25 March 2011

Am să iau o pauză mai lungă


Constat că Politica, în ansamblul ei, a furat suveranitatea poporului român şi nici nu se gândeşte să o înapoieze proprietarilor de drept. M-am săturat.

31 comments:

Anonymous said...

Hai dom'le, ce sperai? Sa schimbi lumea? Scrie, ca scrii bine.

Petra said...

Abia acu??? Au fost altele de 10 ori mai grele. Haide, mai sunt si altele de infruntat!

Anonymous said...

NU
Ai uitat ca nu pot fara tine ?
Pe cine citesc eu ?
Cine ma informeaza pe mine cel mai obiectiv ?
Pe cine consider eu a fi cel mai moral dintre blogari ?
Sunt egoista am scris multi eu , eu , eu...
Imi este sila si sunt mult prea batrana sa-mi iau lumea-n cap .
Li

nimrod said...

Dacă demisie nu e, nimic nu e! :)))

astralro said...

Era si cazul , fii atent de final :


Ambasada Statelor Unite la Bucureşti făcea încă din august 2007, potrivit unor telegrame diplomatice care au intrat în posesia Rl, un "top cinci"al oligarhilor români: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, Gigi Becali, dar şi un clasament al baronilor locali, în fruntea căruia tronează senatorul UDMR, Atilla Verestoy.

Consilierul politic al ambasadei americane, Theodore Tanoue, explica într-o depeşă către Departamentul de Stat de la Washington, existenţa acestui top pornind de la faptul că după 1989 doar "un mic grup de indivizi", conectaţi la informaţii provenite din fosta Securitate au reuşit să profite de marile privatizări, iar în paralel o serie de baroni locali au putut să-şi impună influenţa folosind acelaşi tip de pârghii. "Nici unul dintre aceştia nu este legat exclusiv de un singur partid, chiar dacă unii dintre ei chiar sunt membri ai unor formaţiuni politice" precizează diplomatul american, adăugând că mulţi dintre oligarhii şi baronii români au legături subterane cu foşti ofiţeri de securitate sau cu persoane din actualele servicii secrete şi-şi promovează propriile interese prin trusturile media pe care le deţin.

Iată ce spune Theodore Tanoue despre Sorin Ovidiu Vîntu:

Sorin Ovidiu Vîntu: Cu toate că susţine că are înclinaţii politice de dreapta, Sorin Ovidiu Vîntu nu are legături directe cu un singur partid politic, alegând, în schimb, să le influenţeze pe toate. Vîntu şi-a adunat averea făcând tranzacţii cu cupoane de privatizare, bazându-se pe o reţea de foşti ofiţeri ai Securităţii pentru a obţine informaţii din interiorul marilor companii.

Practicile sale de afaceri sunt controversate, şi sunt, probabil, de natură criminală. În 2000, cel mai mare fond mutual al României - un joc piramidal orchestrat de Vîntu - s-a prăbuşit, producând celor peste 300.000 de investitori daune de aproximativ 400 de milioane de dolari. În ianuarie 2007, el a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu recurs în aşteptare, deoarece a falsificat documente pentru a ascunde deturnarea de fonduri din schema piramidală pentru a finanţa o bancă. Vîntu îşi menţine influenţa asupra lumii politice prin legături diverse cu oameni din eşaloanele superioare ale guvernării româneşti.

În timpul presiunilor de a-l înlătura pe preşedintele Băsescu, din primăvara anului 2007, Vîntu îi oferea consiliere constantă liderului PSD Mircea Geoană în ceea ce priveşte strategiile politice şi media. El are, de asemenea, legături cu fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, acum Secretar de Stat în cadrul Ministerului, care a fost în consiliul de administraţie al unei companii de-ale lui Vîntu. Într-o poziţie similară se află şi actualul ministru de finanţe Varujan Vosganian, care a beneficiat de sprijin financiar din partea lui Vîntu, în anii '90, pentru un partid politic de centru-dreapta. Vosganian este astăzi, potrivit preşedintelui PIN Cozmin Guşă, cel puţin "parţial în buzunarul lui Vîntu".

Vîntu are o relaţie strânsă, de lungă durată şi recunoscută public, cu fostul director al SRI (2001-2006) Radu Timofte care-i oferă, probabil, acces în lumea serviciilor de informaţii.

