Ne-am obişnuit ca domeniul Justiţiei din România să-l cunoaştem mai ales din rapoartele UE. Iată şi un Raport Românesc.
Discurs Procurorul General - Bilanţ 2010 Ministerul Public
Stimaţi invitaţi,
Ne bucurăm că sunteţi alături de noi pentru prezentarea
raportului de activitate pe anul 2010.
În sală sunt procurorii cu funcţii de conducere de la toate
unităţile de parchet, iar prezentarea se transmite şi prin sistemul de
video conferinţă în teritoriu.
Onoraţi invitaţi,
Dragi colegi,
Ca în fiecare an, ne analizăm rezultatele activităţii în raport de
priorităţile stabilite, de proiectele pe care am reuşit să le finalizăm, de
datele statistice şi de contextul determinat de modificările legislative.
Evoluţiile ultimilor ani demonstrează că Ministerul Public se
transformă.
Devenim, treptat, o structură flexibilă, pro-activă, capabilă să-şi
asume priorităţi şi să le dezvolte în baza unor strategii .
Am renunţat la evaluarea după statistici formale şi ne-am
organizat activitatea în jurul conceptului de eficienţă. Ne-am canalizat
resursele investigative spre dosarele cu finalitate şi am evitat utilizarea
resurselor pentru a motiva nup uri.
Procurorii conştientizează tot mai mult aşteptările societăţii şi
reacţionează la evoluţia realităţilor sociale.
În urmă cu un an am stabilit ca priorităţi cauzele de evaziune
fiscală, contrabandă şi corupţie, creşterea eficienţei în recuperarea
prejudiciilor şi mai multă fermitate în activitate.
A urmat un efort comun de organizare a activităţii spre aceste
domenii, prin realizarea unor reţele de procurori specializaţi,
întocmirea de strategii adaptate specificului regional, standardizarea
metodelor de investigare, elaborarea unor ghiduri de bune practici şi
realizarea de întâlniri regionale.
Rezultatele obţinute ulterior în aceste domenii sunt relevante.
Numărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru evaziune fiscală
şi contrabandă a crescut în acest an cu 125%, iar pentru infracţiuni de
corupţie cu 40%.
Dacă în anul 2009 în 31 de judeţe nu au fost instituite măsuri
asigurătorii, în cursul anului trecut, numai pentru infracţiuni de
evaziune fiscală şi contrabandă, procurorii au sechestrat bunuri în
valoare de peste 300 de milioane de euro. Suntem conştienţi că aceste
cifre nu reflectă încă adevărata amploare a fenomenului infracţional,
însă dovedesc o schimbare evidentă în activitatea organelor de
urmărire penală.
După 10 ani în care numărul inculpaţilor trimişi în judecată a
scăzut, este al doilea an consecutiv în care reuşim să inversăm această
tendinţă. Numărul inculpaţilor a ajuns la 57.000, cu 15% mai mult
decât în 2009.
Numărul inculpaţilor arestaţi preventiv a fost de 8.659, cu 25%
mai mult decât în 2009, ceea ce înseamnă că procurorii au acţionat în
2010 cu mai multă fermitate.
Creşterea numărului de rechizitorii nu a însemnat însă o
scădere a standardelor. Astfel, numărul inculpaţilor achitaţi în 2010 a
scăzut la doar 1,3% din totalul celor trimişi în judecată, mult sub
media occidentală unde acest indicator ajunge şi la 15%.
Toate aceste rezultate au fost obţinute în contextul în care
volumul de activitate a continuat să crească, numărul de dosare
depăşind pentru prima dată în istorie 1,5 milioane.
Este un volum de activitate de şase ori mai mare decât acum 20
de ani şi dublu faţă de acum 5 ani deşi numărul de procurori a rămas
constant.
În continuare avem 500 de posturi de procuror vacante, iar
jumătate din procurorii de la parchete de pe lângă judecătorii au o
vechime mai mică de 3 ani.
Acesta este contextul în care anul 2010 se remarcă prin
complexitatea cauzelor soluţionate de procurori.
Ne-am obişnuit deja ca cele două structuri specializate, D.N.A.
