14 September 2008

PD-L oferă şi premier dar şi program de guvernare


Am descoperit câteva elemente pe care le-am propus şi eu pe diferite bloguri introduse în programul de guvernare al PD-L. Deduc deci că este, în cea mai mare parte, un program bine ţintit. Ar fi de analizat cam cât de realist este... din păcate despre asta nu se vorbeşte.


Programul de Guvernare al PD-L, perioada 2009-2012
GANDIM ALTFEL

I. Un alt mod de guvernare

Programul de guvernare al Partidului Democrat-Liberal este elaborat având în vedere un alt mod de guvernare, bazat pe un management responsabil, participativ şi eficient.

În esenţă, programul integrează aşteptările populaţiei şi propune noi soluţii, fundamentate economic şi social, realist etapizate şi bugetate pentru a transforma România într-o ţară modernă, aptă să ofere poporului său condiţii de viaţă la standarde europene.

PD-L înţelege actul de guvernare ca o mare responsabilitate şi respinge improvizaţiile populiste şi politicianiste.

În pofida progreselor economice, România rămâne mult în urma ţărilor europene. Cu toate că valoarea medie a creşterii anuale a PIB depăşeşte 6,0% în perioada 2004-2007, PIB pe cap de locuitor ne plasează abia la 44% din media UE 27 în anul 2008 (la paritatea puterii de cumpărare).

Procesul de creştere economică a fost însoţit de acumularea unor dezechilibre macroeconomice majore manifestate prin reinflamarea inflaţiei şi accentuarea deficitului de cont curent.
Nivelul calitativ al creşterii economice este încă mult sub aşteptări şi se reflectă prea puţin în viaţa cetăţenilor şi în dezvoltarea societăţii în ansamblu.
Pe fond, calitatea creşterii economice este cea care dă forţa competitivă necesară menţinerii pe termen lung a unui ritm ridicat de dezvoltare.

Decalajul înregistrat între creşterea economică relativ înaltă şi viaţa de zi cu zi a cetăţenilor se reflectă în principal în:

1. Nivelul relativ scăzut al productivităţii muncii şi al competitivităţii economice;
2. Progresele slabe în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii, infrastructura educaţională şi de sănătate publică, infrastructura rurală, infrastructura agricolă;
3. Întârzieri şi discontinuităţi în ce priveste reforma din învăţământ şi sănătate;
4. Accentuarea diferenţelor în ce priveşte calitatea vieţii între mediul urban şi rural, între centrele şi periferiile urbane;
5. Polarizarea artificială a veniturilor populaţiei determinată în principal de evaziunea fiscală şi economia subterană în general.

Principalele cauze identificate de PD-L ţin în mare parte de performanţele slabe ale guvernării şi ale managementului public:

1. Acţiunea guvernamentală nu a avut suficientă claritate şi coerenţă, a lipsit transparenţa în privinţa cheltuirii banului public şi planificarea strategică, adică legătura dintre resursele publice disponibile şi obiectivele asumate;
2. Reforma procesului bugetar este blocat încă în conservatorism, birocraţie, cheltuieli publice excesive şi risipă în sectorul public;
3. Agricultura şi mediul rural românesc nu au beneficiat de o viziune integrată de dezvoltare a acestui spaţiu economic, spiritual şi cultural, în care locuiesc 45% din populaţia ţării. Propunerile PD-L transformă situaţia actuală într-o oportunitate pentru a răspunde eficient provocărilor legate de criza preţurilor la alimente şi la problema securităţii alimentare;
4. Sistemul educaţional din România nu răspunde nevoilor societăţii şi persistă în ineficienţă, inechitate, slabă calitate şi vulnerabilitate la corupţie;
5. Sistemul de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare (CDI) nu încurajează performanţa. Fondurile alocate au crescut substanţial, dar alocarea resurselor rămâne ineficientă, sistemul închis, iar rezultatele mult prea slabe în ceea ce priveşte produsele şi tehnologiile nou create şi cu contribuţii minore la dezvoltarea societăţii;
6. Oportunităţile oferite de statutul României de ţară membră a UE au fost, în mare măsură, ratate, dovadă fiind întârzierile implementării şi slaba accesare a fondurilor europene, precum şi insuficienta implicare în principalele dezbateri europene;
7. Descentralizarea, element cheie al reformei administrative atât de mult invocată, nu a fost pusă în practică în mod hotărât, în favoarea cetăţeanului;
8. Utilizarea TIC în administraţie, în relaţia sa cu cetăţenii şi comunitatea de afaceri nu s-a făcut la nivelul potenţialului tehnologic şi uman existent în domeniu, administraţia publică continuând să se birocratizeze şi să acţioneze netransparent în raport cu societatea;
9. La nivelul Guvernului şi al administraţiei locale nu au fost implementate sisteme de monitorizare şi măsurare a calităţii şi progreselor înregistrate în oferta de servicii publice, în derularea proiectelor publice şi a parteneriatelor public-private;
10. Lipseşte în continuare un dialog instituţionalizat cu factorii interesaţi - mediul de afaceri, sindicate, specialişti, cercetători, experţi, organizaţii neguvernamentale sau reprezentanţi ai comunităţilor locale - în procesul de fundamentare a politicilor publice;
11. Partidele politice nu au reuşit să ajungă la un consens instituţional în ce priveşte asumarea unei viziuni şi strategii naţionale transelectorale şi transpartinice. Mai mult decât atât, neclarificarea susţinerii Guvernului în Parlament a dus la un vid de responsabilitate în ce priveşte măsurile economice luate şi a permis supralicitări de natură populistă, venite din partea partidelor partenere în susţinerea netransparentă a guvernului.

PD-L consideră că România are şanse reale de a ieşi din zona sărăciei şi a slabelor performanţe competitive.
PD-L propune un model social de centru-dreapta, în care creşterea economică va fi asigurată prin mecanismele pieţei, iar distribuţia acestei creşteri se va face pe principiul echităţii şi justiţiei sociale;
PD-L va sprijini implicarea Bisericii în procesul de consolidare a societăţii bazat pe echilibru social, solidaritate şi încredere, în scopul aşezării valorilor morale şi spirituale în acord cu tradiţia şi credinţa oamenilor.

Principalele repere ale modelului social sunt:

• Individul, familia şi egalitatea de şanse constituie centrul de generare a oricăror valori care orientează activităţile economice, politice, sociale;
• Capitalul uman şi valorile asociate acestuia constituie scopul oricăror demersuri ale acţiunii guvernamentale;
• Calitatea vieţii individului, a familiei şi a comunităţii este unicul indicator relevant pentru eficacitatea modelului social;
• Înfăptuirea moralei sociale în vederea asigurării condiţiilor de manifestare a autonomiei individului, familiei şi comunităţii locale;
• Asigurarea condiţiilor pentru o viaţă demnă persoanelor cu dizabilităţi sau vulnerabilităţi de orice fel, ca o manifestare majoră a responsabilităţii sociale;
• Garantarea dreptului la proprietate şi dezvoltarea acesteia;

PD-L îşi asumă responsabilitatea asigurării condiţiile necesare unei creşteri economice accelerate, calitative şi de durată, în vederea atingerii standardului de viaţă european;

În acest context, PD-L propune un alt mod de guvernare caracterizat prin:

1. Reforma sistemului bugetar, pornind de la eliminarea risipei cheltuielilor în sectorul public şi planificarea riguroasă a veniturilor şi cheltuielilor publice pe termen scurt şi mediu;
2. Transformarea managementului public bazat pe administrarea resurselor în managementul bazat pe obţinerea de rezultate prin utilizarea planificării strategice multianuale;
3. Separarea clară a funcţiilor de reglementare, de cele de execuţie şi administrare a politicilor publice;
4. Consolidarea statutului şi demnităţii funcţionarilor publici prin limitarea numirilor politice , păstrând criteriile tehnocrate de angajare, evaluare şi promovare la nivelele inferioare;
5. Simplificarea legislaţiei, reevaluarea instituţiilor cu scopul diminuării excesului de birocraţie şi îmbunătăţirea serviciilor publice oferite cetăţenilor şi mediului de afaceri;
6. Rezolvarea gravelor disfuncţionalităţi instituţionale care au generat o ruptură între stat şi cetăţeni; corupţia generalizată, politizarea administraţiei publice, incompetenţa, dispreţul faţă de contribuabil;
7. Transferul deciziei la nivelul comunităţilor locale prin accelerarea descentralizării administraţiei publice;
8. Promovarea utilizării instrumentelor societății informaționale ca un element cheie al creșterii eficienței guvernării și realizării descentralizării;
9. Promovarea cu consecvenţă a interesului României în procesul de construcţie europeană şi aplicarea bunelor practici în absorbţia şi utilizarea eficientă a fondurilor europene;
10. Informarea publică regulată a rezultatelor monitorizării progreselor obţinute în ceea ce priveşte derularea proiectelor publice şi evaluarea eficacităţii, eficienţei şi integrităţii utilizării fondurilor comunitare;
11. Dialogul şi cooperarea guvernului cu sectorul privat şi societatea civilă, împărţirea responsabilităţii publice a guvernului cu responsabilitatea socială a sectorului privat în procesul de modernizare a societăţii.

Cele cinci cuvinte-cheie ale noului mod de guvernare propus de PD-L sunt:

• Accelerarea recuperării decalajelor României faţă de media europeană;
• Însănătoşirea instituţională a statului;
• Predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de afaceri;
• Sustenabilitatea acţiunilor guvernamentale prin luarea în calcul a efectelor economice, sociale, tehnologice, de mediu etc. pe termen lung.
• Consultarea periodică cu partenerii sociali.

Obiectivul strategic fundamental pe termen lung al PD-L:
UN STANDARD DE VIAŢĂ EUROPEAN PENTRU CETĂŢENI

România este stat membru al Uniunii Europene, iar fiecare cetăţean român este, în acelaşi timp, și cetăţean european. Ca standard de viaţă suntem însă departe de cel european. De aceea, pe termen lung, PD-L propune ca obiectiv strategic prioritar: atingerea standardului mediu de viaţă european. Aceasta înseamnă că veniturile românilor să fie cel puţin la nivelul mediu din U.E., iar calitatea vieţii similară cu cea existentă în ţările europene dezvoltate, obiectiv ce poate fi îndeplinit doar în condiţiile asigurării convergenţei economice, instituţionale şi structurale cu U.E.

Acest obiectiv strategic prioritar răspunde speranţelor oamenilor şi considerăm că este pe deplin realizabil în condiţiile noului mod de guvernare propus de PD-L, deoarece:

• Apartenenţa României la U.E. oferă o oportunitate unică de a înlătura decalajele economice, în special prin:
o Valorificarea oportunităţilor oferite de politicile U.E. privind libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor în piaţa unică.
o Ajutorul financiar masiv, direct şi nerambursabil;
o Obţinerea statutului de ţară membră a zonei Schengen în perioada 2009-2012, ceea ce va elimina controlul la frontierele cu alte state membre;
o Aderarea la zona euro, ceea ce va stimula creşterea productivităţii şi a competitivităţii prin diminuarea costurilor de tranzacţionare şi a stabilităţii preţurilor.
• În demersul nostru, suntem încurajaţi şi de experienţele şi rezultatele altor ţări europene – Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania – care, ca şi noi, în momentul intrării în U.E., se aflau cu mult sub nivelul mediu de dezvoltare din U.E. Într-o perioadă de circa 20 de ani, aceste ţări au reuşit fie să elimine, fie să reducă substanţial decalajele de dezvoltare, prin politici economice adecvate, administrare guvernamentală eficientă care au permis valorificarea oportunităţilor oferite de apartenenţa la U.E. şi de cele legate de accelerarea globalizării.

Strategia generală de atingere a obiectivului fundamental

Pentru a face posibilă atingerea unui standard de viaţă european, România are nevoie de ritmuri înalte de creştere economică, pe o perioadă lungă de timp. Acest obiectiv este fundamental condiţionat de câştigarea bătăliei pentru productivitate şi competitivitate.
Prin urmare, numai o economie competitivă, cu o infrastructură modernă, resurse umane cu un înalt nivel de educaţie şi calificare, un mediu de afaceri prietenos într-o economie stabilă, sub o guvernare competentă şi onestă, poate asigura atingerea acestui obiectiv.

În acest scop, PD-L propune un ansamblu de politici economice şi sociale prin care să stimuleze:

A. Acţiunea factorilor determinanţi pentru creşterea generală a productivităţii şi a competitivităţii economiei româneşti, respectiv:
• Un ritm susţinut al investiţiilor în capitalul fizic şi în resursele umane;
• Îmbunătăţirea sistemelor de alocare a resurselor, astfel încât acestea să fie direcţionate spre sectoarele care contribuie cel mai mult la creşterea productivităţii şi a competitivităţii;
• Progresul continuu al tehnologiilor de produs şi proces, fără de care nu este posibilă creşterea substanţială a valorii adăugate încorporate în produse şi servicii.
• Instrumentele furnizate de societatea informaţională vor reprezenta forţele motoare ale productivităţii muncii şi ale competitivităţii produselor şi serviciilor, pentru creşterea constantă şi continuă a nivelului de trai al cetăţenilor.

B. Asigurarea condiţiilor necesare pentru creşterea economică sănătoasă pe termen lung:
• Stabilitatea macroeconomică bazată pe stabilitatea preţurilor;
• Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului natural;
• Solidaritatea socială cu persoanele dezavantajate şi vulnerabile;
• Asigurarea securităţii naţionale: a securităţii individului şi a familiei, a statului de drept.

C. Păstrarea şi dezvoltarea identităţii culturale în context european:
• Stimularea dezvoltării culturii naţionale, a circulaţiei valorilor naţionale în spaţiul european şi mondial;
• Valorificarea economică a bunurilor şi serviciilor culturale şi încurajarea antreprenoriatului cultural
• Contribuţia României la consolidarea identităţii europene în lume

Direcţii strategice ale PD-L pentru perioada 2009-2012

Obiectivul ţintă pentru anul 2012 : Atingerea unui nivel al PIB pe locuitor de 62% din media europeană (PPS)

Angajamentul PD-L pentru perioada 2009 - 2012 vizează zece direcţii strategice integrate în politicile economice, sociale şi de mediu, astfel încât să se sprijine reciproc şi într-un cadru unitar:

Relansarea reformelor şi a programelor naţionale întârziate sau abandonate de către guvernarea actuală: învăţământ, cercetare şi inovare, sănătate, administraţia publică şi privatizare; reforma constituţională.

Dezvoltarea accelerată a infrastructurii de transport - prioritate zero a programului public de investiţii - în contextul unei viziuni integrate a amenajării teritoriului şi dezvoltării turismului;

Transformarea României într-o ţară net exportatoare de produse agro-alimentare şi stimularea dezvoltării rurale;

Asigurarea securităţii energetice, a competitivităţii sectorului energetic şi protecţia mediului;

Stimularea micului antreprenoriat inovativ prin scheme fiscale şi financiare;

Supravegherea funcţionării eficiente a pieţelor cu scopul protecţiei consumatorilor şi a unei distribuţii echitabile a profiturilor între producători, furnizori şi distribuitorii finali, prin sancţionarea practicilor anticoncurenţiale;

Modernizarea sistemului de asistenţă socială şi asigurarea sustenabilităţii politicilor sociale;

Facilitarea mobilităţii forţei de muncă şi crearea condiţiilor economice şi sociale necesare pentru revenirea în ţară a românilor;

Eficientizarea luptei anti-corupţie şi intensificarea reformei în justiţie;

Poziţionarea României pe un loc corespunzător mărimii şi potenţialului său în construcţia europeană şi în politica regională.

Principiile de guvernare

Principiile de guvernare ale PD-L sunt convergente cu principiile care guvernează funcţionarea Uniunii Europene:
Principiul atribuirii competenţelor: exclusiv în baza competenţelor care îi sunt atribuite prin Constituţie şi legile în vigoare;
Principiul egalităţii, nediscriminării şi garantării drepturilor fundamentale;
Principiul subsidiarităţii: limitarea sferei decizionale a Guvernului la domeniile şi problematicile care nu pot fi rezolvate mai eficient la nivel local;
Principiul proporţionalităţii: conţinutul şi forma acţiunii guvernamentale vor fi limitate la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor;
Principiul transparenţei: faţă de cetăţeni şi faţă de celelalte instituţii ale statului, ale Uniunii Europene şi faţă de societatea civilă;
Principiul responsabilităţii: Guvernul României este responsabil în faţa Parlamentului României şi a celorlalte instituţii abilitate ale statului, precum şi în raport cu instituţiile europene, conform tratatelor şi angajamentelor României faţă de UE;

Principiile de elaborare ale programului de guvernare

Principiile care stau la baza elaborării Programului de guvernare sunt:

Încadrarea direcţiilor strategice în prevederile Tratatelor europene şi în cele ale Tratatului de aderare a României la UE;
Corelarea Programului de guvernare cu angajamentele luate de România prin celelalte documente naţionale strategice transmise instituţiilor europene;
Integrarea obiectivelor şi direcţiilor strategice în Strategia Post-Aderare a României;
Asigurarea continuităţii proceselor şi obiectivelor fundamentale care vizează termenul lung în reconstrucţia economiei şi societăţii româneşti;
Includerea măsurilor de ajustare a derapajelor din actul de guvernare în scopul menţinerii fezabilităţii, obiectivului pe termen scurt de finalizare a procesului de integrare economică şi a celui pe termen mediu de aderare la zona euro;
Cuantificarea rezultatelor de etapă, în scopul evaluării permanente a performanţei actului de guvernare şi al fundamentării deciziilor de ajustare necesare (prin rapoarte de progres periodice);
Coordonarea şi integrarea politicilor sectoriale în scopul atingerii obiectivului fundamental al Partidului Democrat-Liberal.

II. Politici publice

A.Politici privind dezvoltarea si valorifcarea capitalului uman

Capitolul 1. Educaţie

Situaţia actuală

Analiza sistemului educaţional românesc relevă următoarele:

• Ineficienţa: elevii au printre cele mai slabe rezultate din Europa la testele de lectură şi de matematică;
• Irelevanţa: absolvenţii nu au competenţele minime necesare unei reuşite personale, iar programa şcolară este prea încărcată cu materii lipsite de relevanţă pentru viaţa profesională, socială şi familială;
• Inechitatea: învăţământul obligatoriu nu acordă şanse egale elevilor, indiferent de zona urbană sau rurală, de originea socială, etnică sau de nivelul veniturilor;
• Slaba calitate: baza materială este în mare parte depăşită, nivelul de pregătire al dascălilor şi atractivitatea meseriilor didactice sunt în scădere;
• Incapacitatea instituţională şi managerială de a reţine, integra şi atrage elite profesionale şi ştiinţifice din ţară şi din străinătate;
• Vulnerabilitatea la acte de corupţie: datorită unor factori precum structurarea şi organizarea ineficiente a examenelor de admitere şi de finalizare a diferitelor cicluri de învăţământ;
• Lipsa voinţei politice pentru elaborarea unei strategii pe termen lung şi a unui cadru legislativ predictibil care să promoveze un învăţământ de calitate, conform cu nevoile viitorului.

Guvernele precedente au eşuat în a poziţiona Ministerul Educaţiei şi Cercetării ca vector de dezvoltare şi partener de încredere în dialogul social. Situaţia actuală este rezultatul direct al precarităţii managementului, lipsei de viziune, amatorismului şi improvizaţiei.
Viziunea PD-L
Educaţia cetăţenilor este cea mai rentabilă investiţie pentru naţiune.
PD-L plasează elevul, studentul, profesorul şi părinţii în centrul politicilor educaţionale. PD-L se angajează ferm să recâştige performanţa sistemului de învăţământ şi rolul său esenţial în dezvoltarea societăţii prin pregătirea şi valorizarea capitalului uman, în condiţiile respectului faţă de lege şi faţă de lucrul bine făcut.

Obiective de guvernare

În acord cu Pactul Naţional pentru Educaţie, principalele obiective ale guvernării PD-L sunt:

• Crearea unui sistem educaţional stabil;
• Atingerea unui sistem educaţional echitabil prin recentrarea pe: valori legate de respect reciproc între elevi, părinţi şi profesori, siguranţă în şcoală şi în jurul şcolii, onorabilitate, competiţie şi profesionalism al cadrelor didactice, solidaritate socială;
• Transformarea educaţiei timpurii în prioritate naţională;
• Descentralizarea învăţământului preuniversitar;
• Introducerea unui curriculum şcolar bazat pe competenţe;
• Stimularea excelenţei carierei didactice în învăţământul de stat şi privat;
• Promovarea unui sistem de salarizare bazat pe performanţa individuală, concordant cu statul cadrelor didactice în societate;
• Poziţionarea educaţiei permanente la baza sistemului educaţional din România;

Direcţii de acţiune

• Alocarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi creşterea resurselor în corelaţie cu obiectivele asumate şi cu capacitatea de absorbţie a sistemului de învăţământ;
• Toleranţă zero faţă de actele de corupţie din viaţa şcolară;
• Redarea demnităţii sociale meseriei de profesor: dascălii vor redeveni modele în societate prin creşterea semnificativă a atractivităţii financiare şi sociale a carierelor didactice, prin încurajarea perfecţionării continue a personalului didactic şi a drumului său către excelenţă;
• Eliminarea birocraţiei excesive prin reducerea cu 50% a timpului necesar îndeplinirii procedurilor administrative din sistemul educaţional, scurtând drumul banilor de la finanţator la elev;
• Până la începerea anului şcolar 2009-2010 va intra în funcţiune un pachet legislativ nou, stabil, care va asigura: previzibilitate pentru elev, astfel încât elevul şi familia din care provine să poată planifica obiectivele educaţionale specifice fiecărei vârste, fără ca regulile să fie schimbate de la an la an; previzibilitatea resurselor financiare alocate educaţiei şi previzibilitatea carierei didactice;
• Accesul la educaţie de calitate, indiferent de originea socială şi etnică, va fi asigurată prin: crearea de zone de educaţie prioritară (ZEP), în care vor fi antrenate resurse financiare şi umane sporite; introducerea şi aplicarea strictă a Cartei drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor elevilor, studenţilor, profesorilor şi părinţilor, care va recentra relaţiile din şcoală în jurul valorilor date de respectul reciproc între elevi, părinţi şi profesori, siguranţă în şcoală şi în jurul şcolii, onorabilitatea şi profesionalismul cadrelor didactice, solidaritate socială şi între generaţii, competiţie în zona excelenţei;
• Descentralizarea coerentă administrativă şi, parţial, curiculară prin transferul maxim de responsabilităţi la nivel local, prin stabilirea de obiective calitative clare şi controlabile la nivel central, prin pregătirea profesională a celor chemaţi să pună în aplicare acest proces (managerii şcolari);
• Investiţii masive în educaţia timpurie, coordonare instituţională între principalele ministere implicate în acest proces şi pregătirea resursei umane specializate pentru ca toţi copii să aibă acces la un mediu educaţional propice începând de la vârsta de 3 ani, cât şi la un învăţământ obligatoriu de 10 ani;
• Introducerea unui curriculum şcolar centrat pe formarea de competenţe - prin decongestionarea orarului, sporirea relevanţei şcolii şi printr-un sistem riguros de evaluare al rezultatelor şcolare -, dar şi pe nevoile locale - prin stabilirea la nivelul şcolii şi a comunităţii locale a 15-20% din curriculum;
• Întărirea autonomiei universitare pentru creşterea calităţii învăţământului superior prin introducerea finanţării multianuale şi transparente, pe cicluri şi pe programe de studii;
• Ierarhizarea universităţilor şi diferenţierea lor în funcţie de rolul lor specific - de educaţie, de educaţie şi cercetare, de cercetare - pentru întărirea competenţelor specifice fiecărei universităţi şi pentru concentrarea eficientă a resurselor financiare şi umane;
• Promovarea excelenţei personale prin poziţionarea cadrelor universitare pe bază exclusiv valorică, după criterii validate internaţional şi prin încurajarea repatrierii elitelor româneşti universitare;
• Promovarea excelenţei instituţionale prin alocarea pe bază de competiţie a unei părţi semnificative din finanţarea universităţilor, în care unicul element de departajare să fie performanţa instituţională;
• Implicarea responsabilă a tuturor actorilor sistemului educaţional: familie, comunitate locală, mediu de afaceri.
• Încurajarea educaţiei permanente prin elaborarea unei legi care să articuleze legile învăţământului preuniversitar şi superior, respectiv prin revizuirea Cadrului naţional al calificărilor:

o Măsura cheie constă în introducerea de „conturi educaţionale” proprii fiecărui cetăţean român, utilizabile pentru activităţi educaţionale pe tot parcursul vieţii; ele vor fi alimentate de la bugetul public şi de către titular sau actori economici, în condiţii fiscale avantajoase.
o Pentru personalul didactic, PD-L va introduce „tichete educaţionale” finanţate din bugetul public şi din donaţii corporatiste. Ele vor putea fi utilizate pentru specializări, perfecţionări sau stagii de învăţare în instituţii specializate, la alegerea beneficiarilor;

PD-L urmăreşte ca în capitalul educaţional al fiecărui cetăţean să se regăsească atât calificările obţinute în urma învăţământului formal, cât şi competenţele dobândite în urma învăţării permanente.

Capitolul 2. Sănătate

Situaţia actuală

• Starea de sănătate a populaţiei continuă să fie nesatisfăcătoare în pofida sumelor, constant crescute, folosite în sistem şi a unor încercări de organizare a acestuia, care să permită creşterea calităţii actului medical şi a eficienţei cheltuirii fondurilor
• Indicatorii specifici din domeniu continuă să fie la un nivel caracteristic profilului unor ţări în curs de dezvoltare
• Fondurile alocate sănătăţii sunt insuficiente în raport cu necesităţile reale şi, în acelaşi timp, cheltuite ineficient
• suportarea din Fondul de Sănătate a unor cheltuieli ce ar trebui finanţate din Bugetul de stat
• lipsa performanţei manageriale la nivelul spitalelor
• consumul nejustificat de servicii medicale
• accesul la îngrijirile medicale este limitat, pentru o bună parte a populaţiei, din cauza veniturilor personale mici, lipsei unităţilor sanitare, a specialiştilor, a numărului redus de spitale care îndeplinesc condiţiile minime pentru autorizarea sanitară, toate acestea pe fondul unui nivel scăzut de educaţie pentru sănătate şi a persistenţei plăţilor informale.

o Problemele actuale din sistem menţin neîncrederea şi nemulţumirea populaţiei faţă de îngrijirile oferite şi faţă de personalul medical.
o Deficitul de personal medical se adânceşte, în bună măsură, datorită migrării acestuia cauzate de: dotarea nesatisfăcătoare a unităţilor medicale, nivelul scăzut de remunerare, posibilităţi reduse de obţinere a performanţei

• Nu au fost luate măsuri care să genereze reducerea efectivă a corupţiei în sistem. Dimpotrivă, aceasta a fost stimulată prin adoptarea unor măsuri care încalcă principiile liberei concurenţe şi care permit structurilor administrative să favorizeze, fără a pute fi acuzate de încălcarea legii, anumiţi furnizori din sistem.
• Participarea sectorului privat la dezvoltarea furnizării de servicii medicale, în special spitaliceşti, este nesemnificativă, iar sistemul de asigurări private de sănătate participă doar cu 0,25% la cheltuielile pentru servicii medicale;
• Nu au fost create condiţii pentru finanţarea adecvată a spitalelor de către autorităţile locale;
• Educaţia medicală şi promovarea sănătăţii continuă să fie nişte activităţi formale, fără rezultate concrete;
• Lipseşte viziunea şi sprijinul concret pentru activitatea de cercetare medicală şi de creştere a performanţei actului medical.

Viziunea PD-L

Atingerea, în următorii zece ani, a standardelor europene în privinţa infrastructurii medicale, concomitent cu îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate a populaţiei, respectând principiul echităţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate, fără discriminări legate de mediul de rezidenţă şi statut social.

Obiective de guvernare

• Oferirea şi garantarea accesului tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate;
• Dezvoltarea unei infrastructuri adecvate creşterii siguranţei şi calităţii actului medical;
• Accelerarea procesului de descentralizare în sistemul de sănătate şi creşterea gradului de implicare a administraţiei locale în administrarea şi managementul spitalicesc;
• Asigurarea stabilităţii şi sustenabilităţii financiare a sistemului naţional de îngrijiri de sănătate;
• Creşterea responsabilităţii individuale pornind de la informarea adecvată a cetăţeanului şi orientarea sistemului către medicina preventivă.
• Promovarea unei politici transparente şi echitabile a medicamentului, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire preţului şi de compensare pe criterii de eficacitate şi eficienţă;
• Redarea statutului personalului medical în conformitate cu responsabilitatea socială;

Direcţii de acţiune

• asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării unui act medical de calitate prin adoptarea măsurilor de creştere a veniturilor personalului medical şi schimbarea sistemului de salarizare;
• stimularea folosirii de personal medical contractual pe perioadă determinată pentru asigurarea cu personal în zonele sau domeniile deficitare, plata în funcţie de eficienţă şi finalitatea actului medical;
• adoptarea Planului Naţional de Resurse Umane în Domeniul Medical;
• asigurarea resurselor pentru sănătate la un nivel de 6% din PIB şi alocarea echilibrată a resurselor materiale în profil teritorial;
• reforma asigurărilor medicale corelată cu reforma sistemului de sănătate publică;
• trecerea managementului spitalicesc în subordinea administraţiei locale, urmând ca finalizarea procesului să aibă loc după acreditarea instituţiilor respective;
• reorganizarea sistemului de asigurări sociale de sănătate pe baza principiilor descentralizării administrative;
• reabilitarea şi modernizarea infrastructurii publice de furnizare a serviciilor medicale;
• adoptarea de standarde privind calitatea îngrijirilor medicale;
• înfiinţarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, şi asigurarea infrastructurii necesare certificării conformităţii cu cerinţele ce trebuiesc îndeplinite de către toţi furnizorii de servicii medicale. În termen de 12 luni, toate spitalele din România vor încheia prima fază de evaluare în vederea acreditării, astfel încât alocările bugetare ale anului 2010 in domeniul sănătăţii, să asigure îndeplinirea standardelor de bună funcţionare;
• stimularea asigurărilor de sănătate private prin delimitarea netă dintre îngrijirile medicale garantate de stat şi cele private;
• finanţarea cercetării ştiinţifice în domeniul medical;
• intensificarea măsurilor de medicină preventivă concomitent cu promovarea în rândul populaţiei a programelor de educare pentru sănătate;
• finanţarea unitară a unităţilor spitaliceşti bazată pe standarde de cost a serviciilor medicale;
• dezvoltarea programelor cu impact major asupra stării de sănătate precum medicina şcolară, medicina muncii şi medicina dentară;
• redimensionarea sistemului de asistenţă a mamei şi a copilului vizând sporirea natalităţii şi scăderea mortalităţii infantile şi materne;
• înfiinţarea Oficiului pentru Promovarea şi Protecţia Drepturilor Pacienţilor şi a unui Institut Naţional pentru evaluarea tehnologiilor medicale;
• adoptarea de măsuri stimulative pentru dezvoltarea cu precădere a îngrijirilor în ambulatoriul de specialitate;
• înfiinţarea Comisiei Naţionale de Dezvoltare în Profil Teritorial a Infrastructurii Medicale.

