12 May 2012

Ceva ce mi-a plăcut


În ultimele zile am tot auzit discursuri lungi şi "puturoase" or "sforăitoare" or "strigate" or cu tentacule "înfierate". Desigur cei adunaţi acolo aveau un carnet de partid în buzunar, cei de pe scenă în chipul clădirii cultului personalităţii, cei de jos un carnet însoţit de obligaţia de a adula şi a aplauda, or, dimpotrivă, a huidui la cel mai mic semn.

Iată însă un discurs simplu, onest, un discurs care nu înjură pe nimeni, nu laudă pe nimeni, dar exprimă o speranţă. De ce nu vorbesc toţi politicienii aşa? Se spune că domnul Crin Antonescu este un excelent vorbitor în public... Iată ce numesc eu un discurs bun şi de numai un minut.
An de an, de ziua Europei, ne amintim începutul construcției comune a Proiectului european.

Anul acesta putem vorbi cu mai multă speranță şi încredere despre un nou început. Valul de schimbări politice din ultimele săptămâni e semnalul că europenii nu mai acceptă austeritatea. Prin austeritate s-au obținut două rezultate majore: sărăcia şi lipsa de speranță. Această epocă trebuie să se încheie.

Europa are nevoie de strategii de creştere, de repararea nedreptăţilor din ultimii ani, de măsuri pozitive care să creeze locuri de muncă şi să sprijine categoriile vulnerabile. Deşi mulţi europeni sunt în suferinţă şi se confruntă zi de zi cu greutăţi uriaşe, astăzi putem vorbi despre credinţa renăscută într-un viitor mai just, clădit de lideri care îşi respectă cetăţenii şi iau decizii în favoarea acestora.
(Miercuri, 9 mai 2012 - Bruxelles, Daciana Octavia Sârbu, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+CRE+20120509+ITEM-023+DOC+XML+V0//RO&language=RO&query=INTERV&detail=3-244-000)
http://www.europarlamentariisd.ro/wp-content/uploads/2011/05/daciana_sarbu-2.jpg
(http://www.europarlamentariisd.ro/daciana-sarbu/)

22 comments:

Vasile, said...

Tot blonda , aspiranta maturata inainte de termen intr-un fel sau altul alt top +/- al politichiilor romanesti.

Fiica tatalui si sotia sotului in acelasi timp mama ....de Bruxel!

nimrod said...

Biblio,

Austeritatea nu duce la sărăcie. Lenea duce la sărăcie. Austeritatea e o metodă de a face faţă... Nu vi se întâmplă din când în când să fiţi obligat ca două trei zile pe săptămână să renunţaţi la carne la masa de fiecare zi? Altfel, ca un europarlamentar, care e cine e, să vorbească de sărăcie, mi se pare de un tupeu nemaipomenit.

ZeV said...

Polonia a aplicat , in tacere, o strategie de austeritate a leadersheep-ului sin prin rezonanță, însușită în mod natural de către întreaga populație. Poate că și de aceea a căzut, în mod nefericit, un avion important, presupunând că nu a existat vreun ,,aranjament". ;)
In fine, cu toții, inclusiv grecii, facem două confuzii majore :
1. Confundăm austeritatea cu cumpătarea, cea atât de necesară trupului, minții și sufletului;
2. Vorbim de ,,creștere" , într-un mod simplist, neasociat cu ,,muncă", ,,eficiență", ,,cumpătare", ,,educație" și ,,raționalitate".
Fără aceste adjuvante, efectele arhicunoscute ale ,,creșterii" se vor repeta la infinit, până la autoanihilare :
Acumularea inechitabilă, risipa de resurse, distrugerea mediului și...criza de supraproducție urmată de sărăcie cvasigeneralizată.
Era austerității încă nu a început cu adevărat, dar, va defini viitorul pe termen lung, dacă specia umană , ÎN CONTINUĂ AMPLIFICARE, își dorește supraviețuirea.
Să creștem...(până) unde ? ;)
Cel puțin , dacă am fi colonizat niscaiva planete doldora de minereuri și tot felul de resurse, ca în filmele SF.
;))

Bibliotecaru said...