Puterea lui derivă şi din legături cu liderul sindical Liviu Luca care are o influenţă foarte mare asupra sindicatelor din România şi de asemenea deoarece este patronul postului Realitatea TV, varianta românească a televiziunii CNN. Deşi nu se crede că patronul influenţează politica editorială de zi cu zi a postului Realitatea TV, Vîntu a fost atent ca în perioada suspendării preşedintelui Traian Băsescu să păstreze un echilibru relativ în abordarea postului, în special după ce a devenit din ce în ce mai evident că acuzaţiile promovate de Geoană, Voiculescu şi alţii nu îşi vor atinge ţinta. În 2006, averea lui Vîntu era estimată la o valoare de aproximativ 900 de milioane de dolari.

Bibliotecaru said...

@ astralro

Comentariul meu la cele ce le spuneţi... este banal. Domnul Vântu este un om de afaceri, mai cinstit sau mai necinstit, sau cinstit până la proba contrarie, căci hoţul neprins este negustor cinstit. Lui nu i se poate reproşa că "poate să cumpere politicieni", ar trebui să li se reproşeze politicienilor pentru că "pot fi cumpăraţi şi apoi el devine mituitor.

Acolo există o listă de nume de politicieni despre care se spune că au fost cumpăraţi. Evident, nu existe nici un fel de probă pentru a susţine asta, numai bârfe din medii politice, mai mult sau mai puţin credibile (nu sunt explicit nominalizate condiţiile în care se obţin informaţiile). Chestiunea interesantă cu aceste "dovezi" wikileaks este că acuză nişte oameni, în mod indirect, fără nici un fel de probă. Este foarte convenabil şi, nu pot să nu mă gândesc, că aceste documente sunt pregătite pentru intoxicare. Alături de nişte informaţii confidenţiale reale (cum sunt probabil şi aceste ştiri despre România) s-ar putea să fie şi informaţii de intoxicare, probabil mai intense în zonele sensibile pe glob.

Se prea poate ca toate cele ce le-aţi scris mai sus să fie 100% adevărate. Eu însă prefer să văd aceste "dezvăluiri" ca pe nişte documente interne ale diplomaţiei americane şi mi-ar plăcea să studiez, nu neapărat ce se spune în documente, ci cum anume comunică americanii. Dacă erau documente CIA, alta era povestea. Aici vorbim însă de păreri exprimate de funcţionari prin ambasade aflate prin tragere de limbă de la unul şi la altul, rapoarte absolut de aceiaşi factură cu cele pe care le trimit şi angajaţii ambasadelor noastre, nu vorbim de cercetări adevărate întreprinse cu ocazia unui anumit eveniment, aşa cum ar fi cazul unui spionaj adevărat.

Eu cred că aceste documente sunt utile nu atât opiniei publice cât chiar politicienilor care astfel pot să înveţe câte ceva despre diplomaţie. Este evident că mulţi politicieni nu prea realizează ce se întâmplă mai departe de "mica bârfă de salon".

Anonymous said...

Crin Antonescu, seful liberalilor, a gasit doua solutii pentru salvarea Romaniei: se pupa pe gura cu comunismul (PSD) si cu securitatea (PC). Nici ca se putea o combinatie mai mortala!

Dorinta orgasmica de a inlatura de la putere pe presedintele Basescu si PD-L i-a intunecat mintile. Nimic nu mai conteaza. Trecutul de dreapta al PNL, seniorii care refuza sa faca declaratii de sustinere, excluderea Monei Musca pentru acuzatii mai putin grave decat acelea adresate lui Voiculescu, nucleul dur al partidului, care dupa pupatul cu Mircea Geoana, inghitit cu greu, trebuie sa asiste acum, neputincios, la un menage a trois: Antonescu, Ponta, Voiculescu.

Toata lumea intelege ca partidul lui Voiculescu cauta blana unui dulau sa intre in Parlament, mai putin intelege cum Antonescu accepta sa devina caraus de lux pentru un astfel de partid minuscul. Cate voturi i-ar aduce PC, cand la trecutele alegeri abia strangea 2-3%?

Care sunt directiile de actiune comune pentru cele trei partide? Nimeni nu stie exact. Si sunt multe de lamurit. Cota unica vs. impozitarea progresiva, sprijinirea intreprinzatorilor vs ajutoare sociale, diminuarea rolului statului vs cresterea influentei statului in toate sectoarele, diminuarea impozitarii vs cresterea fiscalizarii pentru asigurarea bugetului, etc. Iar la impunerea clientelei pe posturi va fi macel in toata regula.