Capitolul 3. Piaţa muncii, asigurare şi securitate socială

Situaţia actuală

• Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi de morbiditate ridicată se asociază emigraţiei ridicate;
• În aceste condiţii, capacitatea de echilibrare a pieţei muncii, de reducere a deficitului de forţă de muncă şi de asigurare a creşterii competitivităţii pe această piaţă este profund afectată, creând mari dificultăţi în susţinerea financiară a pensiilor publice.
• Productivitatea forţei de muncă din România rămâne relativ scăzută, limitând, în acest fel, creşterile salariale şi indicatorii de calitate a vieţii, care ar trebui să fie cât mai apropiaţi de cei europeni.
• Serviciul public de ocupare asigură doar 16% din nevoia de forţă de muncă a angajatorilor, în condiţiile în care participarea la cursurile de formare profesională continuă este sub 2% din populaţia ocupată. Cauza principală o reprezintă serviciile publice de ocupare şi formare profesională nerestructurate;
• Autoritatea Naţională pentru Calificări nu funcţionează. Calitatea formării profesionale este scăzută, serviciile publice din acest domeniu sunt excesiv birocratizate, generând costuri deosebit de mari;
• Serviciile publice de ocupare şi formare nu au fost descentralizate în mod real şi nu se regăsesc echilibrat reprezentate în mediul urban şi rural, deşi acesta din urmă are un ridicat potenţial de echilibrare a pieţei muncii;
• Măsurile publice active de creştere a ocupării forţei de muncă sunt ineficiente pentru realităţile actuale, întrucât nu rezolvă dezechilibrele de pe piaţa muncii şi nu prezintă soluţii pentru ocuparea pe termen lung.
• Flexibilizarea pieţei muncii este doar parţială, nefiind susţinută de o atitudine proactivă a persoanelor neocupate.
• Motivaţia participării la formarea profesională continuă lipseşte, evidenţiindu-se totodată o întârziere nejustificată a folosirii surselor de finanţare europene în domeniu.
• Lipsa perspectivei încurajatoare pentru angajat duce la emigraţie, la o mobilitate profesională, ocupaţională şi rezidenţială mai scăzute decât în alte ţări europene.
• Sistemul de control este ineficient şi lasă piaţa gri să se dezvolte nestingherită, angajaţii de pe această piaţă gri nu vor beneficia de avantajele sistemului de asigurări sociale, de sănătate şi şomaj, şi nici de veniturile garantate prin pensii;
• Funcţionarea sistemului public de pensii din România, chiar reformat masiv în ultimii ani a fost anevoioasă, acesta fiind plasat permanent în zona unui dezechilibru financiar;
• Procesul de eliminare a inechităţilor şi a anomaliilor existente în sistem nu a fost finalizat. Un mare pas în reforma pensiilor l-a constituit implementarea sistemelor de pensii obligatorii şi facultative administrate privat, însă se menţin nerezolvate o serie de probleme legate de administrarea acestor fonduri, mai ales în domeniul colectării contribuţiilor şi a finalizării legislaţiei secundare;
• Dialogul social a cunoscut un regres, mai ales în ceea ce priveşte organizarea instituţională la nivel naţional şi regional şi modalităţile de acţiune a partenerilor sociali.

Viziunea PD-L

O piaţă a muncii dezvoltată astfel încât să ofere condiţii favorabile creşterii competitivităţii forţei de muncă, a nivelului de salarizare, să asigure un sistem flexibil al forţei de muncă precum şi un sistem de asigurări sociale sustenabil.

Obiective de guvernare

• Echilibrarea pieţei muncii şi reducerea deficitelor sectoriale de forţă de muncă;
• Creşterea gradului de ocupare de la circa 59%, în prezent, la minimum 65%, în anul 2012;
• Creşterea participării la formarea profesională continuă de la 2% la minimum 7% din populatia in vârstă de muncă intre 25-64 de ani; susţinerea înfiinţării şi funcţionării comitetelor sectoriale;
• Creşterea gradului de flexibilizare a pieţei muncii;
• Îmbunătăţirea accesului pe piaţa forţei de muncă a grupurilor defavorizate, dezvoltarea pieţei muncii incluzive şi îmbătrânirea activă;
• Eliminarea totală a inechităţilor şi anomaliilor din sistemul de pensii;
• Asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii în condiţiile asigurării unei valori a punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut;
• Introducerea unei pensii sociale minime garantate, in scopul reducerii sărăciei unor categorii de persoane care au vârsta de pensionare prevăzută de lege, finanţată din bugetul de stat;
• Stimularea economisirii prin pensiile administrate privat;
• Întărirea dialogului social la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului acestuia la dezvoltarea economică şi socială a României.

Direcţii de acţiune

• Absorbţia integrală şi eficientă a resurselor financiare europene destinate dezvoltării resurselor umane, astfel încât să se asigure suportul de formare profesională şi ocupaţională pentru circa 1 milion de persoane;
• Creşterea câştigului salarial mediu brut nominal pe economie în perioada 2009 - 2012 cu cca.75%.
• Salariul minim brut va avea o dinamică, încât va atinge 50% din câştigul salarial mediu brut pe economie;
• Simplificarea procedurilor de angajare şi concediere a lucrătorilor, concomitent cu măsuri de securizare a locurilor de muncă şi sprijinirea dialogului angajator - angajat în flexibilizarea programului de lucru, în facilitarea mobilităţii ocupaţionale şi profesionale;
• Stabilirea unui nou sistem de salarizare a funcţionarului public şi a personalului contractual bugetar care să aibă la bază criterii de diferenţiere şi corelare a salariilor între funcţii şi domenii de activitate bugetară;
• Reorganizarea Agenţiilor Judeţene de Ocupare şi Formare Profesională astfel încât acestea să fie prezente şi în mediul rural;
• Restructurarea centrelor de formare profesională a serviciului public şi punerea lor în sistem de competitivitate prin utilizarea voucherelor pentru ocupare şi formare profesională;
• Stimularea, prin măsuri fiscale, a participării salariaţilor la formarea profesională continuă;
• Asigurarea serviciilor de formare profesională pentru circa 200.000 persoane din mediul rural şi din cadrul grupurilor vulnerabile;
• Asigurarea transparenţei în obţinerea finanţărilor publice destinate ocupării şi formării forţei de muncă, pentru serviciile furnizate atât de agenţi publici cât şi cei privaţi;
• Intensificarea procesului legislativ şi de aplicare a măsurilor instituţionale care vizează reducerea muncii la negru;
• Stimularea rămânerii pe piaţa muncii a persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare, precum şi atragerea în activitate a persoanelor pensionate apte de muncă;
• Elaborarea unei politici imigraţioniste selective, adaptate la nevoile sectoriale şi de perfecţionare a forţei de muncă pe termen mediu şi lung;
• Redimensionarea competenţelor şi a atribuţiilor instituţiilor de control în scopul creşterii exigenţei şi responsabilităţii în actul de control al raporturilor de muncă (cu sau fără forme legale) precum şi în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă;
• Acordarea indemnizaţiei de şomaj diferenţiat ca perioadă şi cuantum în funcţie de structura cererii şi ofertei forţei de muncă (sub aspect profesional sau/şi teritorial), precum şi în scopul reducerii timpului de căutare a unui loc de muncă;
• Stabilirea cuantumului prestaţiilor sociale, independent de nivelul salariului minim brut pe economie, garantat în plată;
• Eliminarea inechităţilor create după aplicarea prevederilor Legii 19/2000 în ceea ce priveşte stabilirea pensiilor pentru persoanele încadrate în fostele grupe de muncă I şi II precum şi pentru condiţii speciale şi deosebite de muncă;
• Legiferarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat utilizate pentru echilbrarea acestuia;
• Armonizarea procedurilor de evidenţă a contribuabililor la sistemul public de pensii şi sistemele de pensii administrate privat, în scopul creşterii numărului de contribuabili;
• Actualizarea semestrială a valorii punctului de pensie, în cazul existenţei unei diferenţe de peste 5% între salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat şi salariul mediu brut pe economie realizat;
• Acordarea de deductibilităţi fiscale în sumă fixă sau ca procent din venitul brut salarial pentru stimularea economisirii prin sistemul de pensii facultative;
• Înfiinţarea fondului de garantare a drepturilor participanţilor la sistemul de pensii private şi elaborarea legii de organizare şi funcţionare a sistemului de plată a pensiilor din sistemul privat;
• Diversificarea tipurilor de pensii prin introducerea pensiilor în regim ocupaţional, pe structuri profesionale;
• Asigurarea reprezentativităţii patronatelor şi sindicatelor în cadrul dialogului social, prin revizuirea legislaţiei privind patronatele;
• Readucerea în prim plan a rolului Consiliului Economic şi Social (CES) ca principală instituţie a dialogului social la nivel naţional.

Capitolul 4. Familie, protecţia copilului şi egalitatea de şanse

Situaţia actuală

• Rata sărăciei, de 13,8%, face ca România să fie una dintre cele mai sărace ţări ale UE;
• Ne aflăm într-un risc major demografic întrucât familia se confruntă cu sărăcie, violenţă domestică, lipsă de locuinţe, inegalităţi în raport cu accesul la resurse, creşterea delincvenţei juvenile;
• Abandonul de copii este un fenomen îngrijorător, numărul copiilor instituţionalizaţi este mare iar numărul celor care nu au ajuns într-o familie rămâne alarmant de ridicat.
• Societatea nu a gasit soluţii adecvate pentru sprijinirea persoanelor vârstnice, de cele mai multe ori, marginalizate social;
• Nerealizarea obiectivelor şi acţiunilor prevăzute în documentele legislative în vigoare, precum şi absenţa mecanismelor de monitorizare a gradului lor de îndeplinire, a generat întârzieri în ameliorarea condiţiilor de viaţă a persoanelor cu dizabilităţi;
• În ceea ce priveşte situaţia femeii, în România se păstrează încă o anumită discriminare din punctul de vedere al veniturilor salariale şi al promovării în funcţii publice. De exemplu, România rămâne singura ţară europeană în care nici măcar o femeie un post de ministru (în comparaţie cu Finlanda - 55%, Spania - 50%, Suedia - 45% sau Franţa - 44%, în 2008). În Parlamentul României doar 9% dintre demnitari sunt femei, faţă de 31% cât reprezintă ponderea femeilor în Parlamentul European.

Viziunea PD-L

Promovarea parteneriatului cu societatea civilă, solidaritatea socială faţă de familie şi copil, promovarea egalităţii de şanse, indiferent de sex, mediu, etnie sau vârstă constituie principii pe care Guvernul PD-L le promovează în scopul asigurării echilibrului social şi a unui climat de siguranţă necesar tinerei generaţii.

Obiective de guvernare

• Familia: asigurarea condiţiilor instituţionale şi financiare pentru susţinerea familiilor tinere; reducerea abandonului copiilor; combaterea violenţei în familie;
• Protecţia copilului: creşterea calităţii vieţii copilului în mediile defavorizate şi respectarea standardelor minime de calitate în toate serviciile speciale acordate copilului în dificultate;
• Egalitatea de şanse: asigurarea echilibrului socio-economic al familiilor din mediul urban şi rural, al familiei şi persoanelor de vârsta a treia, al persoanelor cu dizabilităţi şi al familiilor aparţinătoare; promovarea participării active a femeii la luarea deciziei şi în structurile de reprezentare publică; diminuarea discriminărilor etnice.

Direcţii de acţiune

Familia
• Promovarea parteneriatului şi a solidarităţii sociale în dezvoltarea activităţilor sociale destinate îmbunătăţirii calităţii mediului familial şi protecţiei acestuia, promovarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, responsabilizarea şi conştientizarea societăţii româneşti faţă de această problematică;
• Corelarea măsurilor de asistenţă socială cu măsurile active de susţinere a creşterii veniturilor familiei şi centrarea activităţii instituţiilor publice pe monitorizarea familiei în procesul de incluziune socială;
• Finalizarea descentralizării serviciilor sociale în domeniul violenţei în familie în vederea responsabilizării autorităţilor locale privind această problematică, precum şi asigurării resurselor financiare necesare;
• Acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor până la vârsta de 2 ani în cuantum de 85% din veniturile profesionale brute realizate, dar nu mai mult decât cuantumul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului şi nici mai puţin de 600 RON, pentru persoanele realizatoare de venituri profesionale, care îngrijesc copiii;
• Acordarea de fonduri pentru dezvoltarea accesului familiilor sărace, mai ales al celor din mediul rural, la utilităţile de bază din gospodărie, la noile tehnologii necesare gospodăriei şi asanarea focarelor cu risc în ceea ce priveşte sănătatea familiei;
• Dezvoltarea reţelei de servicii suport pentru integrarea familiei rrome în societate;
• Monitorizarea şi evaluarea fenomenului de violenţă în familie prin crearea unui sistem informatic de înregistrare a cazurilor de violenţă în familie;
• Înfiinţarea a 100 de adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi a 50 de centre de asistenţă destinate agresorilor familiali, precum şi a unei linii telefonice naţionale gratuite adresate victimelor violenţei în familie;

Protecţia copilului
• Mărirea alocaţiei de stat pentru copii la suma de minimum 100 RON ;
• Creşterea numărului de creşe şi includerea acestora în nomenclatorul serviciilor sociale, precum şi încurajarea înfiinţării de creşe iniţiate de structurile societăţii civile;
• Acordarea de gratuităţi în accesul la educaţia primară a copiilor familiilor sărace, mai ales din mediul rural (uniformă, rechizite, transport) şi din cadrul etniei rome;
• Sprijinirea dezvoltării reţelei de servicii profesionalizate de îngrijire a copiilor la domiciliu;
• Stimularea structurilor societăţii civile pentru dezvoltarea activităţii de prestare a serviciilor sociale din domeniul protecţiei drepturilor copilului;
• Reducerea numărului de copii aflaţi în instituţii publice sau private prin reintegrarea lor în familia naturală şi sprijinirea familiei extinse ca alternativă;
• Acordarea de gratuităţi în accesul la educaţia primară a copiilor familiilor sărace, mai ales din mediul rural (uniformă, rechizite, transport) şi din cadrul etniei rome.
Egalitatea de şanse
• Crearea şi organizarea sistemului asigurărilor de dependenţă pentru persoanele vârstnice;
• Dezvoltarea sistemului de consiliere juridică gratuită, precum şi a serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice;
• Creşterea continuă a calităţii vieţii persoanelor cu handicap şi sprijinirea familiilor aparţinătoare;
• Transformarea unităţilor medico-sociale în centre pentru îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice dependente;
• Sporirea numărului de locuri de muncă adecvate pentru activarea persoanelor cu dizabilităţi cu potenţial lucrativ în vederea încadrării lor în muncă;
• Dezvoltarea centrelor de tip rezidenţial şi a centrelor alternative pentru persoanele cu handicap mintal, cât şi pentru persoanele în vârstă cu psihopatologii şi afecţiuni multiple şi prin programe specifice;
• Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la suportul fizic, informaţional şi la transportul public, respectiv la accesul în imobile;
• Creşterea eficienţei structurilor instituţionale şi a personalului dedicat problematicii rome, respectiv actualizarea strategiei guvernului în materie;
• Eliminarea condiției discriminatorii a femeii pe piața muncii, în viața social-economică, culturală și politică, prin introducerea reprezentării minimale de 30% în favoarea femeilor în Parlamentul și primele două linii ierarhice ale guvernului începând cu următorul ciclu electoral (2012);
• Susţinerea participării active a societăţii civile în furnizarea serviciilor sociale şi stimularea voluntariatului.

Capitolul 5. Tineret şi sport

Situaţia actuală

• Tinerii sunt sprijiniţi de statul român atâta timp cât sunt implicaţi într-un sistem centralizat de educaţie. După absolvire, când îşi caută primul loc de muncă, statul nu le mai urmăreşte nici evoluţia şi nici nu le mai acordă sprijinul necesar;
• Guvernele precedente au manifestat un dezinteres acut faţă de problemele specifice etapei de transformare a tinerilor din consumatori în generatori de resurse. Responsabilitatea faţă de această categorie socială este inexistentă;
• Lipseşte interesul pentru crearea condiţiilor necesare petrecerii timpului liber. De pildă, sportul este practicat în prezent de tot mai puţine persoane. Una dintre cauzele majore ţine de cultura precară faţă de rolul sportului pentru o viaţă lungă şi sănătoasă. Obezitatea, bolile cardio-vasculare şi diabetul se numără printre afecţiunile tot mai des întâlnite în rândul românilor;
• Investiţiile minime în bazele sportive din ultimele două decenii au dus la o puternică degradare a bazei materiale;
• Sportul de performanţă şi cel de masă, în egală măsură, a fost defavorizat în România. O strategie coerentă în materie lipseşte cu desăvârşire. Astfel, sunt sacrificate şi oportunităţile date de aderarea la UE, prin care sportul românesc are posibilitatea de a beneficia de fonduri suplimentare;
• Nu în ultimul rând, la nivelul competiţiilor sportive apar probleme precum presiuni comerciale, exploatarea sportivilor, rasismul, violenţa, transferurile de jucători cu vârste sub 16 ani, doparea, corupţia sau spălarea banilor. Ca o consecinţă, integrarea socială, valorile culturale, starea de sănătate a populaţiei, indiferent de vârstă, sunt într-o continuă deteriorare.
Viziunea PD-L
Susţinerea tinerilor şi promovarea spiritului de echitate şi protejare a integrităţii fizice şi morale prin sport. Asigurarea bazei materiale sportive, începând cu învăţământul primar, ca o condiţie esenţială pentru viaţă şi minte sănătoasă.
Obiective de guvernare
• Sprijinirea angajării tinerilor în conformitate cu specializările obţinute pentru a stopa exodul forţei de muncă tinere şi specializate din ţară;
• „Prima casă pentru tineri” – program dezvoltat prin implicarea autorităţilor publice în rezolvarea problemei locative a tinerilor;
• Dezvoltarea sportului de masă şi a infrastructurii sportive;
• Valorificarea economică a activităţilor sportive şi creşterea rolului managementului sportiv: România poate beneficia nu numai din punctul de vedere al imaginii pe plan mondial, ci şi în plan financiar;
• Creşterea rolului educaţiei fizice şi a sportului în şcoli;
• Dezvoltarea resurselor umane din domeniul sportului şi sprijinirea sportului de performanţă ;
• Absorbţia fondurilor europene pentru dezvoltarea sportului din România, a bazelor de antrenament şi recreative.

Direcţii de acţiune

Tineret
• Crearea Ministerului pentru Tineret şi Sport, cu atribuţii în ceea ce priveşte promovarea politicilor specifice tinerilor şi sportului;
• Construirea de locuinţe sociale pentru tineri pe întreg teritoriul ţării, acordate iniţial în regim de închiriere;
• Acordarea de facilităţi pentru tinerii care doresc să îşi achiziţioneze o locuinţă;
• Subvenţionarea dobânzii pe o perioadă de 12 luni, în cazul creditelor pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungată procurate în primul an de căsnicie;
• Stabilirea de parteneriate strategice ale Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă cu unităţile de învăţământ mediu şi superior;
• Introducerea în curricula şcolară de cursuri de specializare destinate tinerilor în vederea aprofundării practice a cunoştinţelor dobândite la ultimul nivel educaţional absolvit;
• Transformarea Centrelor Regionale de Formare Profesională a Adulţilor (CRFPA) în centre judeţene cu acelaşi specific (CJFPA), cu o mai mare orientare către formarea persoanelor tinere;
• Crearea unei baze de date la nivel naţional cu locurile de muncă disponibile din România;
• Înfiinţarea, în colaborare cu administraţia locală, a centrelor de babysitting pentru mamele care doresc să îşi continue cariera profesională înainte de împlinirea a doi ani de la naşterea copilului; pregătirea cadrelor specializate care să se ocupe de aceşti copii;
• Înfiinţarea unui serviciu de supraveghere şi îngrijire a copiilor cu vârsta de până în trei ani, în cazul mamelor care au ales să continue cariera profesională înainte de termenul legal de doi ani al concediului maternal;

Sport
• Elaborarea unei Strategii Naţionale şi a unei noi legi in domeniul sportului;
• O nouă Lege a Educaţiei Fizice şi Sportului ;
• Implicarea si cointeresarea autorităţilor Administraţiei Publice Locale în crearea si dezvoltarea bazei materiale, precum şi a structurilor sportive din plan local şi judeţean;
• Inventarierea şi clarificarea problemelor de proprietate in legatură cu infrastructura sportivă existenta, intabularea proprietăţilor de tip public national şi public local;
• Modernizarea şi dezvoltarea reţelei de baze sportive din mediul rural in fiecare localitate;
• Garantarea drepturilor de proprietate, de marcă a cluburilor sportive şi dezvoltarea componentei de marketing a activităţii asociaţiilor şi a cluburilor sportive;
o Organizarea de întreceri sportive, susţinute şi co-finanţate de Guvernul României, precum şi acces gratuit în bazele sportive publice pentru tinerii proveniţi din familii cu venituri reduse;
• Reorganizarea şi adaptarea sistemului sportiv pentru persoanele cu handicap, pentru atragerea respectivei categorii de persoane către această disciplină;
• Depăşirea dificultăţilor în luarea şi asumarea unor decizii cu privire la eficienţa economică a activităţilor sportive prin schimburi de experienţă între instituţiile abilitate din ţara noastră şi din celelalte state cu puternică tradiţie în domeniul managementului sportiv;
• Introducerea unui număr de minim 3 ore de sport pe săptămână în programa şcolară şi garantarea accesului tuturor copiilor apţi pentru acest gen de activitate la orele de educaţie fizică, în conformitate cu normele UE;
• Asigurarea unei traiectorii de tip ”dublă carieră” sportivilor de performanţă, prin asigurarea educaţiei şi calificării într-o altă profesie, suplimentar carierei sportive, pentru a sprijini reintegrarea lor în societate;
• Accesarea fondurilor comunitare, cum ar fi cele disponibile prin programul Leonardo, pentru facilitarea schimburilor de experienţă cu profesionişti străini din domeniul sportului, cu scopul:
o Construirii de baze sportive pentru disciplinele olimpice, conform cerinţelor Comitetului Olimpic Internaţional;
o Dezvoltării sportului prin coordonarea activităţilor de management sportiv, marketing sportiv, cercetare şi a facilităţilor fiscale prin intermediul unei instituţii specializate;
o Înfiinţării unor centre moderne de recuperare sportivă;
• Accesarea fondurilor europene disponibile pentru activităţi şi iniţiative publice sau private în sfera sportului prin programele specifice: INTERREG, LEADER, EQUAL, URBAN, Programul Youth, Programul de Învăţare Continuă, Programul UE pentru sănătatea publică şi Programul European Life +;
• Implementarea propunerilor şi a recomandărilor din Carta Albă a Sportului;

B.Politici în domeniul capitalului fizic şi al competitivităţii economice

Capitolul 6. Competitivitatea şi mediul de afaceri

Situaţia actuală

• România este caracterizată prin libertate economică moderată. Productivitatea economiei româneşti reprezintă mult sub jumătate din nivelul mediu existent în UE-27. Ea nu depinde doar de capacitatea mediului de afaceri de a fi competitiv, la nivel microeconomic şi sectorial, ci şi de politicile publice care asigură condiţii favorabile pentru derularea eficientă a afacerilor. Prea puţine companii româneşti sunt în prezent active şi performante la nivel regional şi mondial;
• La nivelul populaţiei, slaba competitivitate a economiei româneşti se traduce în venituri mai mici şi standard de viaţă mai scăzut, pe scurt în bunăstare inferioară mediei europene. Salariile mici au atras investiţii străine, dar multe sunt bazate pe valoare adăugată mică;
• În pofida ritmurilor ridicate de creştere economică, lipsa de competitivitate actuală a României nu ne permite nici să recuperăm decalajele faţă de cele mai competitive economii ale lumii, nici să compensăm creşterile de preţ printr-o mai mare eficienţă în utilizarea resurselor fizice, umane şi de capital;
• România stagnează în rapoartele mondiale de profil în ultimii doi ani.
• Fondurile europene alocate obiectivului competitivităţii ne plasează pe penultimul loc în Europa ca pondere în totalul fondurilor structurale şi de coeziune alocate României.
• Politica pomenilor electorale dusă în mod tradiţional de către partidele de stânga, iar mai nou chiar şi de către PNL, consumă resursele. Actualul guvern a ratat şansa de a propune o viziune competitivă post-aderare integrată care să ne garanteze creşterea economică ridicată pe termen lung. Instituţiile publice funcţionează izolat, iar multitudinea de strategii sectoriale nu sunt coordonate şi nici pragmatice.
• Consiliile inter-ministeriale sunt în mare parte nefuncţionale, iar deciziile publice sectoriale au un impact mai degrabă aleator asupra întregii economii. Suprapunerile şi discordanţele legislative şi instituţionale au condus la impredictibilitatea mediului de afaceri şi la atractivitate scăzută a investiţiilor străine directe.

Viziunea PD-L

O politică de dreapta menită să creeze mai multă valoare adăugată. Vom elimina blocajele majore din calea competitivităţii şi propunem o strategie integrată şi transparentă de valorificare a tuturor factorilor care au impact asupra capacităţii firmelor din România de a concura pe piaţa internă unică şi pe pieţele internaţionale.

Obiective de guvernare

• Diminuarea rolului statului în economie prin simplificarea legislaţiei, diminuarea birocraţiei şi a poverii fiscale, eficientizarea cheltuirii banilor publici şi fixarea infrastructurii ca prioritate zero în acest cadru;
• Accentuarea reformelor structurale pro-competitive şi axarea pe managementul bazat pe rezultate;
• Abordarea integrată şi coordonată a politicilor publice, luând în calcul nu doar efectele economico-sociale directe, dar şi pe cele secundare şi a celor pe termen lung;
• Susţinerea companiilor româneşti să devină competitive la nivel global, fără a distorsiona condiţiile concurenţiale între agenţii economici români şi străini şi fără a încălca regulile pieţei interne unice.

Direcţii de acţiune

• Încheierea procesului de privatizare, cu efecte directe asupra mediului de afaceri prin includerea şi valorificarea eficientă a activelor statului în circuitul economic, asupra diminuării indisciplinei financiare şi asupra liberalizării economice;
• Asigurarea unui mediu reglementator sănătos, predictibil, care să permită anticiparea şi planificarea activităţilor agenţilor economici;
• Crearea Consiliului Naţional Român de Competitivitate (CNRC) în subordinea Primului Ministru, ca organism public specializat - think tank guvernamental - bazat pe parteneriatul public-privat. Rolul CNRC constă în analiza sistematică a tuturor pieţelor şi va răspunde la sesizările venite din partea agenţilor economici. CNRC va coordona 8 centre de competitivitate regionale, care să introducă componenta teritorială şi flexibilitatea necesară adaptării la specificul local atât în elaborarea propunerilor, cât şi în monitorizarea efectivă a rezultatelor. Astfel, am putem contura o strategie mixtă de competitivitate, care se îmbină cu obiectivele convergenţei;
• Coordonarea politicilor orizontale legate de infrastructură, de mediul de afaceri, de calificarea forţei de muncă, de cercetare şi dezvoltare, de diminuare a poverii administrative, de creştere a eficienţei energetice etc. care să atragă investiţii bazate pe valoare adăugată ridicată;
• Eliminarea distorsiunilor competitive induse de politica fiscală, care prin taxe şi subvenţii favorizează adeseori activităţi economice nerentabile sau speculative, în defavoarea investiţiilor productive;
• Stimularea spiritului întreprinzător şi al asumării riscului inovării, al implementării de noi tehnologii, al noutăţii ca sursă majoră de dezvoltare economică;
• Construirea sistemului de declarare şi susţinere financiară din partea statului a "polilor de competitivitate"; paleta proiectelor va fi variată, pornind de la cercetări privind măsuri contra inundaţiilor în zonele cu risc ridicat până la nanotehnologie;
• Dezvoltarea capacităţii competitive a sectorului IMM-urilor şi încurajarea capitalului autohton;
• Construirea unui nou sistem de susţinere a start-up-urilor, îndeosebi a celor provenind din cercetarea universitară, corelat cu elaborarea legislaţiei necesare stimulării investitorilor privaţi în domeniul cercetării şi a persoanelor fizice inovative;
• Stimularea exporturilor de produse cu grad înalt de prelucrare, inclusiv a celor care provin din agricultură şi turism;
• Susţinerea publică financiară a asistenţei tehnice necesare micilor producători care doresc să coopereze cu cercetătorii pentru a-şi îmbunătăţi tehnologiile de produs sau de proces, cu scopul facilitării accesului la pieţele internaţionale (e.g. procese de congelare sau ambalaje specializate pentru industria alimentară);
• Crearea unui regim special care să permită mobilitatea pe termen mediu a cercetătorilor din sistemul universitar sau academic public în departamentele de cercetare ale firmelor private;
• Avantajele competitive create vor fi în strânsă legătură cu securitatea mediului, a energiei şi alimentare, proiectându-le forţa în viitor;
• Monitorizarea şi eficientizarea alocărilor de fonduri europene disponibile pentru promovarea competitivităţii;
• Garantarea drepturilor de proprietate şi a relaţiilor contractuale, combaterea corupţiei şi reforma justiţiei îşi vor dinamiza rolul pro-competitivitate şi vor consolida mediul de afaceri.

