25 October 2010

Conferinţă de presă


COMUNICAT DE PRESĂ
(25 octombrie 2010)

REF: Conferinţa de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut luni, 25 octombrie a.c., la Palatul Cotroceni, o conferinţă de presă.

Vă prezentăm textul conferinţei de presă:

Preşedintele României, Traian Băsescu: Bună ziua. Ştiu că v-ar interesa o conferinţă de presă poate pe altă temă, dar astăzi am promulgat o lege extrem de importantă, aşa că aş vrea să o prezint, în câteva din elementele ei. Este vorba de Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. După opinia mea, este la fel de importantă, pentru etapa actuală, ca şi Codurile, care vor intra în vigoare ceva mai târziu, la sfârşitul anului viitor. Această Lege este de natură să răspundă în primul rând exigenţelor românilor ca procesele să se judece mai repede şi, zic eu, şi mai bine. Am să vă dau câteva elemente care se constituie în elemente de noutate în ceea ce priveşte abordarea pe care justiţia o va avea după intrarea în vigoare a acestei legi. Astfel, cu privire la recursul în interesul legii, s-a extins numărul structurilor sau persoanelor care pot face recurs în interesul legii şi odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, recurs în interesul legii poate declanşa Avocatul Poporului, precum şi Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, pentru judecarea recursurilor în interesul legii, se creează un complet specializat în aşa fel încât aceste recursuri să poată fi rapid judecate şi deciziile luate. În acelaşi timp, prin crearea unui complet specializat în care sunt precis desemnate persoanele - preşedinta Înaltei Curţi, 14 judecători care să facă parte din secţia care judecă acel tip de procese penale sau civile - în mod categoric se elimină arbitrariul din formarea completelor care să judece recursurile în interesul legii. Nu în ultimul rând, extrem de important este că pentru judecarea recursurilor în interesul legii, se crează instituţia judecătorului delegat, acel judecător care întocmeşte un raport care se prezintă completului de judecată, constituit cum v-am prezentat anterior, un raport în care judecătorul delegat propune şi soluţiile în dezbaterea completului de 20, fiind analiza propunerii judecătorului delegat. Am convingerea că în acest mod se clarifică foarte mult celebrele recursuri în interesul legii, cu atât mai mult cu cât şi Avocatul Poporului poate să iniţieze un recurs în interesul legii, cel căruia i se pot adresa până la urmă chiar oamenii de rând, cu respectarea modului de adresare.

O altă prevedere extrem de importantă este că judecătoriilor li se atribuie competenţa de a judeca orice proces care implică daune sau plăţi până la maxim 2000 de lei. Rezolvăm în acest fel cerebrele probleme ale amenzilor, care ajung acum până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau până la curţile de apel. În momentul de faţă, singurele instanţe competente să judece solicitări de daune sau plăţi până la 2000 de lei rămân judecătoriile. De asemenea, noua Lege reglemenetază cazurile în care se poate strămuta, se poate solicita strămutarea procesului. În momentul de faţă, pentru prelungirea judecăţii, sunt părţi în proces care cer strămutarea şi plimbă procesul prin toată ţara. Noua Lege reglemenează când, cum şi unde pot fi strămutate procesele. De asemenea, prin noua Lege, se reglementează posibilitatea comunicării actelor de procedură, celebrele citaţii. În momentul de faţă, părţile nu mai pot să reclame că nu au fost în cunoştinţă de cauză, dacă au fost în sală când judecătorul a anunţat noul termen. De asemenea, dacă doar una din părţi a avut avocatul în sală, se consideră îndeplinită procedura şi dacă avocatul uneia din părţi înştiinţează avocatul celeilalte părţi.

Şi, în sfârşit, tot noua Lege face o extindere a înţelesului noţiunii de "termen în cunoştinţă". Spre exemplu, pentru tergiversarea proceselor, foarte mulţi inculpaţi sau foarte mulţi reclamanţi sau părţi, foarte multe părţi în proces schimbau avocatul şi spuneau: “se cere termen pentru noul avocat, să ai cunoştinţă de termen”. Sunt procese în care se schimbă şi câte 20 de avocaţi, la fiecare termen, se cere din nou termen pentru ca avocatul să ia la cunoştinţă despre dosar. În momentul de faţă, noua Lege precizează foarte clar că este responsabilitatea celui care participă la actul de justiţie dacă îşi schimbă avocatul. Faptul că şi-a schimbat avocatul nu mai este considerat un temei de amânare a procesului. Se instituie obligaţia judecătorului de a fixa termene procedurale scurte, chiar de la o zi la alta. Deci, în procese poate mai puţin complicate, judecătorul este obligat să stabilească termene foarte scurte. Nu se mai pot da termene pentru anul viitor. Noua Lege introduce şi reglementarea ca modalitate suplimentară de comunicare a posibilităţii încunoştiinţării părţilor, telefonul, telegraful, mailul şi toate mijloacele moderne. Deci, nu mai trebuie trimisă neapărat clasica citaţie. Este suficientă o înştiinţare pe fax sau pe mail, dacă adresa este cunoscută. De asemenea, dacă aţi observat în procese, în general, în cele grele, la un moment dat, când se ajunge după parcurgerea unui număr mare de termene, de amânări, de... ca urmare a jocurilor avocaţilor, se ajunge la situaţia în care, ca ultim argument, se invocă lipsa de competenţă a instanţei care judecă. Noua Lege stabileşte foarte clar că lipsa de competenţă poate fi invocată doar la primul termen. Dacă nu s-a invocat lipsa de competenţă la primul termen, părţile nu mai au dreptul să invoce lipsa de competenţă a instanţei care judecă.

De asemenea, Legea limitează cazurile în care instanţele de control pot dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Un alt tertip, care a fost utilizat foarte frecvent, a fost după judecare, să spunem, chiar o condamnare care nu este încă definitivă, scuzaţi-mi formularea, deci, după o condamnare definitivă, la instanţa de apel, pur şi simplu se casează şi se retrimite pentru judecare la tribunal. În momentul de faţă, nu se mai poate. Instanţa de apel trebuie să judece şi, eventual, să corecteze eroarea de apreciere a instanţei inferioare. Nu se mai poate tergiversa dosarul, fiind trimis înapoi pentru rejudecare şi rămâne definitivă soluţia dată de Curtea de Apel sau definitivă şi irevocabilă în instanţele civile. De asemenea, noua Lege reglementează un termen scurt de maxim cinci, la şapte zile, pentru sesizarea instanţei de executare. Ce se întâmpla până acum? Exista o hotărâre judecătorească, executorie, iar executorul judecătoresc trebuia să primească încuviinţarea instanţei pentru a trece la executare. Odată cu sesizarea instanţei de către judecător, părţile atacau în instanţă decizia de trecere la executare, ceea ce prelungea foarte mult termenele de executare. În momentul de faţă, în intervalul de cinci la şapte zile, instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la executare, iar dacă există vreo plângere, trebuie făcută în acest interval şi rezolvată în acest interval de către instanţă, în aşa fel încât executările să nu mai fie iluzorii şi, practic, o nepunere în aplicare a sentinţelor judecătoreşti.

De asemenea, Legea instituie interdicţia de evacuare din imobile în intervalul 1 decembrie - 1 martie. Este vorba de evacuările în situaţiile de restituire. Deci, în perioadă de iarnă nu se mai pot face evacuări, acestea trebuie amânate până la 1 martie, dacă sunt astfel de cazuri. O prevedere extrem de importantă, în punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti, este şi aceea legată de extinderea sferei competenţei teritoriale a executorilor judecătoreşti, la nivelul circumscripţiei curţii de apel. La ce se referă această formulare: în momentul de faţă, prin legislaţia actuală nu se putea ca un executor judecătoresc de la Târgu Mureş, spre exemplu, să ducă la îndeplinire o executare în judeţul Harghita sau Covasna. Executorul trebuia să fie din judeţul Harghita sau din judeţul Covasna. În momentul de faţă, autoritatea executorilor judecătoreşti se extinde la nivelul curţilor de apel, la nivelul autorităţii curţilor de apel. În România există 15 curţi de apel - o curte de apel pentru două, trei judeţe. Orice executor judecătoresc, ales de una din părţi, să pună în executare o hotărâre judecătorească, poate să pună în executare hotărârea, pe toată circumscripţia uneia din cele 15 curţi de apel. Este, cred eu, un element extrem de important în punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti.

De asemenea, noua Lege prevede stimularea părţilor de a încerca soluţionarea unor conflicte în afara cadrului judiciar, posibilitatea instanţei ca în materie comercială şi în cauzele de divorţ să recomande părţilor medierea. Deci, foarte multe procese comerciale, precum şi acelea care vizează familii care se despart, sunt împinse către un proces de mediere, mai ales atunci când, în cazul celor care se despart, nu sunt probleme în divergenţă legate de patrimoniu, de copii şi aşa mai departe. De asemenea, Legea statuează introducerea divorţului pe cale administrativă, prezenţa la un notar, notarul poate valida divorţul cu împărţirea bunurilor şi distribuirea responsabilităţii pentru copii, aşa cum părţile s-au înţeles. Aş face precizarea că această ultimă prevedere intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii, nu la 30 de zile, cum intră toată cealaltă parte a Legii, asta pentru că birourile notariale au nevoie să-şi formeze, să-şi obţină accesul la bazele de date.

În ceea ce priveşte funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se desfiinţează completul de nouă judecători şi se înfiinţează la fiecare secţie, secţia civilă, secţia penală, câte două complete de cinci judecători. De ce câte două? Dacă unul din complete nu este disponibil, cu toţi cei cinci membri, un alt complet să poată judeca orice cauză se adresează fostului complet de nouă, deci, acum, completului de cinci pentru soluţionarea problemei aflată în judecată şi acest element este de natură să accelereze judecata la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Compunerea completului pentru soluţionare, în primă instanţă, a cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale se modifică. Înainte, din acest complet făcea parte un judecător, un judecător asistent şi doi reprezentanţi, să spunem, ai sindicatelor, ai părţilor în dispută. Vechea prevedere făcea ca oameni nespecializaţi în a judeca să aibă drept de a se pronunţa uneori chiar împotriva judecătorului. Erau cei doi reprezentanţi ai părţilor care, de cele mai multe ori, nu aveau studii juridice. Noua Lege face ca orice complet, care vizează judecarea unor dispute sociale, să fie format dintr-un judecător şi doi judecători asistenţi, ceea ce va profesionaliza deciziile în conflicte de muncă sau în dispute legate de salarizare sau alte aspecte care vizează participarea reprezentanţilor celor implicaţi sau care viza reprezentarea celor implicaţi prin oameni neautorizaţi.

