Dragă Adrian CIOROIANU din țara lui Moni & Oana...

---

Am vrut să fac şi eu un comentariu la un articol scris de domnul Adrian Cioroianu în Dilema Veche...

Dragi intelectuali din țara lui Moni & Oana...

... marţi, 8 martie a.c., taman de ziua internaţională a jumătate+ de planetă, am fost invitat la un Radio, cam pe la ora prînzului. Dar eu – regreta-mi-aş fiecare clipă de la catedră! – tocmai ţineam atunci un curs. I-am spus celei ce mă invita că nu pot ajunge; şi tot eu, aşa, în naivitatea mea şi neştiind cît aveam mai apoi să mă dau cu capul de pumni, am plusat: „Da’ despre ce-ar fi vorba?“. Iar amabila interlocutoare mi-a spus: „Aa, ceva aşa, mai de 8 martie. Începem cu Iri şi Moni şi terminăm cu Libia“. Şi, ca să vedeţi pînă la capăt cît de aiurit eram, imaginaţi-vă că am întrebat-o: „Păi, ce-are de-a face Iri cu Libia?“, iar vocea caldă şi demnă de la cel’alt capăt al firului mi-a zis, uşor uimită (dacă nu cumva chiar intrigată de habarnistica mea!): „Păi... v-am spus... 8 martie... doar există şi în Libia femei, nu?“.
(restul pe http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/dragi-intelectuali-ara-lui-moni-oana)

Desigur însă, domnii de la dilema veche sunt speriaţi de înjurături şi, nu veţi crede, dar trebui să-ţi faci cont pentru a comenta... Mă laşi (cum se spune în cartier)?

Comentariul meu ar fi sunat cam aşa:

@ Adrian Cioroianu

Domnule Cioroianu,
Ţin să vă anunţ că, deşi sunteţi supărat pe Moni şi Iri, Oane şi Pepe, plus prezenţa nejustificată a femeilor în Libia... ceea ce aţi scris nu a avut legătură cu o dezbatere interesantă cu un membru al Academiei Române... tot despre ei aţi scris. Dacă vreţi să protestaţi, fiţi dumneavoastră diferit de domniţa care v-a sunat, fie Dilema Veche diferită radiourile şi televiziunile comerciale...

Vă propun eu un subiect interesant... rupt din istorie.

Ştiţi că se spune că "Ardealul a fost al ungurilor". Alţii spun că, dimpotrivă, maghiarii au trecut pe aici în vizită. Ce ar fi să explicaţi lumii că acum câteva secole un teritoriu nu era al poporului, astfel încât să aparţină României (românilor) sau Ungariei (maghiarilor), ci a suveranului care ocupa tronul principatului, regatului, împărăţiei. Lui Louis XIV îi sunt atribuite două ziceri, una de forţă, L'État, c'est moi, şi una de forţă a monarhiei, Je m'en vais, mais l'État demeurera toujours. Eu cred că ar fi importantă o astfel de dezbatere din care să reiasă diferenţa dintre atributele statului modern, cea care leagă statutul de popor, de cultură, de teritoriu, şi atributele statului feudal, cele care erau legat de stăpânire.

Dar dacă nu am cont... (sau poate am, dar l-am uitat... cine mai ştie?). Poate că domnul Cioroianu mă citeşte aici.