Uşor, uşor, domnul Băsescu ajunge la vorba mea

---

Cam un sfert din discursul preşedintelui îi spun şi eu pe blogurile oamenilor politici de foarte mult timp... Cei mai mulţi din susţinătorii habotnici ai preşedintelui Băsescu mi-au dat întotdeauna şuturi pentru astfel de idei formulate pe blogurile oamenilor politici pedelişti. Cum reacţionează astăzi aceşti susţinători relativ la aceleaşi idei formulată însă, de această dată, de Traian Băsescu?

Vă las să ghiciţi.

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la evenimentul aniversar „Bursa de Valori Bucureşti - 15 ani de Bursă modernă”
(Bucureşti, 25 noiembrie 2010)

Bună ziua. Înainte de orice altceva, permiteţi-mi să vă spun "La mulţi ani" cu ocazia zilei de naştere, cu ocazia împlinirii celor 15 ani de activitate. Vă mărturisesc că pentru mine, în ultimii ani, evoluţiile de la Bursa de Valori Bucureşti au fost un indicator care mă făceau să fiu mai liniştit sau mai agitat. Sunt cei doi parametri la care am învăţat să mă uit - ce se întâmplă la Bursa de Valori Bucureşti şi ce curs anunţă Banca Naţională. Şi, funcţie de asta, vezi cum îţi prefigurezi weekendul, dacă ai un weekend liniştit sau unul agitat, îngrijorat. Dincolo de asta, însă, aş spune un lucru care mie mi se pare important. Bursă, fie ea şi Bursa de Valori Bucureşti, un sistem bancar, fie el şi sistemul bancar din România, nu pot fi performante fără un stat performant. Când ele evoluează într-un mediu neprietenos - şi aici nu mă refer neapărat la taxe şi impozite - dar când o bursă de valori, când un sistem bancar evoluează într-un mediu neprietenos, ele nu au cum să strălucească, să fie acei piloni de performanţă financiară şi economică. Iar toţi trebuie să fim de acord cu o mare realitate, şi anume: Bursa de Valori Bucureşti, sistemul bancar din România evoluează într-un stat nereformat, un stat care s-a aşezat după revoluţie aşa cum a putut, bazat pe voinţa şi interesele politicienilor care, în primul rând, din lipsă de viziune şi nu neapărat din corupţie, n-au reuşit să aşeze statul într-un mod în care să-l facă să fie stimulativ pentru viaţa de zi cu zi a românilor, pentru sistemul bancar, pentru bursele de valori. Altfel spus, n-au ştiut să aşeze statul pentru performanţă. Sigur, este un lucru pe care mărturisesc că nu l-am înţeles de la început, probabil lipsa de experienţă a clasei politice de imediat de după revoluţie a făcut să se producă erori. Acum, după intrarea în Uniunea Europeană, am putut vedea însă, cu ochii noştri, am putut simţi în atitudini şi în acţiuni ce înseamnă stat nereformat, stat neperformant.

Dacă pentru construcţia iniţială, oamenii politici nu sunt atât de vinovaţi pentru că n-au ştiut, acum când ştiu care este diferenţa dintre un stat performant şi un stat neperformant, devin vinovaţi că nu-l modernizează. Şi nu vorbesc de lucruri complicate. Lucrurile sunt relativ simple spre a fi înţelese, dificile în asumare şi implementare, dar până la urmă aceasta este misiunea oamenilor politici într-o astfel de situaţie: să-şi asume, să plătească costul asumării şi să facă tot ce trebuie pentru ca statul să fie corectat, să fie adus la parametrii normali de funcţionare într-o comunitate performantă prin însăşi esenţa ei - şi mă refer la apartenenţa noastră la o structură de gen Uniunea Europeană. Nu putem avea speranţa evoluţiei favorabile pentru fiecare român dacă nu încercăm să devenim performanţi, la fel cum sunt cei din interiorul Uniunii Europene. Iar în lipsa reformării statului spre a fi dus la performanţă, nu facem decât să-i condamnăm pe români. Sigur, astăzi este vinovat cel care spune aceste adevăruri, astăzi este vinovat cel care cere reformarea statului dar, dacă stăm tot timpul ancoraţi de interesul de astăzi şi nu vom avea curaj să trecem acest prag specific omului politic, laşitatea de a înfrunta realitatea, dacă nu trecem acest prag condamnăm România. Şi este una să fii o ţară performantă în Uniunea Europeană sau stadiul în care ar trebui să fim astăzi, o ţară care să emane speranţă că va deveni performantă, deci este una să fii în această situaţie şi alta este ca, zi de zi, să ţi se pună eticheta: „Ăştia nu se pot reforma”, „Această ţară nu poate fi reformată” - se aude tot mai des această formulare la adresa României şi ea nu produce nimic altceva decât reţinerea tuturor celor care s-ar gândi să investească în perspectivă în România.