şi D.I.I.C.O.T., să instrumenteze dosare privind persoane cu funcţii
importante, grupări infracţionale organizate cauze care interesează
opinia publică şi sunt menţionate an de an de experţii străini.
În anul 2010 şi celelalte structuri de parchet au investigat
dosare complexe, în domeniul evaziunii fiscale, contrabandei şi
corupţiei, împrejurare remarcată şi în ultimul raport de ţară.
Acestea demonstrează o evoluţie consolidată a Ministerului
Public către un alt tip de abordare, una orientată spre cauzele
complexe.
Este o schimbare de esenţă spre pro-activitate, eficienţă şi
fermitate.
În condiţiile în care beneficiem, în linii generale, de aceleaşi
resurse orice creştere înseamnă un efort suplimentar pe care l-au făcut
mulţi procurori, cărora vreau să le mulţumesc, din nou, cu acest prilej.
Poate cel mai bun exemplu al acestei transformări este Secţia
de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a devenit o structură cu
adevărat operativă şi s-a implicat în unele din cele mai dificile cazuri
ale anului.
Există în continuare parchete, care funcţionează un singur
procuror.
Imaginaţi-vă un parchet cum este cel de la Strehaia, unde un
singur procuror trebuie să soluţioneze toate dosarele penale întocmite
de 11 unităţi de poliţie, trebuie să participe în toate şedinţele de
judecată şi trebuie să îndeplinească toate atribuţiile administrative ale
parchetului.
În aceleaşi condiţii a lucrat şi singurul procuror de la Parchetul
de pe lângă Judecătoria Calafat care a avut de soluţionat 2.700 de
dosare, cel de la Năsăud, care a avut 2.300 de dosare sau cel de la
Lieşti care a avut 1.700.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi funcţionează cu doar 7
procurori dintr-o schemă de 21, însă a întocmit cele mai multe
rechizitorii pentru evaziune fiscală din ţară.
Un număr mare de rechizitorii în domeniul evaziunii fiscale şi
contrabandei au emis şi procurorii de la parchetele din Iaşi, Reghin,
Tîrgu Mureş, Focşani sau Buzău.
Dintre toate unităţile judeţene, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vrancea a avut cel mai mare volum de activitate, dar şi cel mai mare
număr de rechizitorii. Procurorii de la acest parchet au preluat de 8 ori
mai multe cauze decât cele care le reveneau potrivit competenţei
materiale şi au sprijinit în acest fel unităţile locale.
Şi în acest an a existat o preocupare pentru combaterea
infracţiunilor de mică corupţie, şi nu pot să nu remarc abordarea
eficientă a procurorilor din judeţele Mehedinţi, Arad, Dolj, Botoşani,
Suceava şi municipiul Bucureşti.
Parchetele de pe lângă curţile de apel s-au implicat mai mult în
activitatea de urmărire penală prin preluarea de dosare. Parchetele de
pe lângă Curţile de Apel Braşov şi Bacău au preluat cele mai multe
dosare, iar cel din Cluj a întocmit cele mai multe rechizitorii.
O altă caracteristică a anului 2010 a fost eficienţa cooperării cu
principalele instituţii partenere.
A existat o viziune comună, ceea ce a permis finalizarea mai
multor proiecte, care au contribuit la conturarea acelui Minister Public
flexibil şi eficient de care vorbeam.
Dialogul cu Ministerul Justiţiei a permis ca legea micii reforme
să pună la dispoziţia procurorilor instrumente procesuale esenţiale.
Introducerea principiului oportunităţii pe care îl solicitam la
bilanţul de anul trecut sau caracterul facultativ al motivării unor soluţii
simple permite magistratului să îşi canalizeze activitatea către cauzele
de mare complexitate .
Sper că vom găsi aceeaşi deschidere şi pentru finalizarea unui
alt proiect extrem de important pentru noi, cel referitor la angajarea de
specialişti financiari în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale şi care
a fost transmis deja ministerului.
Colaborarea cu Ministerul Administraţiei şi Internelor a făcut
ca procurorii să aibă acces direct, în premieră la 15 baze de date
cuprinzând informaţii care pot fi folosite în cadrul investigaţiilor.
