Când eram copil, şi aveam obiceiul de a mă căţăra pe rafturi până sus, nu aveam prea multe cărţi "prin casă". Una din cele 30, 40 de cărţi stinghere ce zăceau pe raftul de sus din cămară, alături de două borcane goale, era Oriana Fallaci - "Daca soarele moare".
Astăzi am văzut aceste fotografii şi am retrăit senzaţia pe care, copil fiind, o aveam citind acel titlu... Dacă Soarele Moare. Acum ştiu că astronomii ne avertizează că soarele este agitat, nervos, că nu trebuie să ieşim afară, să stăm la adăpost, SOARELE ARUNCĂ CU RADIAŢII ÎN NOI, cu plasmă, cu tot ce are el mai plin de nerv... Iată însă că aceste poze mă trimit cu gândul la un soare muribund ce nu mai luminează o Românie îndoliată şi muribundă.
(sursa: http://graphis-artwork.blogspot.com/2011/03/following-sun.html Dacă veţi merge acolo, veţi avea mai multe de văzut, inclusiv un cântecel inspirat ales)
One day you'll look to see I've gone
For tomorrow may rain,
so I'll follow the sun
Some day you'll know I was the one
But tomorrow may rain,
so I'll follow the sun
And now the time has come
and, my love, I must go
And though I lose a friend
In the end you will know, oh
One day you'll find that I have gone
But tomorrow may rain,
so I'll follow the sun
But tomorrow may rain,
so I'll follow the sun
And now the time has come
and, my love, I must go
And though I lose a friend
In the end you will know, oh
One day you'll find that I have gone
But tomorrow may rain,
so I'll follow the sun
2 comments:
Multumesc mult pentru aprecieri!
Uite ce comentariu am primit la postarea asta cu apusul :
'Dear Daliana, please take a look at this blog, my friend Luzia is talking about terrible things happening in Romenia with street dogs, maybe you can join the cause agaisnt this:http://luzias-art.blogspot.com/ Hugs from your brazilian friend Anamaria'
http://www.tasso.net/Tierschutz/Aktionen/Strassenhunde
Eu cum sa mai dreg imaginea Romaniei...??
Si nu e singurul comentariu de-a lungul timpului...
Salutari!
Din păcate, problema câinilor comunitari este una care nu poate avea o rezolvare cumsecade.
Pe de altă parte, cineva care nu locuieşte în Bucureşti, are impresia că vorbim de 1000 de căini fără stăpâni, drăgălaşi şi jucăuşi, plini de boli, şi emaciaţi. Faptul că de multe, multe decenii nu s-a găsit nici o rezolvare a condus la faptul că aceşti câini au ajuns să fie o astfel de problemă în Bucureşti. Realitatea este că nu avem cum să adoptăm o soluţie cumsecade şi umanitară, nu există nici fonduri şi nici posibilităţi.
Probabil şi soluţia occidentală, anume 10 zile în adăpost şi, în cazul când câinele nu este adoptat în această perioadă, eutanasierea lui, va duce tot acolo, la uciderea în masă a câinilor.
Adoptarea câinilor nu face faţă nici măcar sporului natural al lor. Ar mai fi selectarea câinilor tineri pentru a fi câini utilitari, dar şi aici numărul de căini implicaţi este destul de mic.
Însă cea mai păguboasă soluţie este amânarea luării unei soluţii, pentru că în fiecare zi apar mii de căini nou născuţi.
Post a Comment