Din 1998 pana in 2008 am fost simplu membru PNL. M-am bucurat cand Tariceanu a devenit premier, sperand ca, in sfarsit, va trece la modernizarea statului roman. Am tot asteptat dar, crunta dezamagire. Cand am vazut ca nu se intampla nimic in educatie, dar nici in alte domenii, am inceput sa-mi strig public dezamagirea. Drept urmare, am fost dat afara dar am si demisionat. Nu mai conteaza care dintre cele doua variante a contat.

Nu credeam insa ca decaderea PNL va fi asa de dramatica. Faptul ca Tariceanu si Vosganian au lasat bugetele praf si pulbere mai puteam trece cu vederea. Nu i-a dus mintea la mai mult. Dar sa nu te duca mintea si sa vinzi partidul primit in gestiune PSD-ului, cum a facut odinioara Athanasiu cu partidul lui Titel Petrescu, e prea mult. Nici in visele cele mai negre n-as fi crezut asa ceva.

Cum o alianta bipolara nu s-a prea vazut pe meleaguri dambovitene, e clar ca, de fapt, PSD va conduce valsul. Iar PNL va trebui sa inghita toate piruetele. Ajungand un partid de stanga, anexa a PSD. Asta isi doreste activul PNL? N-as crede, pe multi ii cunosc drept oameni onesti si verticali.

Nici macar nu e o buna strategie. Eliberand culoarul de dreapta pentru PD-L, lupta se va da, la viitoarele alegeri, intre stanga PSD+PNL+PC si dreapta, reprezentata doar de PD-L, caruia nu-i vine sa creada ce bafta a cazut pe capul sau. De aceea tace chitic, ca mortu-n papusoi. Cum sa nu-i convina asa ceva.

Dar noua, cetatenilor de rand, ce ne convine? Eu cred ca o clarificare a spectrului politic este benefica. Sa avem de ales intre doua partide mari, de stanga si de dreapta. Asa functioneaza parlamentarismul in multe tari si e bine. Nu ne mai zapacesc unii care se declara de dreapta dar au convingeri de stanga si invers.

In curand vom asista la Congresul de fuziune, comasare, alianta, a celor trei partide. La Sala Palatului, in amintirea congreselor PCR.

La masa prezidiului ii vom vedea imperecheati, pentru simbolistica momentului, astfel: Ion Iliescu langa Mircea Ionescu Quintus, Marian Vanghelie langa Neagu Djuvara, Radu Mazare langa Balaceanu Stolnici, Dan Voiculescu langa Dinu Zamfirescu si Victor Ponta langa Crin Antonescu.

Bravos! Felicitari!

In sala, jumatatea dintre participanti cu ochii in lacrimi.

Si uite asa, dupa disparitia PNTCD, inca un partid istoric se duce la groapa istoriei.

Implinind, in mod ironic, blestemul comunistilor.

Bibliotecaru said...

@ Anonymous

Rrecunosc că nu ştiu ce legătură are ceea ce spuneţi dumneavoastră cu ceea ce spun eu. Mai mult, cum bănuiesc că nu sunteţi domnul Ştefan Vlaston, neprecizând sursa articolului, este şi neplăcut pentru mine să conversez ştiind că faceţi, de fapt, spam.

mariusmita said...

Wikileaks in Romania nu va avea niciodata succesul pe care il are in SUA cu dezvaluirile soc deoarece romanii sunt mari fani ai televizorului, majoritatea petracand foarte mult timp in fata acestuia. Prin natura sa, presa noastra deschide un subiect sensibil cu barfele care se invart in jurul acestuia si nu cu date concrete si surse sigure. Românii sunt si mari scenaristi si cu siguranta se gandesc la mai toate variantele si increngaturile unui “subiect soc”.

Bibliotecaru said...

@ mariusmita

Personal am fost şocat de două lucruri. Primul lucru care m-a şocat a fost modul de a interacţiona cu Ambasada Americană şi, în prelungire, cu statul american. În al doilea rând m-a şocat faptul că multor politicieni români li se dă masca jos în asemenea context al discuţiilor cu spaţiul diplomatic american.

Pe mine mă sperie, de exemplu, că preşedintele României spune americanilor, pe un ton dezinvolt, ceva de tipul... staţi băi liniştiţi că, orice ar spune Tăriceanu, tot avioane americane iau... că sunt preşedinte şi fac ce vor muşchii mei.