Tot pentru prima dată, în baza unui ordin comun privind
evaziunea fiscală şi contrabanda, activitatea poliţiei judiciare este
evaluată după finalitatea cauzelor.
Am demarat un proiect comun de unificare a statisticilor celor
două instituţii referitoare la activitatea de urmărire penală, Urmărim
aceleaşi priorităţi şi aceiaşi indicatori.
Creşterea numărului de rechizitorii privind infracţiuni
complexe nu ar fi fost posibilă fără informaţiile furnizate de către
Serviciul Român de Informaţii, iar noua abordare a Oficiului Naţional
pentru Combaterea Spălării Banilor a dus la creşterea evidentă a
calităţii sesizărilor care ne-au fost transmise.
În anul 2010 dialogul cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
avut o altă dimensiune orientată spre unificarea practicii judiciare.
Direcţiile de acţiune şi noua atitudine a Consiliului Superior al
Magistraturii creează premisele realizării priorităţilor Ministerului
Public.
Lecţia anului 2010 a fost că singura posibilitate de a oferi un
răspuns eficient fenomenului infracţional este dialogul între toţi cei
implicaţi şi identificarea de soluţii comune. Trebuie să fim conştienţi
că doar prin contribuţia egală a partenerilor inter instituţionali se poate
realiza un act de justiţie eficient.
Investigaţiile în cauzele complexe din 2010 au pus în evidenţă
şi limitările cadrului în care acţionăm.
Unele constrângeri pot fi depăşite prin măsuri organizatorice,
prin pregătire profesională sau prin completarea resurselor umane,
însă pentru altele sunt necesare modificări legislative.
Atunci când investighezi dosare privind zeci de persoane şi
care au zeci de volume, este nerealist să ceri procurorilor ca, în 24 de
ore, să întocmească toate actele procedurale şi să audieze toţi
inculpaţii.
Să nu uităm că în acelaşi interval avocaţii trebuie să studieze
dosarele pentru a pregăti apărarea, iar instanţa trebuie să facă audieri
şi să se pronunţe înainte de expirarea celor 24 de ore.
În acest mod transformăm justiţia într-o activitatea contra
cronometru şi creăm riscul unor erori de procedură sau unor vicii de
apărare.
Este nevoie de o modificare a duratei reţinerii la 48 sau 72 de
ore, soluţie adoptată şi în majoritatea statelor europene şi care a fost
validată în practica CEDO.
Se invocă adesea eficienţa altor sisteme judiciare dar dacă vrem
aceleaşi rezultate, trebuie să ne asigurăm că avem şi instrumentele lor.
Am apelat la o cercetare sociologică pentru a putea vedea care
este percepţia publică cu privire la o astfel de propunere. La întrebarea
”Ce părere aveţi despre propunerea Parchetului General privind
mărirea perioadei de reţinere preventivă de la 24 de ore la 48 de ore,
din raţiuni de realizare a unei anchete documentate si corecte?” 74%
din repondenţi au răspuns că sunt de acord.
Un alt domeniu vulnerabil este şi recuperarea bunurilor
provenite din infracţiuni.
În 2010 am demarat un proiect finanţat cu fonduri europene
prin care ne propunem să pregătim investigatori financiari. Vom
continua eforturile pentru a schimba concepţia potrivit căreia
obţinerea unei condamnări reprezintă singurul scop al acuzării.
Spuneam anul trecut că, în toate dosarele ar trebui să existe şi o
investigaţie financiară care să identifice bunurile deţinute de inculpaţi,
dar constatăm că uneori nu e posibil.
Pentru a fi cu adevărat eficienţi avem nevoie, însă, şi de o
intervenţie legislativă.
Se întâmplă de multe ori, ca unui traficant de droguri să i se
poată confisca doar sumele obţinute la ultima tranzacţie sau unui
funcţionar corupt să i se confişte doar ultima mită şi să nu fie posibilă
confiscarea averii pe care, în mod vădit nu o putea obţine din venituri
legale.
Este inechitabil şi nu putem continua în acest mod.
Justiţia va fi într-adevăr eficientă atunci când un condamnat va
pierde toate bunurile dobândite nelegal.