@ Vasile,

Eu cred că doamna Sârbu este unul dintre cei mai buni oameni politici din România. Nu am văzut-o pe doamna Sârbu având ieşiri necontrolate, nu am văzut-o ridicând tonul, vorbeşte cu modestie, timid, zâmbind cu acel zâmbet japonez al politeţii; nu se crede nici buricul României, nu se pune nici în centrul lucrurilor. Mai sunt foarte puţini politicieni în România de o asemenea calitate.

Bibliotecaru said...

@ nimrod

Într-o familie lucrurile stau altfel decât în macro-economie. În macro-economie economia cheltuielilor pe linia salariaţilor nu este fiabilă.

Să vă explic de ce.

1. Să spunem că un salariat este concediat pentru a face economii. Automat...
A. I se plătesc nişte bani ca şomaj şi ca ajutor social.
B. Salariatul are venituri mult mai mici şi consumă mai puţin
C. Şomerul poate acuza apoi alte probleme care se constituie cheltuieli la bugetul de stat... cum ar fi îmbolnăvirea pentru că mănâncă prea puţin sau nu are bani de medicamente.

2. Un şomer este angajat. Automat...
A. I se percep taxe, impozite şi contribuţii ceea ce înseamnă mai mult de jumătatea salariului
B. Omul îşi cheltuie veniturile, deci statul obţine un plus de TVA şi, eventual, accize... per total statul încasează mai mult de un sfert din salariul net
C. Creşterea consumului provoacă bunăstarea magazinelor, a fabricilor... care fac şi ele mai mult profit deci dau mai mulţi bani la stat.
D. Creşterea consumului înseamnă o producţie şi o desfacere mai mare, deci societăţile comerciale angajează mai mulţi oameni care provoacă scăderea şomajului şi aduc alţi bani la bugetul de stat.

Ceea ce spun eu se probează foarte uşor. Deşi cheltuielile scad în aceşti ani de austeritate, deficitul bugetar, respectiv diferenţa dintre cheltuieli şi venituri, creşte. Deci în loc să se facă o economie, România se împrumută suplimentar, deşi Românii trăiesc mai prost.

Bibliotecaru said...

@ ZeV
Să nu confundăm austeritatea cu cumpătarea... Aveţi dreptate, ar trebui să fim cumpătaţi şi nu austeri. Cumpătarea ar trebui să înceapă cu economia de resursă şi, acolo unde se poate, cu regenerarea resursei. Dar cu cine să vorbeşti despre asta, lor le este mai simplu să chelească România de resurse, chiar dacă le vând aproape Gratis.

vaisamar said...

sau mai simplu:
votewatch.eu/cx_mep_details.php?euro_parlamentar_id=568

ZeV said...

Domnule Bibliotecar, ce se întamplă parca v-a stat mintea-n loc, la aceasta tema. ;)
Scuze, glumeam, dar totusi, ceva este in neregula in argumentatia domniei voastre.
Dvs chiar (mai) credeti in idealul ,,cresterii consumului" ca fiind un panaceu universal ?
Păi dvs, prin răspunsul dat mie, mai sus, îl contraziceți pe cel remis domnului Nimrod. ;)
Să consumăm, ce si cât ? Si cu ce efecte ?
Dvs nu realizati că sistemul universal stimulează consumul pe bază de credit ? Doar asa, se poate asigura o reluare a cresterii. Nu se creste consumul, umflând, nesustenabil, sistemul bugetar cu salariati si/sau sporuri de salarii, așa cum s-a procedat în Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda si asa cum pare că sugerati (si) dvs.
Uitați-vă la Germania. Are un număr de bugetari activi, mai mic, în cifre absolute, decât România.
Așa că, să nu aruncăm peste bord ideea de austeritate, doar pentru că unora, din sistemul de stat, le este greu. Le va fi si mai greu dacă amplificăm cheltuielile de consum ale statului.
Ca să nu mai spun că nici o firmă privată nu angajează salariați la comandă, dacă aceste gest îi minimizează profitul.
Si inca ceva...consumul sporit al salariatilor bugetari, presupunand ca acest spor chiar va exista, va mări deverul comerciantilor care vand produse din import si va creste turismul in afara.
Dar, cu ce costuri pentru echilibrul balantei de plati a Romaniei si pentru moneda nationala ?
Eu nu mai cred , de ceva timp, in consumul nelimitat, ca motor economic.
Ganditi-va la norul de lacuste. Cat de bine o duce comunitatea, un anume timp, dupa care.... ;)
Mai degrabă, mă gândesc la o valorificare judicioasă a resurselor si la o repartitie mai echitabila a beneficilor muncii. Repet, ale MUNCII.
Vorba domnului Nimrod, despre ingineri si sudori.
;)
Sistemul capitalist are nevoie CA DE AER de consum pe credit, pentru ca numeroasele verigi intermediare sa-si adauge plusul de cost in prețul final iar banii tipariti IN AVANS sa-si gasească, în timp , ACOPERIREW ECONOMICĂ. Desigur că poate fi si altfel, dar asta inseamna fie REVOLUTIE (sau...INVOLUTIE ?), sau, O A TREIA CALE. Vorba lui Ion Adrian. ;)))