Mă sperie şi faptul că Mircea Geoană semnalizează că are tot sămânţă de dictator, după acelaşi calapod cu Traian Băsescu, fredonând parcă un cântecel/manea... "Cine este nambăr oan..."

Cum se poate ca aceşti oameni să facă un fel de delaţiune a României la Ambasada Americii? Din aceste cablograme reiese exact, dar exact, stilul informărilor la Securitate ca poliţie politică. Este SUA "noua Securitate" pentru România? Cum se poate aşa ceva?

Eu nu am siguranţa că aceste documente sunt neapărat cablograme oficiale, sau, cel puţin, că nu sunt toate cablograme oficiale, pentru că în parte este evident că sunt. Tot evident însă este că, adevărate sau nu, ceea ce scrie în aceste cablograme sunt tot un fel de bârfe. Informaţiile prezentate acolo nu reprezintă lucruri secrete, nu este nici o informaţie (cel puţin până acum) care să dea pe spate poporul român, cazuri de mită, fraudă, mafie care să răstoarne ordinea firească a înţelegerii societăţii româneşti... Ce aţi aflat dumneavoastră în plus de ceea ce bănuiaţi deja?

De exemplu aş fi fost interesat să aflu că "afacerea X" a pornit de la o şpagă data cuiva. Cum ar fi fost o astfel cablogramă auto-denunţ din partea unui ambasador? Aşa da. Deşi, chiar şi aşa, nu se ştie exact dacă cineva s-ar fi sesizat oficial. Am avut afacerea cu autobuze Mercedes care s-a făcut uitată imediat... deşi cei de la Mercedes au recunoscut şpaga dată. Din păcate, cel care a luat şpaga se pare că nu poate fi acuzat în România, prea s-a făcut rapid uitată toată daravera.

nimrod said...

Biblio,

Pe mine "dezvăluirile" de pe wikileaks nu m-au dat pe spate nici în cazul altor ţări. La un moment dat Hillary Clinton însăşi tuna şi fulgera împotriva iniţiativei... Acum îmi dau seama că supărarea doamnei de mai sus era în mare parte generată de aflarea adevărului despre natura activităţii corpului diplomatic american, respectiv "dimineaţa ieşit ambasadă, mers chioşc ziare, venit înapoi, citit, făcut rezumat trimis cablograma, seara ieşit caviar-şampanie, tras cu urechea, trimis cablograma, încasat salariu grupa mare pe motiv de diplomat...". Vai de mama lor.

Bibliotecaru said...

Până la mama lor, mie mi-e de mama mea, pentru că e bătrână, bolnavă, cu pensia nu prea mare şi cu mine pe cap.

Este însă că vă aşteptaţi la un alt nivel al comunicaţiilor înspre şi dinspre o ambasadă?

nimrod said...

:)))

Şi totuşi băieţii ăştia ca şi grup de elită au o foarte bună părere despre ei. Vă mai amintiţi, sper, de povestioara mea cu ambasadorul şi ţinuta la patru ace...
Cei de strânsură or fi doar pentru ţări ca România, puţine de altfel... De unde şi mediocritatea aiuritoare.

Bibliotecaru said...

Chiar şi aşa... tot am mai mari pretenţii, chiar şi de la cel mai slab din castă.

balbeck said...

O pauza pentru o bere sper...de multe ori si eu m-am saturat,dar pierd timpul si eu asa in lumea asta.Nu prea ne baga nimeni in seama si nu are de ce.Suntem prea simpli,prea neinsemnati.Ei cu ei...
m-am suparat si eu si nu am mai intrat la blonda.Lumea plange dupa biblio...

Bibliotecaru said...

@ balbeck

Adevărul este că degeaba insist eu pe lângă oamenii politici să facă politică şi nu "garagaţă", pentru că publicul plătitor (şi spun "plătitor" pentru că tot românul de rând este cel care plăteşte nota de plată la spectacolul sinistru oferit de politicieni şi nu oligarhii României) gustă acest tabloid al politicii, în timp ce nu prea este interesat de lucrurile care ar trebui să-i aducă respect, prosperitate, siguranţă şi un viitor determinat.

Până la urmă, cred că şi poporul ăsta are dreptul să trăiască prost, dacă aşa vrea.

balbeck said...