Modificările aduse la Codul Penal sunt, de asemenea, importante şi o să exemplific cu câteva din ele: posibilitatea tranzacţiei medierii şi recunoaşterii pretenţiei civile precum şi efectele acestora. Sunt judecăţi penale, în mod deosebit în mediul rural, care îi aduce în faţa judecăţii pe vecini sau în dispute legate de pământ, uneori chiar cu relativă violenţă. Aceste dispute vor putea fi negociate, vor putea fi tranzacţionate prin împăcarea părţilor şi găsirea unor soluţii. V-aş menţiona faptul că, adesea, dacă aţi urmărit graţierile pe care le-am făcut, erau legate de oameni foarte în vârstă în dispute pentru mutarea gardului cu un metru, dispute care au ajuns până la violenţă uneori. De asemenea, noua Lege prevede eliminarea aleatoriului în stabilirea instanţei la care se dispune strămutarea. Deci, dincolo de faptul că noua Lege reglementează situaţiile în care se poate cere strămutarea unui proces, în acelaşi timp, nu mai lasă judecătorului totală libertate să stabilească unde se rejudecă. În momentul de faţă - şi vă pot spune din proprie experienţă, când eram primar ajunsesem să am în aceeaşi zi, un proces la Suceava, unul la Alexandria şi altul la Satu Mare - în momentul de faţă, judecătorii trebuie să ţină cont de domiciliu, de distanţa la care propun să se strămute procesul, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de strămutare. O prevedere foarte importantă mi se pare legată de soluţionarea cererii de eliberare provizorie, situaţie în care se află foarte mulţi condamnaţi. Aceasta nu se va mai face în complete de trei, se face de aşa-numitul “judecător de libertăţi”, un judecător specializat în soluţionarea unor astfel de solicitări.

De asemenea, important în noua Lege este faptul că se acceptă şi alte tipuri de expertiză, ce pot fi realizate în materia interceptărilor comunicaţiilor. Până acum, astfel de expertize făcea numai Institutul Naţional de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiţiei. Noua Lege dă dreptul părţilor să se adreseze şi unor experţi calificaţi ca atare din sectorul privat sau din orice altă instituţie a statului, cu condiţia, repet, să fie calificaţi pentru astfel de expertize. Şi din câte ştiţi, recunoaşterea calificării unui expert o dă Ministerul de Justiţie. În sfârşit, pentru evitarea prelungirii judecării cauzelor în care numărul părţilor vătămate sau al părţilor civile este foarte mare, noua Lege stabileşte că se poate desemna un reprezentant al celor care sunt parte în proces. Nu vreau să fac nicio aluzie, spre exemplu, în cazul FNI se citau zeci de mii de oameni şi dacă unul lipsea, nu se putea derula procesul. În momentul de faţă, Legea precizează foarte clar că se poate stabili un delegat care să reprezinte o mare parte dintre cei aflaţi în proces. De asemenea,Legea prevede eficientizarea instituţiei mandatului de aducere, se lasă tot mai puţină marjă acelora care, prin neprezentare, încearcă să întârzie procesele. După cum ştiţi, acum eşti citat, nu te prezinţi o dată, te mai citează o dată, iar nu te prezinţi, pe urmă îţi dă o amendă, îţi mai dă o amendă. În momentul de faţă, dacă nu te-ai prezentat o dată, a doua oară vii sigur, însoţit.

Un aspect extrem de imporant şi dezbătut în presă, asigurarea celerităţii urmăririi penale şi introducerea principiului oportunităţii. Sigur, aici, este o dezvoltare mai largă. Vreau să precizez faptul că prin prevederile acestei legi va fi foarte dificil de acum înainte ca un om să fie arestat şi după aceea să înceapă culegerea de probe care să se constituie în elemente de demonstrare a faptei penale. Procurorii, când merg în faţa judecătorului, trebuie să aibă, deja, suficiente probe pentru a propune arestarea şi urmărirea penală să fie declanşată. De asemenea, noua legislaţie, sau noua Lege, modifică şi completează dispoziţiile referitoare la plângerea penală sau la cererile greşit îndreptate, pentru a asigura reducerea numărului de cauze aflate pe rolul instanţelor. În ce constă această abordare: până acum, pur şi simplu, făceai o sesizare, se înregistra dosarul penal sau se înregistra dosarul pe rolul instanţelor, după care, la prima instanţă, la prima înfăţişare, când, oricum, se dădea un termen de 2-3 luni, judecătorul cerea completarea datelor necesare în dosar, pentru a se putea desfăşura procesul. De regulă, procese civile. În momentul de faţă, nu se mai înregistrează un dosar, pe rolul judecătoriilor, dacă nu are, în el, toate elementele necesare trecerii la judecată. De aceea, va exista, tot timpul, la instanţele de judecată, un judecător care, înainte de a înregistra dosarul, îl verifică şi, dacă este complet, în înregistrează. Dacă nu, îl dă înapoi petentului, pentru a-l completa şi a se prezenta din nou pentru înregistrarea dosarului, când toate documentele sunt la dosar.

Noua legislaţie introduce şi o nouă instituţie, şi anume judecarea în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Nu voi intra în foarte multe detalii şi nici nu urmăresc să fiu să intru foarte în amănunt. Dar, ca şi la celelalte articole, vă dau câteva elemente. Spre exemplu, un inculpat pe evaziune fiscală, ajuns în faţa judecătorilor, recunoaşte că a făcut evaziune fiscală. Asta înseamnă, pe de o parte, reducerea majoră a pedepsei, cu condiţia ca cel care a recunoscut să acopere imediat şi paguba. Deci, dacă se recuperează prejudiciul şi se recunoaşte fapta, inculpatul poate beneficia de o importantă reducere a pedepsei. Până la urmă, mi se pare o abordare înţeleaptă, pentru că unul dintre primele obiective ale statului trebuie să fie recuperarea prejudiciilor. De asemenea, noua Lege face o precizare cu privire la cazurile în care se poate face recurs, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale. Cred că este o completare foarte bine venită. După cum ştiţi, în momentul de faţă, procesele nu se mai opresc în situaţia în care instanţa acceptă trimiterea la Curtea Constituţională a legii, pentru controlul de constituţionalitate. Procesele merg înainte. Dacă, eventual, instanţele se pronunţă definitv sau, în cazurile civile, definitiv şi irevocabil, şi pe urmă apare hotărârea Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea textului de lege în baza căruia s-a luat, s-a dat sentinţa, atunci cei afectaţi pot declanşa imediat recursul împotriva sentinţei definitive sau a sentiţei definitive şi irevocabile, în cazuri comerciale. Cam acestea sunt câteva elemente, care, cred eu, sunt de natură să netezească mersul justiţiei. Am speranţa că, peste 30 de zile, judecătorii şi procurorii, în mod egal, vor pune în aplicare prevederile noii Legi şi eu cred că este o excelentă lege de tranziţie, de la legislaţia actuală către noile Coduri.Vă mulţumesc! Dacă aveţi întrebări?

Întrebare: Avem şi noi câteva întrebări, domnule Preşedinte.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Legate de ce articol al Legii?

Întrebare: Nu, nu de această lege. Vreau să vă întreb ce veţi face cu cele două legi, care au fost adoptate săptămâna trecută, în Parlament, şi mă refer la legea privind stabilirea TVA la 5%, pentru alimentele de bază, şi neimpozitarea pensiilor sub 2.000 de lei. Dacă aceste legi au ajuns la promulgare, dacă le veţi promulga, pentru că înţelegem că aţi avut discuţii cu delegaţia FMI şi cum comentaţi faptul că puterea a votat aceste legi din greşeală, iar în sală au fost nu mai puţin de şapte miniştri care au votat cele două legi?

Preşedintele României, Traian Băsescu: O.K.! Hai să o luăm cu prima parte! Deci, pentru moment, nu am primit-o, nu am primit aceste legi, dar nu-i vorba de aceste legi - din câte ştiu, este vorba de o singură lege, în care sunt ambele prevederi. Nu ştiu dacă sunt două. Două?

Întrebare: Sunt două legi diferite de modificare a Cosului fiscal.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu le-am primit. Vă asigur că, imediat ce le voi primi, mă voi pronunţa şi mă voi pronunţa cu celeritate asupra acestor două legi sau asupra acestei legi. Nu ştiu cum vor arăta când sosesc la promulgare. Pe ce să mizaţi, însă, este pe o atitudine a mea în concordanţă cu interesul naţional şi nu pe o atitudine, care să fie nici demagogică, nici de natură să-i păcălească pe români. Mizaţi pe o atitudine şi pe o acţiune a preşedintelui României, în acord cu interesul naţional.

Întrebare: Miniştrii care au votat (...)

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, aici, trebuie să vă spun că a fost un principiu al meu să nu mă amestec în ce se întâmplă în interiorul Parlamentului şi, de regulă, nu am comentat atitudini ale grupurilor parlamentare. Dacă am comentat, am comentat în general comportamentul Parlamentului, dar nu pe unii sau pe alţii. Ca atare, nu o voi face nici acum. Dar nu pot să nu observ un lucru, care, de data asta, ţine de funcţionarea Parlamentului şi fac această observaţie în baza Constituţiei, care mă obligă să veghez la buna funcţioanare a instituţiilor. Este clar că, din punct de vedere al procedurilor parlamentare, foarte mulţi parlamentari sunt în situaţia de a vota în necunoştinţă de cauză, în situaţia de a vota după deget şi, atunci, nu mai poţi să spui nici măcar că oamenii aceştia votează după conştiinţă sau după instrucţiunile de partid. Pur şi simplu, votează după deget. Nu este o noutate. Vă rog să mergeţi la Parlamentul European să vedeţi cum şeful de grup are trei semne şi grupul, că e al PPE, că e al liberalilor, că e al socialiştilor, ştie cum să voteze. Asta este pentru a se evita erorile de vot individuale. La noi - şi eu o spun ca om care a fost în două legislaturi în Parlamentul României - odată cu opacizarea activităţii Parlamentului, prin discutarea legilor în comisii şi aducerea la plen strict pentru votul final, s-a depreciat şi calitatea legilor, s-a depreciat şi responsabilitatea parlamentarilor pentru calitatea muncii lor. Având în vedere incidentele din ultima perioadă, dar şi practicile frecvente, când în realitate nu a fost nici cvorum, nici număr de voturi necesare pentru trecerea legilor prin Parlament, dar ele mi-au venit validate la promulgare, cred că din respect pentru români procedura parlamentară de adoptare a legilor trebuie modificată.

Mi-aş permite să spun că trebuie revenit la dezbaterea în plen pe articole. Povestea că ne trebuie legile repede şi din cauza asta le discutăm numai în comisie şi doar cinci, zece, douăzeci de oameni ştiu despre ce e vorba în acea lege, nu poate fi susţinută într-un sistem democratic. Nu putem ajunge la dictatura a doi şefi de Camere, care îmi trimit legile promulgate, deşi ştiu foarte bine şi cum au fost votate, şi că au fost votate în necunoştinţă de cauză, şi că au fost votate de multe ori fără cvorum. De aceea o spun public: procedura de adoptare a legilor trebuie modificată. Acest lucru ar stimula şi activitatea parlamentară. Numai aşa am putea avea Parlamentul plin, am putea vedea care sunt parlamentarii angajaţi să contribuie la îmbunătăţirea unui proiect de lege, numai aşa parlamentarii ar avea sentimentul apartenenţei lor la acea instituţie, altfel să nu ne mire prezenţele de 1 %. Deci, cred că aici avem o mare problemă de procedură parlamentară şi de funcţionare democratică a instituţiei care se numeşte Parlamentul României.