Standardul pe care ni-l autocreăm acum nu va fi atractiv decât pentru speculatori, care vin speculează pe bursă, au plecat: „Bună ziua!”. În ţară nu rămâne nimic altceva decât mai puţini bani. Această realitate n-a fost atât de stringentă, până când România nu s-a lovit de efectele crizei. Nu a fost, pentru că nu se vedea, din cauza a două lucruri care s-au întâmplat în România: consum excesiv faţă de propriile noastre posibilităţi şi boom-ul imobiliar exagerat, două zone care au adus venituri în bugetul de stat şi politicienii au făcut ce i-a dus capul. Singurul lucru la care i-a dus capul a fost să dubleze salariile, să dubleze pensiile, să inventeze 222 de categorii de ajutoare sociale. Atât i-a dus capul pe politicienii români în timpul de creştere explozivă. Este adevărat artificială, bazată strict pe consum excesiv şi pe bula imobiliară. S-au dezumflat. Cu ce am rămas? Numai cu ce am construit corect. Am rămas cu Dacia, am rămas cu Nokia, am rămas cu o industrie care s-a restructurat, a devenit performantă, dar ea produce prea puţin faţă de cât vrem noi ceilalţi, 22 de milioane, să câştigăm. Ne-am obişnuit să trăim din efectele exagerărilor capitalismului, bule imobiliare şi consum excesiv şi, altfel spus, ne-am obişnuit să trăim din speculaţii în primul rând şi mai puţin din muncă. Trebuie să revenim la obiceiul dat omului: să muncească pentru a avea condiţii să trăiască. Să muncească bine ca să trăiască bine şi să trăiască mai puţin bine dacă munceşte mai puţin bine. Foarte mulţi spun „domne, treabă complicată reformarea asta”. Uitaţi-vă numai în Parlament: în două luni am avut trei legi venite una după alta şi mai vine una acum. Ba că reduc TVA când nu ai bani să plăteşti profesorii şi medicii, ba că ieri au votat prin Senat reducerea cotei unice de la 16 la 10, când nu ai bani de pensii – trebuie să iei bani din bugetul de stat să dai la pensii - ba că nu ştiu ce scutiri vor pentru făbricuţe de bere, care sunt - m-am trezit cu legea la promulgare. Deci atât ne duce capul: intersul personal este deasupra interesului general în clasa noastră politică. Şi mă aflu aici, într-un sanctuar al economiei româneşti, la sediul Băncii Naţionale, şi de aici lansez un mesaj către politicieni, un mesaj dacă vreţi de ultim apel, pentru că la anul s-ar putea să fie prea târziu. Şi acest mesaj are doar două cuvinte: fiţi responsabili. Nu mai putem cheltui cât am cheltuit pe vremea bulei imobiliare care a adus mari venituri în bugetul de stat şi pe vremea stimulării consumului excesiv.

Avem un singur drum: dezvoltare prin investiţii. Este singurul drum corect şi care dă speranţă, perspectivă naţiunii. În acelaşi timp, drumul acesta al investiţiilor, pentru care ar exista resurse şi există - şi voi atinge şi acest subiect - nu poate fi abordat serios atât timp cât nu îţi reformezi şi optimizezi costurile de funcţionare a statului şi costurile sociale. Un stat care vrea să se dezvolte, dar cheltuieşte 45% din venitul bugetului de stat în sistemul de protecţie socială şi 31% din veniturile bugetului de stat în salarizarea propriei sale funcţionări este un stat care nu are nicio şansă, nicio şansă să garanteze prosperitate cetăţenilor săi, nicio şansă să devină performant în acest grup de 27 de sate care înseamnă Uniunea Europeană. Sigur, românii sunt păcăliţi zilnic, sunt minţiţi. O să vedeţi fete rujate, cu ochii cât cepele „se reduc salariile, să le aducem banii”, bănişorii lor. Bănişorii acestor oameni sunt bani pe care nu îi producem; îi împrumutăm pentru a-i plăti. Nu putem să ne lăsăm păcăliţi la nesfârşit de iluzii, şi atunci avem obligaţia să ne optimizăm costurile în sistemul sanitar, unde a crescut alocarea în ultimii zece ani de cel puţin patru, cinci ori. Rezultatul? Din cauza proastei gestionări, un sistem de sănătate mai slab decât acum 10 ani, mai puţin performant. Şi aici avem lucruri de făcut, sunt cel puţin 200 de spitale care trebuie închise. Politicienii n-au curaj s-o facă, dar acolo duc toată resursa în loc să concentreze resursele în spitale care pot fi performante şi omul să nu moară. Avem şcoli răspândite până-n ultimul sătuc, în loc să concentrăm şcolile acolo unde putem face performanţă. Avem funcţionari care au sabotat de ani de zile implementarea sistemelor informatice pentru că ei cred că numai cu hârtia şi creionul pus după ureche şi cu o faţă acră pot sta, şi ei trebuie să stea, la contactul cu cetăţeanul. Informatizarea şi deschiderea informatizării către public, către firme, accesul la informaţie al cetăţeanului şi al firmelor este fundamental în modernizarea statului.