Dar ce alegere sa facem?Nu prea avem ce alege.Poate ca nici poporul asta nu are ce sa aleaga.Raul mai mic...in loc sa fie bine,poporul trebuie sa aleaga raul mai mic,dar tot rau.

Bibliotecaru said...

Asta spuneam şi eu cuiva pe blogul domnului Ponta...

http://blogponta.wordpress.com/2011/03/24/naivii-romaniei-de-azi/#comment-5520

Din păcate şi acolo, ca peste tot, nu mă bagă nimeni în seamă. Politicienii preferă să nu se implice, să stea comod, să-şi înlocuiască travaliul necesar unui mai bine de durată cu datul din gură care nu face nimic real...
Problema în România este că politicieni hotărăsc şi nu cetăţenii. Nici un oligarh nu va renunţa la putere de dragul cetăţenilor, oricât de democrat s-ar auto-afirma, oricât de iubitor de popor i-ar fi discursul, cetăţenii trebuie să-i dea jos pe toţi cei care nu înţeleg şi nu acceptă democraţia, altfel nimic nu se va schimba.

Soluţia cetăţenilor, în acest moment, nu este să aleagă pe cel mai bun dintre politicieni. Acest lucru nu mai este îndeajuns. Ei trebuie să se implice, să pretindă de la partidele politice, să le oblige să facă ce trebuie, să-şi clameze, chiar cu forţa, dacă este nevoie, drepturile şi, de ce nu, să constituie noi partide politice. Sigur că da, un partid politic nou care nu are televiziune, precum Partidul Poporului, şi nici o organizaţie naţională, nu are multe şanse, dar, dacă vorbim despre un partid care se implică corect în viaţa socială a României, poate peste 10 ani va ajunge o opţiune serioasă.

Dacă ştiţi acele imagini cu românul ce bătea un elefant prin Anglia... Poporul român este în rolul elefantului şi politica în rolul celui care dă cu băţul. Deşi elefantul îl poate omorî pe agresor cu foarte multă uşurinţă, cu toate acestea el alege să-i fie frică şi să nu reacţioneze. Poporul român poate scăpa cu uşurinţă de toţi oligarhii care căpuşează societatea românească, dar nu o face pentru că este cuprins de o frică (sau dezgust, abhoră, lipsă de speranţă, dezinteres...). Iată că avem 20 de milioane de oameni care stau cuminţi sub biciul a două milioane de oameni conduşi la rândul lor de biciul a 100 de oameni, conduşi de biciul a cinci sau zece oameni... cu adevărat bine mânuitori de bici.

Roxana Iordache said...

Decizia vă aparţine, dar sper ca pauza să nu vă fie prea lungă. Fiindcă nu merită să le daţi satisfacţie unora care ar interpreta justificata dv. lehamite - fie şi de moment - ca pe o capitulare.

Probabil aţi crezut că am uitat promisiunea mea, nici vorbă! Doar că nu i-am găsit momentul potrivit, de aşa natură încât respectarea angajamentului să fie integrală, anume "ora de vârf". Va veni, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Oricum, sunteţi un păcătos, pentru că aveam destul de multe de făcut şi am stat vreo oră pe blogul dv., ceea ce pentru mine e un record absolut - time is life! :)Şi tocmai pentru că e vorba de viaţă, cred că am zăbovit atât: un blog cu adevărat deosebit, ca şi omul care se citeşte printre rânduri.

În final, mă bucur mult pentru faptul că o aveţi pe mama dumneavoastră. Să vă trăiască şi să nu uitaţi nici o clipă să vă bucuraţi pentru faptul miraculos că există! Felicitări pentru educaţia pe care v-a dat-o! Şi e clar că nu rămâneţi dator.

Bibliotecaru said...

@ Roxana Iordache
Mă copleşiţi cu asemenea vorbe bune. Vă mulţumesc foarte mult.
Am să revin după ce reuşesc să mă reîncarc cu starea de om şi îmi regăsesc calmul şi echilibrul raţional.

inginerul sef said...

Si eu sper sa regasiti tonusul cat mai repede.

ddelutzu said...

Am vazut ca avem multe puncte comune.Blogul e un mod de comunicare,de multe ori imi exprim frustrarile.De multe ori sunt foarte nemultumit de ce se intampla in tara,dar nu am ce face.Am vazut ca unele idei mi-au fost preluate,dar tot nu sunt multumit.
Eu in gluma am spus ca ma retrag,dar am zis-o de vreo 10 ori.Nu m-am lasat.E ca un microb.Cand ma voi lasa,inseamna ca am patit ceva sau s-a intamplat ceva rau.

