Răspuns public şi pudic

---

Nu pot să nu răspund celor citite pe...

http://viorelpadina.wordpress.com/2010/11/05/a-inceput-judecata-de-apoi-a-poetului-adrian-paunescu/#comment-21402

Este incredibil cum oamenii şi-au făcut un scop în a demola ceea ce nu cunosc, tocmai pentru că titanii nu sunt iubiţi de minusculi.

Nu aş fi reacţionat chiar la acest nivel de violenţă dacă totuşi condamnarea marelui poet nu s-ar face şi ea cu deosebită violenţă şi necunoaştere, indolenţă şi argumente semidocte, toate acestea venite tocmai din partea unor oameni "de cultură", de la care ar trebui să avem pretenţii de înţelegere.

Vorbind despre rezistenţa prin simboluri în faţa regimului. În timp ce secretarii de partid mergeau pe ascuns la botezuri şi prin Munca de Partid apăreau mesaje de tipul "elementele de partid căzute în misticism care au fost văzute la biserică", la Cenaclul Flacăra răsunau cântece despre lumânări, clopote, Moş Crăciun, colinde...

De ce nu vede ochiul luptătorului anti-comunist lupta împotriva sistemului odios în înţelesul strofei:

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Oare în versurile de mai sus ei nu înţeleg "ce a vrut să spună poetul", nu văd referirea la filosofia seacă în numele căruia poporul este stăpânit de o mână de oligarhi? Numai Eminescu trebuie înţeles, Păunescu laudă regimul în tot ce spune?

Este clar mesajul "somnul raţiunii naşte monştrii", dar de neînţeles...
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

De ce?

Nu trebuie decât mintea să înţeleagă aceste mesaje, şi mulţi le-au înţeles, mulţi se raportau la Adrian Păunescu ca la cel mai înalt strigăt împotriva dictaturii.

Dintre cei care astăzi se dau drept "deontologii firii", a fost cineva care a spus regimului în faţă reproşul demolării vechilor cartiere... pentru a clădi blocuri muncitoreşti, cutii de locuit supraetajat?

Mi-e dor de casă, dor de casa mea,
Mi-e dor de-o casă care nu există,
Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie tristă,
Cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea.

Ea nu se află azi în nici un sat,
O rezidesc din lacrimi şi neştire,
Mi-e dor de casa mea din amintire,
Care-a plecat şi ea, când am plecat.

Cine a mai spus, doamnelor şi domnilor, în anii '80, despre cei pe care regimul i-a aruncat în puşcării? Cine l-a mai făcut pe Ceauşescu, public, tiran?

E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Şi tigrii lui domestici sar în hamuri
Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu şi a cenuşă,
În beciuri e-o uzină de cătuşe.

Cine vorbea în deceniu '80 despre spălarea creierelor, că tot se vorbeşte despre propagandă? (atenţie la minusculele în folosirea demoni şi dumnezei)

Oameni, oameni, fraţii mei,
Disperaţii, fericiţii,
V-aţi spălat de superstiţii,
De demoni şi dumnezei.

Însă-i nu-i destul folos
Dacă peste tot ce este
V-aţi spălat şi de poveste,
L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.

Îşi mai aduce cineva aminte cum în Cenaclu mii de piepturi cântau despre o societate socialistă în descompunere?

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Au fost mulţi care se plângeau de oprirea curentului electric, de interzicerea avorturilor?

Şi nu am citat decât minuscul bagaj de poezie, la repezeală din volumul Totuşi Iubirea. Recitiţi, reascultaţi, interpretaţi...

Este uşor înjuratul, când nu ripostează vânatul.
(http://viorelpadina.wordpress.com/2010/11/05/a-inceput-judecata-de-apoi-a-poetului-adrian-paunescu/#comment-21402)

UPDATE:
Nicolae Breban: "Adrian Păunescu rămâne un poet extrem de original"

Scriitorul Nicolae Breban a declarat că el şi Adrian Păunescu au fost foarte buni prieteni şi, deşi a fost dezamăgit când acesta din urmă a intrat în politică, Păunescu rămâne un poet extrem de original. La aflarea veştii despre decesul lui Adrian Păunescu, Nicolae Breban, aflat la Paris, şi-a amintit cum l-a cunoscut pe acesta, "într-o cămăruţă la subsol", şi cum erau foarte buni prieteni alături de poetul Nichita Stănescu. Breban l-a prezentat pe Păunescu ca pe un poet "romantic, vulcanic", care "îl admira pe Macedonski şi voia să îi continue ideile şi obsesiile". El şi-a mai amintit că a fost unul dintre puţinii care au mers la nunta lui Păunescu cu prima sa soţie, Constanţa Buzea, "nunta a doi poeţi săraci". "Am fost dezamăgit când a intrat în politică, a avut un efect nociv asupra literaturii lui, i-a schimbat timbrul creaţiei. El rămâne un poet extrem de original, dar cred că altceva ne putea da dacă nu intra în politică", a mai spus Breban.
(sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-special/nicolae-breban-adrian-paunescu-ramane-un-poet-extrem-de-original-559126.html)

Eugen Simion: "Adrian Păunescu e ultimul mare poet social"

"Adrian Păunescu mi-a fost mai întâi student. În al doilea rând, a fost un poet despre care am scris de la început şi mi-a plăcut; un poet original. În al treilea rând, mi-a devenit prieten şi am păstrat prietenia lui câteva decenii.

Adrian Păunescu face parte din generaţia '60, generaţia lui Nichita şi Marin Sorescu, fiind mai mic decât Nichita cu 10 ani. Într-un fel, a încheiat acest pluton extraordinar pe care-l constituia generaţia '60. O persoană puternică, una dintre cele mai puternice ale generaţiei sale.

...

El este un poet, înainte de orice, şi cred că va rămâne un poet important. Acum 30 de ani, Şerban Cioculescu spunea că, după Tudor Ar­ghezi, Adrian Păunescu e cel mai important poet social. Eu cred că e şi ultimul mare poet so­cial, dupa ce au dispărut Vieru şi Ion Alexandru."
(sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-special/eugen-simion-adrian-paunescu-e-ultimul-mare-poet-social-559125.html)