Vot imperativ

---

Ce ar însemna votul imperativ?

În dreptul constituţional "imperativ" înseamnă...

Calificativ propriu normei juridice care stabileste categoric cerinta ca subiectul de drept sa aiba numai o anumita conduita, expres prevazuta si care consta, fie in indeplinirea obligatiei mentionate de catre actul normativ, fie in abtinerea de la savarsirea unor fapte ce sunt interzise. Prin prevederi imperative sunt reglementate relatiile sociale ce prezinta importanta pentru interesul general, obstesc, pentru ordinea de drept, cum sunt cele referitoare la drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, regimul juridic al proprietatii, ocrotirea persoanei fizice si a intereselor acesteia in situatia cand este lipsita de posibilitatea de a se ingriji sau de capacitate juridica etc. Actele juridice incheiate cu incalcarea normelor legale imperative sunt lovite de nulitate absoluta. Spre deosebire de reglementarea imperativa, reglementarea denumita dispozitiva lasa la latitudinea subiectelor de drept posibilitatea de a hotara asupra unei anumite atitudini juridice, de a-si alege o anumita conduita, urmand ca, numai in lipsa unei asemenea optiuni, sa se aplice prevederea actului normativ.
(http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2689/Imperativ/articole/page/3)

Dincolo de discuţii stufoase, filosofice, juridice, atunci când în Constituţie se spune că votul imperativ este nul, se doreşte să se sublinieze că în exercitarea mandatului de parlamentar, deputaţii şi senatorii sunt exclusiv în serviciul poporului. Dacă parlamentarul şi-ar exercita mandatul de parlamentar în folos propriu, al partidului sau a oricărei persoane sau grup de persoane, votul fiindu-i impus (alterat) de "beneficiar", atunci votul ar fi imperativ, în consecinţă şi nul.
Cu alte cuvinte parlamentarul nu trebuie să fie condiţionat de partid să voteze într-un anumit fel şi nici el nu trebuie să voteze conform interesului de partid. Poporul român nu are nevoie de un vot parlamentar decis de preşedintele de partid sau de cei "de la centru", are nevoie de o conştiinţă care să voteze în favoarea poporului român.

Primul model de vot imperativ l-am descoperit în piesa lui Caragiale, O Scrisoare Pierdută.

TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână
BRÂNZOVENESCU: Şaizeci şi nouă cu roşu, buni... unsprece cu albastru... ai lor...
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare... unu, doi, cinci... şapte... zece... unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când şi-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi ?
FARFURIDI: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e uşor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi ? Adică cum să voteze cu noi?...
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim...

Cum s-ar traduce această scenetă în zilele noastre? Am luat la întâmplare o stenogramă a şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor... din ziua de miercuri, 17 noiembrie 2010. Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor. Au mai participat şi următorii deputaţi: domnul Ioan Oltean – vicepreşedinte, domnul Dumitru Pardău şi domnul Sever Voinescu-Cotoi – secretari, domnul Gheorghe Albu şi domnul Seres Denes – chestori, domnul Gelu Vişan – Grupul parlamentar al PD-L, domnul Olosz Gergely – Grupul parlamentar al UDMR, domnul Eugen Nicolicea – reprezentantul Grupului deputaţilor independenţi, şi domnul Gheorghe Barbu – secretarul general al Camerei Deputaţilor. După cum se observă, nimeni de la PSD, nimeni de la PNL, doar coaliţia care susţine Guvernul.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Sunt o serie de solicitări din partea parlamentarilor, dar nu discutăm despre lucrul acesta; cutuma este de a fi respinse. Şi să discutăm despre Legea pensiilor.
Vă rog.

Domnul Olosz Gergely:
Îmi permiteţi, doamnă preşedinte, să luăm în calcul că, mâine, Curtea va lua o decizie la adresa primului ministru şi, în acest sens, s-ar putea să trebuiască să reorganizăm programul pentru săptămâna viitoare.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Categoric.
Oricum, imediat ce Curtea se pronunţă, evident că vom avea Birouri permanente reunite. Eu cred că întregul program îl adoptăm sub rezerva modificării lui de către Birourile permanente reunite.

Domnul Olosz Gergely:
Lucrul acesta fiind prioritar.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Evident. Întotdeauna am dat prioritate plenului comun faţă de plenul obişnuit.

Domnul Olosz Gergely:
Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Vă mulţumesc eu pentru precizare.
În legătură cu Legea pensiilor, a venit de la Senat, noi avem o hotărâre a Camerei care spune că sunt cinci zile maximum pentru un prim raport pe care să-l facă comisia, maximum şapte zile pentru amendamente la raportul respectiv şi maximum cinci zile pentru un nou raport.
Suntem astăzi în 17 şi astăzi se desfăşoară Comisia de muncă şi v-aş propune să permitem Comisiei de muncă să lucreze şi luni în plenul ei în paralel cu plenul nostru şi marţi să avem primul raport, marţi începând să curgă şi termenele pentru amendamente.
Eu v-aş propune să fie termenul de depunere a raportului, eu înţeleg că exprimarea în hotărâre este în maximum cinci zile şi, dacă noi dăm comisiei pe 30, atunci v-aş propune ca joi, când se termină practic şi comisiile la noi ca şi program, joi la 1230 să fie practic raportul depus de la comisie. Pe 2 – termen maxim de raport înlocuitor.

Domnul Gheorghe Barbu:
Deci, 23 cu 29 şi 2.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Şi termen de vot final pe 7, marţi. Puneţi tot programul, cu 7 – vot final. Termenele sunt stricte.
Dacă cineva are observaţii la programul acesta? Nu sunt observaţii. Adoptat în unanimitate. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:
Eu vreau să vă rog altceva şi îi rog pe liderii de grup: noi am modificat regulamentul, am stabilit numărul maxim în Comisia de muncă; luni, să fie o măsură să completăm comisia.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Părerea mea este că luni se anunţă în plen completarea comisiei.

Domnul Ioan Oltean:
Să avem majoritate acolo, în comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:
Absolut.
(http://www.cdep.ro/bp/docs/steno466.htm)

Mi s-a mai părut interesant şi un alt lucru. După scandalul "degetul ridicat" al votului de turmă, au început primele precauţii... Din aceiaşi stenogramă am extras:
Domnul Eugen Nicolicea:
Având în vedere că există cvorumuri de lucru diferite pentru legile organice şi legile ordinare, propun ca structura în care să fie prezentată ordinea de fapt a votului final să fie în felul următor: la început, hotărârile Camerei, fără să facem distincţie că sunt în regulament sau nu, adică de vot; reexaminările primite de la Preşedinţie; punctul de vedere al Parlamentului pentru punerea în acord cu deciziile Curţii Constituţionale – deci acestea trei să fie pe primul punct şi prioritar. După aceea, legile organice şi, după aceea, legile ordinare. În cadrul legilor organice, ca şi până acum, întâi adoptările şi pe urmă respingerile, iar în cazul legilor ordinare, la fel, întâi adoptările şi pe urmă respingerile. La capitolul adoptări, în ordine cronologică; la capitolul respingeri, în ordine cronologică. Asta ne scuteşte de următorul lucru: când avem capitolul de legi ordinare, verificăm cvorumul de legi ordinare la început şi doar dacă se mai solicită după aceea. Pentru că dacă alternăm o lege ordinară cu o lege organică, s-ar putea ca din două în două legi să fim nevoiţi să verificăm cvorumul.

Întrebarea este...

CUM FACEM SĂ
LE SPUNEM
CĂ AŞA
NU SE MAI
POATE?