De regulă, când vorbim de infrastructuri ne referim la autostrăzi şi la căi ferate, dar infrastructura de comunicaţie, infrastructura de transmisie de date este cel puţin la fel de importantă, şi în România despre care spunem că de fapt refuză să se modernizeze, avem fiecare cu propria lui infrastructură de transmisie de date - Transelectrica o are pe a ei, Calea Ferată o are pe a ei, Ministerul Sănătăţii pe a ei, Ministerul Educaţiei propria lui infrastructură - şi uite aşa am construit infrastructuri pe care nimeni nu vrea să le pună cap la cap şi care sunt utilizate la capacităţi de 2-6-8-10%. Iar noi suntem în situaţia în care cetăţeanul nu are acces la informaţie, suntem în situaţia în care firmele nu au acces la informaţie, suntem în situaţia în care din cauza separării în interiorul unor instituţii centrale, ca Ministerul Muncii, nu avem puse la un loc datele să putem şti că “domnul X cu următorul CNP uite îl găsesc că ia şi venitul minim garantat, uite îl găsesc că ia şi ajutor de şomaj, uite îl găsesc că ia şi indemnizaţie de concediu, uite îl găsesc că are..., şi uite când intru la ANAF constat că are trei case şi patru maşini”. V-am spus aceste lucruri pentru că eu, personal, fac un efort uriaş în a încerca să conving politicul că stă în mâna lui modernizarea statului, cheie fundamentală pentru a face performantă şi economia. Cu un stat neperformant nu poţi să ai o economie performantă.

Vreau să mai spun că pentru ca economia să fie performantă avem nevoie şi de educaţie, şi acum vin la un subiect care este la zi în dezbaterea politică. Am văzut ambele variante propuse şi consider absolut îndreptăţită poziţia Guvernului de a încerca să-şi promoveze legea care cu adevărat modernizează sistemul de educaţie. Nu în limba în care învaţă copiii minoritari stă chintesenţa legii, ci în pervertirea, în schimbarea, în întoarcerea actualului sistem de educaţie, care nu face decât să împingă generaţie după generaţie să memoreze, la un sistem de educaţie care să creeze tinerilor competenţe, pentru că de asta avem nevoie în economie, de competenţă. Să văd ce e în subsolul Argentinei doar intru pe calculator, scriu pe Google Argentina şi văd şi câte tone de cărbune sau de păpădii colectează pe zi. Nu am nevoie să mai memorez asta, dar am nevoie de tineri care să aibă competenţe: competenţe manageriale, competenţa de a lucra în industrie, competenţa de a lucra în IT, competenţa de a lucra oriunde are nevoie economia românească. Deci procesul de reformă pentru ca economia să fie performantă, atinge foarte multe paliere.

Şi mai avem o mare problemă: România este astăzi - ca probă că a existat iresponsabilitate în alocarea resurselor pe timpul creşterii economice nesănătoase, dar creştere, care a adus venituri în bugetul de stat - deci România a reuşit ca în acea perioadă să creeze premisele deficitelor în toate bugetele. Şi în bugetul de stat şi în bugetul de pensii şi în bugetul de sănătate. Nu avem niciun buget care să fie echilibrat, toate sunt cu deficite, care înseamnă împrumutare de bani şi transferul banilor împrumutaţi din bugetul de stat către aceste fonduri. Deci România este în situaţia în care, din cauza nereformării statului, în loc să consume banii împrumutaţi în investiţii îi împrumută ca să-i dea în consum a doua zi după ce-i împrumută. Aici suntem şi ceea ce v-am spus este doar pentru a vă transmite mesajul că ştim diagnosticul. Important este însă: politicienii aplică tratamentul corect? Au forţa, responsabilitatea să demareze un proces rapid de modernizare a statului, care a devenit, aşa cum spuneam, mult prea obez, aşezat pe spinarea unei economii firave. Şi o prăbuşeşte statul însuşi. Cred că va trebui să fac un ultim efort în încercarea de a convinge clasa politică la acel celebru moratoriu sau armistiţiu şi să lase Guvernul ca, timp de o lună jumătate, o lună cât a mai rămas, să-şi încheie obligaţiile în raport cu Fondul şi să aplice o terapie de modernizare a statului.