Capitolul 7. Cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI)

Situaţia actuală

La ora actuală România este o ţară consumatoare de tehnologie de import, aflându-se într-o stare de dependenţă tehnologică, cu consecinţe grave asupra competitivităţii şi progresului socio-economic. Acest fapt este rezultatul neglijării cercetării ştiinţifice şi tehnologice de către toate guvernele post-decembriste. Rezultatul acestor politici este foarte slaba performanţă a cercetării româneşti:
• Cercetarea ştiinţifică din România este pe ultimul loc în Europa, judecată după standarde internaţionale, fiind de 11 ori mai mică decât în ţările OECD;
• Mecanismele actuale care operează în sistemul de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) nu încurajează performanţa;
• Sistemul de cercetare din România este în continuare grevat de impostură prin proliferarea plagiatului şi compilaţiei, avansate ca cercetări originale şi personale, precum şi acordarea titlurilor academice prea uşor, în absenţa unor criterii relevante;
• Alocarea fondurilor, deşi în creştere semnificativă, este ineficientă şi încă insuficient de transparentă: nu produce rezultatele scontate în planul produselor şi tehnologiilor nou create sau al prestigiului ştiinţific al României;
• Lipsa acută a oamenilor de ştiinţă în România (de trei ori mai mică decât standardele Lisabona) este asociată unui număr mare cercetători români lucrează în străinătate (circa 10 000);
• Pârghiile de putere decizională sunt ocupate, de cele mai multe ori, de oameni ale căror concepţii şi pregătire nu rezonează cu tendinţele şi valorile internaţionale din ştiinţă;
• Sistemul legislativ este incoerent, contradictoriu şi depăşit de realităţi;
• Oamenii de ştiinţă sunt sufocaţi de birocraţie în detrimentul creaţiei;
• Organizarea actuală a sistemului CDI duce la conflicte de interese, inechităţi de finanţare şi ruptura dintre conducerea sistemului de CDI şi comunitatea ştiinţifică;

Viziunea PD-L

Dezvoltare prin utilizarea inteligenţei creative.
Cercetarea ştiinţifică este, intrinsec, un domeniu al excelenţei intelectuale. PD-L îşi asumă viziunea conform căreia sistemul de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) din România va oferi oamenilor de ştiinţă toate condiţiile pentru a obţine rezultate ştiinţifice şi tehnologice de nivel mondial. Sistemul va fi unul care va promova excelenţa personală şi instituţională, va susţine şi stimula capacitatea creatoare, va stimula inovaţia şi transferul rezultatelor cercetării ştiinţifice către mediul economic şi social. România se va transforma într-o ţară creatoare de tehnologie.

Obiective de guvernare

• Sporirea numărului de cercetători cu rezultate ştiinţifice de nivel internaţional;
• Creşterea atractivităţii carierelor ştiinţifice şi promovarea tinerilor cercetători;
• Apropierea de ţară şi încurajarea repatrierii diasporei ştiinţifice româneşti;
• Eradicarea imposturii academice şi în cercetare;
• Conectarea mediului economic şi social la mediul ştiinţific;
• Integrarea sistemului CDI din România în circuitul mondial, inclusiv prin deschiderea sistemului de cercetare-dezvoltare pentru cercetători străini;
• Crearea unui sistem instituţional şi administrativ simplu, în serviciul cercetătorului;
• Defragmentarea sistemului de cercetare-dezvoltare;
• Întărirea capacităţii instituţionale şi personale pentru atragerea de fonduri internaţionale, publice şi private, în particular sporirea absorbţiei fondurilor FP7;
• Conştientizarea rolului şi realizărilor ştiinţei în rândurile marelui public.
Direcţii de acţiune
• Finanţarea destinată cercetării fundamentale şi aplicative, până la un nivel de 1% din PIB în 2012 din surse publice şi încurajarea sectorului privat pentru investiţii sporite în cercetare cel puţin până la 1% din PIB. Creşterea alocării bugetare va fi realizată în strânsă corelare cu creşterea puterii de absorbţie a sistemului de CDI din România, astfel încât resursele financiare sporite să contribuie la consolidarea unui sistem competitiv şi nu la perpetuarea mediocrităţii.
• Alocarea resurselor exclusiv pe baza criteriilor de calitate şi relevanţă ştiinţifică; evaluarea individuală şi instituţională va fi:
o Corectă: în acord cu bunele practici internaţionale,
o Obiectivă: în baza unor criterii internaţional recunoscute.
• Aplicarea unor politici de resurse umane dinamice şi competitive din punct de vedere economic comparativ cu alte state UE, prin:
o Garantarea accesului la posturi de cercetare şi conducere exclusiv pe bază de performanţă profesională şi managerială,
o Reducerea decalajului excesiv dintre nivelele ştiinţifice ierarhice pentru facilitarea accesului tinerilor în sistem şi la funcţii de cercetare şi de conducere, fără a se mai aştepta trecerea anilor,
o Stimularea întoarcerii în România a diasporei
• Debirocratizarea sistemului de cercetare-dezvoltare în jurul a trei elemente esenţiale: eficienţă, flexibilitate şi responsabilitate;
• Facilitarea utilizării fondurilor câştigate pe bază de competiţie, pornind de la principiul finanţării proiectelor de cercetare şi nu al rambursării, în acord cu practicile EU; directorul de proiect, ca responsabil financiar, va fi singura persoană autorizată să dispună cheltuirea bugetului proiectului. Granturile de cercetare vor fi portabile în anumite condiţii, conform principiului „finanţarea urmează cercetătorul”;
• Stimularea puternică a investiţiilor private în CDI prin cofinanţarea societăţilor comerciale participante la proiecte de cercetare în limitele permise de legislaţia EU şi naţională. Cheltuielile de cercetare a societăţilor comerciale vor rămâne integral deductibile, iar veniturile obţinute prin aplicarea/concesionarea brevetelor de către titulari persoane fizice vor fi neimpozabile, ca în prezent;
• Simplificarea organizaţională a sistemului de CDI din România şi stabilirea clară a competenţelor fiecărui organism cu subordonări clare şi fără suprapuneri instituţionale;
• Crearea unui institut de cercetare, la cele mai înalte standarde mondiale, care să reunească elita cercetării. PD-L se angajează să înfiinţeze un nou Institut de Cercetare, Inovare şi Studii Avansate în România. Acest institut va funcţiona după modele de succes din ţările dezvoltate şi va avea ca misiune atragerea elitelor din sistemul de CDI din România şi din străinătate;
• Punerea în practică a unui plan de acţiune de lungă durată privind popularizarea ştiinţei şi tehnicii către publicul larg, inclusiv pe canale media.

Capitolul 8. Piaţa de capital

Situaţia actuală

• Criza profundă prin care trece piaţa românească de capital este alimentată de tulburările sistemului financiar global, dar şi de presiuni interne care împiedică serios dezvoltarea sa. Cele din urmă generează un puternic val de pesimism şi o lipsă acută de încredere a investitorilor faţă de aplicarea unor reguli corecte ale jocului;
• Cultura investiţională este viciată de comportamente anticoncurenţiale;
• Numărul redus de companii listate la bursă este cauzată de fuga marilor companii de stat care evită supunerea la regulile transparenţei şi ale performanţei, de nefinalizarea privatizării în general.
• În competiţia internaţională acerbă, piaţa românească de capital pierde. Chiar şi Fondurile de Pensii proaspăt constituie au tendinţa de a se orienta către pieţele străine;
• Volumul de tranzacţionare pe piaţa de capital, de 8 milioane euro pe zi, în prima jumătate a anului 2008, s-a redus de 3 ori faţă de anul trecut;
• Numărul investitorilor activi, de 75.000 persoane în prezent, este mult inferior ţărilor vecine. Subcapitalizarea actuală a bursei este critică, 21 miliarde euro, de patru ori mai puţin decât potenţialul real al pieţei;
• Bursele româneşti îşi revin mult mai greoi după şocurile internaţionale din ultimul an decât celelalte pieţe din regiune;
• Guvernele care s-au succedat au politizat excesiv instituţiile reglementatoare şi au ratat şansa elaborării unor măsuri de susţinere pragmatice, pe termen mediu şi lung, a unei pieţe de capital sănătoase;
• Contribuţiile plătite de investitori şi de instituţiile pieţei pentru finanţarea Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM) sunt excesiv de mari - absorbind circa 40% din costurile de operare pe piaţa românească de capital - şi au condus la abuzuri grave;
• Legislaţia pieţei de capital nu conţine prevederi clare privind retragerea de la tranzacţionare a companiilor, reglementarea fiind făcută prin ezitări şi reveniri prin regulamente emise de CNVM, adesea atacate în instanţă.

Viziunea PD-L

România va deveni cea mai performantă piaţă de capital din regiune, bazată pe dimensiunea şi atractivitatea unei economii în expansiune.
Obiective de guvernare
• Consolidarea pieţei de capital ca mediu de dezvoltare a iniţiativei antreprenoriale şi a economisirii prin oferirea de servicii, mecanisme şi norme pentru mobilizarea, atragerea şi alocarea eficientă a resurselor financiare;
• Eficientizarea pieţei de capital pe baza unor reguli corecte, transparente, costuri reduse şi siguranţă;
• Condiţii avantajoase pentru investitori, emitenţi şi intermediari;
• Creşterea lichidităţii pieţei prin concentrarea în piaţă a unui volum cât mai mare de valori mobiliare;
• Garantarea integrităţii în relaţia cu toţi participanţii la piaţă, precum şi cu alte instituţii sau organizaţii care supraveghează sau operează în piaţa de capital.

Direcţii de acţiune

• Creşterea capitalizării bursiere cu 30% anual;
• Aplicarea unei cote de impozitare de 1%, pentru o perioadă limitată la 3 ani, asupra câştigurilor obţinute din tranzacţionarea instrumentelor financiare pe piaţa de capital, indiferent de durata deţinerii;
• Sprijinirea listării pe piaţa de capital a companiilor româneşti pentru a facilita atragerea de resurse financiare neinflaţioniste:
• Listarea la Bursa de Valori a cel puţin 10% din principalele 100 de societăţi de stat;
• Vânzarea de către stat a unor pachete de cel puţin 20% din cele mai importante companii ale sale prin ofertă publică de cumpărare;
• Adoptarea de măsuri fiscale pentru încurajarea listării companiilor private;
• Încurajarea Fondurilor Private de Pensii să investească în acţiuni listate pe piaţa de capital românească, contribuind astfel la consolidarea acesteia;
• Stimularea economiilor populaţiei prin investiţii în piaţa de capital;
• Creşterea protecţiei acţionarilor minoritari prin iniţiative legislative care să clarifice procedurile de delistare şi obligaţiile acţionarilor majoritari care le iniţiază;
• Scăderea costurilor de operare pe piaţa de capital prin eficientizarea CNVM:
• Depolitizarea CNVM şi creşterea credibilităţii instituţiei, ca o garanţie a independenţei acestei instituţii faţă de participanţii la piaţă, în conformitate cu prevederile Directivelor UE;
• Îmbunăţirea operativităţii prin flexibilizarea structurii sale şi reducerea numărului de comisari din conducere de la 7 la 5; desemnarea a 2 comisari permanenţi şi a 3 comisari independenţi (neangajaţi ai CNVM);
• Prevenirea practicilor neloiale, monitorizarea lor consecventă şi înăsprirea sancţiunilor pentru infracţiunile de pe piaţa de capital;
• Dezvoltarea culturii pieţei de capital pentru a dubla numărul de investitori activi până în 2012.

Capitolul 9. Infrastructura de transport

Situatia actuală

• Unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării României îl constituie capacitatea redusă de transport modern, ieftin şi eficient;
• Transportul rutier, din ce în ce mai solicitat, este într-o situaţie dezastruoasă, lipsa autostrăzilor clasând ţara noastră pe ultimul loc în Europa în privinţa numărului de km de autostradă;
• Transportul feroviar, aerian şi naval se confruntă cu probleme similare de infrastructură specifică;
• Lipsesc mijloacele moderne de transport şi nu se aplică corect regulile europene;
• Lucrările în infrastructura de transport au fost mult sub nivelul necesar în ultimii 18 ani, principala cauză fiind inexistenţa unei strategii naţionale coerente şi pe termen lung, care să fie aplicată şi finanţată permanent de Guvern, indiferent care a fost acesta;
• Marile investiţii în infrastructura de transport depaşesc ca durată ciclul electoral de patru ani, de aceea guvernele le-au ocolit, preocupându-se de subiecte cu beneficii de imagine imediate;
• Sumele uriaşe necesare acestor investiţii au lipsit din cauza alocării resurselor spre alte domenii, dar mai ales din cauza lipsei de preocupare a guvernelor pentru a găsi surse de finanţare extrabugetare sau pentru realizarea unor investiţii în infrastructura de transport prin concesionare către investitorii privaţi;
• Lucrările realizate, mult prea puţine, se caracterizează, toate, prin costuri exagerate, depăşirea termenelor de finalizare şi calitate proastă. Principala cauză constă în managementul defectuos al acestui domeniu la nivel guvernamental, nefiind alocate prin bugetul iniţial finanţările necesare, iar în multe situaţii, pe parcursul anului nu au mai fost repartizate nici sumele stabilite iniţial;
• Alte cauze care au împiedicat dezvoltarea infrastructurii sunt de natură legislativă şi metodologică, precum:
• procedurile lungi şi complicate de organizare a licitaţiilor
• aplicarea principiului păgubos “cel mai mic preţ castigă”
• posibilităţile nelimitate de contestaţii fără urmări pentru cel care a provocat întârzieri nejustificate
• practica unică în Europa de a suspenda în instanţă exproprierile în scop de utilitate publică
• modul neadecvat în care sunt tratate avizele de mediu, descărcările arheologice, etc, pentru realizarea infrastructurii de transport;
• Organizarea complicată şi ineficientă a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), lipsa de responsabilizare a angajaţilor şi mai ales contractele încheiate cu constructorii care nu conţin termene intermediare, penalităţi, posibilităţi simple de reziliere determină ca lucrările realizate să fie permanent necorespunzătoare.

Viziunea PD-L

Traficul cere autostrada şi autostrada aduce trafic, în condiţii de confort european.
Realizarea într-un ritm alert a unei infrastructuri de transport moderne este elementul cheie al programului economic pe următorii ani, ce deschide noi perspective de dezvoltare pentru celelalte ramuri economice, pentru investiţii, pentru turism, dar şi un alt grad de confort pentru cetăţeni.

Obiective de guvernare

Transport rutier
• Asigurarea coerenţei şi continuităţii lucrărilor de infrastructură pe termen lung prin promovarea pactului naţional “AUTOSTRĂZILE ROMÂNIEI”;
• Interconectarea şi interoperabilitatea reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri europeană;
• Asigurarea, până în anul 2012, a unei capacităţi portante de 11,5 tone/osie pentru toate drumurile europene prin reabilitarea, repararea şi întreţinerea reţelei de drumuri naţionale după un program de priorităţi clare;
• Finalizarea coridorului IV Nădlac - Constanţa (855 km) la nivel de autostradă până în anul 2012, cu excepţia tronsonului Sibiu-Piteşti (120 km), a cărui finalizare este preconizată pentru perioada 2013-2014;
• Asigurarea circulaţiei pe 245 km din autostrada Transilvania (415 km) pe tronsoanele de la graniţă către centrul ţării, ultimele tronsoane urmând să fie finalizate în anul 2013;
• Finalizarea a 110 km din autostrada Bucureşti – Braşov între Bucureşti şi Comarnic. Tronsonul Comarnic – Braşov (56 km) va fi realizat prin concesiune, cu termen de finalizare în 2013;
• Realizarea conexiunilor dintre autostrăzile A1 şi A2 prin finalizarea la nivel de autostradă a centurii de nord a Bucureştiului (53 km), până în anul 2012, şi a centurii de sud (48 km), până în anul 2014;
• Finalizarea, până în anul 2011, a centurii periurbane Bucureşti (existente) – completare şi lărgire la 4 benzi – şi finalizarea, până în anul 2013, a tronsonului sudic ;
• Construirea tronsonului de autostradă Ploieşti – Buzău - Focşani (108 km) până în anul 2013, parte a coridorului IX pan-european ;
• Construirea autostrăzii Târgu Mureş – Iaşi (300 km) pe o singură cale de rulare până în anul 2012;
• Construirea până în anul 2012 a 41 de centuri ocolitoare;
• Refacerea reţelei de drumuri naţionale la un nivel calitativ european, până în anul 2012 (drumurile europene clasa A şi B - 5883 km, drumuri naţionale principale şi drumuri naţionale secundare – 10.100 km), precum şi a reţelei de drumuri judeţene-10,000 km;
• Reduceerea constantă a numărului de victime din accidentele de circulaţie;
• Instituirea unui mod de colectare echitabil a taxelor pe infrastructura rutieră conform principiului „Plăteşti cât foloseşti”;
Transport feroviar
• Dezvoltarea infrastructurii feroviare simultan şi în concordanţă cu cea rutieră, în conformitate cu cerinţele europene;
• Asigurarea legăturilor între marile oraşe cu trenuri intercity;
• Creşterea vitezei tehnice proiectate pe calea ferată în medie cu 25% şi reducerea timpului de circulaţie cu 50% faţă de cel actual la trenurile de călători şi marfă, precum şi eliminarea staţionării trenurilor în frontieră;
• Finalizarea, până în anul 2012, a tronsonului de cale ferată Curtici-Braşov, parte a coridorului IV pan-european;
• Finalizarea, până în anul 2012, a tronsonului de cale ferată Râmnicu Vâlcea – Vâlcele;
• Începerea, în anul 2010, a lucrărilor la Coridorul IX de transport pan – european;
• Înnoirea şi modernizarea parcului existent de material rulant, modernizarea staţiilor de cale ferată pentru creşterea gradului de confort oferit publicului călător;
• Asigurarea transportului port-auto pe calea ferată pe distanţe lungi.
Transport naval
• Eliminarea obstacolelor de navigaţie pe Dunăre – Coridorul VII de transport pan-european;
• Crearea unei infrastructuri adecvate în porturile fluviale pentru a face faţă cerinţelor de exploatare la nivel european;
• Dezvoltarea capacităţii feroviare în zona fluvio – maritimă a Portului Constanţa;
• Înfiinţarea unei infrastructuri portuare de agrement la Marea Neagră şi Dunăre în vederea valorificării potenţialului turistic al fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Mării Negre;
• Finalizarea sistemului de dirijare a traficului fluvial de nave şi mărfuri pe sectorul românesc al Dunării;
• Dotarea principalelor porturi fluviale cu nave şi instalaţii de preluare a reziduurilor produse de nave şi de intervenţie în caz de poluare.
Transport aerian
• Dezvoltarea infrastructurii aeroportuare în zonele cu activitate turistică importantă;
• Asigurarea unui management strategic şi operaţional prin reînfiinţarea Companiei Naţionale Aeroportuare Bucureşti şi a Companiei Naţionale Aeroportuare Timişoara - Arad;
• Creşterea eficienţei activităţii Companiei TAROM, pentru consolidarea poziţiei de membru în alianţa Sky Team, în vederea listării la bursă şi privatizării;
• Realizarea unui bloc multinaţional funcţional de dirijare a traficului aerian (FAB), astfel încât România să devină un jucător important în acest domeniu în Europa.
Transport intermodal
• Modernizarea şi construirea infrastructurii de terminale şi a centrelor de logistică pentru unităţile de transport intermodal
Direcţii de acţiune
Transport rutier
• Reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) pentru separarea activităţilor de dezvoltare şi întreţinere autostrăzi de cea de reabilitare şi întreţinere drumuri naţionale, prin crearea Companiei Naţionale Autostrăzi şi a Companiei Naţionale Drumuri Naţionale;
• Corelarea programului de Autostrăzi cu calendarul bugetar al Uniunii Europene, pentru a folosi cu maximă eficienţă fondurile europene alocate României;
• Administrarea şi întreţinerea autostrăzilor şi a drumurilor naţionale, pe perioade lungi, de către societăţi specializate;
• Asigurarea finanţării continue şi suficiente pentru construcţia de autostrăzi, conform Pactului Naţional „Autostrăzile României” ;
• Realizarea de centuri ocolitoare, în cadrul Programului Naţional de Construire de Centuri Ocolitoare, cu finanţare de la bugetul de stat şi din surse externe astfel:
Bugetul de Stat:
Ploieşti Vest, Cluj Est, Oradea, Iaşi, Suceava, Satu Mare, Alba Iulia, Teiuş, Aiud, Turda, Bistrita, Zalău, Aleşd, Râmnicu Vâlcea, Timişoara, Bârlad, Arad, Roman, Slatina, Sighetul Marmaţiei
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare:
Braşov, Bacău, Târgu Mureş, Reghin, JBIC - finalizare Centura Timişoara
ISPA:
Adunaţii Copăceni, Sibiu - lucrările rămase neexecutate în urma rezilierii contractului, Deva şi Orăştie la standard de autostradă, Lugoj, Drobeta Turnu Severin, Mehadia, Domaşnea
FEDR:
Sebeş, Alexandria – Caracal, Dej, Filiaşi, Târgu Frumos, Craiova Sud, Mangalia, Budeşti, Fălticeni, Buftea, Pucioasa, Târgu Jiu, Mihaileşti;
• Constituirea unei baze de date „lista neagră în infrastructură”, cu toate firmele care nu au respectat contractele (termenele, preţurile ori calitatea lucrărilor);
• Modificarea legislaţiei privind exproprierile pentru cauză de utilitate publică astfel încât eventualele procese în justiţie să nu suspende preluarea terenului şi să nu poată viza exproprierea, ci numai cuantumul despăgubirii;
• Semnalizarea întregii reţele de autostrăzi şi drumuri naţionale cu marcaje şi semne de circulaţie, la standarde europene;
• Reproiectarea zonelor cu risc ridicat de accidente pentru eliminarea a 80% dintre „punctele negre” din infrastructura rutieră;
• Înfiinţarea Agenţiei de Siguranţă Rutieră, cu principal obiect de activitate prevenţia rutieră; finanţarea şi derularea programelor de educaţie rutieră vor fi realizate împreună cu ONG-urile de profil; înfiinţarea serviciului INFO TRAFIC şi a unui post de radio trafic;
• Crearea Biroului Unic de Înmatriculări;
• Unificarea activităţilor de control în trafic ale RAR, ARR, CNA, CNDN, în cadrul Inspectoratului de Control în Transportul Rutier, care va lucra împreună cu Poliţia Rutieră.
Siguranţa traficului
• Crearea de spaţii „park and ride” pe centura oraşelor, pentru parcarea autovehiculelor personale în proximitatea punctelor de acces la transportul public;
• Fundamentarea Planurilor de Urbanism General elaborate de autorităţile administraţiei publice locale, pe baza Planurilor de mobilitate inter-modală şi de siguranţă rutieră;
• Dezvoltarea urbană de-a lungul drumurilor de tranzit (europene, naţionale, judeţene, etc.), va fi facută prin abordări de tipul drumurilor colectoare şi prin limitarea dezvoltării liniare a localităţilor existente;
• Asigurarea mijloacelor de semnalizare rutieră;
• Sprijinirea campaniilor de promovare a transportului public şi a celui nepoluant şi sănătos, precum şi promovarea unor campanii de folosire raţională a autovehiculelor personale;
• Promovarea introducerii tehnologiilor de management şi supraveghere a traficului precum şi sprijinirea campaniilor de informare şi comunicare de siguranţă rutieră;
• Înfiinţarea la nivel judeţean a Comitetelor de Coordonare a Siguranţei Rutiere şi a Comisiilor de Analiză a Accidentelor Rutiere, care să se ocupe cu crearea şi implementarea Planurilor Locale de siguranţă rutieră menţionate;
• Promovarea Planurilor de Mobilitate Şcolară pentru unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal (autorităţile administraţiei publice locale împreună cu Ministerul Educaţiei);
• Îmbunătăţirea siguranţei pietonilor, bicicliştilor, motocicliştilor ,a copiilor şi persoanelor în vârstă inclusiv prin implicarea mai activă a Poliţiei Comunitare în siguranţa rutieră;
• Implicarea companiilor private în dezvoltarea planurilor interne de siguranţă rutieră pentru reducerea numărului de accidente ale angajaţilor.
Transport feroviar
• Reorganizarea teritorială a Companiei Naţionale CFR Infrastructură, SNTFC–CFR Călători, SNTFM–CFR Marfă pentru a facilita eficientizarea activităţii şi accesarea fondurilor europene;
• Reînceperea şi finalizarea lucrărilor la liniile Râmnicu Vâlcea - Vâlcele şi Bucureşti – Giurgiu cu fonduri existente dar nefolosite;
• Devansarea termenului de finalizare a lucrărilor, din anul 2013 în anul 2012, la tronsonul Curtici-Braşov, parte a Coridorului lV pan-european;
• Finalizarea proiectării la Coridorul IX pan-european, până la sfârşitul anului 2009 şi începerea lucrărilor de modernizare în anul 2010;
• Electrificarea şi dublarea liniei principale Cluj – Oradea şi a magistralei Iaşi – Tecuci;
• Reducerea, cu 25%, a tarifului de utilizare a infrastructurii (TUI) pentru trenurile de marfă cu circulaţie permanentă şi instituirea unui TUI preferenţial pentru transportul RO-LA (camioane transportate în vagoane speciale);
• Înnoirea şi modernizarea parcului de material rulant pentru transportul de călători prin: achiziţia a 100 de rame electrice noi, achiziţia a circa 500 de vagoane noi, modernizarea a circa 700 de vagoane şi a 300 de locomotive din parcul existent.
Transport Naval
• Construirea unui pod de legătură peste Canalul Dunăre – Marea Neagră în zona Agigea;
• Implementarea proiectului „Apărări de maluri pe Canalul Sulina”;
• Consolidarea malurilor şi modernizarea instalaţiilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Poarta Albă – Midia Năvodari;
• Implementarea proiectului privind îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre pe sectorul Călăraşi – Brăila;
• Elaborarea studiului de fezabilitate şi începerea lucrărilor de finalizare a Canalului Dunăre – Bucureşti în anul 2010;
• Elaborarea reglementărilor privind concesionarea şi închirierea infrastructurii portuare ce aparţine domeniului public al statului pentru atragerea de investiţii private şi utilizarea eficientă a acestei infrastructuri;
• Demararea şi finalizarea procedurilor de concesiune către investitorii privaţi a lucrărilor de construcţie de porturi „Marina” pentru navele de agrement pe căile navigabile şi Marea Neagră;
• Implementarea fazei a doua a sistemului RORIS (River Information System) de urmărire şi dirijare a traficului fluvial de nave şi mărfuri pe sectorul românesc al Dunării şi construcţia centrului de editare a hărţii electronice a Dunării şi de colectare a datelor pentru sistemul RORIS;
• Elaborarea legislaţiei pentru implementarea programului Comisiei Europene privind dezvoltarea transportului pe căile navigabile interioare (NAIADES);
• Acordarea de facilităţi financiare proprietarilor de nave pentru modernizarea navelor fluviale şi în special pentru utilizarea motoarelor cu emisii reduse;
• Simplificarea formalităţilor de control al navelor fluviale.
Transport aerian
• Continuarea dezvoltării Aeroportului Internaţional Henri Coandă – Bucureşti (AIHCB) pentru a satisface funcţia de punct nodal al Europei de Sud Est şi finalizarea unui terminal cu o capacitate de 5 milioane pasageri/an;
• Creşterea coeficientului de utilizare a flotei actuale a TAROM în vederea creşterii cotei de piaţă;
• Consolidarea poziţiei de membru în alianţa Sky Team a TAROM, listarea la bursă şi ulterior privatizarea companiei;
• Acordarea de sprijin tehnic şi financiar pentru aeroporturile care deservesc zone cu potenţial turistic ridicat (Suceava, Tulcea, Satu-Mare, Baia-Mare);
• Acordarea de asistenţă tehnică autorităţilor locale din judeţele Braşov, Alba, Galaţi-Brăila şi Bistriţa pentru construirea de noi aeroporturi;
• Separarea funcţiei de supervizare a activităţii de aviaţie în general de activităţile de furnizare de servicii (verificare şi calibrări în zbor şi informare aeronautică - AIP NOTAM)
• Consolidarea poziţiei regiei autonome ROMATSA în cadrul programului Cer Unic European.
Transport multimodal
• Modernizarea şi reabilitarea centurii feroviare a Bucureştiului în vederea exploatării acesteia ca element principal al infrastructurii de transport periurban;
• Realizarea legăturii feroviare Gara de Nord – Aeroportul Internaţional Henri Coandă;
• Eliberarea de autorizaţii gratuite rutiere de tranzit sau de continuare parcurs, în cazul care TIR-urile utilizează tehnologia RO-LA sau feribot;
• Dezvoltarea condiţiilor avantajoase de operare pentru navele feribot româneşti;
• Îmbunătăţirea condiţiilor tehnice pe linia feribot Constanţa - Poti/ Batumi;
• Deschiderea unei staţii de transfer RO-LA în sudul Bucureştiului pentru preluarea traficului rutier de marfă ce intră în ţară prin vama Giurgiu.

Capitolul 10. Societatea informatională

Situatia actuală

• Industria de tehnologia informaţiei şi comunicaţii (TIC) din România este puternică şi recunoscută, cu cea mai dinamică dezvoltare în ultimii ani din Europa (de 2 ori mai mare decât a oricărei ţări europene). În schimb, politica publică în domeniul dezvoltării Societăţii Informaţionale nu a contribuit în aceeaşi măsură la înscrierea României pe traiectoriile iniţiativelor europene.
• Construirea Societăţii Informaţionale în România este mult întârziată, atât în raport cu potenţialul său, cât şi faţă de celelalte state dezvoltate ale lumii. România ocupă penultimul loc în UE şi poziţia 45 din 70 de ţări analizate într-un studiu al Economist Intelligence Unit din 2008, cu următoarele performanţe
- 22% din locuinţe au acces la internet (jumătate din media europeană) şi 6% din cetăţeni au acces la conexiuni de bandă largă (o treime din media europeană);
- 5% din populaţia României utilizează serviciile publice informatizate, faţă de 30% media UE;
- 42% din firme utilizează internetul pentru interacţiunea cu autorităţile publice, faţă de 51% cât este media europeană.
• Decalajul între mediul urban şi cel rural cu privire la accesul la infrastructura de comunicaţii şi servicii publice informatizate a crescut;
• Dezvoltarea insuficientă a societăţii informaţionale în România este cauzată în mare parte acţiunii guvernamentale inconsecvente, lipsei de standardizare şi de interoperabilitate a serviciilor publice informatizate, impredictibilităţii legislative.

Viziunea PD-L

Viitorul României este Societatea Informaţională.
Garantarea accesului la serviciile de tehnologie a informaţiilor şi de comunicare electronică între instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, cetăţeni şi comunitatea de afaceri este fundamentală pentru creşterea competitivităţii economice şi pentru creşterea eficienţei guvernării.