Bibliotecaru said...

@ ZeV

Consumul nu înseamnă risipă. Eu nu am vorbit niciodată despre societatea de consum, eu vorbeam despre consumul de resursă pentru a obţine o altă resurse.

"Avem nevoie de investiţii!" au spus toţi politicienii români când s-a anunţat criza în 2008. Numai că acest slogan este valabil în măsura în care investiţia aduce banii înapoi. Investiţia în autostrăzi aduce bani înapoi în economie după decenii, pentru că autostrăzile aduc cu sine dezvoltarea economică în jurul lor. Iată de ce investiţia în autostrăzi este o măsură a bunăstării. Investiţia de criză se face în agricultură pentru că banul se întoarce înapoi într-un an, maximum doi...

Cumpătarea ar împinge deci spre consumul de utilaje agricole, spre consumul de seminţe selecţionate, spre consumul de erbicide sau stropiri împotriva dăunătorilor, spre achiziţionarea unor rase de şeptel mai productive... şi aşa mai departe.

Mai putem vorbi apoi despre consumul care conduce la dezvoltarea tehnologică. Aceasta să leagă de industrializare. Nu văd de ce am importa sute de mii de televizoare de tip LED când acestea se pot face aici cumpărând tehnologia.

Am să vă dau un exemplu şi de consumul de forţă de muncă.

Ştiţi foarte bine că firmele au o problemă foarte mare când trebuie să depună diferitele rapoarte către sistemul de stat. Sunt multe ghişee, sunt cozi imense, depunerea electronică nu a rezolvat mare lucru pentru că sistemul cade destul de des. Decât să obligi firma să-şi facă o semnătură electronică pe care, de regulă, nici nu o foloseşte la altceva decât depunerea acestor declaraţii, iei de la firmă o sumă modică şi angajezi un inspector al statului care să meargă el la firmă şi să ia declaraţiile. Dacă merge la firmă, aruncă un ochi şi la protecţia muncii, şi dacă patronul dă sifon angajaţilor când este cald, şi dacă are angajaţi la negru... şi toate acele mici lucruri pe care patronul le face pentru a mai câştiga un bănuţ pe seama statului român sau a angajaţilor săi. Dacă rezolvă 5 pe zi 20 de zile pe săptămână (iau şi eu ceva arbitrar), şi dacă taxa este 500 de mii de lei (mult sub ceea ce plătesc firmele pentru cei care umblă cu actele)... 50 de milioane, o sumă din care se poate plăti uşor un inspector.

Firma scuteşte nişte bani, nu mai primeşte controale din toate parţile, are un singur inspector cu care vorbeşte, în caz că o firmă este prinsă cu ceva în neregulă, este sancţionat "în solidar" şi inspectorul, pentru că este evident că firma nu mai poate face mişcări decât împreună cu inspectorul...

Sunt destul de multe firme mici şi mijloci care s-ar putea să-şi dorească acest sistem, asta înseamnă mii de inspectori angajaţi cu carte de muncă şi dispariţia altor mii de angajaţi la negru care făceau aceste operaţii înainte. Sigur, în cazul firmelor mari lucrurile nu mai stau chiar aşa, ei au poate nevoie de un serviciu special.

Bibliotecaru said...