Unul din elementele de modernizare, cu siguranţă, trebuie să fie şi justiţia, să nu credeţi că o omit. Şi toţi cei implicaţi în viaţa economică aveţi nevoie şi simţiţi, resimţiţi nevoia unei justiţii care să dea dreptate rapid celui care o are, să-l pună în locul lui pe cel care nu o are. Aş încheia spunând că un semnal al trezirii noastre va fi şi ieşirea pe Bursa de Valori cu acţiuni ale unor importante companii din economia românească. Vă asigur, aşa cum am mai afirmat-o în diverse ocazii la întâlnirile cu oameni ai Bursei de Valori, vă asigur că sunt un susţinător fără rezerve al capitalizării firmelor prin Bursa de Valori Bucureşti. Vor fi scoase la vânzare 10-15 procente la mari companii, de gen OMV Petrom, Transelectrica, Romgaz şi alte companii, precum şi acţiunile reziduale care încă se mai află în portofoliul Fondului Proprietăţii de Stat. Va fi o probă că statul român se trezeşte şi începe să-şi utilizeze instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a injecta energie, bani în economia românească. Aş spune că intervenţia mea nu a fost atât de legată de activitatea Bursei Bucureşti, cât am vrut să vă dau un mesaj din care să înţelegeţi că, cel puţin la nivelul şefului statului, înţeleg problema pe care o are economia. Şi problema economiei româneşti este nemodernizarea statului român. Aş mai face o menţiune destul de politică, dar reală. Îmi aduc aminte, în 1991, ţara a avut un prim-ministru al Guvernului României, care a vrut să aşeze România altfel. Acel prim-ministru a avut ghinionul să aibă un preşedinte care voia România aşa cum e ea acum. Acum, avem un Guvern, un prim-ministru care aş vrea să susţină România modernă, un Guvern, în ansamblul lui, care ar trebui să preseze pentru modernizare, oricare ar fi costurile politice şi îl asigur pe premier, pe Guvern, majoritatea, că are toată susţinerea Preşedintelui, spre deosebire de ce i s-a întâmplat lui Petre Roman în ’91. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
25 Noiembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12565&_PRID=lazi)

Ceea ce am subliniat, prin îngroşare, sunt idei pe care le-am expus şi eu de-a lungul timpuluiu. Din păcate la domnul Traian Băsescu aceste idei sunt politicianiste, fără logica corectă a relaţiei stat-societate. Dumnealui vorbeşte despre stat ca despre o persoană, vede în stat oameni şi nu instituţii, nu legi, nu principii, pentru că statul reprezintă pentru preşedinte INTERESE. Domnul preşedinte ar trebui să înţeleagă că ţinta nu reprezintă un buget echilibrat şi nici un stat care iese "pe plus" în ochii străinilor, acestea sunt ţinte secundare. Statul este un furnizor de servicii plătit de cetăţeni. Problema este că cetăţenii nu primesc serviciile plătite. Preşedintele ar trebui să înţeleagă că problema este că cetăţeanul, deşi plăteşte atât cât i se cere, NU PRIMEŞTE SERVICIILE PENTRU CARE A PLĂTIT. Nu ştiu cum să fiu mai clar. Omul, atunci când plăteşte o asigurare, fie că e de pensii, de sănătate, de şomaj, de handicap... orice fel de asigurare, se aşteaptă să primească, când are nevoie, serviciile pe care le-a plătit. NU ESTE ADMISIBIL ca atunci când, în calitate de asigurat, să ajungi la doctor fiind bolnav cineva să-şi spună că nu are bani, că trebuie coplată, că nu sunt locuri în spital... NU ESTE ADMISIBIL ca atunci când cetăţeanul iese la pensie să-i spună cineva că nu sunt bani de pensii. Cetăţeanul plăteşte atât cât i se impune să plătească, STATUL ESTE OBLIGAT să furnizeze serviciile pentru care cetăţeanul le plăteşte.

Domnul preşedinte ar trebui să înţeleagă reforma începând cu persoana sa. Eu tot aştept ca domnia sa să recunoască (tot e pus pe recunoaşteri de greşeli în ultimul timp) că a fi preşedinte jucător este o greşeală şi, spăşit, se redevină preşedintele cerut de Constituţia României, un preşedinte care "nu se bagă" acolo unde nu-l pune Constituţia să "se bage".