Întrebare: Domnule Preşedinte, tocmai pentru că aţi invocat modul în care se votează în Parlament, vă întreb pe dumneavoastră: ce mesaj aveţi către cei care au protestat astăzi în faţa Palatului Cotroceni şi mai mult decât atât, şi către cei care, iată, cazul doamnei profesoare care de mai bine de 60 de zile se află în greva foamei, dar şi a celor care vor protesta miercuri, în momentul în care se va dezbate moţiunea de cenzură.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, am un singur mesaj: protestele sunt îndreptăţite din punct de vedere al reducerii veniturilor. Nu este, însă, momentul ca oamenii politici, de dragul voturilor, să facă concesii care să ducă România într-un derapaj. Am fost întotdeauna adeptul necesităţii de a guverna pentru popor. Sunt însă momente, momente de criză economică, în care responsabilitatea unui om politic este să guverneze pentru ţară. Noi suntem într-un astfel de moment. Şi trebuie să vă spun că cei care au vrut ca România să treacă prin criză cu o populaţie dezbinată, par a fi reuşit, dezinformându-i pe români cu privire la ce poate şi ce nu poate România în momentul de faţă. Faptul că cei care au reuşit dezbinarea naţiunii în condiţii de criză economică grea au vreun motiv de satisfacţie, este problema lor. Eu însă sunt decis ca, împreună cu Guvernul şi sprijinind Guvernul, să contribui la a se lua măsurile necesare pentru România, în aşa fel încât să intrăm într-un proces de redresare solid, durabil. A trecut vremea când mai puteam utiliza veniturile bugetului de stat pentru voturi. În momentul de faţă, veniturile bugetului de stat trebuie utilizate pentru ţară. Atâtea câte sunt ele.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb dacă din partea Ministerului de Interne aţi primit acel raport pe care l-aţi solicitat în ceea ce priveşte protestele din urmă cu o lună. Dacă da, ce scrie în raport şi dacă în urma raportului, luaţi în considerare să reveniţi asupra ideii de a renunţa la seviciile Poliţiei şi Jandarmeriei? Mulţumesc.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Raportul l-am primit, l-am primit foarte repede, după ce l-am solicitat, cred că în circa şapte zile l-am primit. Este un raport profesionist, pe care însă doresc să-l discut cu conducerea Ministerului de Interne, pentru că am observaţii asupra lui şi din punct de vedere al asumării responsabilităţilor pentru încălcarea legii şi din punct de vedere a ceea ce este de făcut pentru ca Ministerul de Interne să nu mai fie afectat de cancerul politicului care decide cine şi unde să fie numit inspector-şef sau adjunct de inspector-şef, sau mai ştiu în ce altă funcţie importantă. Deci sunt câteva lucruri extrem de importante pe care doresc să le discut. Nu a existat timpul material necesar. Sper ca până la sfârşitul lunii - aş fi optimist, având în vedere programul pe care îl am săptămâna aceasta - dar sper ca săptămâna viitoare să am o discuţie pe acel raport cu conducerea Ministerului de Interne, cu şefii de arme şi cu noul ministru. De altfel, vă pot spune că unul din motivele pentru care n-am făcut imediat discuţia cu Ministerul de Interne legat de raport a fost chiar cu privire la noul ministru de Interne, căruia am dorit să-i dau măcar un răgaz minimal pentru a se pune la curent cu situaţia din Ministerul de Interne. Răspunsul, în concluzie, este: îl am, l-am primit, nu l-am discutat încă cu Ministerul de Interne. Cu certitudine discutarea acelui raport cu structurile de conducere ale Ministerului de Interne trebuie să ajungă să ducă la concluzia că trebuie să depolitizăm complet acest Minister.

Întrebare: (...)

Preşedintele României, Traian Băsescu: Vreau să fiu un om liber? Ce aveţi cu mine? A, vreau să fiu un om liber, ce-aveţi cu mine? De ce trebuie să stau cu Poliţia după mine? Şi aici eu vă întreb un lucru: de cinci ani jumătate, în jumătate din timp, am umblat într-o vreme cu un Golf albastru, acum cu o Dacie, fără nicio escortă de la Poliţia Circulaţie. De ce acum este aşa o mare problemă, că umblu fără escortă de la Poliţia Circulaţie? Deci, nu este o noutate introdusă acum. De când mi-am preluat mandatul - şi aduceţi-vă aminte, articole pe care le scriaţi, că umblu şi conduc; sigur că ar fi caraghios să umblu cu Dacia şi să am escorta în faţă - dar mie-mi place să conduc maşina. Deci, nu trebuie interpretată neapărat ca o noutate şi “uite ce atitudine are Preşedintele”. Pur şi simplu, mă simt mai liber. Şi vreau să mă simt liber. Tot mandatul, şi primul mandat, şi acum, am încercat să nu par un preşedinte sau să nu fiu un preşedinte prins în structurile statului. De-asta îmi place să mă duc cu soţia într-un restaurant, de-asta îmi place să ies într-un parc, de-asta îmi place să conduc maşina şi multe altele. Ultima întrebare.

Întrebare: Dacă aveţi un mesaj pentru acea doamnă profesoară, care stă de foarte multe zile în greva foamei şi (...).

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cred că se creează o confuzie - din câte ştiu, doamna este învăţătoare. Eu am mai primit această întrebare legat de o profesoară care, am aflat pe urmă că atunci anunţase, în acea zi anunţase că intră în greva foamei. Sigur că nu îmi pare bine deloc, dimpotrivă. Cred însă că nu aşa se pot rezolva problemele generale, de care domnia sa vorbeşte, atunci când îşi motivează greva foamei. Eu regret faptul că un dascăl este în greva foamei. Mi-aş dori mult să fie un participant la găsirea soluţiilor, decât un învăţător în greva foamei. Vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!

Departamentul de Comunicare Publică
25 Octombrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12481&_PRID=lazi)

A taxa sau a relaxa


Problema extinderii activităţilor statului prin taxarea mai intensă izvorăşte din potenţialul de rezistenţă a plătitorilor de taxe. Totuşi, astfel de tentative sunt din când în când încununate de succes. Un motiv este acela că rezistenţa este costisitoare, câteodată extrem de costisitoare, pentru subiecţi. Însă cel mai important este faptul că rezistenţa depinde întotdeauna de convingerea celor care o opun că luptă pentru o cauză justă. Dacă populaţia nu crede că are dreptul de a rezista, sau dacă cel puţin o majoritate nu crede astfel, atunci nu este de crezut că va fi iniţiat vreun protest şi cu atât mai puţin că ar avea succes. Astfel, întotdeauna şi oriunde, autorităţile politice vor încerca să îşi convingă subiecţii de adevărul a două lucruri: în primul rând, că a rezista nu este un drept al poporului şi în al doilea rând, că nivelul crescut al taxării este necesar sau benefic. Prin urmare, vor încerca să pună noile taxe într-o lumină acceptabilă pentru majoritate.

Mai multe astfel de cuvinte pe... http://mises.ro

24 October 2010

Bernhard Vogel in Romania












Revin "cu şi despre forumişti"...


... cu părerea domnului Manolescu.

Forumismul

Cuvântul nu există în DEX-ul meu ediţia 1975 (nu există nici măcar forum!). Dacă nu l-a inventat nimeni până acum, acordaţi-mi şansa de a fi eu autorul.

Forumismul este fenomenul căruia i-au dat naştere apariţia şi răspândirea forumurilor de pe internet. E prezent în toate ţările lumii, chiar şi (sau mai ales) în China, unde joacă un rol considerabil în contactul şi comunicarea dintre oameni în condiţiile lipsei libertăţii de expresie publică. Recent, au fost strânse, în numai câteva zile, 300.000 de semnături în sprijinul laureatului Premiului Nobel pentru Pace, aflat în închisoare din 2009, lucru imposibil pe altă cale. Forumiştii sunt în general tineri. Forumismul este modul lor de a se pronunţa public despre ceea ce îi frământă, forma lor de participare la viaţa societăţii în care trăiesc. Spre deosebire de bloguri, care sunt, aşa zicând, semnate, adică personale, forumurile sunt anonime, în sensul că semnătura este „indescifrabilă", neştiindu-se cui aparţine
(mai mult... pe adevărul ro, http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/nicolae_manolescu_-_comentarii/Forumismul_7_358834115.html)

Eu aş încerca să-l contrazic pe domnul Manolescu. Fenomenul "forum" se datorează tocmai lipsei de libertate, pentru că cetăţeanul nu se poate exprima în societate şi nici nu poate da valoare cuvântul lui în societate. Forumismul este pur şi simplu expresia neputinţei cetăţeanului de a se face auzit. De acea, de cele mai multe ori, există şi o violenţă care însoţeşte forumul.
Părerea mea.

6. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România


Scriu, destul de des, pe blogurile politicienilor. Încerc, cu acest prilej, să aduc la cunoştinţa clasei politice problemele profunde ale societăţii tocmai pentru a se implica şi a se rezolva. Din păcate, de fiecare dată când pun degetul pe rană şi cer o implicare efectivă şi nu numai declarativă, feedback-ul este absolut nul. Am avut de câteva ori un răspuns formal, care nu angaja cu nimic, am provocat poate o interpelare parlamentară... dar atât. Oamenii deja nu mai reacţionează la probleme, totul este concentrat asupra imaginii. Unde sunt acei politicieni încăpăţânaţi care se zbat pentru problemele sociale?

POLITICA
TREBUIE
SĂ LUCREZE
PENTRU
TINE

Vezi şi:

5. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

4. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

3. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

2. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

1. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

23 October 2010

Sau este o invenţie şi ar trebui să râdem cu gura până la urechi...


... sau este o realitate şi atunci ar trebui să facem, de urgenţă, nişte procese asemănătoare cu cele din 1990 care au condamnat foştii nomenclaturişti.

Mă refer la următorul articol publicat de "cotidianul punct ro".

Noua Securitate lucrează pentru El
Liderii sindicali, filaţi după schema Vîntu

Liderii celor mai vindicative sindicate sunt sub stricta şi perseverenta monitorizare permanentă a serviciilor speciale care raportează politic într-UN singur loc orice mişcare a acestora, după cum au declarat pentru cotidianul.ro surse sale tradiţionale.

Nu doar jurnaliştii care nu-i sunt pe plac lui Traian Băsescu şi clicii sale pedelistoide ori liderii „lătrăi” ai opoziţiei politice – după cum sunt ei denumiţi în laboratoarele care au generat includerea presei la ameninţări pentru siguranţa naţională – sunt urmăriţi zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas de Noua Securitate.