@ ZeV

Capitalizarea prin credit trebuie să aibă, obligatoriu, o caracteristică. Împrumutul trebuie să se ramburseze întotdeauna din afacerea pentru care iei credit.

De exemplu, dacă faci o investiţie într-o linie de ambalat biscuiţi, acea linie de ambalat biscuiţi trebuie să-ţi producă pe perioada rambursării cel puţin valoarea împrumutului, costul împrumutului, plus măcar un leu. După rambursarea împrumutului linia de ambalat biscuiţi va produce în continuare. Dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că trebuie să aduci bani de acasă...

Iată de ce un afacerist nu-şi permite să ia o vilă în rate, pentru că vila nu-i aduce venit. El ar trebui să o cumpere din profit, dacă are nevoie neapărat de ea...

La noi nu au fost credite de investiţii decât într-o măsură infimă. Instabilitatea politică le-a rupt gâtul şi la aceştia puţini... La noi creditele au fost de consum, şi-a luat care cum a vrut un aspirator, un televizor, o maşină, o casă...

Cine îşi cumpără o casă în rate, având un salariu mediu, este un om doborât imediat pentru că este imposibil să ai 20 de ani, sau pe cât e împrumutul, garanţia unui salariu mediu. La un moment dat va trebui să-şi schimbi serviciul şi atunci nu vei putea plăti rata, vei pierde casa şi... Game Over.

Balanţa de plăţi şi presiunea pe moneda naţională apare dacă acest consum nu este preponderent din intern. Problema nu este deci consumul ci importul.

Încă o dată, nu vorbesc despre consumul nelimitat, vorbesc despre un consum de bun-simţ. România, spre deosebire de ţările super-avansate economic, are destul loc să mai avanseze, şi cu producţia, şi cu consumul.

Bibliotecaru said...

@ vaisamar
Vă mulţumesc pentru link...

ZeV said...

,,Nu văd de ce am importa sute de mii de televizoare de tip LED când acestea se pot face aici cumpărând tehnologia."
COMENTEZ :
Dvs chiar credeti in asa ceva ?
Ati luat in calcul costul tehnologiei, materiilor prime, marketingului, cursurilor de specializare, etc ?
Va reamintesc că, intre anii 80 si 9o, cam la fel gandea si domnul Nicolae Ceausescu. Desigur, intr-un mod si mai utopic, el nedorind sa cheltuie si pentru tehnologie.
De aceea, masini unelte, extrem de scumpe, sau, aparate medicale sofisticate, au ajund prin debarale, nemaifiind utilizabile, datorita lipsei unui contract de update thnologic, instructaj, service, etc.
Totul, prin noi insine. Nu merge asa, costul reinventarii, in fiecare zi, a ,,rotii", s-a dovedit insurmontabil.
Dvs chiar va imaginati ca Samsung sau Apple ne-ar vinde nouă ,unor pigmei amărâți, tehnologia LED (sau OLED, care este altceva, bazata pe unitati minuscule organoluminiscente), pe o suma mai mică decat un procent extrem de semnificativ din PIB ? Dacă nu chiar egală cu PIB-ul ?
Sincer, chiar m-ati binedispus, astazi.
;))
PS
Ceea ce face acum guvernul Ponta e suficient. Si eu sunt pentru impozit diferentiat, esalonarea achitarii datoriilor catre pensionari, retragerea anumitor fonduri din primarii, diminuarea costurilor pe forta de munca angajata cu contract, organizarea alegerilor.
Restul, le vom mai vedea si analiza, dupa ciclul de alegeri si stand cu ochii pe Europa, vorbind mai putin (steril) si muncind mai mult. Si grecii si-au dorit...independență. Își vor atinge obiectivul. ;)
Vorba cu fudulul care nu e.....destul, dacă nu e și mai fudul.
;)

Bibliotecaru said...

Sunt testul de sigur că o fabrică de ciment costă cu mult mai mult decât o fabrică de televizoare.

vaisamar said...

ca sa numai ai scuze =)

ec.europa.eu/economy_finance/eu/countries/romania_en.htm

imf.org/external/country/rou/index.htm

ZeV said...

