajutate de guverne şi oligarhia mondială, iar acestea ne vor reduce iar speranţa de viaţă spre 40 sau 50 de ani. De asemenea, această criză nu are cum să nu se sfârşească în secolul acesta printr-o conflagraţie mondială, poate chiar mai curând decât credem, şi atunci armele de distrugere în masă vor rade şi tânăr şi bătrân.
Este calea dispariţiei marilor civilizaţii, doar că de această dată, globalizarea va conduce la dispariţia tuturor civilizaţiilor. Vor supravieţui poate comunităţile mici şi tradiţionale, vor avea haine cei care mai ştiu a toarce şi ţese, vor avea lapte cei ce mai ştiu mulge o capră sau o oaie sau o vacă...
Repet, toate marile civilizaţii, de pe toate continentele, au căzut (prăbuşit) în câţiva ani (decenii) după creşterea fulminantă. Este în regula firii.
In sistemul sanitar e o problema peste tot dar are la baza tot incompetenta si coruptia politicienilor. E destul de simplu.
Problema la noi e ca treaba e taman pe dos, ala care presteaza are puterea, nu ala care plateste. Dar de la politicieni e treaba...
În principiu, în cea mai mare parte a lumii, sistemul de sănătate funcţionează sub forma asigurărilor de sănătate. Tot în principiu, acest sistem ar trebui să nu aibă nici cea mai mică legătură cu politica, să funcţioneze independent.
Desigur, pentru că nu se întâmplă aşa, pentru că politica intervine nepermis, se întâmplă exact aşa cum spuneţi.
Post a Comment