Atunci n-o să mai vedem situaţii în care infractorii îşi asumă
riscul de a petrece un timp în închisoare ştiind că, după eliberare vor
conduce maşini de lux şi vor locui în vile obţinute prin ilegalităţi.
Aceeaşi cercetare sociologică ne arată că 82% din cei
intervievaţi consideră că ar trebui confiscată averea unei persoane
condamnate care nu poate justifica averea dobândită.
Avem nevoie de norme care să răstoarne sarcina probei cu
privire la caracterul licit al averii persoanelor condamnate.
O astfel de reglementare funcţionează deja în majoritatea
statelor europene, iar Curtea de la Strasbourg a considerat-o ca fiind în
concordanţă cu standardele în materia drepturilor omului.
România trebuie să implementeze decizia cadru nr.212 a
Consiliului Uniunii Europene referitoare la confiscarea extinsă nu
doar pentru a ne îndeplini obligaţiile asumate ca stat comunitar, ci în
primul rând, pentru a răspunde unei nevoi sociale presante.
O altă modificare legislativă necesară priveşte preluarea poliţiei
judiciare.
Urmărirea penală trebuie să se desfăşoare sub controlul
exclusiv al procurorului. În acest sens, avem nevoie de instrumente
care să garanteze stabilitatea poliţiştilor, să delimiteze clar atribuţiile
judiciare de cele administrative şi să elimine dubla subordonare.
Sunt posibile trei variante – preluarea administrativă a poliţiei
judiciare de către Ministerul Public, detaşarea poliţiştilor în cadrul
parchetelor sau trecerea atribuţiilor privind cariera profesională a
poliţiştilor în competenţa Ministerului Public.
Suntem pregătiţi să ne asumăm o astfel de responsabilitate.
Astăzi, am trimis domnului ministru al justiţiei şi domnului
ministru al administraţiei şi internelor propunerea noastră de
modificare a legii, urmând ca împreună cu reprezentanţii poliţiştilor să
identificăm cea mai potrivită soluţie.
* * *
Priorităţile Ministerului Public în anul 2011 sunt:
.
îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de cooperare şi
verificare al Comisiei Europene;
.
menţinerea fermităţii, evaluată prin numărul de rechizitorii şi de
inculpaţi arestaţi;
.
creşterea eficienţei în combaterea infracţiunilor de corupţie,
evaziune fiscală, spălare de bani şi infracţiuni săvârşite prin violenţă.
Un alt obiectiv major este recuperarea prejudiciilor produse prin
infracţiuni, domeniu în care trebuie să fim mai activi.
Aceste priorităţi trebuie însuşite de toţi conducătorii de parchete,
iar eficienţa managerială trebuie evaluată în principal prin perspectiva
rezultatelor obţinute în aceste domenii.
Sper, ca împreună cu Consiliul Superior al Magistraturii să
reuşim să modificăm sistemul actual de evaluare a magistraţilor care a
ajuns o formalitate şi sunt convinsă că există disponibilitate la dialog
pentru a găsi cele mai relevante criterii.
Ca şi anul trecut nu am să închei cu un citat memorabil sau cu
reflecţii despre independenţa justiţiei, ci v-aş propune tot un final
deschis.
În cercetarea sociologică din 2009 , la întrebarea „În cazul în
care ati fi victima unui caz particular de corupţie, aţi avea încredere în
sistemul judiciar să depuneti o plângere?” 32% dintre repondenţi au
răspuns că ar avea încredere.
Anul acesta numărul lor a crescut la 50% .
Sunt convinsă că activitatea procurorilor din 2010 a contribuit
la schimbarea de percepţie asupra sistemului judiciar.
Onoraţi invitaţi, vă mulţumim pentru că sunteţi alături de noi şi
pentru colaborarea bună din acest an!
Dragi colegi, vă mulţumesc pentru rezultatele din acest an!
Va mulţumesc tuturor pentru atenţie.