Obiective de guvernare

• Creşterea la 20% a ponderii populaţiei care accesează serviciile publice informatizate, până în 2012;
• Creşterea la 45% a ponderii locuinţelor cu acces la Internet, până în 2012;
• Creşterea la 60% a ponderii firmelor care utilizează Internetul ca principal mijloc de interacţiune cu instituţiile statului, până în 2012;
• Extinderea la 1000 a numărului de localităţi rurale care au acces la reţele de comunicaţii de bandă largă, până în 2012;
• Crearea condiţiilor pentru realizarea unui stat funcţional, modern, performant şi interactiv, prin regândirea proceselor şi procedurilor asociate actului de guvernare pe baza utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
• Creşterea nivelului de alfabetizare digitală şi includerea socială a cetăţenilor, în special a celor cu dizabilităţi sau izolaţi geografic, în vederea accesului nediscriminatoriu la serviciile publice informatizate;
• Generalizarea interacţiunii autorităţilor publice cu cetăţenii şi mediul de afaceri prin servicii de e-guvernare;
• Generalizarea schimbului electronic de documente, astfel încât acesta să devină principalul mijloc de schimb al informaţiei cu administraţia publică sau în interiorul administraţiei publice, până în 2012;
• Introducerea votului electronic şi susţinerea formelor de democraţie participativă prin sisteme electronice, indiferent de locul în care se află în momentul desfăşurării alegerilor.

Direcţii de acţiune

• Elaborarea unui pachet coerent de acte normative care să asigure construirea Societăţii Informaţionale în România;
• Reorganizarea autorităţilor din domeniul TIC şi separarea instituţională şi de subordonare a funcţiilor de reglementare, pe de o parte şi a celor de administrare, gestionare, monitorizare şi de control, pe de altă parte;
• Separarea instituţională şi de subordonare a activităţilor de operare a sistemelor şi serviciilor publice informatizate (e-servicii), faţă de cele de reglementare şi control;
• Constituirea unui Consiliu Interministerial pentru Societatea Informaţională, cu rol de armonizare a politicilor sectoriale în vederea atingerii obiectivelor de guvernare;
• Continuarea şi extinderea proiectului „Economia bazată pe cunoaştere”, finanţat de Banca Mondială prin creşterea la 1000 a numărului de localităţi rurale care au acces la reţeaua de comunicaţii de bandă largă, până în 2012;
• Asigurarea interoperabilităţii serviciilor publice informatizate;
• Realizarea unei platforme informaţionale naţionale care să pună într-o corespondenţă dinamică şi directă informaţiile referitoare la cetăţenii, firme şi proprietari;
• Generalizarea accesului la servicii integrate de voce (cu mobilitate), date şi imagini (inclusiv televiziune digitala) pentru cetăţenii României.
• Generalizarea accesului de bandă largă la servicii TIC prin reguli clare şi preţuri predictibile, prin acţiuni care să conducă la dezvoltarea infrastructurilor şi care să asigure conservarea aspectului arhitectonic al localităţilor.
• Integrarea documentelor de identitate intr-un document inteligent care sa stocheze principalele informaţii personale, inclusiv cheile pentru semnătura electronica;
• Realizarea unei platforme naţionale pentru informare şi acţiune, în caz de dezastre, care să asigure intervenţia rapidă şi specializată a autorităţilor.
• Susţinerea dezvoltării infrastructurii TIC în învăţământul public de toate nivelele şi asigurarea şanselor egale la informare pentru toţi copiii şcolari din România.
• Susţinerea dezvoltării şi utilizării de conţinut informatic dedicat pentru toate materiile de învăţământ în cadrul procesului de educaţie publică;
• Redefinirea, implementarea şi asigurarea mecanismelor de funcţionare a Serviciului Universal, până în anul 2012;
• Asigurarea infrastructurii pentru accesul securizat la informaţiile medicale personale pentru serviciile medicale recepţionate, oriunde şi oricând pe teritoriul României.
• Promovarea pe scară largă a mecanismelor electronice de plată, cu precădere a celor fără contact şi înlocuirea utilizării necontrolate a bonurilor valorice, direct sau ca forma de subvenţionare, la nivelul administraţiei.

C. Politici de protejare a resurselor naturale şi de dezvoltare sustenabilă

Capitolul 11. Dezvoltare rurală şi agricultură

Situaţia actuală

• În contextul unui nivel ridicat de bio - diversitate şi potenţial agricol semnificativ (6 % din Suprafaţa Agricolă Utilă a Uniunii Europene), agricultura românească se menţine la nivel de subzistenţă iar mediul rural se află în sărăcie şi nu asigură un nivel de trai civilizat locuitorilor;
• Agricultura României are încă parcele farâmiţate şi suprafeţe mari de teren nelucrate;
• Contribuţia agriculturii la formarea PIB este modestă (7-10%) şi oscilantă. Nivelul redus de procesare locală şi integrare în circuitul comercial explică aportul mic de valoare adăugată a producţiei noastre agricole;
• Exportăm materii prime, în special cereale şi oleaginoase, şi importăm produse finite;
• Abandonarea strategiei pragmatice în domeniu a dus la o producţie vegetală superioară celei animaliere (2/3 fata de 1/3), deşi competitivitatea impune raportul invers;
• Sistemul de irigaţii este energofag, incomplet reabilitat şi predat asociaţiilor de utilizatori. În prezent nu există propuneri guvernamentale clare de dezvoltare a reţelei de irigat şi nici proiecte de susţinere financiară a acestora;
• Pieţele agricole nu sunt organizate. Importurile, speculaţiile şi evaziunea fiscală le domină;
• Drepturile de proprietate sunt de prea multe ori neclare, iar piaţa funciară este slab funcţională;
• În mediul rural accesul la informare, servicii de sănătate, de învăţământ, la infrastructura de bază (apă şi canalizare) este redus si împiedică investiţiile productive şi dezvoltarea rurală;
• Unele regiuni sunt în mare parte dependente de veniturile mici rezultate în urma slabei productivităţi agricole (populaţia ocupată cu agricultura depăşind chiar 50% din totalul populaţiei active);
• Pădurile acoperă sub 27% din suprafaţa ţării, procent mult inferior celorlalte state europene;
• Întârzierile de 18 luni în accesarea fondurilor europene, nealocarea la timp a subvenţiilor, utilizarea greşită a pârghiilor fiscale au contribuit la starea actuală precară a agriculturii, a pădurilor şi a mediului rural.

Viziunea PD-L

Agricultura reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje comparative de care România dispune în competiţia internaţională. Agricultura românească dispune de potenţialul şi forţa de a deveni competitivă, de a se transforma într-o sursă majoră de bunăstare a cetăţenilor. România va deveni exportator net de produse agroalimentare, transformând actuala criză mondială în domeniul alimentaţiei într-o oportunitate de dezvoltare a sectorului agricol.
Dezvoltarea rurală a României va fi accelerată, pentru a reduce disparităţile regionale în dezvoltarea socio-economică şi pentru a reduce numărul de zone considerate a fi cele mai sărace din UE.

Obiective de guvernare

• Asigurarea securităţii alimentare a ţării prin creşterea producţiei agricole
• România, exportator net de produse agro-alimentare
• Susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale
• Eficientizarea structurilor de piaţă agricole şi agro-alimentare
• Accelerarea procesului de dezvoltare rurală
• Adaptarea agriculturii la schimbările climatice
• Sustinerea cercetării-dezvoltării şi formării profesionale
• Reforma administrativă a agriculturii

Direcţii de acţiune

Asigurarea securităţii alimentare a ţării prin creşterea producţiei agricole
• Specializarea producţiei agricole şi aplicarea de politici diferenţiate pe tipuri de ferme şi zone de favorabilitate stimulând comasarea voluntară a terenurilor şi a exploatării lor eficiente;
• Consolidarea fermelor comerciale şi creşterea competitivităţii acestora;
• Dublarea suprafeţelor agricole amenajate pentru irigat la 1,5 milioane hectare;
• Regândirea unor sisteme de irigaţii cu orientarea acestora spre sistemul de udare gravitationala si utilizarea apelor uzate epurate pentru productia agricola;
• Subventii pentru nivelarea pretului apei pentru irigatii la hidrant;
• Stimularea asociatiilor de utilizatori, in vederea preluarii sistemelor de irigatii;
• Promovarea produselor cu randamente si calitate ridicata obtinute prin bio-tehnologii;
• Dezvoltarea zootehniei şi creşterea ponderii acesteia în total producţie agricolă de la 1/3 astăzi până la ½ în 2012, prin subventionarea productiei zootehnice;
• Stimularea integrării producţiei vegetale cu producţia animală pentru valorificarea preponderenta a produselor animaliere;
• Orientarea către producţia de carne acolo unde nu se poate aloca cotă de lapte;
• Stimularea producţiei de produse ecologice;
• Compensarea handicapurilor naturale din zonele defavorizate şi de munte;
• Aplicarea unui Program de Monitorizare a sănătăţii alimentelor.
România, exportator net de produse agro-alimentare
• Măsuri de susţinere a politicilor de marketing a producătorilor autohtoni pentru participarea pe piaţa externă;
• Crearea unui sistem informatic eficient referitor la piaţa externă accesibil producătorilor români;
• Sprijin financiar pentru susţinerea şi promovarea brandurilor româneşti;
• Sprijinirea asocierii întreprinzătorilor autohtoni şi afilierea lor la structuri din afara ţării
Susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale
• Scheme eficiente de finanţare a agriculturii pentru absorbţia integrală a fondurilor europene disponibile, prin co-finanţarea de la bugetul de stat, prin proiecte tip „Fermierul„, prin acordarea de consultanţă gratuită pentru asocierea şi realizarea proiectelor în fermele comerciale;
• Reducerea accizei la motorină pentru lucrările agricole la pragul minim din UE, de 21 euro/tonă, concomitent cu instituirea de măsuri care să previna şi să sancţioneze schimbarea destinaţiei ;
• Creştere subvenţiei, din resurse proprii, pentru domeniile prioritare, la un nivel similar cu celelalte ţări ale UE, până la momentul de convergenţă cu programul european de subvenţie;
• Promovarea unei politici de stimulare pentru producătorii care produc total sau parţial pentru piaţă;
• Subvenţionarea seminţelor selecţionate, a materialului săditor şi a materialului seminal genetic ameliorat;
• Acordarea de subvenţii pentru îmbunătăţirea calităţii materialului genetic folosit pentru reproducere în domeniul zootehniei;
• Creşterea treptată a subvenţiei acordate la peste 300 euro/hectar pâna în 2012;
• Subvenţionarea primelor de asigurare pentru calamităţi naturale;
• Suportarea de la buget a costurilor de marcare şi indentificare a animalelor, precum şi a tratamenelor antiepizootice;
• Crearea unui sistem unitar de accesare şi garantare atât a creditelor pentru producţie cât şi a creditelor pentru investiţii;
• Susţinerea promovării produselor tradiţionale româneşti pentru export.
Eficientizarea structurilor de piaţă agricole şi agro-alimentare
• Consolidarea pieţelor agricole şi agro-alimentare şi eliminarea distorsiunilor prin:
o stimularea comerţului prin bursa cerealelor;
o reglementarea în domeniul certificatelor de depozit, astfel încât acestea să fie funcţionale şi tranzacţionabile;
o atragerea băncilor private în finanţarea fermierilor pe baza acestor certificate şi a garanţiei cu terenuri agricole;
• Măsuri pentru consolidarea pieţei funciare şi transformarea terenului într-un bun valoric prin:
o finalizarea retrocedărilor şi a reformei proprietăţii funciare, inclusiv a celor din administrarea Domeniilor Statului;
o privatizarea terenurilor rămase după această acţiune, justa despăgubire şi la timp în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate face în natură;
o introducerea cadastrului unitar, pe cheltuiala statului;
o intabularea tuturor suprafeţelor agricole şi forestiere, inclusiv a celor rezultate din ieşirea din indiviziune;
o promovarea legislaţiei privind comasarea benevola a terenurilor ;
o reglementarea conditiilor de expropriere pentru lucrarile de interes national;
o dublarea rentei viagere pentru cei care arendează terenurile şi majorarea la 150 Euro/ha pentru instrăinarea terenului.
• Măsuri pentru stimulare a organizării pieţelor: stimularea organizaţiilor şi a acordurilor interprofesionale, facilitarea accesului grupurilor de producători la comerţul organizat, stimularea pieţelor locale de vânzare directă de la producator.
Accelerarea procesului de dezvoltare rurală
• Refacerea si dezvoltarea infrastructurii de bază respectiv, drumuri, apă, canalizare si gestionare a deşeurilor;
• Extinderea serviciilor medicale în mediul rural, prin crearea de cabinete pentru medici de familie şi acordarea de stimulente a se stabili in mediul rural;
• Promovarea de cursuri de recalificare gratuite pentru populaţia rurală, pentru reducerea şomajului şi a dependenţei de producţia agricolă;
• Stimularea diversificării activităţilor economice, altele decât cele agricole şi a serviciilor din mediul rural;
• Conservarea arhitecturii, tradiţiilor şi obiceiurilor locale;
• Stimularea activităţilor de turism specializat în mediul rural;
• Dezvoltarea pisciculturii şi acvaculturii
• Reabilitarea, întreţinerea şi promovarea siturilor naturale şi istorice.
Adaptarea agriculturii la schimbările climatice
• Implementarea Programului National de stimulare a producerii si utilizarii bio-combustibililor;
• Acordarea de suport producătorilor agricoli pentru stimularea reducerilor de energie şi inlocuirea combustibililor tradiţionali cu biocombustibil; folosirea a minimum 20% bio-combustibili incepând cu anul 2012 şi reducerea emisiilor de CO2 cu 100 mii tone pe an;
• Suport pentru utilizarea de tehnologii eficiente energetic şi cu impact semnificativ asupra faunei din sol şi a bilanțului apei în sol;
• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in cadrul activitatilor de servicii din agricultura prin reducerea trecerilor, folosirea agregatelor multiple, folosirea utilajelor cu randamente superioare, etc;
• Folosirea mai eficientă a îngrăsămintelor, pentru a îmbunătăti gradul de utilizare a acestora şi a reduce impactul asupra mediului;
• Stoparea declinului suprafeţelor împădurite şi extinderea suprafetei de păduri la 30% din suprafata României, în următorii 4 ani;
• Împădurirea terenurilor cu potential agricol redus şi creerea de perdele forestiere de protectie pe 5% din suprafetele agricole din zonele expuse secetei/desertificării;
• Stimularea culturilor energetice pentru valorificarea potentialului productiv al terenurilor.
Sustinerea cercetării-dezvoltării şi formării profesionale
• Aplicarea Programului National de cercetare-dezvoltare agricolă, împreună cu partenerii implicati, în jurul unor obiective comune: productivitate, calitate, rezistentă la secetă, boli, dăunători etc.
• Gestionarea programelor de cercetare şi inovare pe baza de rezultate, pentru dezvoltarea durabilă a sectoarelor agro-industriale şi silvice;
• Calificarea în meseria de fermier, a persoanelor care desfăsoară activităti agricole;
• Reconversia profesională a populatiei din mediul rural, în meserii conexe spatiului rural;
• Adaptarea procesului de învătământ liceal şi universitar agricol la nevoile agriculturii.
Reforma administrativă a agriculturii
• Descentralizarea reală a ministerului de resort;
• Reorganizarea ministerului conform pilonilor Politicii Agricole Comune;
• Înfiintarea Camerelor Agricole pe sistemul public-privat;
• Crearea Caselor de Credit Rural;
• Reînfiintarea consiliilor pe produs şi transferul spre producătorii agricoli a politicilor de piată;
• Restructurarea şi profesionalizarea structurilor de administrare a fondurilor UE, pentru a asigura absorbtia integrală a acestor fonduri.

Capitolul 12. Politica de dezvoltare regională

Situatia actuală

• Menţinerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între regiunile de dezvoltare iar, în cadrul acestora, între judeţe;
• Decalaj ridicat între nivelurile de dezvoltare regională din România, comparativ cu cele ale Uniunii Europene: şase dintre cele zece cel mai slab dezvoltate regiuni ale Uniunii Europene se află în România, iar regiunea Nord-Est este cea mai săracă regiune, la 24% din media UE 27;
• Accentuarea disparităţilor inter-regionale privind PIB/locuitor şi salariul mediu net, în perioada 2005-2008; în aceeaşi perioadă nu se înregistrează nici o ameliorare la nivelul disparităţilor cu privire la populaţia civilă ocupată, în timp ce disparităţile privind numărul mediu de salariaţi se accentuează;
• Cele mai mari disparităţi inter-regionale, din perspectiva resurselor de creştere a PIB, se înregistrează la industrie şi la servicii;
• Disparităţile între judeţele aceleiaşi regiuni sunt mai mari decât cele inter-regionale.

Viziunea PD-L

Reducerea disparităţilor teritoriale în privinţa calităţii vieţii este realizabilă prin focalizarea noii abordări pe dezvoltarea accelerată a competitivităţii celor mai sărace regiuni, bazate pe crearea şi exploatarea avantajelor comparative locale şi prin renunţarea la alocarea mecanică şi clientelară a fondurilor.

Obiective de guvernare

• Diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea creşterii competitivităţii şi prin revitalizarea zonelor defavorizate;
• Corelarea politicilor publice de dezvoltare sectorială: infrastructură şi transporturi, creşterea ocupării forţei de muncă, dezvoltare rurală, educaţie şi sănătate, mediu şi promovarea parteneriatului public privat;
• Creşterea gradului de valorificare a avantajelor judeţene şi regionale comparative;
• Stimularea cooperării inter-regionale, interne şi internaţionale, pentru dezvoltarea economică şi valorificarea acordurilor internaţionale încheiate de România.

Direcţii de acţiune

• Diminuarea dezechilibrelor regionale
o Dezvoltarea coordonată a infrastructurii regionale;
o Sprijinirea serviciilor de dezvoltare a afacerilor (infrastructura de afaceri);
o Dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea serviciilor publice la standarde europene, îndeosebi sectoarele de apă şi colectarea deşeurilor;
o Modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice, promovarea utilizării resurselor energetice regenerabile specifice regiunilor.
o Realizarea de asocieri între zonele urbane şi cele rurale, în scopul valorificării potenţialului complementar al acestora;
o Promovarea centrelor urbane mari ca poli de dezvoltare a arealelor adiacente;
o Reluarea procesului de regenerare economică a zonelor foste mono-industriale, supuse restructurării economice şi dezvoltarea oraşelor mici şi mijlocii;
o Dezvoltarea unui sistem de servicii sociale la domiciliu, asigurarea unui număr suficient de instituţii de îngrijire şi asistenţă, precum şi creşterea calităţii serviciilor acordate;
o Stabilirea unui sistem de monitorizare a habitatelor naturale protejate şi a speciilor sălbatice.
o Sprijinirea procesului de urbanizare reală a localităţilor rurale declarate oraşe;
o Intensificarea construirii de noi unităţi locative, în special pentru tineri şi pentru persoanele cu venituri reduse precum şi pentru cele evacuate de proprietari, prin întocmirea Registrului naţional al locuinţelor
• Corelarea politicilor publice şi parteneriatul public-privat
o Promovarea unei culturi orientate către utilizarea serviciilor de consultanţă şi pregătire profesională;
o Promovarea politicilor de combatere a formelor de discriminare şi a inegalităţilor de pe piaţa forţei de muncă precum şi facilitarea inserţiei sociale şi integrării copiilor străzii, a persoanelor cu handicap, minorităţilor, persoanelor care au suferit condamnări penale, precum şi a refugiaţilor.
o Corelarea alocării fondurilor europene prin Programele Operaţionale Sectoriale, Programul Operaţional Regional şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală;
o Corelarea politicii de dezvoltare regională cu politica de dezvoltare rurală;
o Extinderea şi eficientizarea programului naţional de reabilitarea clădirilor existente prin finanţare publică sau/şi prin parteneriat public-privat
• Valorificarea avantajelor regionale comparative
o Dezvoltarea resursei umane şi punerea în valoare a potenţialului de cooperare cu sectorul privat şi cu profilul sistemului educaţional local;
o Creşterea calităţii vieţii locuitorilor din mediul rural, prin stimularea de activităţi neagricole, generatoare de locuri de muncă;
o Valorificarea patrimoniului natural şi cultural al regiunilor;
o Dezvoltarea agroturismului, promovarea artei populare şi a tradiţiilor culturale româneşti;
o Conservarea siturilor istorice din mediul urban şi cetăţile ţărăneşti prin includerea lor în circuite turistice;
• Cooperarea inter-regională
o Intensificarea cooperării transfrontaliere şi transnaţionale la nivelul regiunilor;
o Stimularea dezvoltării unor proiecte inter-regionale în domeniul infrastructurii, a amenajării teritoriului şi a lucrărilor hidrografice, cu predilecţie prin accesarea fondurilor europene;
o Realizarea unor parteneriate între zonele urbane şi zonele rurale învecinate;
o Stimularea unor acţiuni inter-zonale în vederea promovării producţiei, consumului şi exportului de produse tradiţionale agro-alimentare şi de artizanat.

Capitolul 13. Turism

Situatia actuală

• Turismul este un catalizator al dezvoltării economico-sociale şi culturale regionale, complet neglijat în ultimele decenii. Se vorbeşte mult destre turism, despre avantajele competitive diversificate ale României - de invidiat pentru celelalte state ale lumii -, dar s-a făcut mult prea puţin.
• Cele mai mari probleme ale turismului românesc ţin de neprioritizarea strategică a turismului în programele de guvernare precedente, lipsa transparenţei în luarea deciziilor publice, calitatea infrastructurii, investiţiile reduse în calitatea serviciilor turistice şi a formării profesionale continue a angajaţilor, nerespectarea standardelor în domeniu, eficienţa scăzută a marketingului şi a brandului naţional, accesul redus la apă potabilă îmbunătăţită în regiunile agro-turistice.
• În acest cadru, privatizarea unei mari părţi a obiectivelor de infrastructură turistică a fost dominat de interese oculte, iar investiţiile străine au întârziat să se orienteze spre turismul românesc. Ca o consecinţă directă, infrastructura logistică a obiectivelor turistice se află în stare de degradare avansată sau rămân inadecvate în raport cu ofertele internaţionale.
• România se situează doar pe locul 69 din 130, într-un clasament al competitivităţii turismului publicat de Forumul Economic Mondial, în anul 2008. Concurenţa în regiune este puternică, iar ţări precum Ungaria, Bulgaria, Croaţia sau Turcia se dovedesc mai atractive.
• Planurilor şi strategiilor naţionale în domeniu le lipseşte pragmatismul stimulentelor, forţa susţinerii publice şi a celei de reacţie a actorilor la condiţiile pieţei, precum şi corelarea programelor de învăţământ cu nevoile pieţei.
• Contribuţia turismului la creşterea produsului intern brut, la îmbunătăţirea nivelului de trai şi la dezvoltarea regională este mult sub potenţialul său.
• Cu excepţia unor iniţiative sporadice de succes, autorităţile publice locale rămân insuficient interesate de absorbţia fondurilor europene destinate dezvoltării turistice.

Viziunea PD-L

Turismul atractiv şi competitiv la nivel internaţional este o prioritate strategică a dezvoltării României la nivel regional pe termen lung, generator de venituri şi de locuri de muncă.

Obiective de guvernare

• Crearea şi modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice;
• Conservarea obiectivelor turistice care fac parte din patrimoniul cultural universal şi naţional şi modernizarea infrastructurii conexe;
• Dezvoltarea turistică adaptată la specificul regional şi la cererea de servicii turistice de masă şi de nişă, la standarde calitative competitive;
• Creşterea atractivităţii României ca destinaţie turistică prin campanii eficiente de brand şi marketing turistic.
Direcţii de acţiune
• Reînfiinţarea Ministerului Turismului şi înfiinţarea unei organizaţii specializate în politica de marketing pentru turism;
• Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin asigurarea cadrului legislativ simplificat şi eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia internaţională;
• Aplicarea unui nou sistem de autorizare a facilităţilor de cazare, în scopul eliminării diferenţelor între nivelul de comfort şi calitate a serviciilor oferite de unităţi cu clasificare similară;
• Introducerea unui sistem de înregistrare şi evidenţă a circulatiei turistice, menit să prezinte date precise în legătura cu numărul de turişti, vizitatori, călători pentru afaceri şi tranzit şi care să ofere informaţiile necesare pentru dezvoltarea şi implementarea programelor de marketing;
• Lansarea Programului de Dezvoltare Zonală a Turismului în baza unor indicatori calitativi şi cantitativi cu privire la circulaţia turistică, potenţialul turistic, tendinţe pe termen mediu şi lung ale cererii pentru produse turistice, coordonate cu programele susţinute de autorităţile locale;
• Încurajarea liberei initative şi a investiţiilor în domeniul turismului prin reducerea numărului de formalităţi şi taxe şi acordarea de facilităţi pentru proiectele care se vor afla în concordanţă cu Programului de Dezvoltare Zonală a Turismului;
• Elaborarea de planuri specifice de acţiune pentru turismul de afaceri, ecumenic, medical, balnear, cultural etc.;
• Dezvoltarea parteneriatului între ministerele responsabile şi administraţia locală în vederea facilitării călătoriilor către zonele/atracţiile turistice din zone greu accesibile, protejarea mediului şi a resurselor naturale, conservarea valorilor culturale şi artistice din toate zonele ţării;
• Creşterea gradului de accesibilitate a pachetelor de servicii turistice pentru pensionari, studenţi, elevi şi adulţi activi cu venituri modeste în scopul reducerii sezonalităţii cererii, în staţiunile de tratament, staţiuni de pe litoralul Mării Negre, Delta Dunării şi staţiuni montane;
• Dezvoltarea sistemului de învăţământ vocaţional turistic astfel încât să corespundă cerinţelor pieţei.

Capitolul 14.Energie şi securitate energetică

Situaţia actuală

• Piaţa internă a energiei din România este insuficient consolidată, netransparentă, cu un volum redus de tranzacţionare datorat concurenţei ineficiente;
• Nivelul actual al preţurilor se fundamentează pe costuri excesiv de mari ale producătorilor şi profituri mari ale furnizorilor;
• Actualul cadru legislativ şi instituţional nu răspunde necesităţilor reale de reglementare a operatorilor de pe piaţă şi nu permite o flexibilitate şi rapiditate de acţiune care să satisfacă în timp real cerinţele acesteia;
• Privatizarea s-a derulat haotic şi rămâne un proces neîncheiat. Au fost favorizate, adeseori, interese particulare şi de grup, prin abuzul de contracte netransparente care acoperă clauze defavorabile statului român şi a economiei în ansamblu;
• La nivelul sectorului se manifestă inca o percepţie greşită a noţiunii de reglementare, in sensul că, prin neadaptarea cadrului legislativ şi instituţional la noile realitati, statul a ajuns să se reglementeze doar pe sine, deşi in sistem există operatori privati;
• După privatizare, singura modalitate de control asupra acestui domeniu vital rămâne cea prin autorităţile de reglementare şi deci de modul în care acestea vor funcţiona depinde inclusiv siguranţa energetică a ţării;
• România nu capitalizează oportunităţile de a deveni lider în piaţa regională a energiei.
• Domeniu de importanţă vitală al securităţii naţionale, cu profunde implicaţii de natură economico-socială, sectorul energiei din România se află sub tripla provocare a epuizării resurselor de combustibili foşili, a consumurilor specifice mari şi a schimbărilor climatice. Cauzele principale sunt:
o Reforma sistemului energetic este nefinalizată, persistă managementul neperformant, tehnologiile sunt depăşite şi lipseşte o strategie pentru punerea în valoare de noi resurse.În actualele condiţii tehnice de funcţionare a sistemului şi in condiţiile in care intensitatea energetică a economiei româneşti este de peste 2,5 ori mai mare decât media UE, resursele primare de energie vor fi epuizate prematur;
o Infrastructura de producere, transport şi distribuţie este uzată fizic şi moral. Investiţiile în reabilitare, modernizare şi noi capacităţi rămân insuficiente şi nu răspund noilor provocări, inclusiv sub aspectul impactului asupra mediului;
o Energia regenerabilă are o pondere scăzută in consumul total;

Viziunea PD-L

Un înalt nivel de securitate energetică al ţării, bazată pe un sistem eficient de aprovizonare, producere, transport şi distribuţie, care asigură alimentarea continuă a tuturor consumatorilor, suportabilitatea preţurilor, protecţia mediului, folosind cu precădere combustibilii primari proprii pentru asigurarea unei independenţe energetice cât mai mari.

Obiective de guvernare

România are o poziţie geografică ce îi permite să devină o zonă crucială de tranzit între ţările mari producătoare de gaze naturale şi pieţele central şi vest europene, mari consumatoare de resurse energetice. Guvernul PD-L va acţiona în direcţia valorificării acestei oportunităţi.
PD-L îşi asumă obiectivele europene de creştere a eficienţei energetice cu 20%, de atingere cotei de 20% a surselor de energie regenerabile în producţia totală şi de reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră - la nivelul anului 2020 precum şi siguranţa în aprovizionare cu resurse energetice ca o obligaţie a guvernului.
• Regândirea urgentă a strategiei energetice a României în toate componentele ei (purtători de energie, generare, transport şi distribuţie), în conformitate cu prevederile programului de guvernare;
• Eliminarea discordanţelor din legislaţia primară şi secundară în domeniul energiei;
• Coordonarea unitară a sectorului energetic în cadrul unei structuri coerente la nivelul executivului;
• Clarificarea statutului, atribuţiilor şi structurii tuturor autorităţilor de reglementare din domeniu;
• Păstrarea resurselor primare de energie în patrimoniul statului, exploatarea lor eficientă şi valorificarea în condiţii de piaţă;
• Reorganizarea, retehnologizarea şi eficientizarea societăţilor comerciale din sectorul energetic de stat;
• Creşterea securităţii energetice a ţării prin:
o modernizarea sistemului de transport şi distribuţie, dezvoltarea interconexiunilor şi diversificarea surselor de import de gaze naturale;
o creşterea ponderii producţiei de energie electrică bazată pe cărbune, energie nucleară şi surse regenerabile;
• Promovarea proiectelor de investiţii în domeniul energiei regenerabile (energia eoliană, solară, biomasă, inclusiv deşeurile urbane);
• Elaborarea planului multi-anual de investiţii pentru achiziţionarea tehnologiilor necesare captării şi stocării CO2, pentru depozitarea deşeurilor radioactive, gestionarea şi valorificarea celorlalte deşeuri în scopul protecţiei mediului;
• Reducerea intensităţii energetice a economiei româneşti, prin măsuri stimulatorii pentru reorientarea spre activităţi economice cu consumuri scăzute şi cu valoare adăugată ridicată,stimularea spre un comportament raţional al consumatorului;
• Dezvoltarea unei pieţe a energiei transparentă, nediscriminatorie şi competitivă, pilon al dezvoltării pieţei regionale.