Liderii sindicali care sunt pe punctul de scoate oamenii în stradă - din pricina sărăciei în care i-a adus regimul Băsescu-PD – şi de a declanşa revolta generală sunt ascultaţi, supravegheaţi şi mai ales interceptaţi de servicii sub masca prevenirii „actelor de destabilizare social-constituţională” dar şi a „înregistrării stării de spirit a populaţiei”, conform surselor cotidianul.ro.

Că aşa e a dovedit-o conştient sau inconştient Băsescu la Pro TV, atunci când a spus: “Am anticipat-o, anticipez mişcări şi mai consistente în perioada următoare.”

Băieţii şi-au făcut datoria aşa că de aceea ştie tot.

Din cauză că nu au altă acoperire, stenogramele discuţiilor liderilor sindicali au fost ticluite în larg răspândita categorie din epoca Băsescu „au căzut pe surse”.

Au recurs la o astfel de şmecherie de data aceasta ca să nu se mai repete spăimoasa păţanie în care l-au ascultat pe Patriciu fără temei legal. De i-a dat în judecată, a câştigat şi au fost obligaţi prin sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile să-i plătească bani serioşi drept despăgubiri.

Se repetă scenariul Voicu: „Nu îl urmăream pe X sau pe Y, dar a căzut pe tehnică după ce a vorbit cu Voicu şi aşa am ajuns la el şi nu altfel”.

Aşa că toţi cei care au vorbit direct cu Luca care a vorbit cu Vîntu sunt şi ei ascultaţi. Mai mult sunt ascultaţi şi cei care au vorbit ... cu cei care au vorbit cu Luca şi Vîntu.

Staţi cu ochii pe sursele tradiţionale care joacă rolul de gazetă de perete a clanurilor pidilice şi o să puteţi citi ca într-o carte deschisă conţinutul discuţiilor telefonice dar şi pe cele din baie, bucătărie dar mai ales dormitor ale liderilor sindicali.

Ca şi Elena Ceauşescu, cel ce-i continuă apucăturile cu asta se delectează zilnic în loc să-şi respecte fişa postului. Este înconjurat de astfel de dosare, cei care i-au intrat în sălaş ştiu asta prea bine.


Cristian Oprea

(sursa: http://www.cotidianul.ro/126973-Liderii-sindicali-filati-dupa-schema-Vintu)

22 October 2010

Domnul Pleşu a revenit "cel de altă dată"


Un timp domnul Pleşu a fost prea implicat pentru a mai avea distanţa necesară independenţei care stă bine intelectualului. Acum constat că a redevenit domnul Pleşu "de pe vremuri".

http://www.dilemaveche.ro/sites/all/themes/dilema/theme/dilema_three/layouter/dilema_three_articol/logo.png

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Cine pe cine beşteleşte?

O deprindere rudimentară, dar devenită lege în România de azi este saltul la beregată al oricui împotriva oricui. S-ar zice că de-asta a avut loc marea răsturnare din decembrie 1989: ca să aibe Gigi ocazia să se răfuiască nărăvaş cu Nelu. Sau mai spectaculos: ca să poată Gigi şi Nelu să dea de pămînt dezlănţuit, euforic, voluptuos cu toţi grangurii, cu „aşa-zisele“ elite, cu gaşca antipatică găştii proprii. Trăim într-o atmosferă de front. S-a dat drumul la beşteleală generală, la bîtă, la parapon. Cineva face treabă? Nu-i nimic. Îl vom căuta de bătături. Ne vom interesa de taică-său, de vreun amor clandestin, de echipa de fotbal pe care o preferă. Oricum, putem spune despre „venerabilul“ care ne enervează tot ce ne vine la îndemînă: îl putem lua peste picior, îi putem poci numele, îl putem înjura de mamă. De ce scrie omul pe forum? Parcă îl văd stingînd lumina, punîndu-şi pătura în cap şi pornind, cu fălcile încleştate, la luptă. După care poate adormi sedat, pe laurii anonimatului. Nu e de ici-de colo să ştii că tocmai ai plasat cîteva sudalme între ochi vreunui ministru, sau lui Patapievici, sau lui Liiceanu. Şi încă sub pseudonim, din fotoliul comod de-acasă! A doua zi, poţi povesti amicilor sau logodnicii, la un şpriţ: L-am făcut praf pe cutărică. I-am zis-o! Nu l-am iertat! Nu mă las pînă nu-l văd arşice! Dar forumistul insomniac are, pînă la urmă, un „ce“ inocent. În fond, nu face decît să-şi satisfacă solitar mici vanităţi, mici veleităţi, mari (şi triste) frustrări. Vrea şi el să-şi umple ziua şi noaptea cu ceva. Să se încontreze cu lumea şi cu soarta. Să-şi etaleze talente şi deşteptăciuni necunoscute încă de planeta ignară.

(citeşte în continuare pe dilemaveche.ro)

Preşedintele CEDO, Jean-Paul Costa, în România


Premierul Emil Boc a discutat cu o delegaţie condusă de preşedintele CEDO, Jean-Paul Costa, despre măsurile legislative care pot diminua numărul plângerilor împotriva României aflate pe rolul CEDO

http://www.gov.ro/upload/articles/110856/a016.jpg

Primul-ministru Emil Boc a primit astăzi, la Palatul Victoria, o delegaţie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condusă de preşedintele Curţii, Jean-Paul Costa. Întrevederea a vizat identificarea măsurilor care pot contribui la reducerea numărului de cauze împotriva României aflate pe rolul CEDO.

În cursul întrevederii au fost abordate aspecte legate de cauzele privind restituirea proprietăţilor şi durata procedurilor judiciare. Cele două delegaţii au avut, de asemenea, un schimb de opinii pe tema aderării Uniunii Europene la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care deschide calea acestui proces.

În ceea ce priveşte aplicarea recentei proceduri-pilot a CEDO referitoare la legislaţia aferentă despăgubirilor acordate în cazul imobilelor naţionalizate, primul-ministru a declarat că în cadrul Executivului se va analiza impactul acestei decizii, pentru a fi identificată soluţia optimă în acord cu recomandările CEDO, ţinându-se însă cont şi de actualele obstacole de ordin bugetar. De altfel, în cadrul unei şedinţe de Guvern recente, premierul a solicitat formarea unui grup de lucru interministerial alcătuit din specialişti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor Publice, cu participarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel încât să poată fi elaborat, supus dezbaterilor şi înaintat Parlamentului un pachet de măsuri cu privire la revizuirea legislaţiei privind acordarea de despăgubiri în cazul imobilelor naţionalizate.

Referitor la durata şi calitatea actului de justiţie, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a evidenţiat eforturile de până acum ale Guvernului pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ, printre exemplele relevante în acest sens numărându-se elaborarea şi promovarea noilor coduri: Codul Penal, Codul Civil, Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă. De asemenea, ministrul Predoiu a mai evocat faptul că dezbaterea asupra proiectului de lege privind accelerarea soluţionării proceselor şi fluidizarea procedurilor se află în stadiu avansat la Parlament.

La rândul său, preşedintele CEDO, Jean Paul Costa, a subliniat importanţa Declaraţiei de la Interlaken, din februarie 2010, care stipulează ca o serie de probleme să fie rezolvate la nivel naţional, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, precum şi noile evoluţii ale Curţii, ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 14 din iunie, adiţional la Convenţie. Totodată, înaltul oficial a ţinut să evidenţieze faptul că România nu are plângeri la CEDO cu privire la încălcări grave ale drepturilor omului.

Din delegaţia română care s-a întâlnit cu reprezentanţii CEDO au făcut parte ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu şi Agentul Guvernamental al României la CEDO, Răzvan-Horaţiu Radu. Din partea CEDO au mai fost prezenţi Corneliu Bîrsan, judecătorul ales din partea României la CEDO şi Santiago Quesada, grefierul-şef al Secţiei a III-a, care judecă la CEDO cauzele româneşti.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 22.10.2010

(sursa: http://www.guv.ro/premierul-emil-boc-a-discutat-cu-o-delegatie-condusa-de-presedintele-cedo-jean-paul-costa-despre-masurile-legislative-care-pot-diminua-numarul__l1a110856.html)