(sursa: http://www.mpublic.ro/presa/2011/discurs_bilant_2010.pdf)
DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la prezentarea Raportului activităţii desfăşurate de Ministerul Public în anul 2010
(Bucureşti, 7 martie 2011)
Bună ziua. Anul trecut când am văzut bilanţul care arăta o activitate calitativ în creştere am spus să vedem dacă nu este un accident. Iată că bilanţul de anul acesta pentru anul 2010 confirmă o evoluţie pozitivă a funcţionării instituţiilor statului în bătălia reală cu corupţia, cu crima organizată, cu tot ce înseamnă nerespectarea legii. Este un motiv pentru care în primul rând vă felicit pe dumneavoastră, dar îi felicit şi pe cei care v-au stat alături: poliţiştii de la judiciar, pe cei de la serviciile de informaţii care au făcut posibil sprijinul dumneavoastră în acţiunea îndreptată împotriva celor care nu respectă legea. Eu n-aş privi bilanţul acestui an - şi vă rog să mă scuzaţi că vă spun deschis ce gândesc - ca pe un triumf, ci doar ca pe un început. Este anul cu cele mai bune rezultate de la începerea primului meu mandat, dar l-aş privi ca pe un început. În sfârşit s-a ajuns la stadiul la care instituţiile statului încep să funcţioneze, să funcţioneze eficient. Şi pot să vă spun că în CSAT, în baza unor analize extrem de atente, s-a stabilit că evaziunea fiscală a devenit o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. De aceea, revin pe acest subiect şi în faţa dumneavoastră, spunându-vă că el rămâne o mare prioritate şi bătălia cu evaziunea fiscală şi evazioniştii trebuie să continue tot mai apăsat, tot mai fără menajamente, pentru că nimic nu slăbeşte mai mult un stat decât diminuarea resurselor financiare la care are dreptul pentru a putea plăti pensii, salarii, funcţionarea instituţiilor. Orice ban furat statului este un atac la siguranţa lui, la siguranţa socială, la siguranţa funcţionării instituţiilor şi, de ce nu, la morală. De aceea, vreau să ştiţi că în continuare bătălia pentru diminuarea evaziunii fiscale rămâne o mare prioritate. N-aş vrea să lansez cifre care să fie discutate, dezbătute, întoarse pe toate părţile exact pe la nişte televiziuni de evazionişti altfel, dar evaluarea prezentată în CSAT ne-a arătat că peste 30% din resursele ce se cuvin statului sunt evazionate sau suspectate a fi evazionate. Este un procent care iese din limitelele rezonabilului şi din acest motiv toate instituţiile statului trebuie să-şi concentreze efortul pentru diminuarea acestui fenomen. Ca să nu rămână loc de interepretare în această zonă a lipsei de control pe resursele ce se datorează statului, s-au introdus şi activităţi care în mod natural rămân în afara sistemului de taxare, ca spre exemplu micile activităţi comerciale ale micii gospodării ţărăneşti. Ea este în mod natural în zona neplătitoare de taxe nu numai în România, ci în orice stat, dar procentul corect în care ar trebuie să intre şi acest tip de activităţi ale micii gospodării se situează undeva la 15% şi nu la 30% şi mai mult.
Marea problemă pe care o avem este în zona comerţului de toate tipurile. Apropo de acest lucru, probabil că Ministerul de Finanţe va lansa foarte curând ideea desfiinţării Gărzii Financiare şi a Vămii, comasarea lor în interiorul ANAF. Nu ştiu dacă voi fi partizanul acestei soluţii, va trebui să îi văd toate argumentele. Eu aş mai da o şansă acestor instituţii înainte de a le desfiinţa, i-aş mai lăsa până la 31 decembrie să dea proba capacităţii lor de a frâna procesul de evaziune fiscală. Va rămâne să discutăm deci. Am vrut să vă dau această informaţie, că anunţatul proiect, proiectul anunţat de Ministerul de Finanţe este încă în discuţie şi nu cred că atunci când ceva merge prost, când o instituţie merge prost, până la urmă trebuie să ajungi la desfiinţarea ei. Nu, trebuie să o faci să funcţioneze. Mi-ar fi foarte greu să-mi imaginez o Românie fară vamă sau cu un sistem vamal care nu este persoană juridică, ci o direcţie undeva într-o instituţie despre care nu ştiu dacă partenerii noştri europeni au cunoştinţă sau nu despre ANAF. Despre Vama Română cu certitudine ştiu, pentru că o şi are orice stat. Şi aici, pentru că în sală sunt şi poliţişti, şi reprezentanţi ai ANAF, alături de dumneavoastră, aş vrea să fac menţiunea legată de ultimele acţiuni cu privire la Poliţia de Frontieră şi la vămile din frontieră, că esenţa fraudei vamale este la vămile din teritoriu, acolo unde se stabileşte valoarea mărfurilor, cantitatea mărfurilor, nivelul de accize, TVA şi aşa mai departe. Sigur, a fost o operaţiune necesară cea din vămi, dar aş vrea să văd acţiunea în vămile de interior, inclusiv în Portul Constanţa, care este tot o vamă de frontieră, dar nu trebuie omisă vama de la Constanţa.