Direcţii de acţiune

Investiţii:
• Finalizarea unităţilor nucleare 3 şi 4 CNE de la Cernavodă până în anul 2013;
• Finalizarea proiectelor hidro aflate în diverse faze de execuţie din surse financiare proprii, dar şi în parteneriat public-privat în scopul punerii în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie, cu beneficiile aferente regularizării cursurilor de apă;
• Eficientizarea sistemelor de termoficare existente şi promovarea cogenerării de înaltă eficienţă;
• Finalizarea electrificării localităţilor izolate (case şi cătune) şi dezvoltarea reţelelor electrice de transport şi distribuţie din sistemul energetic naţional;
• Realizarea de studii de fezabilitate care să identifice oportunitatea construcţiei unei noi hidrocentrale pe Dunăre şi a unei noi centrale nucleare;
• Realizarea unei legături electrice prin cablu electric submarin pentru realizarea interconectării între România şi Turcia;

Eficientizarea sistemului energetic:
• Termocentralele: modernizarea în funcţie de viabilitatea lor economică şi transferarea Centralelor Electrice de Termoficare autorităţilor publice locale spre administrare integrală;
• Hidroelectrica: punerea în funcţiune a tuturor investiţiilor începute, retehnologizarea şi modernizarea grupurilor care şi-au epuizat durata de viaţă; Centralele hidro fac parte din patrimoniul public al statului şi vor avea ca acţionar majoritar statul;
• Nuclearelectrica: finalizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă la termen şi depozitarea deşeurilor radioactive în condiţii de securitate şi siguranţă a mediului;
• Transelectrica: finalizarea lucrărilor de închidere a buclei de 400 kV în nordul Moldovei şi a buclei de 400 kV în jurul Bucureştiului pentru o nouă injecţie de energie în Bucureşti care să contribuie la eliminarea congestiilor permanente şi la micşorarea gradului de rigiditate a sistemului; continuarea proiectelor EMS-SCADA şi a platformei pieţei de echilibrare;
• Electrica: împreună cu filialele neprivatizate, rămâne în proprietatea statului; consolidarea se va face cu banii rezultaţi din privatizările anterioare, urmând ca ea însăşi să investească în producerea energiei din surse regenerabile;
• Modernizarea şi îmbunătăţirea eficienţei economice a Companiei Naţionale a Huilei cu scopul eliminării subvenţiei până în anul 2012;
• Deschiderea de câmpuri miniere pentru exploatarea lignitului în vederea asigurării necesarului de cărbune pentru centralele din zonele Gorj şi Dolj;
• Finalizarea activităţilor de conservare şi închidere a minelor ineficiente;
• Prospectarea de câmpuri miniere de gaze naturale, cărbune şi minereuri de uraniu;
• Implementarea Sistemului de Management Energetic - Control Sistem şi Achiziţie de Date (EMS-SCADA) şi a contorizării orare pentru gazele naturale;
• Asigurarea independenţei politice totale a ANRE la nivel de angajaţi şi limitarea intervenţiei la nivel de preşedinte şi vicepreşedinte (conform prevederilor legislative din Pachetul 3 al UE);
• Renunţarea la stabilirea administrativă a preţurilor resurselor primare şi crearea condiţiilor pentru introducerea mecanismului de formare liberă a preţurilor pe piaţă;
• Privatizarea prudentă, prin listarea la bursă a societăţilor comerciale şi a companiilor din sector, statul rămânând acţionar majoritar; elaborarea şi implementarea operativă a programului de post-privatizare;
• Modificarea legislaţiei în sensul obligării producătorilor de a oferi exclusiv prin intermediul pieţei libere întreaga cantitate de energie produsă;
• Creşterea capacităţii de interconectare cu sistemele energetice regionale la 20% din puterea instalată;
Protecţia mediului, valorificarea surselor de energie regenerabile:
• Respectarea condiţiilor de mediu cu privire la depozitele de zgură/cenuşă, la deşeurile radioactive şi la noxele gazoase;
• Valorificarea potenţialului surselor de energie regenerabilă prin dezvoltarea cu precădere a proiectelor bazate pe biocombustibil (inclusiv deşeuri urbane), energie solară, eoliană;
• Stimularea producţiei de energie regenerabilă;
• Reabilitarea termică a clădirilor, introducerea graduală a certificatelor energetice şi a conceptului de casă pasivă (independenţă energetică);
• Consolidarea pieţelor colaterale cu ajutorul certificatelor verzi, a creditelor de carbon;
Aspectele sociale:
• Asigurarea cererii de consum în condiţii de suportabilitate de către toţi consumatorii casnici captivi şi eligibili;
• Acordarea de ajutor de stat persoanelor vulnerabile, urmărindu-se eliminarea în timp a sintagmei “clasa defavorizată în raport cu solvabilitatea faţă de costul energiei”;
• Susţinerea dezvoltării profesionale a personalului din sectorul energetic;
Reglementare şi cercetare:
• Adoptarea unor metodologii de calcul a preţurilor şi tarifelor care să permită reflectarea reală a influenţei serviciilor în structura costurilor în deplin respect faţă de consumator şi faţă de principiile transparenţei;
• Reorganizarea autorităţilor de reglementare astfel încât să răspundă actualei etape în care în piaţă au apărut agenţi privaţi;
• Stimularea cercetării aplicative pe probleme de mediu, eficienţă energetică şi surse noi;
• Alocarea unor fonduri din taxele şi redevenţele încasate de la producătorii de petrol şi gaze naturale pentru cercetările din domeniu;
Pregătirea pentru situaţiile de criză energetică:
• Elaborarea unui plan pe termen lung pentru importul de gaze naturale lichefiate;
• Dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea stocurilor strategice interne, a interconexiunilor şi cooperării cu sistemele energetice regionale şi stabilirea unor proceduri clare pentru depăşirea situaţiilor de criză energetică;
• Participarea la instituirea şi funcţionarea mecanismului european de reacţie rapidă.

Capitolul 15. Protecţia mediului înconjurător

Situatia actuală

• Sub imperativul aderării la UE, eforturile guvernamentale din perioada 2004 – 2006 s-au concentrat pe consolidarea capacităţii instituţionale şi administrative, pe transpunerea legislaţiei comunitare şi pe crearea condiţiilor necesare accesării fondurilor comunitare. Apreciem că la începutul anului 2007, în România existau condiţiile necesare implementării legislaţiei şi derulării programelor în domeniul protecţiei mediului. Procesul demarat a fost blocat în ultimii doi ani;
• Autorităţile responsabile pentru gestionarea problemelor de mediu în România şi-au diminuat capacitatea de acţiune;
• Lipseşte viziunea şi planul de acţiune pe termen lung în domeniul schimbărilor climatice;
• Accesul la surse sigure de apă potabilă şi la sisteme de canalizare şi de epurare a apelor uzate este asigurat doar pentru 52% din populaţie;
• Accesul la servicii de salubritate organizate doar pentru 49% din populaţia României;
• Colectarea selectivă a deşeurilor municipale solide se realizează într-o proporţie de mai puţin de 2%;
• Gradul de valorificare a deşeurilor municipale este de doar 1%;
• Ţintele asumate prin Tratatul de aderare privind colectarea şi valorificarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, vehicule scoase din uz şi ambalaje sunt realizate în pondere de sub 10%;
• Gradul de absorbţie a fondurilor comunitare pentru proiecte de infrastructură de mediu este sub 5%;
• Absenţa unui program naţional de acţiune pentru identificarea şi reabilitarea siturilor contaminate şi a zonelor industriale abandonate;
• Se înregistrează întârzieri majore în implementarea programelor de management Natura 2000, măsurile compensatorii pentru deţinătorii de terenuri nu au fost încă stabilite;
• Autorităţile de mediu suferă o degradare continuă prin restructurări inadecvate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile;
• Lipsa cadrului instituţional pentru protejarea patrimoniului natural al României, în pofida angajamentului asumat faţă de UE;
• Neimplementarea Planurilor de Acţiune pentru Protecţia Atmosferei;
• Ineficienţa activităţilor desfăşurate în vederea controlului utilizării organismelor modificate genetic;
• Lipsa unei sistematizări a legislaţiei de mediu şi întârzieri ale transpunerii legislaţiei europene.

Viziunea PD-L

Protecţia şi conservarea mediului sunt constante ale politicilor de dezvoltare economică şi socială ca o garanţie a dezvoltării durabile.

Obiective de guvernare

• Creşterea calităţii mediului în comunităţile umane;
• Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de mediu;
• Diminuarea riscului la inundaţii şi alte dezastre naturale şi creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor;
• Aplicarea unor măsuri pentru limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra societăţii şi mediului;
• Conservarea biodiversităţii şi a patrimoniului natural; susţinerea potenţialului turistic, în conformitate cu planurile de management adecvate;
• Introducerea principiilor dezvoltării durabile în sistemul educaţional şi susţinerea cercetării aplicate în tehnologii curate;
• Stimularea iniţiativelor şi investiţiilor în domeniul protecţiei mediului;
• Utilizarea resurselor naturale şi minerale în concordanţă cu normele europene de protecţie a mediului;
• Extinderea cooperării internaţionale prin participarea la programe şi proiecte transfrontaliere, o mai bună prezenţă a României în organismele reprezentative la nivel european şi internaţional.

Direcţii de acţiune

Calitatea vieţii şi mediului
• Mediul şi sănătatea populaţiei
o Elaborarea şi implementarea unui Program Naţional de Acţiune pentru Mediu şi Sănătate;
o Finanţarea cu prioritate a investiţiilor în domeniul protecţiei mediului în zonele critice;
• Managementul deşeurilor şi salubrizarea localităţilor
o Asigurarea serviciilor publice de salubrizare în toate localităţile cu peste 2000 locuitori;
o Realizarea colectării selective în toate localităţile cu peste 5000 de locuitori;
o Realizarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în localităţile urbane şi rurale în cel putin 15 judete;
o Valorificarea deşeurilor urbane în instalaţii de producere a energiei termice sau electrice şi producerea de compost
o Valorificarea deşeurilor industriale inerte în construcţii şi infrastructura de transport;
• Accesul la surse sigure de alimentare cu apă potabilă
o Realizarea reţelelor de alimentare cu apă potabilă pentru toate localităţile cu peste 10000 de locuitori echivalenţi;
o Asigurarea canalizării şi epurării apelor uzate menajere pentru 70% din populaţia României;
o Asigurarea surselor de alimentare cu apa în zonele deficitare;
• Calitatea aerului, radioactivitatea şi zgomotul
o Operaţionalizarea şi extinderea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului;
o Implementarea Planurilor de reducere a emisiilor dioxid de sulf şi pulberi din sectoarele industriale;
o Extinderea Sistemului Naţional de Monitorizare a Radioactivităţii;
o Implementarea sistemelor de fluidizare a traficului în mediul urban;
o Elaborarea hărţilor de zgomot în localităţile cu peste 50000 locuitori echivalenţi;
o Reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii în zonele rezidenţiale;
• Ameliorarea mediului urban
o Extinderea suprafeţelor verzi cu rol de agrement şi îmbunătăţirea microclimatului;
o Elaborarea şi implementarea studiilor de trafic în toate oraşele şi municipiile pentru reducerea semnificativă a poluării aerului din cauza traficului;
o Planificarea amenajării urbane şi elaborarea Regulamentului de urbanism bazat pe principii ecologice;
• Reabilitarea zonelor poluate şi refacerea mediului în zonele industriale abandonate
o Elaborarea Registrului Naţional al siturilor poluate;
o Recuperarea şi valorificarea terenurilor contaminate;
• Alimentaţie sănătoasă
o Controlul strict al utilizării organismelor modificate genetic în agricultură;
o Susţinerea unei agriculturi ecologice;
o Încurajarea utilizării îngrăşămintelor naturale şi reducerea folosirii pesticidelor;

Schimbările climatice şi eficienţa energetică
• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră conform angajamentelor asumate;
• Încurajarea reducerii consumurilor energetice prin utilizarea unor tehnologii eficiente energetic, izolarea termică a locuinţelor şi aparatură electrocasnică cu consum minim de energie, eficientizarea consumului de energie;
• Susţinerea producerii de energie ieftină şi nepoluantă din surse neconvenţionale, utilizarea biomasei, cogenerării (deşeuri) sau altor surse convenţionale nepoluante (hidro);
• Susţinerea Programului Naţional de Împădurire destinat zonelor defrişate şi extinderea suprafeţei împădurite a României pe terenurile degradate;
• Încurajarea utilizării autovehiculelor cu grad redus de poluare;
Susţinerea şi stimularea investiţiilor în infrastructura de mediu şi conformarea la legislaţia de mediu
• Asigurarea de resurse financiare pentru efectuarea lucrărilor de refacere a mediului în zonele poluate sau cele industriale abandonate;
• Stabilirea de mecanisme de compensare a deţinătorilor de terenuri declarate situri Natura 2000 sau arii protejate;
• Promovarea investiţiilor în domeniul gestiunii deşeurilor şi în special pentru valorificarea acestora;
• Stimularea investiţiilor în domeniul energiilor neconvenţionale;
• Implementarea unor programe naţionale pentru eficienţa energetică (ex. Surse de iluminat ecologice etc.) ;
• Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor comunitare şi a accesării finanţărilor prin programe de asistenţă financiară nerambursabilă;
• Crearea de structuri instituţionale flexibile şi orientate spre cetăţeni;
• Preluarea treptată de către administraţia publică locală a unor competenţe şi responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului.
Biodiversitatea şi ariile protejate
• Refacerea ecosistemului Delta Dunării şi aducerea lui la standardele impuse de legislaţia în domeniu;
• Protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre;
• Elaborarea planurilor de management a ariilor protejate şi identificarea activităţilor durabile care pot fi practicate în ariile protejate;
• Introducerea în circuitul turistic a tuturor siturilor Natura 2000;
• Susţinerea proiectelor de modernizare a grădinilor zoologice pentru îndeplinirea standardelor de mediu;
• Stimularea investiţiilor necesare reciclării ambalajelor şi deşeurilor refolosibile;
• Creşterea gradului de reciclare a deşeurilor metalice feroase şi neferoase;
• Reducerea cantităţilor de apă prelevată din sursele de apă de suprafaţă şi subterane prin creşterea gradului de recirculare în industrie;
• Dezvoltarea sistemului de monitorizare cantitativa şi calitativă a apelor subterane în vederea asigurării condiţiilor pentru utilizarea raţională a acestora;
• Reorientarea exploatărilor de nisipuri şi pietrişuri către fluviul Dunărea şi pentru regularizarea scurgerii optime a apelor pe râurile interioare;
• Implicarea partenerilor sociali în elaborarea reglementărilor şi procesul de luare a deciziilor în domeniul protecţiei mediului;
Creşterea rolului educaţiei şi cercetării
• Introducerea în programa şcolară a temelor de mediu şi dezvoltare durabilă;
• Stimularea cercetării aplicative în domeniul tehnologiilor curate şi implementarea cu prioritate a acestora;
• Promovarea unor campanii naţionale de educare şi sensibilizare pentru ecologie şi dezvoltare durabilă;
Colaborare şi relaţii internaţionale
• Participarea activă la elaborarea directivelor europene în domeniul protecţiei mediului;
• Participarea activă în toate convenţiile internaţionale şi organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
• Angajarea în iniţiative internaţionale de impact a căror prioritate sa o constituie obiectivele ecologice;
Diminuarea efectelor calamităţilor naturale
• Implementarea strategiei naţionale de apărare împotriva inundaţiilor şi finanţarea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor;
• Amenajarea bazinelor hidrografice în scopul diminuării efectelor inundaţiilor;
• Împădurirea zonelor de dig şi de mal în lungul cursurilor de apă;
• Adoptarea unor soluţii moderne de apărare a localităţilor împotriva inundaţiilor;
• Îmbunătăţirea prognozelor, îmbunătăţirea timpilor de reacţie a autorităţilor publice şi a populaţiei, precum şi îmbunătăţirea exploatării coordonate a acumulărilor prin definitivarea implementării unor proiecte specifice;
• Aprobarea Planului de contingenţă pentru intervenţii la poluarea accidentală a apelor fluviului Dunărea.

D. Politici privind interesul general al societăţii

Capitolul 16. Politica fiscal- bugetară. Mixul de politici macroeconomice

Situaţia actuală

Starea fiscal-bugetară actuală a României se caracterizează prin următoarele:
• Menţinerea unui deficit bugetar consolidat relativ ridicat, aproape de limita prevăzută de Tratatul de la Maastricht, existând riscul de depăşire a acestui plafon la orice şoc economic;
• Construcţie bugetară deficitară, sub aspectul caracterului multianual, ceea ce nu permite formarea de aşteptări corecte în mediul de afaceri şi, în consecinţă, reduce mult din predictibilitatea acestuia;
• Incapacitatea de a prognoza cu acurateţe veniturile publice, ceea ce conduce la un număr mare de rectificări bugetare;
• Structură deficitară a cheltuielilor bugetare, cu o pondere exagerată a cheltuielilor curente in defavoarea cheltuielilor de investiţii;
• Existenţa unui număr relativ mare de taxe, impozite, tarife fiscale şi parafiscale, care măresc povara administrativă asupra contribuabilului şi costurile de administrare;
• Incapacitatea de a evalua, în mod corect, posibilităţile reale de cheltuire a banului public;
• Un raport nesatisfăcător între rata efectivă de impozitare şi rata legală de impozitare, ca urmare a unui grad insuficient de colectare a veniturilor fiscale şi a subestimării unor baze de impozitare;
• O politică fiscală pro-ciclică, care creează dificultăţi în ceea ce priveşte ţintirea directă a inflaţiei şi îngreunează procesul de convergenţă nominală.

Viziunea PD-L

Readucerea politicii fiscal-bugetare pe poziţia de principală politică publică de ajustare macroeconomică, menită să asigure atingerea, concomitentă, a creşterii şi stabilităţii economice, pe o bază sustenabilă şi echitabilă. Politica fiscal-bugetară va fi integrată, în mod efectiv, în mix-ul de politică fiscal-monetară.

Obiective de guvernare

• Stabilitate macroeconomică, în acord cu criteriile nominale de convergenţă cu UE;
• Creştere economică sustenabilă a economiei reale, în acord cu obiectivul fundamental al Programului de Guvernare;
• Stimularea competitivităţii economice în general şi susţinerea dezvoltării celor cinci domenii de excelenţă ale României: învăţământ-cercetare, agricultură organică, turism, financiar-bancar, IT-C;
• Asigurarea şi menţinerea liberei concurenţe şi a libertăţii economice;
• Eficienţa politicii fiscal-bugetare;
• Echitatea repartizării sarcinii fiscale;

Direcţii de acţiune

Stabilitatea macroeconomică:
• Stimularea economisirii private, în scopul reducerii consumului privat şi al presiunii pe deficitul de cont curent;
• Asigurarea unei creşteri economice neinflaţioniste;
• Menţinerea rolului politicii fiscal-bugetare de politică internă de absorbţie a şocurilor externe asimetrice;
• Gestionarea politicii fiscal-bugetare în acord cu Pactul de Creştere şi Stabilitate;
• Asigurarea sustenabilităţii datoriei publice interne;
• Utilizarea intensivă şi sustenabilă a datoriei publice externe ca sursă de creştere economică;
• Renunţarea la dominanţa fiscală, fără a compromite obiectivul de creştere economică şi atingerea convergenţei nominale până în 2012;
• Deschiderea pieţei interne pentru companiile de tip holding;
• Evita transmiterii de şocuri reale adverse către economiile UE;
Creşterea economică:
• Menţinerea cotei unice de impozitare directă a venitului personal şi a profitului corporativ, în scopul asigurării unui avantaj fiscal comparativ la nivel european, care să atragă factori externi de creştere economică;
• Scutirea de impozit pe profitul reinvestit, condiţionată de utilizarea acestuia numai pentru investiţii în utilaje, echipamente şi tehnologii;
• Asigurarea condiţiilor pentru absorbţia integrală, eficientă şi legală a fondurilor structurale şi de coeziune europene – principala sursă externă de finanţare a creşterii economice;
• Concentrarea investiţiilor publice şi promovarea parteneriatului public-privat pentru dezvoltarea infrastructurii fizice;
• Reducerea semnificativă a ponderii domeniului privat al statului în economie, prin finalizarea procesului de privatizare;
• Folosirea maximală a schemelor legale de ajutor de stat, în scopul activării factorilor interni de antrenare a creşterii economice;
• Utilizarea instrumentelor fiscal-bugetare ca pârghii de stimulare a creşterii şi nu doar ca simple canale de colectare a veniturilor publice;
• Alinierea la media europeană a structurii de utilizare finală a PIB, în scopul asigurării convergenţei structurale a economiei naţionale cu economiile UE;
Competitivitatea economică:
• Asigurarea creşterii câştigului salarial în condiţiile unei creşteri mai rapide a productivităţii muncii;
• Stimularea, prin mijloace fiscale, a dezvoltării capitalului uman, a centrelor de inovare şi a celor de transfer tehnologic, îndeosebi în domeniile de excelenţă ale României;
• Stimularea, la nivelul parteneriatului public-privat, a procesului de creştere a competitivităţii mărfurilor naţionale şi a economiei naţionale în ansamblu;
• Creşterea competitivităţii ofertei interne de bunuri comercializabile, în vederea echilibrării contului curent şi atingerii convergenţei structurale cu UE privind productivitatea totală a factorilor.
Libera concurenţă:
• Reducerea drastică, până la eliminare, a barierelor la intrarea/ieşirea pe/de pe piaţă a agenţilor economici (autorizări, licenţe, lichidări, reorganizări etc.);
• Finalizarea procesului de privatizare a domeniului privat al statului;
• Asigurarea unui tratament simetric al agenţilor economici şi al statului, din perspectiva obligaţiilor reciproce;
• Identificarea şi aplicarea de măsuri fiscale, în primul rând, de administrare fiscală, în scopul diminuării economiei subterane;
Eficienţa politicii fiscal-bugetare:
• Separarea clară a activităţii de elaborare a politicii fiscal-bugetare de activitatea de administrare a acesteia;
• Descentralizarea funcţiei fiscal-bugetare, pe baza principiului subsidiarităţii, însoţită de descentralizarea resurselor (instituţionale, umane, financiare) aferente funcţiei;
• Simplificarea regimului parafiscal prin reducerea numărului de taxe şi tarife precum şi a modului de administrare a acestora în beneficiul contribuabilului;
• Asigurarea caracterului multianual al cheltuielilor bugetare, pe un interval „n+2” ani şi în acord cu perspectiva financiară europeană;
• Asigurarea flexibilităţii alocărilor bugetare prin limitarea numărului rectificărilor bugetare;
• Obligativitatea elaborării studiilor de impact pentru orice normă fiscal-bugetară nou-creată, modificată sau abrogată;
• Alocarea resurselor bugetare către ordonatorii principali de credite în acord cu criterii clare de prioritizare şi capacitatea reală de absorbţie a ordonatorului de credite;
• Creşterea eficacităţii administrării fiscale prin creşterea gradului de colectare a veniturilor publice, creşterea celerităţii soluţionării cererilor de rambursare a unor impozite indirecte etc.
• Eficientizarea structurală şi perfecţionarea metodologică a administrării fiscale;
• Înăsprirea gradului de sancţionare pentru evaziune fiscală, concomitent cu creşterea graduală a funcţiei preventive a controlului fiscal-bugetar;
• Promovarea legislaţiei privind înfiinţarea instanţelor fiscale şi a altor instituţii asociate în vederea soluţionării corecte, rapide şi unitare a litigiilor de natură fiscală;
Echitatea fiscală
• Identificarea şi introducerea în circuitul fiscal-bugetar a unui segment cât mai mare din economia necontabilizată;
• Acordarea deductibilităţilor fiscale va respecta principiile de echitate fiscală;
• Impozitarea suplimentară a câştigului care nu este efectul unui merit specific evident al agentului economic, ci este generat de factori conjuncturali externi;
• Ancorarea nivelului redevenţelor de valoarea economică de piaţă, pentru resursele publice exploatate privat şi pentru terenurile publice concesionate.

Mixul de politici macroeconomice
Situatia actuală

• Ruptură inacceptabilă între politica fiscal-bugetară şi politica monetară, cu impact negativ asupra dinamicii şi stabilităţii economiei, prin generarea de contradicţii între efectele celor două politici de ajustare macroeconomică;
• Interferenţe negative între măsurile de politică fiscală şi cele de politică monetară, ca urmare a lipsei unei etapizări strategice între dominanţa fiscală şi dominanţa monetară, în funcţie de obiectivele de etapă;
• Utilizarea politicii fiscal-bugetare mai degrabă ca instrument politic decât ca instrument de ajustare macroeconomică, ceea ce generează derapaje care ar putea compromite convergenţa nominală.

Viziunea PD-L

Principalul instrument pentru asigurarea creşterii şi stabilităţii macroeconomice precum şi a atingerii convergenţei nominale şi reale îl reprezintă coordonarea permanentă a politicilor de ajustare macroeconomică.

Obiective

Obiectivele de bază privind realizarea mix-ului de politică fiscal-monetară sunt:
• Armonizarea funcţională a politicii fiscal-bugetare cu politica monetară, pe baza strategiei de intrare a României în ERM2 la 1 ianuarie 2012;
• Îndeplinirea corelată a criteriilor de convergenţă nominală şi convergenţă reală;

Direcţiile de acţiune

Armonizarea funcţională a politicii fiscal-bugetare:
• Asigurarea comunicării, consultării şi armonizării permanente între Guvern şi Banca Centrală cu privire la creşterea şi stabilitatea macroeconomică, respectiv cu privire la realizarea obiectivelor de intrare în ERM2, prin înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Stabilitate Macroeconomică (CNSM);
• Acceptarea dominanţei monetare pe perioada 2009-2011, în scopul garantării procesului de convergenţă nominală;

Convergenţa reală şi convergenţa nominală:
• Asigurarea unei creşteri economice bazate pe corelaţia dintre productivitatea muncii şi salariile reale, care să conducă la reducerea presiunii inflaţioniste dinspre cerere;
• Combinarea sterilizării fiscale cu sterilizarea monetară, în scopul creşterii economisirii nete a sectorului privat şi, ca urmare, a scăderii deficitului extern;
• Stimularea, atât prin mijloace fiscale cât şi prin mijloace monetare, a utilizării creditului bancar neguvernamental pentru destinaţii cu efect de antrenare a ofertei interne (îndeosebi investiţii directe), care să conducă la reducerea presiunii inflaţioniste dinspre ofertă;
• Asigurarea transparenţei mix-ului fiscal-monetar, în scopul asigurării predictibilităţii pe termen mediu pentru mediul de afaceri.

Capitolul 17. Concurenţa

Situatia actuală

• România are o economie de piaţă funcţională, concurenţială, dar puternic distorsionată. Armonizarea legislaţiei concurenţei cu regulile europene se dovedeşte insuficientă. Guvernul actual nu s-a orientat spre promovarea unui mediu concurenţial corect şi eficient;
• Cele mai vizibile distorsiuni concurenţiale, care aduc prejudicii mari atât consumatorilor cât şi celorlalţi actori de pe piaţă ţin de:

o Facilităţile şi privilegiile publice care favorizează, încă, interesele oligarhice;
o Lipsa transparenţei şi managementul ineficient al întreprinderilor publice care duce la acumularea de arierate între întreprinderi şi de datorii către bugetul public;
o Aplicarea şi monitorizarea necorespunzătoare a reglementărilor cu privire la achiziţiile publice; vicierea lor procedurală în practică (instituţia responsabilă: Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice);
o Perpetuarea practicilor de concurenţă neloială, identificate şi tolerate de autorităţile statului prin nesancţionare conform legii;
o Alocarea ineficientă a ajutoarelor de stat, în defavoarea obiectivelor legate de cercetare şi dezvoltare, de mediu sau de IMM-uri;
o Sistemul ineficient de sancţionare utilizat de Consiliul Concurenţei în cazurile de practici anticoncurenţiale semnalate pe piaţa românească.

• Principalele sectoare şi industrii cele mai sensibile la practicile anticoncurenţiale în economia românească sunt: energie, transport, servicii poştale, media, şi comerţul cu amănuntul.
• În absenţa unei înţelegeri temeinice şi a unui interes real asupra problematicii concurenţei de către autorităţile guvernamentale, Comisia Europeană a deschis mai multe investigaţii asupra unor privatizări frauduloase sau altor acte guvernamentale anticoncurenţiale din România.
• În România, firmele sunt tentate să evite regulile jocului corect din cauza slabei capacităţi instituţionale.

Viziunea PD-L

Concurenţa reprezintă garanţia unor preţuri corecte de piaţă, stimulează inovaţia şi investiţia în tehnologii performante şi contribuie direct la dezvoltarea unei economii de piaţă sănătoase, prin alocarea eficientă a resurselor.
PD-L se angajează să promoveze concurenţa corectă în toate politicile de dezvoltare, să clarifice cadrul legislativ, inclusiv cel constituţional şi să sprijine - fără imixtiuni politice denaturante - instituţiile publice responsabile cu prevenirea şi limitarea extinderii practicilor anticoncurenţiale
Obiective de guvernare
• Crearea unui mediu de afaceri care să stimuleze libera iniţiativă în domeniul comercial şi în cel al profesiilor liberale;
• Limitarea intervenţiei organismelor publice, liberalizarea efectivă a pieţelor şi normalizarea comportamentelor entităţilor publice şi private în economia românească;
• Reducerea şi sancţionarea influenţelor oligarhice asupra economiei şi a deciziei publice;
• Sprijinirea Consiliului Concurenţei în eforturile sale de diminuare a rentelor extrase din economie de către monopolişti şi de către alţi actori care încalcă legislaţia concurenţei.

Direcţii de acţiune

• Delimitarea clară a graniţei dintre intervenţia abuzivă a statului şi libera iniţiativă economică;
• Reevaluarea actelor legislative care favorizează practicile anticoncurenţiale săvârşite de către agenţii economici şi de către instituţiile publice, respectiv modificarea sau chiar eliminarea lor, după caz;
• Definirea regulilor de conduită şi stabilirea modalităţilor de apărare împotriva comportamentelor anticoncurenţiale săvârşite de către autorităţile publice şi entităţile private;
• Depolitizarea autorităţilor de reglementare şi punerea acestora în afara influenţei agenţilor economici;
• Acţionarea fermă contra corupţiei şi eliminarea formalităţilor birocratice excesive şi inutile la nivelul achiziţiilor publice;
• Eliminarea barierelor administrative care afectează libera concurenţă (bariere de intrare, de ieşire, de tranzacţionare, etc.);
• Eliminarea blocajului financiar, generat în cea mai mare parte de firmele de stat şi de organismele administraţiei de stat centrale şi locale;
• Finalizarea procesului de privatizare;
• Eliminarea, dintre atribuţiile Ministerului Economiei şi Finanţelor, a monitorizării şi sancţionării practicilor de concurenţă neloială şi responsabilizarea ANPC în acest sens, prin crearea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Prevenirea şi Combaterea Concurenţei Neloiale;
• Îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi corelare a activităţilor de inspecţie şi control economic, evitarea paralelismelor, creşterea rolului preventiv al Consiliului Concurenţei, concomitent cu reducerea caracterului punitiv al acestora;
• Sprijinirea creării de departamente specializate în domeniul concurenţei în cadrul universităţilor publice, promovarea formării profesionale continue şi sprijinirea sectorului neguvernamental specializat în activităţi de cercetare şi promovare a culturii concurenţiale în mediul de afaceri;
• Întărirea aplicării principiului amicus curiae în jurisprudenţa românească care permite instanţei să invite terţe părţi, nelegate obligatoriu de reclamant şi acuzat, spre a furniza informaţii de fapt sau de drept asupra unor aspecte legate de concurenţă - prin identificarea persoanelor specializate în acest domeniu.