Conferinţa la Nivel Înalt privind Viitorul Curţii Europene a Drepturilor Omului
Declaraţia de la Interlaken
19 februarie 2010
Conferinţa la nivel înalt, desfăşurată la Interlaken, în perioada 18 - 19 februarie 2010, la
iniţiativa preşedinţiei elveţiene a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei (denumită în
continuare „Conferinţa”):
PP 1 Exprimând adeziunea fermă a statelor părţi la Convenţia Europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („convenţia”) şi la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului („Curtea”);
PP 2 Recunoscând contribuţia extraordinară a Curţii la apărarea drepturilor omului în Europa;
PP 3 Reamintind interdependenţa dintre mecanismul de control al convenţiei şi celelalte
activităţi ale Consiliului Europei în domeniile drepturilor omului, al statului de drept şi al
democraţiei;
PP 4 Salutând intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 la convenţie la 1 iunie 2010;
PP 5 Luând act cu satisfacţie de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona care prevede
aderarea Uniunii Europene la convenţie;
PP 6 Subliniind natura subsidiară a mecanismului de control instituit de convenţie şi, în
special, rolul fundamental pe care autorităţile naţionale, şi anume guvernele, instanţele şi
parlamentele, trebuie să îl joace în garantarea şi apărarea drepturilor omului la nivel naţional;
PP 7 Luând act cu profundă preocupare de faptul că numărul de cereri individuale introduse în
faţa Curţii şi distanţarea în timp între cererile introduse şi cele soluţionate continuă să crească;
PP 8 Considerând că această situaţie afectează grav eficienţa şi credibilitatea convenţiei şi a
mecanismului său de control şi că ameninţă atât calitatea şi coerenţa jurisprudenţei, cât şi
autoritatea Curţii;
PP 9 Convinsă că, dincolo de îmbunătăţirile deja efectuate sau avute în vedere, sunt
obligatorii şi urgente măsuri adiţionale pentru:
i. a se ajunge la un echilibru între hotărârile şi deciziile pronunţate de Curte şi
cererile introduse;
ii. a permite Curţii să reducă întârzierile în soluţionarea cauzelor şi să se pronunţe în
noile cauze, în special atunci când este vorba de încălcări grave ale drepturilor
omului, în termene rezonabile;
iii. a asigura executarea integrală şi rapidă a hotărârilor Curţii, precum şi eficienţa
monitorizării, de către Comitetul Miniştrilor, a executării hotărârilor;
PP 10 Considerând că prezenta Declaraţie încearcă să stabilească o foaie de parcurs pentru
procesul de reformă către o eficientizare pe termen lung a sistemului convenţiei;
Conferinţa
(1) Reafirmă adeziunea statelor părţi la convenţie la dreptul la recurs individual;
(2) Reiterează obligaţia statelor părţi de a asigura apărarea integrală la nivel naţional a
drepturilor şi libertăţilor garantate de convenţie şi invită la o consolidare a principiului
subsidiarităţii;
(3) Subliniază că acest principiu implică o responsabilitate partajată între statele părţi şi
Curte;
(4) Subliniază importanţa asigurării clarităţii şi coerenţei jurisprudenţei Curţii şi invită,
în special, la o aplicare uniformă şi riguroasă a criteriilor privind admisibilitatea şi
competenţa Curţii;
(5) Solicită Curţii să folosească cât mai mult posibil instrumentele procedurale şi
resursele de care dispune;
(6) Subliniază necesitatea adoptării unor măsuri care să contribuie la reducerea
numărului de cereri vădit inadmisibile, necesitatea unei filtrări eficiente a acestor cereri,
precum şi necesitatea găsirii unor soluţii pentru soluţionarea cererilor repetitive;
(7) Subliniază caracterul obligatoriu al executării integrale, efective şi rapide a
hotărârilor definitive ale Curţii;
(8) Reafirmă necesitatea menţinerii independenţei judecătorilor şi a păstrării
imparţialităţii şi calităţii Curţii;
(9) Invită la îmbunătăţirea eficienţei sistemului de monitorizare a executării hotărârilor
Curţii;
(10) Subliniază necesitatea simplificării procedurii care vizează modificarea dispoziţiilor
organizatorice ale convenţiei;
(11) Adoptă următorul Plan de Acţiune ca instrument de orientare politică pentru
procesul către o eficientizare pe termen lung a sistemului convenţiei.
Planul de Acţiune
A. Dreptul la recurs individual
1. Conferinţa reafirmă importanţa fundamentală a dreptului la recurs individual ca piatră
unghiulară a sistemului convenţiei care garantează că orice încălcare invocată, care nu a
fost soluţionată în mod efectiv de către autorităţile naţionale, poată fi adusă în faţa Curţii;
2. Având în vedere numărul ridicat de cereri inadmisibile, Conferinţa solicită Comitetului
Miniştrilor să identifice măsurile care ar putea fi introduse pentru a permite Curţii să se
concentreze asupra rolului său esenţial de garant al drepturilor omului şi să soluţioneze cu
celeritatea impusă cauzele întemeiate şi, în special, invocarea unor grave încălcări ale
drepturilor omului.
3. În materie de acces la Curte, Conferinţa solicită Comitetului Miniştrilor să examineze orice
măsură suplimentară care să contribuie la buna administrare a justiţiei şi, în special,
condiţiile în care s-ar putea introduce noi reguli sau practici de natură procedurală, fără a
descuraja totodată introducerea cererilor întemeiate.
B. Punerea în aplicare a convenţiei la nivel naţional
4. Conferinţa reaminteşte principala responsabilitate a statelor părţi de a garanta punerea în
aplicare a convenţiei, şi, în consecinţă, invită toate statele părţi să se angajeze să:
a) continue consolidarea, dacă este cazul, în cooperare cu instituţiile naţionale pentru
drepturile omului sau cu alte organe, a sensibilizării autorităţilor naţionale la standardele
convenţiei şi asigurarea aplicării acestora;
b) execute integral hotărârile Curţii, garantând luarea măsurilor necesare pentru
prevenirea viitoarelor încălcări similare;
c) ţină seama de evoluţia jurisprudenţei Curţii, în special în vederea analizei
consecinţelor care se impun ca urmare a unei hotărâri care stabileşte o încălcare a
convenţiei de către un alt stat parte, atunci când ordinea lor juridică ridică aceeaşi
problemă de principiu;
d) garanteze, la nevoie prin introducerea de noi căi de atac, fie de natură specifică, fie că
este vorba de o cale de atac internă generală, că orice persoană care pretinde în mod
credibil că drepturile şi libertăţile sale recunoscute de convenţie au fost încălcate
beneficiază de un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale şi, dacă este cazul, de o
reparaţie corespunzătoare;
e) considere posibilitatea detaşării judecătorilor naţionali, şi, dacă este cazul, a altor
jurişti independenţi de nivel înalt la grefa Curţii;
f) asigure monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor Comitetului Miniştrilor,
adoptate pentru a ajuta statele părţi să îşi respecte obligaţiile.
5. Conferinţa subliniază necesitatea consolidării şi îmbunătăţirii identificării obiectivelor şi a
coordonării altor mecanisme, activităţi şi programe existente ale Consiliului Europei,
inclusiv folosirea de către Secretarul General a articolului 52 din convenţie.
C. Filtrare
6. Conferinţa:
a) invită statele părţi şi Curtea să asigure punerea la dispoziţia potenţialilor reclamanţi a
unor informaţii obiective şi complete referitoare la convenţie şi la jurisprudenţa Curţii,
şi, în special, la procedura de depunere a cererilor şi la criteriile de admisibilitate. În
acest scop, Comitetul Miniştrilor poate examina rolul birourilor de informare ale
Consiliului Europei;
b) subliniază interesul privind o analiză amănunţită a practicii Curţii referitoare la
cererile declarate inadmisibile;
c) în ceea ce priveşte mecanismele de filtrare, recomandă:
i. Curţii, să instituie, pe termen scurt, în cadrul colegiului actual, un mecanism care
să poată asigura o filtrare eficientă;
ii. Comitetului Miniştrilor să examineze instituirea unui mecanism de filtrare în
cadrul Curţii, care să depăşească procedura judecătorului unic şi procedura prevăzută la
litera (i).
D. Cereri repetitive
7. Conferinţa:
a) invită statele părţi să:
i. înlesnească, în situaţia în care acest lucru este indicat, în cadrul garanţiilor
furnizate de Curte şi, la nevoie, cu ajutorul acesteia, încheierea unor soluţionări pe cale
amiabilă şi adoptarea de declaraţii unilaterale;
ii. coopereze cu Comitetul Miniştrilor, după o hotărâre pilot definitivă, în vederea
adoptării şi aplicării efective a unor măsuri generale, care pot remedia eficient problemele
structurale care stau la originea cauzelor repetitive;
b) subliniază necesitatea, pentru Curte, de a pune în aplicare standarde clare şi
previzibile pentru procedura denumită procedura „hotărârilor pilot” referitoare la
selectarea cererilor, procedura de urmat şi soluţionarea cauzelor suspendate, şi de a
evalua efectele aplicării acestei proceduri şi a procedurilor similare;
c) invită Comitetul Miniştrilor:
i. să examineze posibilitatea încredinţării cauzelor repetitive judecătorilor
responsabili cu filtrarea [conform supra, litera (c)];
ii. să stabilească o abordare de cooperare care să includă toţi membrii Consiliului
Europei, în vederea prezentării unor opţiuni posibile unui stat parte căruia o hotărâre a Curţii
i-ar cere să remedieze o problemă structurală identificată printr-o hotărâre.
E. Curtea
8. Subliniind importanţa menţinerii independenţei judecătorilor şi păstrării imparţialităţii şi
calităţii Curţii, Conferinţa invită statele părţi şi Consiliul Europei să:
a) asigure că, la nevoie prin îmbunătăţirea transparenţei şi a calităţii procedurilor de
selecţie la nivel naţional şi european, criteriile convenţiei referitoare la condiţiile de
exercitare a funcţiei de judecător în cadrul Curţii, în special competenţele de drept
public internaţional şi care vizează sistemele judiciare naţionale, precum şi o bună
cunoaştere a cel puţin unei limbi oficiale, sunt respectate pe deplin. În plus, componenţa
Curţii ar trebui să îi permită acesteia să dispună de experienţa juridică practică necesară;
b) garanteze Curţii, în interesul unei funcţionări eficiente, autonomia administrativă
necesară în cadrul Consiliului Europei.
9. Luând act de partajarea responsabilităţilor între statele părţi şi Curte, Conferinţa solicită
Curţii să:
a) evite reexaminarea chestiunilor de fapt sau de drept intern care au fost deja examinate şi
soluţionate de autorităţile naţionale, în conformitate cu jurisprudenţa sa, potrivit căreia
aceasta nu este o instanţă de rangul patru;
b) aplice în mod uniform şi riguros criteriile referitoare la admisibilitate şi la competenţa
sa şi să ţină seama pe deplin de rolul său subsidiar în interpretarea şi aplicarea convenţiei;
c) acorde un efect deplin noului criteriu de admisibilitate inclus în Protocolul nr. 14 şi să
considere alte posibilităţi de aplicare a principiului de minimis non curat praetor.
10. În vederea sporirii eficienţei sale, Conferinţa solicită Curţii să continue să îşi
îmbunătăţească structura internă şi metodele de lucru şi să folosească, pe cât posibil,
instrumentele procedurale şi resursele de care dispune. În acest context, ea încurajează
Curtea, în special, să:
a) folosească posibilitatea prevăzută de Protocolul nr.14 de a solicita Comitetului
Miniştrilor să reducă numărul de judecători ai camerelor la cinci;
b) îşi continue politica de identificare a priorităţilor pentru soluţionarea cauzelor şi să
continue să identifice în hotărârile sale orice probleme structurale care pot genera un
număr semnificativ de cereri repetitive.
F. Monitorizarea executării hotărârilor
11. Conferinţa subliniază că este urgent pentru Comitetul Miniştrilor să:
a) dezvolte mijloacele care să permită o monitorizare mai eficientă şi mai transparentă a
executării hotărârilor Curţii. În această privinţă, ea îl invită să consolideze această
monitorizare dând prioritate şi sporind vizibilitatea nu numai a cauzelor care necesită
măsuri individuale urgente, ci şi a cauzelor care relevă importante probleme structurale,
acordând o atenţie deosebită necesităţii de a garanta căi de atac interne efective;
b) reexamineze propriile norme şi metode de lucru pentru a le face să fie mai bine
adaptate realităţilor actuale şi mai eficiente în raport cu diversitatea chestiunilor care
trebuie soluţionate.
G. Procedură simplificată de modificare a convenţiei
12. Conferinţa invită Comitetul Miniştrilor să analizeze posibilitatea instituirii, printr-un
protocol de modificare, a unei proceduri simplificate pentru orice modificare viitoare a
anumitor dispoziţii de natură organizatorică ale convenţiei. Procedura simplificată ar putea
fi realizată, în special, prin intermediul:
a) unui statut al Curţii;
b) unei noi dispoziţii în cadrul convenţiei, similară celei de la articolul 41 litera (d) din
statutul Consiliului Europei.
Punere în aplicare
În vederea punerii în aplicare a acestui Plan de Acţiune, Conferinţa:
(1) invită statele părţi, Comitetul Miniştrilor, Curtea şi Secretarul General să acorde un
efect deplin Planului de Acţiune;
(2) invită, în special Comitetul Miniştrilor şi statele părţi, să implice societatea civilă în
căutarea de mijloace efective pentru aplicarea Planului de Acţiune;
(3) invită statele părţi să informeze Comitetul Miniştrilor, înainte de sfârşitul anului
2011, cu privire la măsurile luate în vederea aplicării părţilor relevante ale prezentei
Declaraţii;
(4) solicită Comitetului Miniştrilor, dacă este cazul în cooperare cu Curtea şi acordând
mandatele necesare organelor competente, să continue şi să pună în aplicare, până în
iunie 2011, măsurile incluse de prezenta Declaraţie care nu necesită modificări ale
convenţiei;
(5) solicită Comitetului Miniştrilor să mandateze organele competente să pregătească,
până în iunie 2012, propuneri precise de măsuri care necesită modificări ale convenţiei,
aceste mandate trebuind să includă propuneri privind un mecanism de filtrare în cadrul
Curţii şi studierea măsurilor care pot simplifica modificările convenţiei;
(6) solicită Comitetului Miniştrilor să evalueze, în perioada 2010-2015, în ce măsură
aplicarea Protocolului nr. 14 şi a Planului de Acţiune va îmbunătăţi situaţia Curţii. În
baza acestei evaluări, Comitetul Miniştrilor trebuie să se pronunţe înainte de sfârşitul
anului 2015 cu privire la necesitatea efectuării altor acţiuni. Înainte de sfârşitul anului
2019, Comitetul Miniştrilor trebuie să decidă dacă măsurile adoptate s-au dovedit
suficiente pentru a asigura o funcţionare durabilă a mecanismului de control al
convenţiei sau dacă schimbări mai profunde se dovedesc necesare;
(7) solicită preşedinţiei elveţiene să trimită prezenta Declaraţie şi Actele Conferinţei de
la Interlaken Comitetului Miniştrilor;
(8) solicită preşedinţiilor viitoare ale Comitetului Miniştrilor să monitorizeze aplicarea
prezentei Declaraţii.