Cred că cel mai mare câştig al anului 2010 a fost capacitatea instituţiilor de a lucra împreună. Iată că putem, putem sta la aceeaşi masă, şi la nivel central şi la nivel local, procurori, poliţişti, SRI, DGPI, DGA şi împreună să ne canalizăm efortul pe priorităţi. Şi repet, nu voi mai reveni, marea prioritate a anului 2011 şi a anului 2012, cu certitudine, râmâne lupta împotriva evaziunii fiscale. Este o luptă pe care statul român trebuie să o câştige, iar dumneavoastră sunteţi cei care în mod decisiv pot înclina balanţa în favoarea statului sau în favoarea evazioniştilor. Semnele anului 2010 ne arată că îi puteţi înfrânge, iar eu nu pot decât să vă susţin şi să vă doresc succes în această bătălie fără menajamente. Sigur, aşa cum se arăta şi în intervenţiile anterioare, este extrem de important ca aceia care încalcă legea să ajungă acolo unde este locul, să fie condamnaţi să ajungă în închisoare, dar de egală importanţă este recuperearea pagubei. Fără recuperarea pagubei, victoria instituţiilor statului nu va fi completă niciodată, iar aici trebuie să gândim dacă nu cumva în anumite dosare, prin lege, putem stabili sechestrarea bunurilor încă de la momentul începerii urmăririi penale, pentru că în cursul procesului penal am observat toţi cei care au probleme îşi transferă proprietăţile pe alte nume şi nu mai pe ce pune sechestru la sfârşit. Este o chestiune pe care Ministerul Justiţiei trebuie să o analizeze împreună cu Parchetul General, cu Înalta Curte, cu CSM şi poate se impune introducerea dreptului procurorului de a pune sechestru pe bunurile celui pe care îl suspectează încă din prima fază a anchetei. Aş vrea să vă felicit - Parchet General şi parchete din ţară - pentru aprecierile pozitive din raportul intermediar legat de Mecansimul de Cooperarea şi Verificare. Este însă doar un raport intermediar. Raportul care va defini evoluţiile mersului justiţiei în România şi pe care îl vor lua în consideraţie toate statele membre este cel din vară. Şi pentru asta este nevoie de continuarea eforturilor, inclusiv în zona judecatorilor şi dosare care stau de multă vreme să fie soluţionate, să li se dea o soluţie oricare ar fi ea.
În mod deosebit vizez aici dosarele de mare corupţie. Nimeni nu cere ca România să condamne un cetăţean sau altul, un politician sau altul, dar toţi colegii noştri din Uniunea Europeană ne cer o soluţie a magistraturii. Nu are România norme de condamnări, câţi să avem condamnaţi, dar are obligaţia să aibă o justiţie care judecă cu o oarecare celeritate cazurile de mare corupţie. Cum, de asemenea, şi nu insinuez nimic, dar atrag atenţia că sunt unele dosare care se blochează din fază iniţială, încă de la procurori. Am informaţia, nu am proba că este cu rea-credinţă, ca atare, nu învinuiesc pe nimeni, dar atenţionez asupra fenomenului. Dosarele, mai ales cele de evaziune fiscală, de crimă organziată trebuie să meargă cu maximă prioritate către instanţe, în încercarea de recuperare a resurselor statului. Aş spune că pentru 2011 rămân trei mari priorităţi. Lupta împotriva corupţiei la nivel înalt şi la nivel local şi aici, categoric, este vorba de cei care influenţează decizia, mă refer, fără drept de apel, la demnitari ai statului, fie că sunt demnitari de rang local sau de rang naţional, ei sunt cei care practică traficul de influenţă. A doua prioritate, egală ca importanţă desigur, dar în ordinea enumerării, evaziunea fiscală, care trebuie combătută fără menajamente şi cea de-a treia, grupurile locale de crimă organizată, aşa-numitele clanuri. La bilanţul Poliţiei rugam, ceream ca în acest domeniu să nu stea piatră pe piatră.