Capitolul 18. Protecţia consumatorului

Situatia actuală

• Consumatorii români sunt insuficient informaţi şi, în absenţa unei protecţii reale din partea autorităţilor statului, cad pradă uşoară comercianţilor care nu respectă regulile de comercializare, de etichetare sau de calitate, atât a produselor alimentare cât şi nealimentare, respectiv prestatorilor care nu respectă reglementările privind calitatea serviciilor, publice sau private, inclusiv a celor financiar-bancare;
• Se constată o creştere a importului, fabricaţiei, distribuţiei, precum şi a comercializării produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametri de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
• Biosecuritatea alimentară este încă doar un deziderat, multe din produsele alimentare de pe piaţă conţinând fie aditivi, fie organisme modificate genetic, care prezintă un pericol direct asupra sănătăţii şi vieţii consumatorilor. Prin proliferarea şi comercializarea agresivă a unor astfel de produse se aduce atingere gravă dreptului fundamental al consumatorilor la o viaţă sănătoasă şi sigură într-un mediu curat şi sănătos. Deşi calitatea neconformă cu standardele naţionale şi internaţionale privind comercializarea produselor alimentare reprezintă una din cauzele principale de creştere a morbidităţii, campaniile de informare şi prevenire a consumatorilor sunt mult rămase în urma campaniilor publicitare de promovare a acestora;
• Calitatea mediului înconjurător, în primul rând a apei potabile şi a aerului, este mai mult obiectul unor activităţi de control şi mai rar al unor acţiuni concrete de îmbunătăţire a sa. Poluarea, chimică şi sonoră, devine tot mai mult un agent agresiv şi dăunător stării de sănătate a populaţiei, fără ca autorităţile să ia măsuri drastice de reducere şi eliminare a acesteia;
• Protecţia consumatorului şi a intereselor sale este departe de a reprezenta o politică prioritară în România. Din acest motiv se creează un risc major ca România să devină o ţară în care se comercializează produse respinse de celelalte pieţe europene sau provenind din ţări care nu au o legislaţie corespunzătoare privind asigurarea şi garantarea calităţii alimentelor şi a produselor de uz gospodăresc;
• Cultura de consum şi lipsa justificată a încrederii în calitatea instituţiilor publice descurajează atitudinile reactive de apărare a acestor drepturi fundamentale ale consumatorilor, iar campaniile de informare, educaţie sau asociere au loc sporadic şi nu sunt adaptate specificului local;
• Comunităţile locale nu sunt suficient de bine organizate pentru a putea lua direct atitudine faţă de agresivitatea comercializării unor produse şi servicii sub standardele europene de calitate şi siguranţă;
• Planul de acţiune stabilit în ianuarie 2007, în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), nu a fost implementat până în prezent.

Viziunea PD-L

Consumatorul şi nevoile sale reprezintă o prioritate naţională, iar protecţia lui impune respectarea standardelor de calitate. Cea mai eficientă protecţie a consumatorilor se realizează pe baza libertăţii de a alege între mai multe oferte şi a reputaţiei ofertanţilo.

Obiective de guvernare

• Îmbinarea protecţiei directe a statului cu cea oferită de formele de protecţie asociativă;
• Creşterea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă a consumatorilor, astfel încât aceasta să devină calea principală de protecţie;
• Eficientizarea activităţii statului de protecţie directă şi indirectă a consumatorilor prin cercetarea pieţei, prin informarea şi educarea consumatorilo.

Direcţii de acţiune

• Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi încheierea procesului de armonizare cu legislaţia UE, inclusiv a Legii nr. 296/2004 privind Codul Consumului - care să integreze cele 8 legi şi ordonanţe aflate în vigoare, să prevadă modalităţi clare de apărare a intereselor economice ale consumatorului şi ale dreptului la despăgubire;
• Reorganizarea ANPC în Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Prevenirea şi Combaterea Concurenţei Neloiale ca autoritate administrativă autonomă, abilitată să aplice legea protecţiei consumatorilor şi legea concurenţei neloiale, să contribuie la informarea, consilierea şi educarea consumatorilor;
• Interzicerea, prin lege, a penalităţilor asimetrice dintre client şi prestatorul de servicii publice (telefonie, cablu, electricitate, imobiliare etc.) şi alte servicii de interes general (internet) pentru abaterile contractuale şi garantarea compensării prejudiciilor suferite de beneficiar;
• Dezvoltarea mişcării consumatorilor prin: efectuarea de teste comparative, de studii şi cercetări în domeniu; informarea, consilierea şi educarea consumatorilor; sprijinirea procesului de structurare a consumatorilor pe orizontală şi pe verticală prin înfiinţarea de asociaţii în toate judeţele şi oraşele ţării, respectiv federaţii la nivel naţional;
• Crearea unui sistem informatic cu privire la produsele şi serviciile cu risc ridicat pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor; colaborarea cu structurile societăţii civile şi cu instituţiile statului; introducerea educaţiei consumatorilor în procesul de învăţământ, ca abordare interdisciplinară;
• Înfiinţarea unor organisme de mediere şi arbitraj în colaborare cu camera de comerţ şi industrie a României, organizaţii patronale şi asociaţii profesionale, de nivel naţional;
• Stabilirea de relaţii de colaborare cu institute de cercetare, laboratoare de expertizare şi certificare, inclusiv din străinătate, pentru realizarea de studii, cercetări şi teste comparative;
• Încurajarea constituirii de centre regionale al consumatorilor, care să facă parte din reţeaua centrelor europene ale consumatorilor (ECC- Network) şi care să poată semnala şi lua atitudine direct faţă de devierile locale de la standardele de calitate a produselor comercializate şi a serviciilor prestate.

Capitolul 19. Reforma administraţiei publice

Situatia actuală

• În perioada 2005-2006 procesul de descentralizare a trecut printr-o etapă de reorganizare în vederea stabilirii unui cadru de reglementare funcţional, coerent şi eficient. Legislaţia aferentă a fost complet înnoită, astfel încât deficienţele semnalate în transferul de competenţe în anii 1990-2004 să nu se mai repete. Măsurile promovate în perioada 2005-2006 au fost apreciate pozitiv şi de Comisia Europeană, care, în Raportul de monitorizare din mai 2006, afirma că „procesul de descentralizare a decolat… Parlamentul a adoptat legi care promovează descentralizarea anumitor puteri, resursele şi cheltuielile bugetare”.
• Din păcate, începând cu luna aprilie 2007 guvernul Tăriceanu II a luat o serie de măsuri care nu numai că ignoră obiectivele specifice ale descentralizării, dar încalcă flagrant principiile subsidiarităţii şi predictibilităţii financiare, prevederile Programului de guvernare 2005-2008, dar şi prevederile legale în vigoare. Toate aceste măsuri echivalează, din păcate, cu o adevărată contrareformă în administraţia publică.
• De asemenea, actualul guvern nu are o viziune cu privire la dezvoltarea infrastructurii rurale, lucru confirmat prin modul de implementare a programelor de investiţii finanţate de la bugetul de stat, prin care se irosesc sute de milioane de lei din banii contribuabililor. Nu în ultimul rând, lipsa de viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii se răsfrânge şi asupra gradului de absorbţie a fondurilor nerambursabile post-aderare de la Uniunea Europeană.

Viziunea PD-L

Descentralizarea aplicată rapid, corect şi cu efecte vizibile în funcţionarea administraţiei româneşti, astfel încât cetăţenii să beneficieze de cele mai bune servicii publice, la cele mai reduse costuri posibile.
Obiective de guvernare
• Reforma administraţiei publică;
• Accelerarea procesului de descentralizare, în vederea furnizării unor servicii publice mai eficiente;
• Eficientizarea serviciilor publice, având ca obiectiv servirea cetăţeanului.

Direcţii de acţiune

Descentralizarea administrativă
• În domeniul învăţământului preuniversitar de stat, vor fi descentralizate, la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, competenţele privind organizarea şi funcţionarea reţelelor şcolare şi numirea/eliberarea din funcţie a directorilor, iar la nivelul unităţilor de învăţământ cele referitoare la managementul resurselor umane. Participarea reprezentanţilor comunităţii locale la procesul de decizie în unităţile de învăţământ trebuie să fie pe un nivel egal cu reprezentarea cadrelor didactice. În plus, finanţarea cheltuielilor curente ale şcolilor se va realiza în funcţie de standarde de cost per elev, acoperite integral de la bugetul de stat;
• În domeniul sănătăţii publice, vor fi transferate către autorităţile locale competenţele privind managementul spitalelor comunale, orăşeneşti, municipale, respectiv judeţene;
• În domeniul ordinii publice, va fi consolidat rolul autorităţilor locale prin înfiinţarea poliţiei locale, cu competenţe inclusiv în domeniul circulaţiei pe drumurile publice din interiorul localităţilor;
• În domeniul culturii, vor fi descentralizate instituţiile de cultură rămase în subordinea ministerului culturii şi cultelor şi ai căror beneficiari sunt cu preponderenţă comunităţile locale;
• În domeniul asistenţei sociale, va fi îmbunătăţit cadrul de finanţare şi monitorizare a serviciilor sociale deja descentralizate, prin stabilirea de standarde de cost şi de calitate;
• În privinţa gestiunii patrimoniului, vor fi transferate în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi a judeţelor terenuri şi clădiri aflate actualmente în administrarea unor ministere sau instituţii din administraţia publică centrală, precum şi societăţi comerciale cu capital de stat (ex. Agenţia domeniilor statului, regia autonomă administraţia patrimoniului şi protocolului de stat, aerocluburi, centre sportive şcolare, unităţi militare şi exploataţii miniere dezafectate etc.);
• Reglementarea relaţiilor patrimoniale dintre unităţile administrativ-teritoriale şi operatorii reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale în beneficiul comunităţilor locale;
• Serviciile deconcentrate vor păstra doar atribuţiile care privesc controlul, inspecţia şi monitorizarea domeniului în care activează;
• Simplificarea procedurilor privind achiziţiile publice şi exproprierea pentru cauze de utilitate publică;
• Generalizarea aplicării prevederilor legale privind consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative care le vizează activitatea.

Descentralizarea financiară
• Acordarea autorităţilor locale a dreptului de modificare a nivelului impozitelor şi taxelor locale în funcţie de necesităţile locale şi gradul de suportabilitate al populaţiei;
• Calcularea valorii impozabile a clădirilor şi terenurilor din intravilanul localităţilor prin raportarea la valoarea de piaţă a acestora, acolo unde acestea sunt vădit mai mari decât cele care sunt stabilite prin formula actuală de calcul;
• Alocarea cotei defalcate de 47% din impozitul pe venit la bugetul local În funcţie de domiciliul fiscal al contribuabilului, nu al angajatorului;
• Revizuirea cotelor defalcate din impozitul pe venit în funcţie de noile competenţe transferate autorităţilor locale în cursul procesului de descentralizare;
• Alocarea integrală la bugetele locale a sumelor provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice, întocmai ca în cazul celor provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice;
• Dimensionarea sumelor defalcate pentru finanţarea serviciilor descentralizate în funcţie de standarde de cost per beneficiar/ unitate de măsură, mai ales în învăţământ, servicii sociale şi întreţinerea drumurilor publice;
• Alocarea sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale exclusiv pe bază de formule, care să confere predictibilitate şi transparenţă în alocarea acestora;
• Elaborarea reglementărilor privind secţiunile de funcţionare şi dezvoltare ale bugetelor locale; adaptarea sistemului de echilibrare a bugetelor locale, astfel încât să garanteze acoperirea necesităţilor specifice secţiunii de funcţionare;
• Includerea în legea anuală a bugetului de stat a unor anexe distincte care să conţină estimările pentru următorii 3 ani ale sumelor ce se vor aloca bugetelor locale, astfel încât autorităţile locale să poată promova proiecte şi programe multianuale şi să aibă garanţia implementării lor;
• Abrogarea prevederilor prin care au fost centralizate impozitul pe tranzacţiile imobiliare şi taxele judiciare de timbru.
Gestiunea resurselor umane
• Adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici şi elaborarea unor reglementări similare pentru personalul contractual, funcţionarii publici cu statut special, cadrele didactice şi personalul sanitar;
• Acordarea dreptului autorităţilor locale de a majora salariile până la nivelul celor din administraţia publică centrală, cu condiţia acoperirii cheltuielilor suplimentare din venituri generate la nivel local;
• Revizuirea modalităţii de remunerare a primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene. Actualul sistem este bazat pe cel dinainte de anul 1989 şi ignoră importanţa funcţiei de demnitar; în consecinţă, primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sunt remuneraţi sub nivelul altor categorii de personal salarizat din bugetele locale sau din instituţii publice care funcţionează la nivel local.
Restructurarea programelor de investiţii în infrastructura locală
• Marile programe actuale vor fi consolidate în unul, maximum două asemenea instrumente, alocări previzionate pe câte trei ani şi cu o structură unică de management;
• Sistemul de alocare a fondurilor aferente programelor de finanţare va fi standardizat şi simplificat, astfel încât sumele aprobate pentru fiecare comunitate locală să fie repartizate direct bugetelor locale respective;
• Vor fi stabilite sisteme şi proceduri clare de monitorizare şi raportare a utilizării fondurilor; în acelaşi timp, beneficiarii care nu respectă prevederile contractuale sau obligaţiile asumate aplicate vor fi penalizaţi fără excepţie.

Capitolul 20. Proprietate şi cadastru

Situaţia actuală

• Situaţia juridică a multor proprietăţi este incă neclară;
• Existenţa unei practici judiciare neunitare în materie de reconstituire a proprietăţii;
• Înscrierea defectuoasă a unor suprafeţe fără asigurarea corespondenţei dintre înscrisuri şi realitatea din teren;
• În multe cazuri, lucrările de cadastru pentru terenurile agricole din extravilan sunt mai costisitoare decât valoarea în sine a terenurilor;
• Frecvent, cetăţenii sunt puşi in situaţia de a accepta prin documente notariale înscrierea în CF a suprafeţei reale diminuate;
• Publicitate imobiliară greşită in cele mai multe cazuri, in zonele cu carte funciară tradiţională, din cauza dificultăţilor de corelare dintre titlul de proprietate, notaţiile din cartea funciară veche şi realitatea din teren;
• Existenţa unor baze de date cadastrale, într-o situaţie extrem de precară, cu suprapuneri de imobile, localizări eronate ale proprietăţilor, publicitate imobiliară ambiguă, conduce la iritarea continuă a cetăţenilor, neîncrederea investitorilor, litigii permanente;
• Investiţiile sunt aproape inexistente în zonele unde nu au fost emise titluri de proprietate sau situaţia proprietăţii este incertă.

Obiective de guvernare

• Clarificarea regimului proprietăţii;
• Înscrierea corectă a proprietăţii în cartea funciară, sub aspect tehnic şi juridic precum şi în sistemul de publicitate imobiliară, în baza realităţii din teren;
• Stabilirea limitelor unităţilor administrative-teritoriale şi transpunerea în format digital, în sistem naţional de coordonate.
Direcţii de acţiune
• Clarificarea legislaţiei în materia cărţilor funciare;
• Îmbunătăţirea legislaţiei în materie de expropriere pentru cauză de utilitate publică;
• Clarificarea legislaţiei în materie de urbanism şi amenajarea teritoriului, în sensul predictibilităţii şi stabilităţii planurilor de urbanism de la nivelul localităţilor;
• Finalizarea măsurătorilor cadastrale şi alocarea resurselor necesare;
• Realizarea ortofotoplanului la scară naţională ca metodă rapidă de actualizare a hărţii României şi sursa de informaţii pentru autorităţile centrale şi locale în scopul:
o identificării zonelor inundabile
o identificarea construcţiilor edificate fără autorizaţie de construire
o protecţia mediului şi delimitarea zonelor protejate
o suport pentru infrastructura naţională
o suport pentru exproprieri
o suport pentru planuri de urbanism general
• Achiziţia de tehnologie informatică pentru utilizarea primară a ortofotoplanului în scopul realizării planurilor parcelare şi identificării constructiilor etc.
• Crearea sistemului naţional de date spaţiale în scopul facilitării reacţiei rapide pentru situaţii de urgenţă;
• Unificarea practicii în materie de expropriere întrucât există două acte normative cu acelasi obiect;
• Modificarea Legii 247/2005 privind reforma funciara si a regulamentului de aplicare a acesteia întrucât există mai multe titluri de proprietate eliberate în baza legilor de reconstituire a proprietăţilor, pentru aceleaşi suprafeţe de teren, către beneficiari diferiţi.

Capitolul 21. Justiţie şi politici anticorupţie

Situatia actuală

• Raportul al Comisiei Europene din data de 24 iulie 2008 arăta că „realizările României în domeniul justiţiei sunt însă fragile”. De asemenea „lipsesc atât un consens politic larg privind reformele, cât şi hotărârea neechivocă a tuturor partidelor politice în ceea ce priveşte eradicarea corupţiei la nivel înalt. Angajamentul României faţă de eradicarea corupţiei se reflectă în etapa premergătoare procesului, dar nu se traduce prin creşterea numărului condamnărilor sau al sancţiunilor disuasive. Performanţa sistemului judiciar din România este împiedicată de lipsa securităţii juridice, care se datorează mai multor factori, inclusiv aplicării neuniforme a legii şi recurgerii excesive la ordonanţele de urgenţă”;
• Încrederea populatiei în justitie este din ce în ce mai scăzută;
• Lupta împotriva coruptiei este la un pas de a fi compromisă, prin crearea de noi forme de protectie juridică a demnitarilor, care institutionalizează coruptia cu legea în mână si care folosesc puterea politică în mod discretionar pentru avantajul propriu si al prietenilor politici;
• Clasa politică românească trebuie să aleagă: ori continuă să tolereze practicile corupţiei, ineficientei si injustitiei, caz în care vor expune România la sanctiuni din partea Comisiei Europene si vor condamna România la sărăcie, nedreptate si coruptie, ori înţelege necesitatea şi urgenţa reformei interne şi declanşează un proces radical de curăţire şi limpezire.

Viziunea PD-L

România este un stat de drept, membru al Uniunii Europene, în care nimeni nu va mai fi mai presus de lege si în care cetăteanul va respecta si va avea încredere în autoritatea morală a unui sistem judiciar profesionist si integru. De aceea, obiectivele fundamentale ale PD-L sunt continuarea luptei împotriva coruptiei si a reformei profunde a sistemului judiciar.

Obiective de guvernare

• Reluarea luptei împotriva corupţiei;
• Asigurarea stabilităţii şi coerenţei legislative;
• Îmbunătăţirea politicii de resurse umane în magistratură;
• Reducerea duratei proceselor.

Direcţii de acţiune

• Asigurarea integrităţii profesionale a magistraţilor şi combaterea actelor de corupţie care afectează actul de justiţie:
o Consolidarea instituţională şi funcţională a DNA şi a ANI;
o Întărirea capacităţii instituţionale, a rolului şi a independenţei Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM;
o Continuarea formării profesionale a personalului implicat în soluţionarea cauzelor de corupţie, criminalitate organizată şi criminalitate economico-financiară;
o Stabilizarea şi perfecţionarea cadrului legislativ astfel încât să nu împieteze asupra anchetelor în curs de desfăşurare şi să asigure un echilibru între protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale şi asigurarea eficienţei urmăririi penale.
• Asigurarea stabilităţii şi coerenţei legislative:
o Armonizarea legislativă;
o Asigurarea cadrului legal pentru organizarea sistemului judiciar;
o Finalizarea proiectelor de modificare a codurilor (civil, penal, procedură penală şi procedură civilă);
o Renunţarea la abuzurile în utilizarea mecanismului legiferării în regim de urgenţă.
• Îmbunătăţirea politicii de resurse umane în magistratură, PD-L propune:
o modificarea dispoziţiilor legale privitoare la organizarea judiciară şi statutul magistraţilor prin :
 stabilirea unei cote legale maxime (1/3) din numărul posturilor vacante anual care să fie ocupate prin proceduri de recrutare extraordinare;
 stabilirea competenţei unei singure instituţii (INM) pentru recrutare, indiferent de procedura de recrutare;
 redefinirea probelor la concursurile şi examenele de admitere în magistratură sau de promovare în funcţii de execuţie sau de conducere;
 eliminarea dispoziţiilor legale care împiedică atingerea obiectivelor evaluării individuale;
 întărirea capacităţii instituţionale, a rolului şi a independeţei Inspecţiei Judiciare;
o alocarea de resurse destinate:
 finanţării participării magistraţilor români la stagii de pregătire sau schimburi între autorităţile judiciare la nivel european;
 acordării, anual, pe baze competitive, a 10-15 burse de studiu de câte 6-12 luni pentru magistraţi;
 finanţării programelor propuse de asociaţiile profesionale ale magistraţilor.
o acordarea de asistenţă CSM pentru finalizarea bazei de date privitoare la cariera magistraţilor pentru o mai bună fundamentare a deciziilor în acest domeniu.
• Creşterea eficienţei sistemului judiciar şi reducerea duratei proceselor:
o Crearea de instanţe noi în oraşele mari;
o Schimbarea rolului grefierului cu studii juridice;
o Instituirea unor departamente specializate în cadrul instanţelor care să se ocupe de procedura de citare;
o Limitarea acţiunilor în judecată introduse abuziv;
o Modificarea procedurii civile în sensul reducerii la minimul necesar a înfăţişării părţilor în faţa instanţei.

Capitolul 22. Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului

Situatia actuală

• Structurile de aplicare a legii au trecut printr-un amplu proces de modernizare instituţională şi armonizare legislativă în vederea compatibilizării cu cele din statele membre şi a alinierii la procedurile şi standardele europene;
• Există în continuare suprapuneri şi paralelisme în activitatea structurilor de aplicare a legii, ceea ce reclamă clarificarea competenţelor şi stabilirea clară a modului de cooperare între aceste structuri;
• Numărul de personal a crescut, acoperind în cea mai mare parte necesităţile operationale, astfel că una dintre cele mai mari provocări este cea a pregătirii şi perfecţionării continue a personalului;
• În ceea ce priveşte dotările, cu toate că fondurile bugetare alocate au crescut, nu există la momentul actual un plan coerent şi susţinut privind investiţiile, ceeea ce face ca dotările inspectoratelor generale să rămână insuficiente;
• Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, se află cu mult sub necesităţile presupuse de responsabilităţile care le revin.

Viziunea PD-L

Performanţă în combaterea tuturor formelor de infracţionalitate şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Siguranţa publică este unul dintre pilonii fundamentali pe care se întemeiază un stat de drept. Dezvoltarea socială şi economică sunt imposibile fără aplicarea strictă şi fermă a legii.

Obiective de guvernare

• Asigurarea unui nivel înalt de siguranţă publică;
• Sporirea încrederii cetăţenilor în instituţiile însărcinate cu aplicarea legii

Direcţii de acţiune

Siguranţa cetăţenilor
• Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii
o Înfiinţarea poliţiei locale, prin trecerea componentelor de ordine publică şi circulaţie rutieră (cu excepţia cercetării accidentelor cu victime) în subordinea primăriilor, comcomitent cu alocarea resurselor financiare necesare;
o Mutarea în stradă a centrului de greutate a activităţii poliţiei şi îmbunătăţirea relaţiei cetăţean-poliţist;
o Identificarea zonelor cu risc ridicat, din punctul de vedere al ordinii publice, şi aplicarea unor politici speciale pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor stradale în aceste zone, inclusiv prin suplimentarea resurselor;
o Reluarea programelor de dotare şi înzestrare a poliţiei şi jandarmeriei, în vederea atingerii parametrilor optimi de eficienţă ;
o Redistribuirea resurselor umane din sectorul aplicării legii în funcţie de necesităţile reale;
o Aplicarea unui program pentru relocarea, în cadrul structurilor de siguranţă publică, a poliţiştilor de frontieră din zonele de frontieră internă, după aderarea la spaţiul schengen;
o Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru prin derularea unui program de reabilitare a clădirilor secţiilor de poliţie şi modernizarea posturilor de poliţie din mediul rural;
o Aplicarea unei politici coerente de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional în mediul rural şi eliminarea deficitului de personal din mediul rural;
o Management poliţienesc modern, bazat pe introducerea şi utilizarea tehnologiilor avansate şi pe cele mai bune practici profesionale existente la nivel european;
o Evaluarea eficienţei, eficacităţii şi calităţii serviciului public de ordine şi siguranţă publică pe baza unui sistem de indicatori;
o Promovarea sistemului de prevenire a infracţionalităţii în sistem integrat, pe segmentele vulnerabile ale societăţii, afectate de infracţionalitate şi criminalitate, inclusiv comunitatea rromă;
o Intensificarea activităţii de prevenire şi combatere a accidentelor rutiere, inclusiv prin întărirea parteneriatelor cu organizaţiile societăţii civile.
• Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului
o Eficientizarea şi intensificarea cooperării poliţieneşti în cadrul sistemului Uniunii Europene şi realizarea de acţiuni comune în România şi în celelalte state membre;
o Dezvoltarea cooperării poliţieneşti cu statele terţe şi extinderea reţelei de ofiţeri de legătură specializaţi pe diferite domenii ale combaterii criminalităţii;
o Intensificarea cooperării şi schimbului de date şi informaţii cu toate instituţiile de aplicare a legii;
o Acţiuni de combatere a traficului cu fiinţe umane şi de conştientizare a pericolului pe care îl reprezintă acest fenomen;
o Protejarea cetăţenilor români aflaţi în spaţiul comunitar împotriva exploatării de către reţelele de criminalitate organizată; identificarea şi facilitarea repatrierii cetăţenilor aflaţi în astfel de situaţii;
o Actualizarea şi perfecţionarea legislaţiei naţionale în domeniul luptei împotriva terorismului;
o Susţinerea unui program de investiţii pentru dotarea structurilor de combatere a criminalităţii organizate şi terorismului.
• Securizarea frontierei externe. Gestionarea fenomenului migraţiei
o Aderarea la Spaţiul Schengen în luna martie 2011, prin implementarea Sistemului Informatic Schengen şi prin finalizarea Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei, cu cele patru filtre complementare:
 activităţi desfăşurate în ţări terţe;
 cooperarea internaţională în regiunea frontierei;
 controlul şi supravegherea frontierei de stat a României;
 activităţi desfăşurate în interiorul teritoriului naţional.
o Perfecţionarea cadrului legal, în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a infracţionalităţii transfrontaliere;
o Profesionalizarea instituţiilor responsabile în domeniul migraţiei (legale şi ilegale) şi azilului; dezvoltarea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Imigrări;
o Dezvoltarea cooperării interinstituţionale pe teritoriul naţional prin:
o Îmbunătăţirea schimbului de date şi informaţii între autorităţile cu atribuţii la frontieră;
o Sprijinul reciproc şi desfăşurarea de acţiuni comune de către poliţia de frontieră şi autorităţile cu atribuţii privind gestionarea şi controlul încadrării în muncă a străinilor;
o Integrarea datelor biometrice în documentele de călătorie, în scopul creşterii gradului de securitate al acestora;
o Realizarea unei strategii pentru acoperirea prin migraţie legală selectivă a deficitului de forţă de muncă, împreună cu autorităţile guvernamentale responsabile;
o Susţinerea activă a unei politici strategice a Uniunii Europene pentru frontierele externe estice, în conformitate cu principiul solidarităţii.
Protecţie civilă şi managementul situaţiilor de urgenţă
o Îmbunătăţirea dotării şi înzestrării cu tehnică, echipamente, aparatură şi materiale de intervenţie a structurilor operative, atât din fonduri bugetare, cât şi prin atragerea fondurilor europene alocate prin Programul Operaţional Regional;
o Creşterea calităţii asistenţei medicale de urgenţă şi descarcerare prin îmbunătăţirea pregătirii personalului şi investiţii în dotare;
o Promovarea unor programe de sprijinire a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă;
o Extinderea şi dezvoltarea cooperării în cadrul UE, NATO în domeniul protecţiei civile şi situaţiilor de urgenţă; promovarea relaţiilor de colaborare bilaterale şi regionale în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă;
o Creşterea capacităţii de reacţie a structurilor operative prin participarea la exerciţii şi aplicaţii tactice de cooperare internaţională;
o Realizarea, în parteneriat, cu Bulgaria şi Grecia, a unui Centru regional de protecţie civilă privind intervenţia în caz de dezastre naturale, care să acopere şi zona Balcanilor de Vest.
Management instituţional. Managementul resurselor umane
• Continuarea procesului de compatibilizare a structurilor din sistemul de ordine şi siguranţă publică cu instituţiile similare din celelalte state membre ale Uniunii Europene;
• Eficientizarea actului managerial la toate nivelurile şi descentralizarea mecanismelor decizionale, pentru îmbunătăţirea capacităţii de răspuns; implementarea unui sistem de management al calităţii în instituţiile din subordine;
• Aplicarea unor politici şi proceduri transparente, bazate pe merit, de recrutare, selecţie şi promovare a tuturor categoriilor de personal;
• Dezvoltarea procesului de formare şi pregătire continuă a personalului;
• Îmbunătăţirea competenţelor profesionale ale personalului din structurile operative, în special prin atragerea de formatori externi pe domenii de strictă specializare;
• Dotarea la standarde europene a inspectoratului de aviaţie.