(sursa: http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/Interlaken-Declaration_RO.pdf)

21 October 2010

Cântec spre alesul meu




Tot ce vreau, de fapt...

Nu vreau să te enervez,
Să te stresez, să te manipulez,
Nu vreau să te-analizez,
Să te cataloghez, să te colaţionez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te desenez,
Să te pictez, să te fotografiez, nu,
Nu vreau să te controlez,
Să te şochez, să te consolez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te capturez,
Să te lichidez, să te copiez,
Nu vreau să te avansez,
Să te concediez, să te lichefiez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să-mi telefonezi,
Să mă protejezi, să mă venerezi, nu,
Nu vreau să mă-nfofoleşti,
Să mă cocoloşeşti, să mă-mbrobodeşti,

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te secondez,
Să te contrez, să te influenţez,
Nu vreau să te păcălesc,
Să te plătesc, nici să te ciupesc,

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau de la tine flori,
Nici viori, nici cîrnăciori,
Nu vreau să te las tablou,
Nu vreau să te... Tucă şou !

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

5. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România


Neprofesionalismul politic are o cauză: Oamenii de Umplutură. Partidele ar trebui să emane profesionalism, rigoare, inteligenţă, siguranţă, verticalitate, prestanţă, respect, credibilitate... Din păcate imaginea membrilor de partid se împarte între lideri, adică cei care apar la TV şi expun părerea avizată a partidului, şi turma, adică politicienii care nu au, niciodată, o opinie personală, ci ocupă nişte posturi pentru a ieşi la număr. Această "turmă" are un rol exact, ei "cauţionează" prestaţia liderilor. Ei nu se întreabă dacă ceea ce fac este bine/rău sau legal/ilicit, votează, semnează, vorbesc, propun... tot ce spune liderul lor formal sau informal.

Din această stare de fapt se întâmplă şi lucruri care demonstrează extrem de clar că politica nu prea are nimic de-a face cu interesul poporului, ci reprezintă numai şi numai partidul din care fac parte. Ei nu mai sunt demnitari aleşi ai poporului român, ci slujitorii disciplinei de partid.


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/mai-multi-consilieri-locali-au-adormit-la-o-sedinta-extraordinara-la-tirgu-mures)

"Suntem camera decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. (...) 290 de voturi "pentru". 0 abţineri, 0 "împotrivă". Exact ca la Marea Adunare Naţională", a concluzionat vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Ioan Oltean.
(sursa: http://www.realitatea.net/parlament-pensiile-mai-mici-de-2-000-de-lei-nu-vor-fi-impozitate-tva-mai-mic-de-5prc_762272.html)


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/mircea-toader-a-fost-o-eroare-de-comunicare-faptul-ca-am-votat-pentru-scaderea-tva)

Emil Boc: "Situaţia din Camera Deputaţilor a fost discutată de premier cu miniştrii, iar premierul le-a spus că a fost comisă o greşeală pe linie. Nu au fost analizate soluţii, precizându-se că, deocamdată, se aşteaptă decizia preşedintelui"
http://media.realitatea.ro/multimedia/image/201010/w460/c689ef2292c81a09776c2ce0c367ec38_20293800.jpg
(sursa: http://www.realitatea.net/boc-votul-de-la-camera-a-fost-o-greseala-pe-linie-asteptam-decizia-lui-basescu_762488.html)


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/ialomitianu-despre-scaderea-tva-la-alimente)


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/tariceanu-in-sala-era-si-ministrul-de-finase-si-el-a-votat)


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/tanasescu-(fmi)-fmi-va-analiza-efectul-deciziei-de-reducere-a-tva-la-alimente)


(sursa: http://webtv.realitatea.net/actual/boldea-a-aflat-de-la-televizor-ce-a-votat)

NU VOTAŢI
SUPUŞII
LIDERILOR
PARTIDELOR


Vezi şi:

4. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

3. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

2. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

1. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

To clone or to loan


Când FMI-ul îţi bate la uşă cu împrumutul, parcă ai clona ceva animale în scopul economiei. Personal nu m-am prins cum de este clonarea aceasta un proces atât de ieftin încât să devină rentabil, iată însă că dacă acum ceva ani priveam la oaia Dolly ca la extraterestru, acum clonarea este pe bandă rulantă.

http://dontdatethatdude.files.wordpress.com/2008/03/dolly-the-sheep.jpg
(sursa: http://dontdatethatdude.wordpress.com/2008/03/05/now-you-can-replicate-your-pet-but-its-gonna-cost-you/)

Lumea poate nu ştie, dar oiţa Dolly a murit în 2003, după 5 sau 6 ani de celebritate.

Iată, dincolo de orice altceva, problema clonării a ajuns în stomacul nostru. Următorul pas ar fi ca guvernanţii să decidă că au nevoie de cetăţeni clonaţi pentru a fi după chipul şi asemănarea lor. Deocamdată se fac eforturi la a protesta împotriva clonării mâncării.

19 October 2010

4. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România


Democraţia este o formă de guvernământ prin care puterea guvernării derivă din caracterul suveran al poporul, fie în mod direct, prin referendum, fie prin reprezentanţi aleşi de către popor, adică reprezentativ.

În România avem alegeri şi suveranitatea de manifestă prin reprezentanţi. Este foarte important de înţeles că această delegare a suveranităţii poporului nu reprezintă alegerea unui om căruia îi dai puterea să facă ce vrea el, în numele celor care l-au votat. Constituţia face referire la cest lucru în mod direct.

ARTICOLUL 1 - Statul roman
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.

ARTICOLUL 2 - Suveranitatea
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Democraţia constituţională (sau liberală) implică alegeri libere şi corecte, pe de o parte, şi proces politic competiţional, pe de altă parte.

Ce înseamnă acest lucru?

Cum anume se închide actul democratic?

Pe perioada campaniei electorale, fiecare dintre candidaţi îşi prezintă programul activităţii viitoare. De exemplu, în cazul alegerilor parlamentare, candidaţii pentru Parlamentul României ar trebui să prezinte electoratului iniţiativele legislative pe care doreşte să le propună şi să le susţină pe perioada celor patru ani de mandat. Pe perioada campaniei electorale au loc dezbateri între candidaţi, urmând o construcţie de principiu, asupra iniţiativelor legislative care definesc linia politică. Iată, astăzi România discută despre legea salarizării unitare, despre legea pensiilor, despre legea educaţiei... fără ca aceste iniţiative să fie prezentate cetăţenilor români pe perioada campaniei electorale. Nici unul dintre partide, care acum au păreri diferite, nu au prezentat cetăţenilor care este opinia lor şi ce versiune vor propune dacă vor fi aleşi. Cetăţenii ar trebui să voteze candidaţii care au cele mai bune iniţiative, fiecare din punctul său de vedere. Pentru acest deziderat, alegătorul trebuie să vadă aceste iniţiative în mod efectiv, să întrebe ce nu înţelege, să se intereseze şi să le cântărească pentru a vedea care îi sunt cele mai favorabile. Ajuns în parlament, parlamentarul nu are altceva de făcut decât să depună iniţiativa propusă pe perioada campaniei electorale şi apoi să o susţină în Parlament. Nu se pune problema de a nu putea să-ţi susţii promisiunile electorale. Orice ce condiţii ar fi, un parlamentar poate depune o iniţiativă legislativă şi poate participa la comisii, la şedinţele de plen, pentru a-şi susţine iniţiativa. Desigur, depunerea unei iniţiative şi susţinerea ei de către un parlamentar nu înseamnă şi o lege promulgată. Iată aici intervine procesul politic competitiv. Fiecare dintre parlametnari va susţine o lege funcţie de poziţia sa din perioada campaniei electorale. Va avea loc o negociere politică (şi înţelegerea se face între toţi parlamentarii şi nu pe global, pe grupuri politice). Iată că atunci când legea a trecut prin parlament, ea va reprezenta indirect, reprezentativ, părerea cetăţenilor exprimată prin vot. Cât timp însă nu există iniţiative legislative exprimate în campania electorală, nu putem vorbi despre democraţie. Atunci când se votează carisma, stilul de a vorbi, sau pur şi simplu criteriul definitoriu este că ai încredere într-un anumit om, nu putem vorbi despre democraţie, pentru că cel ales nu primeşte şi un mandat relativ la ceea ce vrea să facă în parlament, nu este ales pentru dorinţa lui de a face ceva, rămânând la latitudinea lui ce va susţine în parlament şi ceea ce nu va susţine. Atunci când nu se votează proiectul ci omul, suveranitatea practic este cedată de cetăţean fără luptă.

ALEGE
PROIECTUL,
NU OMUL
SAU PARTIDUL!


Vezi şi:

3. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

2. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

1. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

Scurt-metrajul prezentat la Congresul PSD


Aceste filme au ajuns la nivel cu adevărat profesionist. Poate că unele lucruri sunt exagerate, poate că alte lucruri sunt cu o "adresă" politică care rupe acel echilibru al echităţii, dar calitatea filmului este evidentă. Vă recomand să-l urmăriţi fie şi pentru a vă bucura de această calitate care atestă evoluţia şi pe orizontală a cinematografiei româneşti, nu numai la nivel de regizor.

Victimele clasei politice


În urma războiului politic nu rămâne, niciodată, nici măcar un câştigător. Din păcate victimele sunt cu nemiluita...