Desigur, dar s-au dovedit investiti rentabile, in perioada de boom imobiliar, peste tot in lume. Iar aceste investitii le-au facut tot firmele private MULTINATIONALE, ca si in siderurgie, petrol, gaze, minerit, industria lemnului, automobile, telefonie mobila...televizoare, etc.
Din pacate, ,,bulele" se sparg, la un moment dat. Nimic nu este pe termen nedefinit, pietele se satureaza, resursele se epuizeaza, mediul se distruge, iar locurile de munca se volatilizeaza.
De asta asimilez capitalismul (globalizat, actual)cu modul de viata al lacustelor.
Aveti dreptate, ar trebui resursele statului cnoncentrate in agricultura, mai ales, in productia de hrana ecologica, cercetare in noi surse de energie, medicină, educație, etc, totusi, cu mentinerea trendului in infrastructura de transport. Fara sosele, autostrazi, cale ferata, aeroporturi, transport pe apa, etc, nu se poate progresa.
Dar cel mai important, poate că, pe termen lung, ar trebui să ne reconsiderăm modul de viață.
Un trai bazat pe respectul naturii, pe cumpătare,pe meditatie si sublimare a propriului spirit, pe acumulare minimală de bunuri REALMENTE UTILE (nu ,,jucării/gadgeturi", cum ar fi ....asazisele ,,telefoane inteligente"), cultură, educatie, etc, poate că ne va salva de la disparitie.
Eu de exemplu cred că in viitor, automobilul personal va disparea, pentru ca viața o va impune. ;)
Cred că trebuie să renunțăm la ideea preconcepută că investitia in cercetarea a noi tipuri de materiale, tipuri de propulsie si sisteme vitale care sa asigure supravietuirea in spatiul cosmic nu ar fi rentabilă.
Nu se stie ce pericole vor surveni in viitor, exact de unde nu te astepți. Puteți spune că ele sunt de domeniul viitorul îndepărtat.
Dar, civilizația adaptabilă de atunci, se construieste din timp, prin salturi mai mici, sau mai mari. Începând chiar din prezent, de ce nu ? Ati vazut cat de fragila pare planeta, cand o privesti din exterior ? Te apuca totodata mila, gandindu-te cat de importanti se cred indivizii umani, efemeri si invizibili, cu ochiul liber, de departe, dar care se simt puternici pe Facebook.
;)

Bibliotecaru said...

@ vaisamar

:D
Eu v-am mulţumit pentru link, pentru intenţie... asta nu înseamnă că nu ştiam despre ele.

Eu mă prind mai greu, important este ceea ce doreaţi să spuneţi prin ele, că tot nu am aflat.

Vasile, said...

Biblio,

Si eu ............ am spuso deja blonda...fiica tatalui si sotia sotului, mama de prima si mama de a doua!

De fapt a dovedito prin flerul matrimonial-politic, a spart o casa nu pentru micul Titu...ci pentru viitorul mare presedinte al PSD!

Bibliotecaru said...

Asta cu "spartul casei", în zilele în care morbul divorţului şi dihonia partajelor (sau invers dacă vreţi) a intrat în români de sunt mai multe divorţuri decât cununii...

vaisamar said...

si eu m-am prins mai greu ca mata esti agent electoral aparut in perioada propice ciupercilor dezinformatoare aka 2008 =)

Bibliotecaru said...

@ vaisamar

Agent electoral...
Agent electoral pentru cine?
Agenţii electorali sunt declaraţi de partide, apar la TV, sunt vectorii campaniei, chiar şi cei ai independenţilor sunt cunoscuţi. Vă este atât de greu să verificaţi pe google cât de agent electoral sunt eu?
Sincer... m-am ca săturat ca în fiecare zi unu să mă facă pedelist altul uselist... V-aţi prins că sunt agent electoral, atunci să fiţi sănătos.

Vasile, said...

Asta cu spartul caselor , pe la altii cu traditii in ale democratiei te descalifica ca politician de marca, deoarece iti arata latura psihica labila..labilism, dar am uitat politicienii nostri nu sunt catolici ei au voie fiind ortodoxi!!

Vasile, said...

vaisamar,

Nu va mai dati mare, cum sa va categoriseasca cineva ca USList, dumneata iti iubesti prea mult sfantul ca sa scuipi in biserica PDLista!

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.