Bibliotecaru said...

@ ddelutzu

Eu aş dori să mă las de tot, pentru că spaţiul internet îmi dăunează foarte mult, dar nu pot... Pot însă să iau o pauză.

Problema mea este că am început să fiu afectat de potopul de absurd cu care această ţară mă înconjoară. În această lume cu susul în jos, am constatat că am început să mă adaptez la mediu, adică să fiu foarte nervos, foarte vehement, mult prea insistent. Lipsa de coerenţă mă sperie, pentru că arbitrarul îmi creează nesiguranţă. La asta se adaugă şi vizibila dezumanizare a românilor.

Pauza îmi este necesară pentru a mă smulge din curentul acestui de flux de scufundare în rău şi ignobil. Rămâne de văzut dacă voi reuşi sau nu.

balbeck said...

Am ajuns sa ma gandesc la raul mai mic...usl.Poate se schimba ceva in bine,nu poate sa fie doar rau la nesfarsit.
Eu am si o doza de optimism.Dar e foarte mica.

Bibliotecaru said...

@ balbeck

Nu mai cred în USL. "Opoziţia" se dovedeşte a fi aceiaşi Mărie cu altă pălărie. Priviţi partidele din USL: PSD, PNL, PC... Nici urmă de democraţie. Vorba liderilor partidelor se rezumă mai ales în a înjura "personajele puterii", nu are deloc o conotaţie democratică.

Este posibil ca USL să aibă o dimensiune politică superioară PDL, este posibil să existe mai mulţi specialişti, mai multe competenţe... sunt însă convins că nu se va ajunge însă şi la o dimensiune democratică pentru societatea românească pentru că, iată, de atâta timp cei doi lideri, Antonescu şi Pont, nu au făcut nici o democratizare a propriilor partide. Mai mult, "disciplina de partid", adică "faci cum spunem noi, liderii, sau vă dăm afară din partid", este o prezenţă care contorsionează activitatea parlamentară şi a aleşilor locali din ce în ce mai mult şi este un semn sigur de lipsă de democraţie. De câte ori se schimbă echipa de conducere eu sper la democratizarea partidului respectiv. După atâta timp de la alegerile interne, este evident că această democratizare nu s-a produs nici în rândul PNL şi nici în rândul PSD... nu mai vorbesc la PC, căci ne amintim cum s-au dus alegerile trecute.

tibi said...

"Este posibil ca USL să aibă o dimensiune politică superioară PDL, este posibil să existe mai mulţi specialişti, mai multe competenţe... sunt însă convins că nu se va ajunge însă şi la o dimensiune democratică pentru societatea românească..."

Nu numarul sau calitatea specialistilor este PRINCIPALA problema.
PRINCIPALA problema este (i)moralitatea (cvasituturor) conducatorilor.
Impunerea de metode fezabile de a impune conducatori onesti ar trebui sa fie scopul nostru ( si nu analiza la infinit a infinitelor situatii si persoane din lumea politica si din lumea conducatorilor).
Dar Dumneavoastra nu doriti (nu puteti) sa asumati aceasta idee si faptul ca analiza la infinit a diverselor evenimente nu are nici o finalitate Va demoralizeaza.

Bibliotecaru said...

@ tibi
Recitiţi cu atenţie ce am scris... Şi eu spun tocmai că problema nu se limitează la a fi sau a nu fi specialist, ci că totul se concentrează la a funcţiona sau nu normal. Eu nu pot defini conceptul de moralitate în politică, pentru că moralitatea este o soluţie optimă colectivă, aş putea însă să descriu funcţionarea normală a activităţii politice. Iată de ce nu mă raportez la o moralitate care este un concept nestatornic şi, uneori, justificabil, ci la o normalitate care este descrisă de Constituţia României, principiile de drept şi bunul-simţ.

balbeck said...