Prevenirea şi combaterea corupţiei interne
• Eficientizarea şi dinamizarea activităţii Direcţiei Generale Anticorupţie;
• Generalizarea efectuării testelor de integritate, în domeniile de activitate unde riscul de comitere a faptelor de corupţie este ridicat;
• Îmbunătăţirea activităţilor de monitorizare a factorilor de risc ce generează sau favorizează corupţia şi intensificarea programelor ce au drept scop prevenirea actelor de corupţie;
• Creşterea eficienţei activităţilor de cooperare cu celelalte instituţii implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei, în special cu Ministerul Public (DNA, DIICOT şi celelalte structuri ale acestui minister);
• Creşterea transparenţei instituţionale şi implicarea activă a reprezentanţilor societăţii civile în activităţile de prevenire şi combatere a faptelor de corupţie.
Cooperare internaţională
• Extinderea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare în domeniul afacerilor interne cu statele membre şi cu statele asociate ale Uniunii Europene, cu aliaţii din cadrul NATO, cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale specializate;
• Dezvoltarea componentei de cooperare la Marea Neagră, în special în ce priveşte combaterea criminalităţii organizate;
• Continuarea participării la misiuni internaţionale organizate sub egida ONU, UE sau altor organisme internaţionale.

Capitolul 23. Politica externă

Situaţia actuală

• Statutul României, de membru al UE şi al NATO, constituie o oportunitate pentru realizarea intereselor naţionale fundamentale;
• România se află într-un proces de adaptare la specificul relaţiilor politice din interiorul UE şi ale UE cu ţările terţe;
• România a găzduit cel mai mare Summit din istoria NATO, eveniment la care au participat 24 de şefi de stat, 26 de premieri şi 87 de oficiali cu rang de ministru. Reuniunea la nivel înalt a reprezentat cel mai mare eveniment organizat vreodată de ţara noastră, asigurând României un grad sporit de vizibilitate pe scena politică internaţională;
• Pe parcursul ultimilor ani, au fost consolidate relaţiile cu ţările Uniunii Europene şi SUA. România are relaţii de parteneriat strategic cu Marea Britanie, Italia, Spania şi Ungaria, un parteneriat strategic în domeniul economic cu Germania şi un parteneriat pentru Europa, în relaţia cu Franţa;
• În ceea ce priveşte extinderea şi aprofundarea relaţiilor cu Republica Moldova, dialogul politic bilateral a continuat, in privinţa susţinerii perspectivei europene a Moldovei;
• Au fost intensificate demersurile în vederea promovării internaţionale a intereselor României privind cooperarea în bazinul Mării Negre şi a stimulării interesului faţă de regiune al principalilor parteneri ai României
• În prezent, instabilitatea regiunii Mării Negre constituie o preocupare majoră a politicii externe româneşti, atât în interesul stabilităţii în zonă, cât şi al siguranţei aprovizionării cu energie;
• Activitatea consulară nu s-a ridicat la înălţimea exigenţelor impuse de noile realităţi, acest lucru având drept efect apariţia unor cazuri care au indignat, pe bună dreptate, presa şi opinia publică.
• Guvernul nu manifestă preocupări pentru o informare sistematică a opiniei publice în legătură cu deciziile şi acţiunile de politică externă, precum şi cu privire la consecinţele acestora pentru România;
• Subminarea de către guvern a poziţiei României de partener responsabil şi credibil al Alianţei Nord-Atlantice printr-o serie de declaraţii şi luări de poziţie favorabile retragerii trupelor româneşti din Irak şi Afganistan, în absenţa unei analize aprofundate în acest sens şi a consultării partenerilor noştri strategici;
• Lipsa unei strategii de expansiune economică a României în zona Balcanilor de Vest, strategie posibilă pe baza relaţiilor tradiţionale bilaterale şi a poziţiei României de membru UE şi NATO. Alte state membre din zonă profită din plin de oportunităţile oferite de piaţa din zona balcanică;
• Insuficienta implicare a diplomaţiei româneşti în activitatea unor organizaţii şi structuri internaţionale, globale (ONU, OMC, OCDE);
• Lipsa de iniţiativă şi de interes a aparatului diplomatic, cu precădere a misiunilor diplomatice ale României în străinătate, în ceea ce priveşte asumarea unui rol activ în planul promovării şi susţinerii produselor şi companiilor româneşti peste hotare, în paralel cu atragerea investiţiilor străine în România;
• Alocarea unor fonduri insuficiente destinate organizării acţiunilor şi manifestărilor culturale menite a contribui la promovarea şi îmbunătăţirea imaginii României în lume în contrapondere la percepţiile negative la adresa ţării noastre, cum ar fi cele legate de exportul de infracţionalitate;
• Transferul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din subordinea Guvernului în cadrul MAE a condus la o diluare a importanţei acestei instituţii, însoţită de o finanţare insuficientă, o reducere a personalului angajat şi, implicit, o scădere a eficienţei activităţii sale.
• Dezinteresul manifest pentru soarta cetăţenilor români din afara graniţelor ţării la care se adaugă lipsa de profesionalism a personalului diplomatic din cadrul misiunilor României în străinătate, precum şi indiferenţa şi lipsa de reacţie a autorităţilor abilitate de la Bucureşti au condus la o adevărată criză a emigranţilor în relaţiile României cu o serie de state precum Marea Britanie, Spania sau Italia;

Viziunea PD-L

Prin politica sa externă, România este responsabilă pentru viitorul european al cetăţenilor săi, pentru stabilitatea şi securitatea UE şi a regiunii din care face parte. România trebuie să-şi dezvolte abilităţile şi resursele necesare pentru a contribui la structurarea şi executarea politicii externe şi de securitate ale UE şi NATO.

Obiective

• Consolidarea rolului României în cadrul UE;
• Promovarea intereselor de securitate ale statului român;
• Susţinerea intereselor cetăţenilor români aflaţi în afara graniţelor ţării;
• Promovarea intereselor economice şi comerciale ale statului român şi ale firmelor româneşti;

Direcţii de acţiune

Transformarea României într-un membru activ şi influent al UE, graţie unui aport substanţial la procesul de construcţie şi dezvoltare a dimensiunii externe şi de securitate a politicilor UE prin:
• Implicarea activă în dezvoltarea PESC şi a PESA, în special în acele domenii în care se va dovedi utilă experienţa pe care România a dobândit-o în zonele din vecinătate, precum şi în privinţa frontierei externe;
• Susţinerea unei politici de vecinătate care să transforme ţările incluse în Politica Europeană de Vecinătate (ENP) şi statele riverane Mării Negre, în special Republica Moldova, dar şi pe cele din Caucaz şi Asia Centrală;
• Derularea unei politici de asistenţă pentru dezvoltare eficiente, ancorată în priorităţile de politică externă, prin concentrarea asupra unui număr limitat de dosare şi teme prioritare şi urmărirea valorificării depline a instrumentelor de asistenţă adresate acestora.
Asigurarea securităţii României prin intermediul politicii externe va avea în vedere:
• Consolidarea profilului României ca membru activ, responsabil, credibil şi influent al NATO, concomitent cu promovarea dezvoltării Alianţei şi a consolidării legăturilor transatlantice prin susţinerea rolurilor complementare ale UE şi NATO;
• Respectarea angajamentelor asumate de România în teatrele de operaţiuni externe, în paralel cu afirmarea disponibilităţii de a participa, în strânsă colaborare cu partenerii strategici, la procesul de reconstrucţie din aceste regiuni;
• Respectarea strictă a angajamentelor internaţionale în domeniul neproliferării şi controlului armamentelor, exporturilor de produse strategice şi de tehnologii cu dublă utilizare în scopul evitării deturnării de produse sensibile către grupuri teroriste, precum şi participarea activă la dezbaterile din diverse foruri pe tema prevenirii şi combaterii terorismului;
România îşi propune dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi a cooperării regionale în zona Balcanilor de Vest şi a Mării Negre prin:
• Contribuţia activă la trasarea şi implementarea unei politici a UE faţă de regiunea Mării Negre în vederea transformării acesteia într-un spaţiu de stabilitate, securitate, prosperitate şi democraţie;
• Participarea României la iniţierea şi dezvoltarea unor mecanisme noi şi eficace de prevenire şi soluţionare a conflictelor în regiunea Mării Negre;
• Sprijinirea apropierii Republicii Moldova de UE, în paralel cu susţinerea conectării progresive a economiei moldoveneşti la piaţa comunitară;
• Amplificarea relaţiilor bilaterale şi sprijinirea apropierii Ucrainei şi Georgiei de UE şi NATO, concomitent cu susţinerea consolidării instituţiilor şi regimului democratic din Ucraina;
• Amplificarea relaţiilor bilaterale şi sprijinirea apropierii Serbiei de UE.
Promovarea intereselor naţionale în planul relaţiilor bilaterale ale României:
• Aprofundarea parteneriatului strategic cu SUA şi realizarea unui dialog politic cuprinzător, inclusiv prin diversificarea formelor de consultare bilaterală, în paralel cu dezvoltarea relaţiilor economice bilaterale şi creşterea investiţiilor americane în România;
• Aprofundarea relaţiilor bilaterale cu fiecare dintre statele membre UE, astfel încît beneficiile aderării României la UE precum şi ale procesului de integrare europeană să fie fructificate şi în acest sens;
• Folosirea eficientă a pârghiilor bilaterale în relaţia cu toate statele din imediata vecinătate estică a UE, astfel încît România să devină un partener privilegiat al acestora;
• Dezvoltarea unei relaţii pragmatice cu Federaţia Rusă bazată pe interese comune şi guvernată de principiile raporturilor existente între UE şi Rusia;
• Promovarea noului profil internaţional al României pe relaţia cu ţările relevante din regiunea Asia-Pacific, identificarea şi valorificarea oportunităţilor de cooperare în plan politic şi economic, concomitent cu participarea activă la dialogul UE – Asia;
• Reconfigurarea relaţiilor cu ţările din America Latină şi Africa în funcţie de politica deja conturată la nivel comunitar faţă de acestea şi de potenţialul tradiţiilor relaţiilor bilaterale.
Consolidarea angajamentului României pe planul diplomaţiei multilaterale:
• Implicarea sporită în procesul de reformare şi eficientizare a instituţiilor din sistemul ONU, inclusiv Consiliul de Securitate, în paralel cu îmbunătăţirea reprezentării României în cadrul sistemului ONU prin promovarea candidaturilor româneşti;
• Intensificarea participării României la procesul de reformare a OSCE şi completarea acţiunii OSCE cu efortul politic al altor actori internaţionali, în special UE;
• Susţinerea implicării sporite a Consiliului Europei în regiunea Mării Negre şi în zona Balcanilor de Vest în sensul promovării evoluţiilor democratice din aceste zone.
Promovarea intereselor economice şi comerciale ale României:
• Dezvoltarea activităţilor diplomatice relevante pentru promovarea intereselor economice ale României în sensul promovării exporturilor româneşti şi atragerii de investiţii străine;
• Susţinerea implementării proiectului coridorului energetic M. Caspică – M. Neagră, prevăzut de Strategia UE pentru Asia Centrală, de natură a valorifica potenţialul de tranzit al României, inclusiv prin transformarea portului Constanţa într-un important punct nodal şi logistic;
• Promovarea constantă şi susţinută atât în cadrul UE, cât şi la nivel bilateral a proiectelor Nabucco şi PEOP, ca obiective prioritare pentru asigurarea securităţii energetice naţionale.
Promovarea şi protejarea intereselor cetăţenilor români în străinătate:
• Continuarea demersurilor politico-diplomatice având drept obiectiv, pe de o parte, desfiinţarea vizelor pentru o serie de state precum SUA, Canada, Japonia etc., iar pe de altă parte, eliminarea restricţiilor legate de accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii din toate statele membre UE;
• Reformarea sistemului serviciilor consulare, concomitent cu extinderea reţelei de consulate generale ale României, mai ales în ţările UE, dar şi în R. Moldova, Rusia, SUA şi China;
• Instituirea unor raporturi de parteneriat între autorităţile române şi asociaţiile de români din străinătate în vederea identificării de soluţii la problemele specifice cu care se confruntă comunităţile româneşti în ţările de reşedinţă.
Expansiunea diplomaţiei culturale şi a diplomaţiei publice:
• Intensificarea eforturilor de promovare a culturii româneşti în spaţiul Uniunii Europene; continuarea programului de valorizare a contribuţiei culturii române la patrimoniul cultural european comun;
• Iniţierea unui dialog intercultural cu spaţii din afara continentului european (Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, America Latină, Africa), cu accent pe noile puteri emergente;
• Acordarea unei atenţii sporite structurilor neguvernamentale (de tipul asociaţiilor de prietenie, fundaţii, societăţi etc.), ca element constitutiv al reţelei instituţionale de promovare a culturii româneşti în străinătate;
• Susţinerea şi consolidarea parteneriatelor MAE cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Patriarhia Română, Institutul Cultural Român, Academia Română şi asociaţiile românilor de peste hotare.
Dezvoltarea capacităţii instituţionale a MAE:
• Organizarea structurilor interne – direcţii generale, direcţii şi servicii, în conformitate cu obiectivele şi priorităţile de politică externă ale României, precum şi stabilirea unor criterii de performanţă şi grile de evaluare a activităţii acestora;
• Implementarea sistemului de monitorizare şi evaluare a activităţii misiunilor diplomatice, în paralel cu permanenta ajustare a numărului acestora în funcţie de interesele politice, economice şi de securitate ale României;
• Modernizarea politicii de resurse umane în sensul sporirii flexibilităţii acesteia şi, implicit, a capacităţii de reacţie a aparatului diplomatic la nevoile specifice ale activităţii reprezentanţelor diplomatice;
• Edificarea raporturilor de colaborare între MAE şi celelalte ministere, agenţii din cadrul Guvernului, respectiv instituţii din sistemul de securitate naţională în vederea asigurării unei corelări a politicilor şi demersurilor pe plan extern, implementării şi, respectiv, monitorizării modului de aplicare a angajamentelor asumate de România în raporturile cu terţe state;
• Aprofundarea colaborării cu Parlamentul României prin oferirea de sprijin şi asistenţă de specialitate acţiunilor de diplomaţie parlamentară.

Capitolul 24. Cultură şi culte

Situatia actuală

• Abordarea politică din ultimele două decenii a fost limitată la gestionarea culturii doar ca reper de identitate naţională şi locală (în sine, de maximă importanţă) şi ca un sector consumator de resurse. Orientarea strategică spre stimularea procesului creativ şi spre implementarea în conştiinţa publică a produsului cultural au fost permanent neglijate, cu o excepţie notabilă: programul Sibiu - capitală culturală europeană a anului 2007. Celelalte evenimente de succes au fost, mai degrabă, iniţiative izolate şi proiecte private, în pofida mediului general neprielnic;
• Pe fond, populaţia României este mult prea săracă la nivelul capitalului cultural ce i se oferă (de prea multe ori la preţuri prohibitive), fapt care face să fim martorii restrângerii alarmante a consumului cultural de masă. Finanţările publice destinate culturii recompensează de multe ori conformismul şi diletantismul în detrimentul creativităţii autentice, a diversificării formelor culturale şi a adâncirii contactelor cu publicul. În actualele condiţii, apropierea oamenilor de actul de cultură devine tot mai dificilă;
• Capitalizarea patrimoniului imaterial şi material - ca parte a diversităţii europene - spre beneficiul comunităţilor locale, nu a fost susţinută suficient nici din fonduri naţionale, nici din cele europene. În anul 2008, declarat Anul european al dialogului intercultural, demersurile autorităţilor publice româneşti în acest sens au fost mult prea scăzute şi ineficiente. La fel şi valoarea adăugată pe care o propun proiectele româneşti în cadrul Programului european Cultura 2007 -2013.

Viziunea PD-L

Cultura este privită ca factor activ al progresului spiritual, economic şi social al României moderne. Statul va asigura condiţii mai bune pentru susţinerea şi promovarea procesului de creaţie artistică, a liberei iniţiative culturale şi a dezvoltării industriilor creative şi, în egală măsură, infrastructura necesară accesului cetăţenilor la actul de cultură. În contextul globalizării, păstrarea valorilor şi tradiţiilor culturale româneşti reprezintă o constantă a politicii în domeniul culturii.
În raport cu confesiunile religioase, statul rămâne un actor neutru.

Obiectivele de guvernare

• Oprirea procesului de degradare a patrimoniului naţional cultural şi bisericesc; renovarea, protejarea şi capitalizarea acestuia;
• Modernizarea, renovarea şi înzestrarea corespunzătoare a infrastructurilor culturale;
• Perfecţionarea profesională continuă a personalului angajat în instituţiile de cultură;
• Valorificarea patrimoniului naţional în cadrul turismului cultural şi ecumenic;
• Dezvoltarea relaţiilor armonioase între cultele religioase şi stat, pe de o parte, dar şi a relaţiilor între culte, în spiritul ecumenismului celui mai elevat;
• Promovarea valorilor culturii române în circuitul cultural internaţional.

Direcţii de acţiune

• Un program pragmatic de renovare şi protejare a patrimoniului naţional cultural;
• Asigurarea sprijinului financiar necesar pentru o prezenţă cât mai amplă a oamenilor de cultură şi artă la cele mai importante evenimente internaţionale: târguri de carte, festivaluri teatrale şi cinematografice, festivaluri muzicale, expoziţii de artă plastică etc.;
• Promovarea rolului bibliotecilor şi muzeelor în viaţa comunităţii, prin reorganizarea instituţiilor şi diversificarea serviciilor, prin integrarea lor, în activităţile şcolare obligatorii, cu scopul informării culturale, socializării şi petrecerii timpului liber;
• Construirea unei reţele de biblioteci în toate zonele defavorizate şi dotarea acestora cu fond de carte corespunzător;
• Finanţarea unor programe pentru biblioteci şi expoziţii itinerante;
• Înfiinţarea de noi spaţii de expoziţie în locaţii în cadrul bibliotecilor şi muzeelor existente şi construirea altor spaţii expoziţionale în parteneriat cu administraţia publică locală;
• Construirea de ateliere de creaţie pentru acoperirea nevoilor artiştilor plastici;
• Împreună cu uniunile de creaţie vom lansa “Programul de dezvoltare culturală pe termen scurt şi mediu”;
• Modernizarea şi renovarea teatrelor şi filarmonicilor, construcţia de noi săli de spectacole în parteneriat cu administraţia publică locală şi crearea de instituţii (de spectacole, de proiecte sau gazdă) cu repertoriu multidisciplinar (spectacole de teatru, muzică, balet, arte vizuale, etc);
• Descentralizarea prin înfiinţarea Centrelor Culturale pe regiuni de dezvoltare, pentru îmbunătăţirea finanţării proiectelor culturale locale, diversificarea ofertei, susţinerea tradiţiilor valoroase şi sprijinirea tinerilor artişti;
• Elaborarea unei noi iniţiative legislative de salarizare a persoanelor din domeniul public de cultură şi acordarea de sporuri pentru salariaţi;
• Integrarea programatică a patrimoniului cultural material şi imaterial în cadrul turismului cultural şi ecumenic, ca modalitate de păstrare şi dezvoltare a lui;
• Menţinerea şi accentuarea prezenţei în societate a Bisericii şi stoparea tendinţelor de exilare a practicilor şi discursului religios într-o sferă exclusiv privată;
• Păstrarea autonomiei cultelor şi a integrităţii lor, inclusiv în diaspora românească;
• Crearea de programe pentru introducerea lăcaşelor de cult în circuitul turistic internaţional;
• Promovarea unui parteneriat activ al statului cu bisericile din România, în scopul promovării atitudinilor şi practicilor culturale, educaţionale şi sociale benefice pentru societate, izvorâte din codurile morale ale religiilor.

Capitolul 25. Românii de pretutindeni

Situaţia actuală

• Politicile naţionale orientate către sprijinirea comunităţilor româneşti din vecinatate şi din emigraţie sunt gestionate, într-un mod aleatoriu, haotic şi ineficient, de către mai multe instituţii, prin intermediul unor departamente sau direcţii de specialitate.
• Cea mai importantă instituţie implicată în derularea unor proiecte în interesul compatrioţilor nostri din lume este Ministerul Afacerilor Externe (MAE), prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP)
• Guvernul ar fi trebuit, conform programului de guvernare, să se concentreze, prioritar, pe “monitorizarea tratamentului aplicat comunităţilor româneşti din afara graniţelor, cu precădere în Ucraina, Serbia şi zona transnistreană, îmbunătăţirea comunicării dintre comunităţile româneşti cu autorităţile publice, fundaţiile şi comunitatea de afaceri din România, în promovarea şi protejarea investiţiilor economice în zonele locuite de comunităţile româneşti din afara graniţelor, sprijinirea înfiinţării de posturi de radio şi televiziune”;
• Problematica românilor de pretutindeni a fost tratată cu dezinteres, în ciuda viziunii şi a obiectivelor clare oficializate prin programul de guvernare;
• Transferul DRP la MAE a dus la birocratizarea activităţii, la lipsă de profesionalism în recrutarea şi menţinerea resurselor umane;
• Criza generată în Italia în 2007, a evidenţiat eşecul comunicării dintre DRP cu organizaţiile reprezentative ale românilor din Italia şi cultele religioase comunitare;
• Nu există niciun proiect guvernamental major care să ducă la promovarea şi protejarea investiţiilor economice în zonele locuite de comunităţile româneşti din afara graniţelor.

Viziunea PD-L

O politică de parteneriat cu autorităţile statelor pe teritoriul cărora trăiesc comunităţi de români, astfel încât aceştia să beneficieze de toate drepturile conferite de legislaţie precum şi de dreptul fundamental de a-şi păstra identitatea religioasă, culturală şi de limbă.
Obiective de guvernare
• Dobândirea şi redobândirea cetăţeniei române, precum şi păstrarea identităţii naţionale (Republica Moldova, Serbia, Ucraina etc), dreptul la muncă al românilor (Israel, Spania, Marea Britanie) precum şi eficienţa serviciilor consulare (Italia) sau strategiile de configurare a mediului de afaceri intracomunitar construite în parteneriat cu oameni de afaceri români de peste graniţe constituie provocări cărora viitorul guvern le va face faţă;
• Abordarea, ca prioritate, de către instituţiile statului a comunităţilor româneşti din lume;
• Crearea rapidă a unui cadru funcţional în relaţia cu românii de pretutindeni;
• Gestionarea procesului educaţional-formativ adresat tinerilor români de pretutindeni;
• Asigurarea condiţiilor suficiente exercitării dreptului de vot pentru cetăţenii români aflaţi în afara graniţelor;

Direcţii de acţiune

• În plan educaţional – proiecte de sprijin logistic şi profesional a şcolilor româneşti intracomunitare
• În plan cultural – încurajarea, iniţierea şi susţinerea manifestărilor culturale de tip identitar. PD-L va elabora o strategie pentru prevenirea manifestării şi dezvoltării curentelor de opinie romanofobe bazată pe deschidere culturală şi pe comunicare continuă.
• În plan lingvistic şi mass-media – susţinerea proiectelor care au ca obiectiv protejarea limbii române şi elaborarea unei strategii în acest sens. Relaţia cu mass-media internaţională şi locală din ţările în care trăiesc comunităţi importante de români va avea ca obiectiv crearea unui orizont de interes faţă de realităţile comunităţilor româneşti din lume
• În plan civic şi politic în raport cu statul în care se află şi cu statul de origine – sprijinirea proiectelor care încurajează implicarea organizaţiilor neguvernamentale românesti în programe cu impact civic-formativ. Autorităţile româneşti încurajează de asemenea cetăţenii români rezidenţi în străinătate să îşi asume un rol activ în comunităţile care trăiesc, să participe la actul electoral la nivel local.
• În plan spiritual (credinţă şi tradiţie) – sprijinirea proiectelor care vizează protejarea şi promovarea vieţii spirituale a comunităţilor româneşti
• Promovarea unui pachet legislativ complex care să cuprindă următoarele prevederi:
o reorganizarea şi trecerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni în subordinea Primului Ministru
o comasarea în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a tuturor structurilor cu atribuţii în gestionarea relaţiilor cu comunităţile româneşti din lume
o introducerea unui mecanism de finanţare care să încurajeze performanţa.
o asigurarea resurselor umane calificate capabile să gestioneze eficient buna derulare a proiectelor şi programelor propuse de partenerii instituţiei
o pregătirea şi instruirea adecvată a personalului din cadrul instituţiei
o dotare logistică corespunzătoare a instituţiei
• Facilitarea dobândirii cetăţeniei pentru etnicii români de pretutindeni;
• Reorientarea strategică a acţiunilor de sprijinire a comunităţilor româneşti de pretutindeni, prin acordarea unei mai mari importanţe politicilor parteneriale şi locului ocupat de organizaţiile neguvernamentale;
• Monitorizarea permanentă a stării comunităţilor româneşti din lume, indiferent de situarea geografică a acestora, regimul politic sau contextul cultural în care se plasează;
• Generarea bazei de date complete cu organizaţiile reprezentative;
• Dialogul permanent şi informarea periodică a principalilor actori din societatea civilă românească (mass-media, ONG, mediul politic, mediul de afaceri etc) vis-à-vis de situaţia comunităţilor româneşti din lume şi activarea platformei comunicaţionale panromâneşti aflată în stadiu de proiect la MAE.

Capitolul 26. Securitate naţională

Situaţia actuală

• Securitatea naţională reprezintă factorul de convergenţă, centrat pe valori şi interese naţionale, capabil să asigure starea de normalitate la care aspiră întreaga societate – cetăţenii, comunităţile şi statul. Ea se bazează pe eforturile vizând prezervarea identităţii naţionale, prosperitatea materială şi spirituală, echilibrul social şi stabilitatea politică.
• În actualul context internaţional, marcat de accelerarea globalizării, de circulaţia rapidă a informaţiei şi persoanelor şi creşterea rolului actorilor non-statali, preocupările ce vizează securitatea naţională se extind în mod semnificativ pentru a răspunde atât ameninţărilor clasice, cât şi noilor riscuri şi ameninţări asimetrice – globale sau regionale.
• La riscurile şi ameninţările clasice şi asimetrice se adaugă amplificarea efectelor critice asupra securităţii individuale, ale evoluţiilor politice, economice şi sociale negative şi, pe de altă parte, problemele grave generate de degradarea mediului şi fenomenele geo-climatice extreme, de criza alimentară şi energetică sau de pandemii.
• România dispune de o Strategie de Securitate Naţională modernă, de factură euro-atlantică, conectată la Strategia de Securitate a UE şi la Conceptul Strategic al NATO, armonizată cu strategiile de securitate ale partenerilor strategici. Evoluţiile interne, cele din cadrul comunităţii euro-atlantice ca şi noile fenomene ce marchează evoluţia relaţiilor internaţionale impun actualizarea acestei strategii.
• Calitatea României de ţară membră a NATO şi UE, participarea ţării noastre la activităţile ONU şi ale altor organizaţii şi aranjamente regionale cu vocaţie de securitate, precum şi relaţia de Parteneriat Strategic cu SUA, creează premise şi oportunităţi pentru asigurarea unui grad sporit de securitate. Guvernarea ineficientă a actualului executiv nu a fructificat aceste premise şi oportunităţi determinând scăderea capacităţii României de a răspunde ameninţărilor de securitate în unele domenii (alocarea unui buget insuficient M.Ap., blocarea înzestrării armatei, lipsa unei strategii de securitate energetică, slaba dezvoltare a infrastructurii critice, ineficienţa unor instituţii publice subordonate guvernului, etc.).

Viziunea PD-L

Scopul fundamental al actului guvernamental în domeniul securităţii naţionale îl reprezintă crearea condiţiilor politice, organizatorice şi administrative necesare pentru ca - printr-o guvernare eficientă – să putem garanta securitatea naţională prin: exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; asumarea conştientă a responsabilităţilor de către toate componentele societăţii; perfecţionarea capacităţii de decizie şi de acţiune a statului în condiţiile supremaţiei legii; afirmarea României ca membru activ al comunităţii europene, euro-atlantice şi internaţionale.

Obiective de guvernare

• Participarea activă la promovarea democraţiei şi construcţiei securităţii în vecinătatea României, în special în bazinul extins al Mării Negre, o problemă-cheie pentru securitatea naţională. În acest context, România trebuie să îşi asume rolul de vector în susţinerea securităţii estice a UE;
• Identificarea oportună şi contracararea proactivă a riscurilor şi ameninţărilor prin dezvoltarea capacităţilor de intelligence şi protecţie;
• Prevenirea conflictelor şi managementul eficient al riscurilor, al situaţiilor de criză şi al consecinţelor lor;
• Pe termen mediu, creşterea independenţei energetice a României, în sensul creşterii substanţiale a producţiei interne de energie, al reducerii dependenţei faţă de o sursă unică de import de energie precum şi al promovării unei Politici Comune de Securitate Energetică la nivelul UE;
• Continuarea procesului de transformare a Armatei într-un instrument militar modern, credibil şi eficient, în măsură să asigure îndeplinirea obligaţiilor ce ne revin în cadrul apărării colective a NATO, a angajamentelor asumate în UE şi faţă de ceilalţi parteneri ai noştri, precum şi susţinerea acţiunilor politico-diplomatice ale României pe plan internaţional

Direcţii de acţiune

• Dezvoltarea şi utilizarea coerentă a capacităţilor instituţionale, politice, diplomatice, economice, militare şi de informaţii pentru contracararea riscurilor şi ameninţărilor regionale şi globale;
• Actualizarea şi modernizarea cadrului legislativ aferent domeniului sectorului de securitate;
• Reforma structurilor de aplicare a legii şi a sistemului judiciar din România pentru combaterea eficientă a corupţiei şi crimei organizate;
• Apărarea intereselor energetice ale ţării noastre, promovarea unei „identităţi energetice” naţionale şi diversificarea surselor de aprovizionare;
• Protecţia şi dezvoltarea infrastructurii naţionale, conectarea la reţelele de transport europene;
• Dezvoltarea capacităţilor de intelligence şi protecţie pentru prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor, reducerea vulnerabilităţilor şi sesizarea oportunităţilor strategice pentru ţara noastră;
• Formarea unor grupuri profesionale de excelenţă, utilizarea de noi tehnologii, implementarea unui management corect şi eficient al bugetului de stat, valorificarea cât mai deplină a fondurilor europene;
• Participarea la promovarea democraţiei, stabilităţii şi securităţii în vecinătatea României, în contextul eforturilor întreprinse de UE, NATO şi de alte organizaţii internaţionale, precum şi în alte zone de interes strategic pentru ţara noastră;
• Modernizarea înzestrării Armatei şi asigurarea condiţiilor necesare pentru ca aceasta să îşi îndeplinească rolul constituţional în bune condiţii;
• Alocarea anuală a unui procent de minim 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare, creşterea semnificativă a fondurilor destinate gestionării situaţiilor de urgenţă, asigurarea unei bugetări corespunzătoare pentru serviciile de informaţii şi protecţie, precum şi pentru celălalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;
• Formarea unor corpuri profesionale adecvate, atragerea expertizei necesare sectorului de securitate naţională, crearea unor ghiduri de carieră pentru funcţionarii guvernamentali implicaţi în acest sector şi promovarea educaţiei şi cercetării în zona securităţii naţionale.