În fiecare judeţ, dacă iei informaţiile, îţi dai seama că sunt două, trei clanuri, patru, cinci în judeţele mai mari. Sigur, DIICOT a obţinut rezultate excepţionale în anul 2010 pe această temă, dar cred că trebuie să ne propunem ca, în doi, trei ani să nu mai auzim de astfel de organizaţii ad-hoc într-un judeţ sau în altul şi este un obiectiv pe care trebuie să-l preluăm noi toţi, toate instituţiile. În doi, trei ani să nu mai avem niciun - cum îl cheamă pe ăsta cu frate-meu, pe cumătru, Bercea Mondial, da, aşa - să nu mai auzim de niciun cap de ăsta care le rezolvă el pe toate, care are influenţă de nu i se întâmplă nimic, deşi are zeci de dosare. Oameni care, probabil, îşi pot permite să-şi afişeze bogăţia fără ca vreo instituţie a statului să-i întrebe ceva. Când construieşti asemenea imobile şi nimeni nu se sesizează nu poţi să nu gândeşti: „Oare ce se întâmplă în acel judeţ? Oare de ce poliţie, procurori nu reacţionează? Oare de ce nu întreabă nimeni de unde bani?” Deci, vreau să vă spun că eu am o mică hartă cu judeţele albe, judeţele în care nu se întâmplă nimic şi rugămintea mea ar fi să eliminăm orice judeţ care să mai arate a fi alb, a fi curat, în timp ce presa şi semnalele publice sunt pline că acolo sunt domni cu mare influenţă şi cu foarte mulţi bani.
Deci, prezenţa mea aici este, dacă vreţi, şi dorinţa de a vă da un semnal de încurajare şi dorinţa de a vă garanta că voi continua să apăr independenţa justiţiei de orice influenţă politică şi cred că, în ultimii ani, am reuşit acest lucru. Sunt convins că în sală nu există niciunul dintre dumneavoastră care să poată spune de la Preşedinţie sau de la preşedinte, am primit instrucţiuni să nu ne legăm de "X" sau de "Y". Nu, mesajul meu constant a fost: aplicaţi legea indiferent despre cine este vorba. Şi îmi voi menţine acest mesaj faţă de dumneavoastră pentru că reprezentaţi singura soluţie ca în România societatea să se aşeze. Inversarea valorilor în societatea românească a fost posibilă, printre altele, şi pentru că justiţia nu a funcţionat, nu a funcţionat la parametri normali. Sigur că oamenii politici au cea mai mare parte a responsabilităţii, dar cei care pot trece şi peste oamenii politici, şi peste influenţe şi peste cei care ar încerca să distorsioneze valorile într-o ţară care a ieşit dintr-un sistem în care valorile erau altele, sunteţi dumneavoastră, procurorii şi judecătorii, serviţi de poliţişti, de serviciile de informaţii, de toate instituţiile statului. Dar dumneavoastră puteţi reaşeza valorile în societatea românească şi vă cer să o faceţi. Aveţi obligaţia să o faceţi dealtfel, şi prin lege şi prin modul în care este educat un procuror sau un judecător. El se educă în apărarea legii şi în respectarea valorilor. Eu vă mulţumesc mult. Vă asigur în continuare de toată susţinerea mea şi de aprecierea pentru munca dumneavoastră. Aş vrea ca bilanţul din anul 2012 pentru 2011 să ne prilejuiască ocazia de a spune că am avut succese deosebite în bătalia cu evaziunea fiscală şi cu corupţia. Vă mulţumesc mult!
Departamentul de Comunicare Publică
07 Martie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12763&_PRID=lazi)
No comments:
Post a Comment