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7FsKJayidVRDVtCK1kb3Bwcsr9kzc2Fx8HR1FOZfrErrjkXkTaW5oms_OgZWbaLv5wir_flQsrRW44RJ4VQjGAX7pX16IxJgcNdIcjOiJhkUyaDcRpf06AgqZlv-f98l_5CjjAaypC-K0/s1600/La+masa.JPG

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSbmdKGDgYWaYwyUF0LcniExoQnEonP8HSRSgVLDakK1W20eHeRO6MpK5WGK9_rvXz9FGB_ubaYaI76KEaZXtcex1-1-QPWRXWZpGqqykozeiuhxq08L3zy0fn1rgAFHpki5m4H5A2BepJ/s1600/licitatie.JPG

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsk3yAedWh-AbkUXU3u6hK_AEPcpApic_hQ2alc543hkYUlkDcxbuw4ipJMf_CbwuZQ2KrHfKoSpymsy_wK3PC0PaEFNWM5ZG7Rb8uYyUfRtC9IFAzSiQEIyWbpt5V8ncDzGenFCKYI3f_/s1600/panda.JPG

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI7AgdV05LgNM-LaUQ2uhGvUh2znTFmh2Zcch32jIQQ7zG5Qr0SsoRA19f9_oTVLaGN5Gwrdxr-q1wMmMs4I65qmdsOng3MPtPCT27EUdG49proD7r7xep-AW9moIRvzoiOZpTuezWgChm/s1600/bucurie.JPG
(sursa: http://jumatati.blogspot.com/2010/10/bucurie-de-un-leu.html)

Nu vă plângeţi copiii, nu plângeţi societatea, nu plângeţi viitorul... Plânsul nu ajută. Lacrimile, greva foamei, protestele... nu mai impresionează pe cei aflaţi la cârma acestei ţări. A venit timpul să vă implicaţi direct, să învăţaţi economie, drept, administraţie, ştiinţe politice, apoi să intraţi în partide cu scopul de a răsturna starea de fapt, să deveniţi chiar voi liderii de mâine ai României, să intraţi în sindicate, în ONG-uri, să fiţi membrii societăţii civile, să intraţi pe blogurile oamenilor politici şi să le spuneţi, pe un ton decent, că aşa nu se mai poate, trebuie să se oprească din discursurile goale şi moarte, care aduc goliciune şi moarte.

Politicienii nu se mai tem astăzi decât de instaurarea normalităţii. Aduceţi normalitatea în România, este singura cale de a lupta împotriva României izbită de fundul prăpastiei.


O serenadă napolitană cu MAXIM BELCIUG


PS.
Cred că cel mai mult m-a impresionat tricolorul pus la cărucior... Poate că acei copii s-au jucat de-a limuzina prezidenţială...


Cei fara casa nu dispar, doar se transforma

18 October 2010

Moţiune de cenzură, 18 Octombrie


Moţiunea României majoritare, moţiune populară

Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor parlamentari!
Domnule prim-ministru,

Moţiunea de cenzură pe care v-o prezentăm astăzi este o moţiune populară, semnată de aproape 3 milioane dintre compatrioţii noştri.
Conform tuturor sondajelor, putem spune că ea este moţiunea majorităţii populaţiei - care sperăm să devină astăzi şi moţiunea unei majorităţi parlamentare!
Prezenta moţiune nu este o moţiune ideologică, de stânga sau de dreapta. Ea este mai mult decât un document politic. Este un act de sancţionare a activităţii actualei guvernări, asumat de reprezentanţii opoziţiei, indiferent de orientarea lor ideologică şi susţinut de majoritatea covârşitoare a românilor, care considera in proporţie de 90% ca România merge într-o direcţie greşită. Prezenta moţiune exprimă voinţa tuturor segmentelor societăţii româneşti – mediul privat, sectorul bugetar, tineri dominaţi de spirit întreprinzător, cărora actualii guvernanţi le fură şi le vând viitorul, dar şi bătrânii batjocoriţi şi condamnaţi la moarte prin foame, frig şi boală, România care suferă în tăcere, dar şi România care îşi strigă furia în stradă. Sunt uniţi de o nevoie stringentă, pe care o afirmăm în această moţiune: guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase trebuie să plece.
Criza economică este folosită ca justificare pentru instaurarea unei politici de dictat, pe care o comandă cel care ocupă, vremelnic, funcţia de preşedinte şi care este pusă în aplicare de o grupare lipsită de legitimitate electorală, condusă de un personaj fără personalitate, fără identitate doctrinară şi fără simţ al ridicolului– premierul Emil Boc.
România este condusă astăzi, într-o perioadă de gravă criză economică mondială, de o grupare de persoane lipsite de orice competenţă, caracterizate de oportunism şi unite de un singur obiectiv: menţinerea cu orice preţ la putere, în scopul utilizării resurselor publice pentru satisfacerea intereselor clientelei politice. Cu orice preţ, chiar cu preţul sacrificării intereselor societăţii româneşti, căreia i-au declarat un război nemilos. Guvernul Băsescu-Udrea-Boc-Anastase, distruge cu perseverenţă cei doi piloni pe care se construieşte orice societate liberă şi prosperă: economia şi instituţiile fundamentale ale statului de drept.
Considerăm că, în faţa acestei situaţii, prin care este pus în pericol viitorul naţiunii, noi, toţi membrii Parlamentului, indiferent de afilierea politică, sau de orientarea doctrinară personală, ca reprezentanţi legitimi ai puterii suverane a poporului, trebuie să acţionăm neîntârziat, în apărarea intereselor României şi ale cetăţenilor ei. Trebuie să acţionăm în conformitate cu manifestarea de voinţă a majorităţii covârşitoare a societăţii româneşti.
Avem datoria de a asculta vocea României majoritare şi de a vota moţiunea României majoritare.

Guvernul actual trebuie să plece din cel puţin 10 motive:

1. Pentru că actualul Guvern Boc nu mai respectă demult Programul de guvernare aprobat de Parlament, la învestitură, în decembrie 2009.

Niciuna dintre prevederile esenţiale ale programului de guvernare nu a fost respectată de către Guvern. Mandatul încredinţat de Parlament a fost încălcat grosolan, iar Guvernul Boc, aici de faţă, este ilegitim, întrucât conduce ţara doar sub comanda preşedintelui de partid şi de stat. Nici unul dintre angajamentele personale rostite de premierul Emil Boc în discursul de investitură din decembrie 2009 nu a fost respectat. Astfel, unul dintre obiectivele de politică economică şi anume „menţinerea cotei de TVA la acelaşi nivel pe întreaga perioadă a mandatului de guvernare” a fost abandonat la câteva luni, iar din iulie a.c. plătim cu toţii un TVA mărit de la 19 la 24%. Un alt exemplu de populism şi demagogie al domnului Boc este ideea unui pact între toate partidele politice de stabilitate a funcţiei publice, promisiune rostită în faţa Parlamentului, şi de care s-a ales praful !

2. A declanşat un veritabil război economic împotriva românilor, început cu un atac devastator împotriva mediului privat, împotriva acelor oameni care produc valoare adăugată în societatea românească, care vor să muncească mai bine, pentru a câştiga mai bine, pentru a putea trăi mai bine. La învestire, Guvernul Boc a anunţat o serie de măsuri necesare susţinerii mediului de afaceri. Niciuna nu s-a pus în practică. Pentru a înfiinţa o companie, trebuie plătite nu mai puţin de 15 taxe, iar timpul necesar procedurilor plasează România aproape de ţări precum Congo si Tadjikistan. Controalele la firme sunt făcute la comandă politică şi au scopul strângerii de bani pentru partid.
3. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a produs un dezastru generalizat în economie, prin sugrumarea cu taxe şi impozite aberante a liberei iniţiative şi a investiţiilor în mediul privat care generează noi locuri de muncă. În timp ce societăţile cu capital majoritar de stat, căpuşate de clientela politică a PD-L, rămân principalii debitori către bugetele de stat, mediul privat este în continuare principalul plătitor nu doar al costurilor crizei economice, ci şi al menţinerii la putere a acestui guvern incompetent şi ticălos.
România mai funcţionează doar pe datorie, ritmul în care se împrumută de la începutul anului fiind de 600 de euro/secundă - adică 52 milioane de euro pe zi.
4. Politica haotică şi fiscalitatea excesivă impuse de Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase adâncesc şi mai mult criza. Bugetul pe acest an a prevăzut o creştere economică de 1,3%. După aplicarea măsurilor, România a devenit singura ţară din Estul Europei cu cădere economică de 1,7 – 1,9% în 2010. Puterea reală de cumpărare a scăzut deja cu 8-10% numai din majorarea preţurilor din TVA, combinată cu sporirea ratei inflaţiei. Peste acestea se suprapune diminuarea salariilor cu 25, 40 sau chiar 60% în unele cazuri. În termen de opt luni de zile, acest Guvern, aici de faţă, a modificat de 10 (zece!) ori Codul Fiscal.
Politica de sufocare a mediului privat a dus la scăderea dramatică a încasărilor la bugetele de stat, fapt ce a determinat guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase să deschidă un al doilea front în războiul economic împotriva românilor: agresiunea împotriva pensionarilor şi a celor care produc valoare intelectuală şi sunt recompensaţi prin sistemul bugetar – profesori, doctori, cercetători, funcţionari.
5. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a luat măsuri prin care umileşte toate categoriile de cetăţeni. Este pentru prima dată după 1990, când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate până în prezent. Guvernarea Boc a aruncat România cu zeci de ani în urmă, dând iarăşi cetăţenilor români sentimentul că ţara noastră este un spaţiu al resemnării şi al deznădejdii. Colapsul economic a provocat grave probleme sociale, iar sărăcirea populaţiei României a fost transformată de „dinastia Boc” în politică de stat. Cetăţeanul este pus în situaţia de a munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini. Practic, salariaţii instituţiilor publice muncesc un trimestru pe gratis. Românii sunt cei mai săraci europeni, „depăşind” chiar şi Bulgaria – aceasta fiind „performanţa” de sinteză a acestor guvernanţi!
6. Direcţia spre care ţara este condusă de Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase este cea a colapsului social. Activitatea guvernamentală dezastruoasă a declanşat şi întreţine războiul împotriva cetăţenilor români, - războiul între români. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a generat cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani şi un val de nemulţumire publică fără precedent, încât nu a fost categorie socială care să nu fi protestat şi să nu îşi fi căutat dreptatea în stradă. Niciodată un Guvern care a intenţionat să adopte măsuri de reformă nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.
7. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase este singurul guvern din Europa care a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Asimilarea situaţiei din economie cu un război sau un cataclism reprezintă actul de capitulare al unei guvernări care s-a declarat neputincioasă în faţa realităţii. Aşa cum arătam în precedenta moţiune de cenzură, de acum 6 luni, Art.53 din Constituţie n-a putut să justifice măsurile luate de guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională!
Aceste măsuri şi nu altceva scot oamenii în stradă! Niciodată legile propuse sau ordonanţele adoptate de vreun guvern nu au fost mai contestate ca acum.
Aceste măsuri au generat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară!
Guvernul trebuie să-şi aplice Art.53 în primul rând sieşi, iar această moţiune de cenzură îl ajută să facă acest lucru!
8. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a instalat în România un sistem clientelar care căpuşează instituţiile statului, de la cel mai înalt nivel până la ultima comună din România, în care banii publici se scurg prin “sitele” portocalii către camarila politică. S-a ajuns ca orice alocare bugetară să aibă în spate un raţionament bazat pe interesul personal sau de partid şi nu pe interesul comunităţilor şi al cetăţenilor. În paralel, se plătesc aiurea scene de 75.000 de euro, patinoare de 12 milioane de euro, brand-uri de ţară plagiate de numai 75 de milioane de euro ori programe fanteziste, precum e-România de 500 milioane de euro.
9. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a inoculat sentimentul de frică, de teamă, de represalii, specifice regimurilor totalitare, pentru a încerca să se menţină la putere cu orice preţ. În cel mai pur stil populist, acest regim politic se raportează tot timpul la „popor", „mulţimi" sau „indivizi", uitând esenţialul: că România este o ţară de CETĂŢENI cu drepturi şi responsabilităţi şi care, mai ales, nu datorează nimic acestei guvernări. Mai mult, credem că noi toţi am plătit prea mult pentru a ispăşi, în aceşti doi ani chiar şi vina celor care i-au ales.
10. Actualul Prim-ministru trebuie să plece pentru că a oferit pe tavă lui Traian Băsescu Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei, de la capitolul Putere executivă. Guvernul Boc s-a legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu, cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului, pentru a da seamă în ce fel respectă programul de guvernare şi apără interesele celor pentru care ar trebui sa guverneze.
Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru democraţie, în total dispreţ faţă de cetăţenii României, puterea executivă se subsumează doar Palatului Cotroceni, Guvernul nemaifiind decât o armă folosită de Traian Băsescu în lupta politică.
Dar Parlamentul poate corecta, prin mijloace democratice şi constituţionale această anomalie, punând capăt acestei guvernări prin votarea moţiunii de cenzură şi deschizând, astfel, calea punerii în acord a puterii executive cu voinţa politică a Legislativului.