Pot sa spun ca anul 2008 pana aproape de sfarsit a fost cel mai bun pentru Romania.Ma refer si din punct de vedere economic.Acum e un blocaj fara precedent in toate domeniile de activitate,pe vremea liberalilor a fost un usor blocaj.
Mie mi-a fost bine.Si acum o duc bine,dar stresul parca e mai mare,nemultumirea e foarte mare.Nu imi place ce vad in jurul meu.Oamenii sunt din ce in ce mai saraci,iar politicienii se imbogatesc de la an la an.Asta nu imi place.Nu mi se pare normal.Daca e prosperitate,macar sa fie pentru toti,daca nu,atunci sa fie saracie pentru toti,dar nu asa...nu e egalitate.

tibi said...

"Iată de ce nu mă raportez la o moralitate care este un concept nestatornic şi, uneori, justificabil, ci la o normalitate care este descrisă de Constituţia României, principiile de drept şi bunul-simţ."

Fie.Ziceti-i normalitate (nu moralitate).
Dar nu vreti sa raspundeti la acuzatia mea:ne limitam sa comentam la infinit evenimente, persoane,clanuri,situatii, etc.
Practica arata ca aceste infinite analize nu schimba nimic (altfel nu V-ati fi suparat).Cum putem sa incercam altfel sa impunem persoane sau reguli care sa basculeze directia pe care ratacim?

Bibliotecaru said...

@ balbeck
"Mai bine" se traduce de fapt prin "economica funcţiona mai eficace". România nu poate fi mai bine decât în momentul în care se aboleşte dictatura clasei politice şi se trece la democraţie. Părerea mea.

Bibliotecaru said...

@ tibi

Stimate domn,
Încă o dată... TOCMAI ASTA ZICEAM ŞI EU, că vorbim unii despre alţii şi de fapt nu se schimbă nimic esenţial. Ceea ce mi-a pus capac la nervi a fost că aşa numita "OPOZIŢIE" nu face altceva, de atâta timp, decât să-i atace pe cei de la "Putere", fără nici cea mai mică intenţie de a schimba mentalitatea şi sistemul, astfel încât să ajungem la normalitate. Eu nu am nevoie ca partidele politice să lupte unele împotriva altora, eu am nevoie de toate partidele să fie unele lângă altele pentru a mă servi cu toatele. Cât timp vorbim despre dihotomia Putere/Opoziţie, ceva bun pentru cetăţean nu se va întâmpla.

Au fost congresele partidelor politice şi tot ce am auzit a fost despre "înfrângerea adversarului politic" şi "câştigarea alegerilor". Nimeni nu a vorbit despre faptul că politica a trecut de orice limită a absurdului şi nici despre faptul că democraţia este atât de "explodată" încât nici măcar nu mai poate fi mimată.

Cei de la PDL spun că omul Traian Băsescu este cel mai bun preşedinte pe care România îl poate avea în acest moment şi că omul Emil Boc este cel mai eficace premier care este capabil să combată criza. Chiar şi aşa să fie, dar din faptul că aceştia nu au reprezentare populară reală (de foarte mult timp sondajele i-au coborât în preajma celor 10 procente) aceşti lideri ai României sunt non-democratici. Democraţia nu permite ca domnii Băsescu şi Boc să fac bine românilor cu de-a sila.

Trăim într-o Românie în care cetăţeanul nu are nici un cuvânt de spus. Deşi toate se fac în numele lui, deşi se proclamă că toate aceste aberaţii sunt de fapt spre mai binele cetăţeanului... Cetăţeanul nu este deloc întrebat ceea ce vrea, nici nu-i interesează de fapt ce anume este cu adevărat benefic cetăţeanului. Mai mult, cetăţeanul este ţinut şi în întuneric ca să nu afle cumva că ar trebui să i se ceară părerea.

Politica a furat suveranitatea de la popor, o exercită în nume propriu, şi minte apoi, cu neruşinare, că aceasta este starea de normalitate. Ei nu vor să facă ceva pentru noi, ei vor să-şi exercite funcţiile după cum consideră fiecare că e bine. Acest lucru este anti-democratic.

Cât timp nu se rezolvă problema democraţiei, nimic, şi repet, NIMIC nu poate funcţiona cu adevărat normal.

Asta mă supără. Se tot duce de 20 de ani un război al propagandei, un război care se prelungeşte şi în rândul cetăţenilor, dar acest război nu face decât să adâncească totalitarismul sau, dacă vreţi, anti-democraţia.

Nu am de ce să mă bucur că un politician sau întreaga clasă politică luptă pentru binele meu, m-aş bucura dacă aş spune eu care este propriul interes şi ei ar găsi soluţii ideale pentru punerea în aplicare a voinţei politice populare.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.