Recăpătarea legitimităţii politice

Stimaţi colegi,

Depăşirea crizelor este imposibilă fără existenţa încrederii milioanelor de cetăţeni în soluţiile ce le sunt propuse. Or, dificultatea majoră şi impasul fundamental de care se loveşte actualul Guvern constau în epuizarea definitivă a încrederii din partea populaţiei.
Neîncrederea din partea poporului reprezintă stigmatul iremediabil al guvernării Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.
Sunteţi, domnule Boc, un om fără onoare, fără principii şi mai ales fără moralitate! Şi asta o ştie şi domnul Băsescu şi o speculează la maxim în fiecare zi. Vă foloseşte pentru a vă mobiliza locotenenţii, care ocupă locuri importante în conducerea Camerei Deputaţilor – chiar preşedintele acestei instituţii, transformată în agent de hoţie politică – pentru a vă atinge scopurile meschine, pentru a instituţionaliza furtul politic şi a legifera corupţia politică.
De doi ani încoace, România a ajuns într-o situaţie fără precedent şi de o gravitate maximă: cele mai importante instituţii ale statului român, colorate în portocaliu fură orice: banii oamenilor, fonduri publice, voturile din Parlament!, sănătatea şi educaţia cetăţenilor României. Aici, în această sală, aţi hotărât că 80 este egal cu 170! Şi asta sub privirile unei ţări întregi, ale ziariştilor şi fără a ţine seama că sunteţi filmaţi. Nu aveţi nici o jenă şi nu vă mai este frică de nimic: nici o lege nu vă poate opri pentru că furtul dumneavoastră beneficiază de înalta protecţie de la Cotroceni şi a altor instituţii.
Nu ne mai miră că există o ruptură majoră între guvernanţii României şi cei care îşi cer drepturile prin mitinguri şi acţiuni neluate în seamă de către autorităţi.
Protestele tuturor categoriilor socio-profesionale, aflate în stradă aproape zilnic, paralizia sistemelor publice de educaţie şi sănătate, blocajul mediului privat de afaceri, nemulţumirile pensionarilor, profesorilor, medicilor, poliţiştilor, militarilor, copiilor, mamelor – toate acestea demonstrează că ţara are un guvern incompetent, care nu este dedicat interesului legitim al cetăţenilor. Moţiunea de astăzi este a tuturor acestor oameni, a României majoritare!
Actualul Guvern este complet rupt de adevăratul izvor de legitimitate democratică - rezultatul alegerilor - şi este momentul să restabilim, în limitele constituţionale, ordinea raporturilor dintre Legislativ şi Executiv.
Acest guvern trebuie să plece, pentru a lăsa loc liber aplicării unor soluţii multiple, indiferent de paternitatea lor, dar care sunt capabile să stopeze de urgenţă prăbuşirea spre care împinge ţara guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.
După căderea guvernului B.U.B.A, noi, semnatarii acestei moţiuni, împreună cu cei care ni se vor alătura, dorim să realizăm un guvern de criză, care să-şi asume două obiective: stabilizarea societăţii prin câteva măsuri de urgenţă şi organizarea de alegeri anticipate în maxim 6 luni.
Există alternative la soluţia dispreţuitoare „fiecare să se descurce cum poate, noi să trăim bine”, pe care o propune românilor regimul politic Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.
Pot să fie puse pe primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea mediului privat, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale, salvarea educaţiei şi sănătăţii, salvarea pensionarilor.
Există alternative pe care un „guvern de criză”, instalat după căderea cabinetului Boc, poate să le aplice imediat, pe baza unui program de guvernare legitimat de dezbaterea în Parlament, actualizat cu toate ideile pe care dumneavoastră, cu toţii, le veţi valida pentru scoaterea ţării din criză şi reîndreptarea ei pe o direcţie corectă.
Suntem convinşi că fiecare dintre dvs., indiferent de partid, are experienţa necesară, ca şi a cetăţenilor din colegiile electorale pe care le reprezentaţi, pentru a formula, într-o ambianţă de dezbatere constructivă şi colegială, idei, propuneri şi soluţii care pot fi folositoare ţării.
De aceea, această moţiune trebuie adoptată prin votul nostru şi, pe cale de consecinţă, ultima ediţie a guvernărilor Băsescu-Udrea-Boc-Anastase să depună armele şi să plece acasă! Definitiv! Chiar de azi!



Stimaţi colegi,

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă parlamentară, nu este o formalitate! Este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda şi mai mult în sărăcie.
România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă, sub guvernarea incompetentă a unui Guvern expirat politic, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale.
Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.
Cei care vor vota pentru această moţiune a celor mulţi votează pentru stoparea condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români.
Cei care vor vota împotriva acestei moţiuni trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care actuala guvernare îl produce zi de zi în România, inclusiv în colegiilor lor.
Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament. Avem şansa să dovedim că suntem de partea celor mulţi care vor S C H I M B A R E A GUVERNĂRII!
Vă solicităm, aşadar, să votaţi această moţiune, pentru a deschide calea acordării unei noi şanse pentru România.
Ţara are nevoie de o altă abordare, de un nou contract social, de o nouă viziune în ceea ce priveşte soarta sa şi a cetăţenilor săi.
Este nevoie de un nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor.
Un nou contract social presupune construcţia unui alt guvern, format din oameni competenţi şi capabili să inspire încredere compatrioţilor noştri.
Este nevoie de recâştigarea încrederii din partea oamenilor, pe care o pot obţine numai un nou guvern şi un plan cinstit ce poate scoate ţara din criză. Este şansa recredibilizării clasei politice care va risca, altminteri, o condamnare şi o sancţiune capitală la urne! Iar pentru a începe, cât mai grabnic, acest nou drum, pentru a se da o speranţă milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie ca moţiunea României majoritare să devină moţiunea majorităţii românilor din această sală!
Ca atare, votul de astăzi înseamnă şi un vot pentru ceea ce credem noi că trebuie să respecte şi să adopte, de urgenţă, un nou guvern:

Direcţii de acţiune
Pachet de măsuri (Termen scurt 6-9 luni)
Pe termen scurt, vom urmări stimularea cererii agregate prin creşterea investiţiilor guvernamentale, care să creeze puternice efecte de multiplicare şi să antreneze şi investiţii ale agenţilor economici privaţi pentru a crea locuri de muncă. De asemenea, urmărim restabilirea încrederii în economia românească prin măsuri de stabilizare macroeconomică şi atragerea de investiţii străine directe. Astfel, vom putea menţine locurile de muncă şi putem crea noi locuri de muncă şi mai multe şi mai bune.
Noi susţinem abordarea echilibrată a reformei sistemului public. Măsurile de raţionalizare a cheltuielilor trebuie să fie completate de măsuri de creştere a veniturilor la buget. În fapt, doar tăierea cheltuielilor bugetare presupune reducerea unei nevoi de finanţare vulnerabilizând domeniile de interes naţional, dar nu presupune un plus de bani la buget, deci nu avem ce reorienta spre investiţii.
Propunem ca reducerea cheltuielilor publice să se facă în urma unor analize cost /beneficiu bine fundamentate, iar pe de altă parte creşterea veniturilor bugetare să se realizeze prin simplificarea fiscalităţii, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, astfel încât efectele negative asupra mediului de afaceri să fie minime.
O guvernare eficientă este obligată să adopte măsuri de reformă instituţională şi de modernizare a marilor sisteme publice (educaţie, sănătate, pensii, ordine publică ş.a.) însoţite de programe investiţionale adecvate, care să stopeze declinul economic şi să asigure, începând cu anul viitor, reluarea creşterii economice.
 Renegocierea angajamentelor cadru convenite de România în acordul de împrumut convenit cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană;
 Revizuirea politicilor economice şi sociale ale actualului Guvern cu aplicabilitate de la 01.01.2011;
 Revenirea asupra reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, readucandu-le la nivelul de dinainte de 1 iulie 2010;
 Revizuirea cotei de TVA în concordanţă cu rezultatele economice din 2010;
 Neimpozitarea pensiilor sub plafonul de 1.000 lei;
 Reconsiderarea achiziţiilor publice pe baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficienţă si eficacitate;
 Eliminarea corupţiei prin decuplarea clientelei politice de la banul public şi transparentizarea folosirii acestuia;
 Asumarea angajamentului politic ca împrumuturile să fie îndreptate cu prioritate către investiţii, garantându-se astfel obţinerea resurselor financiare pentru rambursarea datoriei publice;
 Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor structurale prin simplificarea procedurilor de accesare si prin soluţii de creditare pentru cofinanţare a IMM-urilor.

Dragi colegi,
Vă solicităm votul pentru a da o nouă şansă României.
Vă solicităm votul în sprijinul moţiunii de cenzură.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

(sursa: http://www.alinagorghiu.ro/2010/10/18/motiunea-de-cenzura-2/)
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.