E. Politici privind integrarea şi afacerile europene

Capitolul 27. Afaceri europene

Situaţia actuală

Procesul de integrare a României în UE, declanşat la 1 ianuarie 2007, a început stângaci şi a continuat, până în acest moment, într-un mod neprofesionist şi neeficace. Astfel:
• Absorbţia fondurilor europene structurale este aproape inexistentă, la aproape 2 ani de la momentul aderării, România fiind pe punctul de a deveni contributor net la bugetul UE, deşi este o economie emergentă şi este ultima sosită în familia europeană;
• Contribuţia României la marile procese privind construcţia europeană:PAC, reforma veniturilor proprii ale bugetului european, reforma procesului fiscal-bugetar în întregul său, Tratatul de Reformă, piaţa internă unică etc., a fost şi continuă să fie cu totul minoră sau inexistentă ;
• Departamentul pentru Afaceri Europene – care ar trebui să fie coordonatorul formării poziţiilor naţionale în materia afacerilor europene – nu are nici măcar procedurile minimale care să asigure furnizarea către COREPER a fundamentării punctelor de vedere de natură să servească interesul naţional în contextul dezvoltării comunitare;
• Lipsă de imaginaţie şi de activism din partea structurilor guvernamentale, în ceea ce priveşte aşezarea României pe poziţia meritată din punctul de vedere al procesului decizional european, aşa încât să se maximizeze efectul de sinergie de care ţara noastră ar putea beneficia în calitate de stat membru.

Viziunea PD-L

Dezvoltarea generală a societăţii româneşti este parte componentă a dezvoltării comunităţii europene. România va urmări maximizarea utilizării oportunităţilor care derivă din apartenenţa sa la UE, concomitent cu aducerea unei valori adăugate specifice la construcţia europeană în ansamblu.

Obiective de guvernare

Obiectivele de bază pe care România le urmăreşte în domeniul afacerilor europene sunt:
• Adjudecarea, în cea mai mare proporţie posibilă, a beneficiilor, îndeosebi de natură financiară, care decurg din calitatea de stat membru;
• Participarea activă la proiectarea marilor procese instituţionale care concură la construcţia europeană;
• Participarea activă la funcţionarea democratică şi eficientă a instituţiilor, structurilor şi organismelor ue;
• Participarea activă la definirea reperelor şi valorilor specifice modelului social european.

Direcţii de acţiune

Adjudecarea beneficiilor ca stat membru:
• Înfiinţarea Ministerului Integrării şi Afacerilor Europene (MIAE), ca integrator instituţional al tuturor proceselor economice şi sociale care privesc integrarea efectivă, rapidă şi eficientă a României în UE;
• Restructurarea Departamentului Afacerilor Europene şi includerea lui în MIAE;
• Sprijinirea creării unei reţele naţionale de organizaţii private sau în parteneriat public-privat, acreditate de MIAE, care să sprijine întocmirea proiectelor şi documentaţiilor aferente de absorbţie a fondurilor structurale europene;
• Restructurarea Agenţiilor de Dezvoltare Regională, în scopul creşterii eficienţei şi securităţii absorbţiei fondurilor structurale europene şi pentru evitarea la maximum a voluntarismului şi politizării în acest domeniu;
• Analiza reconfigurării regiunilor de dezvoltare, în scopul menţinerii eligibilităţii, pe un termen cât mai lung, pentru absorbţia fondurilor europene, aşa încât procesul de coeziune economică, socială şi teritorială să fie accelerat.

Construcţia instituţională europeană:
Principalele direcţii de acţiune promovate de Partidul Democrat Liberal sunt:
• Procesul de extindere: dezvoltarea pe orizontală a UE trebuie făcută numai cu condiţia asigurării prealabile a cadrului instituţional de funcţionare a UE; în aceste condiţii, România va sprijini toate statele candidate pentru a îndeplini condiţiile de la Copenhaga cu privire la pregătirea pentru aderare;
• Procesul de lărgire: extinderea politicilor comunitare la nivelul tuturor statelor membre reprezintă o condiţie sine qua non pentru activarea efectului de sinergie la nivelul comunităţii europene; în acest context, România susţine ideea extinderii zonei euro la nivelul UE;
• Procesul de adâncire: dezvoltarea pe verticală, instituţională, constituie garanţia stabilităţii şi funcţionării eficiente a comunităţii europene; în acest context; România susţine ratificarea Tratatului de la Lisabona de către toate statele membre, până la data alegerilor pentru Parlamentul European din anul 2009;
• Politica fiscal-bugetară a UE: politica de coeziune a UE necesită reformarea procesului fiscal-bugetar în următoarele direcţii:
a. reforma veniturilor proprii, inclusiv încercarea de a introduce un impozit european care să se substituie actualelor impozite sau contribuţii naţionale;
b. reconfigurarea priorităţilor privind cheltuielile bugetare îndeosebi în direcţia creşterii coeziunii economice, sociale şi teritoriale;
c. orientarea PAC în direcţia dezvoltării rurale ca premisă şi suport al dezvoltării agriculturii; în ceea ce priveşte acordarea subvenţiilor directe pentru agricultură trebuie să urmărească: 1) stimularea agriculturii organice; 2) stimularea utilizării eficiente şi continue a suprafeţei agricole; 3) stimularea producţiei agricole sustenabile; 4) revigorarea viticulturii şi a pieţei vinului; 5) dezvoltarea producţiei de biomasă.
d. abrogarea rabatului britanic, în baza principiului solidarităţii, începând cu perspectiva financiară 2014-2020;
e. sprijinirea începerii dezbaterii pe problemele bugetului UE, pentru a conferi acestuia funcţii de creştere, ajustare sau stabilizare macroeconomică la nivelul comunităţii;
Funcţionarea instituţiilor UE:
În ceea ce priveşte îmbunătăţirea funcţionării instituţiilor UE, Partidul Democrat Liberal vizează următoarele direcţii de acţiune:
• Respectarea criteriilor valorice în procesul de selectare a personalului ce urmează să îşi desfăşoare activitatea în instituţiile, organizaţiile şi organismele publice europene;
• Creşterea prerogativelor parlamentului european în domeniile strategice şi, îndeosebi, în domeniul fiscal-bugetar;
• Favorizarea economiilor emergente ale ţărilor membre, îndeosebi în domeniul creării infrastructurii generale, mai ales a infrastructurii de transport şi comunicaţii, a infrastructurii de sănătate şi a infrastructurii de cercetare şi educaţie, inclusiv prin restructurarea schemelor de ajutor de stat;
• Întărirea acţiunilor comisiei europene în privinţa asigurării mediului concurenţial pe piaţa internă unică.

Repere ale modelului social european:
• PD-L apreciază că modelul social european trebuie să se îndrepte spre o soluţie de centru-dreapta, în care creşterea economică va fi asigurată de forţele pieţei, iar distribuţia acestei creşteri se va face pe principiul echităţii şi justiţiei sociale;
• PD-L apreciază că individul/familia şi egalitatea de şanse vor constitui centrul de generare a oricăror valori care orientează activităţile economice, politice, sociale, culturale la nivelul uniunii;
• Capitalul uman şi valorile asociate acestuia constituie scopul oricărei activităţi, de orice natură, la nivelul ue;
• Respectarea libertăţii de mişcare a populaţiei/forţei de muncă între statele membre reprezintă un drept fundamental al cetăţeanului european şi o condiţie de eficacitate şi eficienţă economică la nivelul uniunii;
• PD-L consideră că problema populaţiei rrome trebuie tratată la nivel european şi nu doar la nivel naţional;
• Calitatea vieţii individului/familiei/comunităţii este unicul indicator relevant pentru eficacitatea modelului social european.

Capitolul 28. Aderarea României la spaţiul Schengen

Situatia actuală

După aderarea ca membru cu drepturi depline la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România se află într-o nouă etapă, care presupune pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare aderării la Spaţiul Schengen. Aderarea la Spaţiul Schengen, presupune eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune ale statelor membre şi instituirea libertăţii de circulaţie în acest spaţiu, pentru toţi cetăţenii statelor semnatare, ai celorlalte state membre şi ai ţărilor terţe.

Viziunea PD-L

Integrarea României în 2011 în Spaţiul Schengen va oferi cetăţenilor români toate avantajele ce decurg din existenţa acestui spaţiu fără frontiere interne, dar, în acelasi timp, va atribui României responsabilităţi sporite ca frontieră externă a UE. În condiţiile dezvoltării economice şi a reducerii treptate a decalajelor în ceea ce priveşte nivelul de trai în raport cu statele membre UE este de aşteptat ca ţara noastră să atragă un număr din ce în ce mai mare de imigranţi. În acest sens, România va trebui să-şi perfecţioneze sistemul de gestionare a imigraţiei şi să îşi asume în mod corespunzător responsabilitatea de frontieră externă a Uniunii Europene.

Obiective de guvernare

Obiectivul guvernării PD-L îl constituie aderarea la Spaţiul Schegen la data prevăzută – martie 2011 – ceea ce va asigura deplina libertate de mişcare a cetăţenilor români cu toate avantajele ce decurg din aceasta.

Direcţii de acţiune

• Aderarea la Spaţiul Schengen în luna martie 2011, prin implementarea Sistemului Informatic Schengen şi prin finalizarea Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei, cu cele patru filtre complementare:
o Activităţi desfăşurate în ţări terţe;
o Cooperarea internaţională în regiunea frontierei;
o Controlul şi supravegherea frontierei de stat a României;
o Activităţi desfăşurate în interiorul teritoriului naţional.

• Perfecţionarea cadrului legal, în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a infracţionalităţii transfrontaliere;
• Profesionalizarea instituţiilor responsabile în domeniul migraţiei (legale şi ilegale) şi azilului; dezvoltarea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Imigrări;
• Dezvoltarea cooperării interinstituţionale pe teritoriul naţional prin:
o Îmbunătăţirea schimbului de date şi informaţii între autorităţile cu atribuţii la frontieră;
o Sprijinul reciproc şi desfăşurarea de acţiuni comune de către poliţia de frontieră şi autorităţile cu atribuţii privind gestionarea şi controlul încadrării în muncă a străinilor;
o Integrarea datelor biometrice în documentele de călătorie, în scopul creşterii gradului de securitate al acestora;
• Realizarea unei strategii pentru acoperirea prin migraţie legală selectivă a deficitului de forţă de muncă, împreună cu autorităţile guvernamentale responsabile;
• Susţinerea activă a unei politici strategice a Uniunii Europene pentru frontierele externe estice, în conformitate cu principiul solidarităţii.

Capitolul 29. Intrarea în zona Euro

Situatia actuală

România se află în plin proces de convergenţă economică nominală cu UE, conform criteriilor de la Maastricht. Atingerea convergenţei nominale va permite intrarea României în Mecansimul Ratelor de Schimb (ERM2) la 1 ianuarie 2012, respectiv aderarea la zona euro la 1 ianuarie 2014.
În ceea ce priveşte stadiul actual al convergenţei nominale, inflaţia şi rata nominală a dobânzii pe termen lung sunt criterii neîndeplinite.
Convergenţa nominală este periclitată de lipsa de coordonare între politica fiscal-bugetară şi politica monetară. În acelaşi timp, convergenţa reală generează presiuni negative asupra convergenţei nominale prin supraîncălzirea economiei, în condiţiile unei politici fiscal-bugetare pro-ciclice şi a creşterii prea rapide a creditului bancar neguvernamental pentru consum.

Viziunea PD-L

Guvernul PD-L se angajează să respecte termenul de 1 ianuarie 2012 ca dată de intrare a României în ERM2. Moneda unică reprezintă, prin ea însăşi, un vector de dezvoltare şi integrare economică a României în UE.

Obiectivele

În perspectiva îndeplinirii condiţiilor de intrare a României în ERM2, Guvernul PD-L îşi va coordona acţiunile cu Banca Centrală în vederea atingerii următoarelor obiective:
• Susţinerea, într-un mod sustenabil, a procesului dezinflaţionist, la nivelul cererii agregate, a politicii salariale şi de venituri;
• Consolidarea fiscală, îndeosebi la nivelul deficitului ciclic al bugetului general consolidat.

Direcţiile de acţiune

1. Procesul dezinflaţionist:
• Intensificarea stimulării economisirii interne private, prin instrumente şi mijloace fiscale;
• Stimularea ofertei interne;
• Corelarea politicii salariale cu dinamica productivităţii muncii;
• Finalizarea, în cursul anului 2009, a alinierii preţurilor administrate la nivelul preţului pieţei, în scopul de a crea o perioadă de cel puţin 2 ani pentru absorbţia şocului în inflaţie;
• Încurajarea, prin mijloace fiscale, a creşterii ponderii creditului bancar neguvernamental pentru investiţii pe fondul scăderii generale a creditului bancar neguvernamental;
• Creşterea numărului emisiunilor de titluri de stat cu maturitate la 5 ani şi la 10 ani, pentru formarea stabilă a ratei nominale a dobânzii pe termen lung;
• Finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar.
2. Consolidarea fiscală:
• Reducerea cheltuielilor privind administrarea fiscală, prin reconfigurare instituţională a ANAF;
• Creşterea ponderii cheltuielilor cu investiţiile publice, prin reducerea corespunzătoare a ponderii cheltuielilor materiale curente;
• Prioritizarea alocărilor bugetare, pe baza obiectivelor de bază din Programul de Guvernare;
• Ordonanţarea corectă a încasărilor şi plăţilor de fonduri bugetare, în scopul:
a) evitării cheltuielilor cu împrumutul public de trezorerie;
b) fructificării, cu risc minim, a excedentului temporar de trezorerie;

F. Proiecţia indicatorilor macroeconomici pentru perioada 2009-2012

Ipotezele de bază ale proiecţiilor macroeconomice
• Îmbunătăţirea productivităţii, expansiunea exporturilor şi a fluxului de investiţii externe si interne în economie sunt elementele principale care stau la baza scenariului dezvoltării economiei României în perioada 2009-2012.
• Criteriile avute in vedere pentru asigurarea convergenţei structurale către media UE27 sunt: reducerea decalajelor dintre creşterea veniturilor salariale şi creşterea economică, reducerea consumului privat concomitent cu sporirea investiţiilor şi a cheltuielilor cu forţa de muncă, ca pondere în PIB.
• Inflaţia urmeză traseul prestabilit, presupunând că politicile guvernamentale şi ale Băncii Centrale vor fi coordonate astfel încât să combată orice puseu inflaţionist. Menţinerea inflaţiei la niveluri coborâte nu va fi credibilă în condiţiile în care deficitele se adâncesc în absenţa unei capacităţi de finanţare externă sustenabile.
• Menţinerea politicii fiscale în ceea ce priveşte cota unică de impozitare a veniturilor şi profiturilor.
• Politica bugetară avută in vedere este una restrictivă, în sensul reducerii ponderii în PIB a cheltuielilor pentru bunuri şi servicii orientarea lor către investiţii. Fondurile externe de la UE pentru programele de investiţii vor fi sustinute şi de creşterea cheltuielilor de capital din surse bugetare proprii.
• Se are in vedere, aprecierea în termeni reali a monedei naţionale concomitent cu îmbunătăţirea competitivităţii şi deschiderii economiei către piaţa externă prin efectul stimulativ al investiţiilor străine directe.
• Creşterea ofertei interne pentru export (competitivitatea exporturilor prin investiţiile străine în sectoarele orientate spre export) va compensa scăderea de competitivitate generată de aprecierea monedei naţionale.
• Încetinirea creşterii consumului privat (criteriu de convergenţă structurală către media UE27) va fi sustenabilă în perspectiva unui ritm ridicat al investiţiilor şi a reducerii coeficientului de devansare a consumului privat de piaţă de către veniturile salariale nete din munca oficială şi neoficială.
• Trendul evoluţiei economiei în perioada 2009-2012, cu particularităţi specifice în fiecare an, a fost simulat cu ajutorul unui model de echilibru general, în baza unor ipoteze de politici fiscal-bugetare şi pe baza estimării valorilor indicatorilor economici în anul de referinţă 2008. Estimările anului de referinţă 2008, s-au bazat pe corelaţiile statistice dintre indicatorii anuali şi cei infra-anuali, cu precădere cei cunoscuţi la momentul iulie-august 2008.
Particularităţi ale creşterii economice în perioada 2009-2012
Pe termen mediu
• În perioada post-aderare (2009-2012), economia României se va dezvolta sustenabil, cu un ritm mediu anual de 7%, care să-i permită reducerea decalajului faţă de Uniunea Europeană. PIB pe locuitor la PPS va ajunge în anul 2012 la 62,1% din media UE27, pornind de la o valoare de 44,4% în anul 2008 (calculată la PIB estimat de PD-L pentru anul 2008).
• Creşterea nivelului de trai:
o Câştigul salarial mediu brut în anul 2012 va fi de 905 euro, respectiv de 3023 lei, cu o creştere nominală de 75% comparativ cu nivelul înregistrat în anul 2008 (de 1730 lei);
o Pensia medie de asigurări sociale, prin efectul cumulat al majorării punctului de pensie şi al creşterii salariului mediu brut, va fi de 405 euro în anul 2012. Creşterea medie în termeni reali a pensiei în perioada 2009-2012 (de 17,3%) este aproape dublă comparativ cu creşterea medie în termeni reali a câştigului salarial mediu brut (9,3%).
• Crearea de locuri de muncă şi continuarea procesului de oficializare a celor din economia informală, astfel încât creşterea economică în medie anuală de 7,0% va determina un spor de salariaţi de cca. 460 mii de salariaţi în perioada 2009-2012;
• Ponderea deficitului de cont curent în PIB se va stabiliza în jurul nivelului de 9,6% în anul 2012, după parcurgerea unui trend descrescător, pornind de la 13,2% în anul 2008.
O influenţă pozitivă asupra reducerii deficitului de cont curent în raport cu PIB o va avea politica bugetară restrictivă de consolidare fiscală, astfel încât deficitul bugetului general consolidat raportat la PIB va ajunge în anul 2012 la 0,5%, comparativ cu limita de 2,9%, cât estimăm că se va realiza în anul 2008.
• Politica salarială va susţine procesul dezinflaţionist
Creşterea câştigului salarial mediu brut nominal, mai mare în perioada 2005-2008, decât creşterea produsului intern brut, fenomen nesustenabil pe termen lung şi care, de regulă, conduce economia la supraîncălzire, cu accelerarea inflaţiei (aşa cum s-a întâmplat în 2008), va fi corectată în perioada 2009-2012 .
• Veniturile bugetului general consolidat se vor extinde în raport cu PIB având în vedere îmbunătăţirea colectării şi expansiunea mai rapidă a bazelor de impozitare.
• Ponderea estimată a veniturilor în PIB în anul 2012 după metodologia internă va fi de 37%, inclusiv granturile de la UE destinate sectorului guvernamental.
• Majorarea punctului de pensie la 45% din SMB, va asigura pensionarilor o pensie medie de 405 euro în anul 2012, efortul bugetar pentru asistenţa socială va ajunge la 14,3% din PIB, la care se adaugă contribuţia la bugetul de cca. 1% din PIB pe an. Efortul bugetar de majorare a pensiilor va fi compensat in bună parte de diminuarea cheltuielilor guvernamentale pentru achiziţiile de bunuri şi servicii.
• Ritmul mediu anual al valorii adăugate brute fără agricultură pentru perioada 2009-2012 este estimat la 7,9%, comparativ cu ritmul înregistrat în perioada 2005-2008, de 8,5%.
Acest indicator este, de fapt, cel care este sensibil la impulsul de politică economică (îndeosebi fiscală), nemaifiind influenţat de sezonalitate şi de factorii de mediu specifici ramurii agriculturii.
• Pentru perioada 2009-2012 scenariul creşterii economice prevede relansarea exporturilor datorită efectului investiţiilor străine directe din anii anteriori. Exporturile vor înregistra o creştere reală medie de 13,5% în perioada 2009-2012, comparativ cu 10,4% cât a fost creşterea medie în perioada 2005-2008. Creşterea în volum exporturilor în perioada 2009-2012 va fi încă inferioară ca ritm creşterii în volum a importurilor (din cauza evoluţiei inerţiale a exportului şi importului în funcţie de creşterea economică) dar se va îmbunătăţi gradual şi va ajunge la acelaşi nivel cu cel al importurilor la orizontul anului 2012 (adică, o creştere în volum de 12,0%).
• Dinamica exporturilor exprimată în euro va fi în medie anuală de 19% în perioada 2009-2012, devansând dinamica importurilor care vor înregistra o creştere medie anuală de 15,7%, acest raport fiind inversat faţă de situaţia înregistrată în perioada 2005-2008 (19,4% dinamica exporturilor faţă de 23,5% dinamica importurilor). Competitivitatea prin preţ a exporturilor, relativ la importuri, a avut un impact pozitiv asupra contului curent în perioada 2005-2008, urmând ca acest efect să continue şi în perioada 2009-2012, reducându-se, însă, gradual (din cauza şocurilor externe asupra preţurilor bunurilor importate).
• Veniturile bugetare în anul 2012 datorate activităţii economice vor ajunge la un maxim de 35% PIB in 2012, faţă de 31,7 % cât se estimează pentru anul 2008. Datorită fondurilor bugetare suplimentare din granturile UE intrate în circuitul bugetar, investiţiile bugetare în anul 2012 vor fi de cca. 6,5% în PIB, faţă de 5,2% cât se estimează în anul 2008.

Dinamica principalilor indicatori macroeconomici

Perioada UM 2008 2009 2010 2011 2012
Produsul Intern Brut % 8.9 7.0 7.4 6.9 6.7
mld lei 505 599 698 799 897
mld euro 142 170 202 236 269
Produsul intern brut pe locuitor euro 6,631 7,950 9,451 11,100 12,671
PPS 11,491 13,388 15,358 17,273 18,839
UE27=100 44.4 49.8 55.9 59.3 62.1
Inflatia medie % 8.8 7.0 5.8 4.5 3.5
Cursul de schimb lei/euro 3.6 3.5 3.5 3.4 3.3
Deficitul bugetar % din PIB 2.9 2.4 1.3 0.6 0.5
Deficitul de cont curent % din PIB 13.2 12.2 11.2 10.4 9.6

Piaţa muncii şi asigurări sociale
Perioada UM 2008 2009 2010 2011 2012
Câstigul mediu brut salarial Lei 1,730 2,057 2,377 2,703 3,023
Euro 487 584 687 800 905
Salariul minim brut Lei 540 800 1,000 1,250 1,510
Euro 152 227 283 370 452
Nr. mediu de salariaţi în economie mii pers. 5,035 5,160 5,275 5,385 5,495
Pensia medie Euro 164 258 305 356 405

Proiectia Produsului Intern Brut (%) - pe utilizare

Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
PIB(%) 8.9 7.0 7.4 6.9 6.7
Consum final 9.6 7.4 7.3 6.7 5.3
Consum privat 11.1 9.2 9.7 7.9 5.9
Consum privat de piata 12.2 11.0 10.5 8.6 6.4
Consum public 3.7 -0.2 -3.0 0.5 2.0
Formarea bruta de capital 17.8 12.8 12.3 12.0 11.5
Formarea bruta de capital fix 22.8 12.8 12.3 12.0 11.5
Export 14.5 14.5 14.3 13.4 12.0
Import 20.1 17.0 15.8 15.2 12.0

Structura Produsului Intern Brut (%) - pe utilizare

Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
PIB(%) 100% 100% 100% 100% 100%
Consum final 82.2 80.1 78.2 76.4 74.3
Consum privat 66.0 65.1 64.8 63.9 62.4
Consum privat de piata 59.4 59.5 59.8 59.3 58.1
Consum public 16.1 15.0 13.3 12.5 11.9
Formarea bruta de capital 31.5 32.3 32.9 33.8 35.0
Formarea bruta de capital fix 33.5 34.1 34.8 35.7 37.0
Export net -13.7 -12.4 -11.1 -10.2 -9.3
Export 31.2 31.5 31.9 32.4 33.2
Import -44.9 -43.9 -43.0 -42.6 -42.5

Structura Produsului Intern Brut (%) pe venituri

Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
PIB(%) 100% 100% 100% 100% 100%
Remunerarea salariatilor 41.5 42.5 43.2 44.0 44.8
Veniturile salariale nete 28.1 28.6 28.7 28.9 29.1
Prestatii sociale ale firmelor 0.6 0.5 0.4 0.4 0.4
Venituri mixte gospodarii 19.2 17.6 17.2 16.5 16.1
Excedent din exploatare 27.1 27.6 27.4 27.3 27.3
Impozite nete pe produs 11.6 11.8 11.8 11.7 11.5
Sinteza contului curent al balanţei de plăţi externe (mld.euro)

Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
Soldul contului curent, din care: -18.9 -20.7 -22.5 -24.6 -25.7
A. Bunuri şi servicii -19.4 -21.0 -22.4 -24.2 -25.2
Export 44.4 53.4 64.1 76.2 89.0
Export de bunuri 35.2 42.7 51.9 62.4 73.8
Import 63.7 74.4 86.5 100.4 114.1
Import de bunuri 54.8 64.2 75.0 87.7 100.2

B. Venituri si transferuri curente 0.5 0.3 -0.1 -0.4 -0.6

G.Proiectia Bugetului General Consolidat 2009-2012
Proiecţia veniturilor şi cheltuielilor
(Mld. Euro)
Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
Venituri totale 45.8 57.1 70.6 85.4 99.3
Impozit pe profit 3.9 4.9 6.0 7.3 8.6
Impozit pe venit 5.4 7.0 8.9 10.9 13.0
Contributii la bugetele de asigurari 13.5 16.3 20.1 24.3 28.5
TVA si Accize 16.4 20.0 24.1 28.3 32.0
Venituri nefiscale 3.2 4.1 5.0 6.2 7.2
Donatii de la UE (sector guv.) 0.7 1.5 3.0 4.2 5.4
Alte venituri 2.9 3.2 3.5 4.1 4.6
Cheltuieli totale 50.0 61.2 73.2 86.9 100.8
Cheltuieli de personal 9.4 11.5 13.8 16.4 18.8
Bunuri si servicii 8.6 9.0 8.4 8.7 9.4
Dobanzi la datoria publica 1.0 1.2 1.5 1.7 2.0
Subventii (excl. la institutiile publice) 2.3 2.1 2.7 3.3 4.1
Transferuri si alte cheltuieli 23.0 31.5 39.7 48.0 55.8
Transferuri diverse 5.9 6.0 8.6 11.7 14.9
Asistenta sociala 15.7 23.8 29.2 34.0 38.3
Transferuri curente in strainatate 1.4 1.7 2.0 2.3 2.6
Cheltuieli de capital 5.7 5.8 7.1 8.6 10.6
Sold bugetar -4.2 -4.2 -2.6 -1.5 -1.4

Structura Bugetului General Consolidat (% PIB)

Perioada 2008 2009 2010 2011 2012
VENITURI 32.2% 33.5% 35.0% 36.1% 37.0%
Venituri curente 31.9% 33.3% 34.7% 35.9% 36.7%
Venituri fiscale 29.2% 30.0% 30.8% 31.5% 32.0%
Impozit pe profit 2.7% 2.9% 3.0% 3.1% 3.2%
Impozit pe venit 3.8% 4.1% 4.4% 4.6% 4.8%
Contributii la bugetele de asigurari 9.5% 9.6% 9.9% 10.3% 10.6%
Alte impozite directe 1.1% 1.1% 1.0% 1.0% 1.0%
TVA si Accize 11.5% 11.8% 11.9% 12.0% 11.9%
Taxe vamale 0.2% 0.2% 0.2% 0.2% 0.2%
Alte impozite 1.5% 1.4% 1.3% 1.3% 1.3%
Venituri nefiscale 2.2% 2.4% 2.5% 2.6% 2.7%
Donatii de la UE 0.5% 0.9% 1.5% 1.8% 2.0%
Venituri din capital 0.3% 0.3% 0.2% 0.2% 0.2%
CHELTUIELI 35.1% 36.0% 36.3% 36.8% 37.5%
Cheltuieli curente 31.1% 32.5% 32.7% 33.1% 33.6%
Cheltuieli de personal 6.6% 6.8% 6.8% 6.9% 7.0%
Bunuri si servicii 6.1% 5.3% 4.2% 3.7% 3.5%
Dobanzi la datoria publica 0.7% 0.7% 0.7% 0.7% 0.8%
Subventii 1.6% 1.3% 1.3% 1.4% 1.5%
Transferuri (inclusiv contributia UE) 16.1% 18.5% 19.7% 20.3% 20.8%
Cheltuieli de capital 4.0% 3.4% 3.5% 3.7% 3.9%

III. Reforma constituţională

În perioada 2004-2008, evoluţia României a fost caracterizată de două tendinţe contradictorii.
Pe de o parte, societatea a continuat să progreseze din punct de vedere economic şi cultural. Anii de creştere economică, migraţia, ca şi îmbunătăţirile calitative şi cantitative ale caracteristicilor de consum şi informaţie au reuşit să modernizeze părţi din ce în ce mai mari din societatea românească în ritmuri surprizătoare.
Prin contrast, sistemul politic şi administraţia publică au rămas mult în urma societăţii, acestea continuând să se deterioreze într-un ritm accelerat. După un început încurajator între anii 2005 şi 2006, reformele politice şi liberalizarea economică au evoluat negativ, până la oprirea lor completă începând cu anul 2007.

Această tendinţă negativă este cauzată de trei crize suprapuse şi strâns legate între ele:

1. Criza politică începută odată cu decizia Premierului Călin Popescu-Tăriceanu din anul 2005 de a se răzgândi în privinţa declanşării alegerilor anticipate, ignorând decizia politică luată de Alianţa D.A. în favoarea PSD şi a intereselor sale personale. Criza a dus la destrămarea Alianţei D.A. prin epurarea din PNL a membrilor Platformei Liberale şi eliminarea Partidului Democrat din coaliţia aflată la guvernare. Criza a culminat cu încercarea noii majorităţi parlamentare, formată printr-o înţelegere ascusă între PNL, PSD, PC, UDMR şi PRM, de a-l demite pe Preşedintele Traian Băsescu - încercare oprită doar de votul popular în referendumul din 19 mai 2007. Ulterior, criza s-a cronicizat prin rămânerea la putere a PNL şi angajarea acestuia într-o politică de prădare a resurselor publice, folosite pentru a cumpăra sprijin parlamentar de la PSD, PC, UDMR şi PRM.

2. Criza instituţională este în acelaşi timp sursa crizei politice actuale cât şi rezultatul îndelungatei funcţionări a unui mediu politic şi administrativ nesănătos. Criza constă în permanentizarea calităţii mediocre a instituţiilor (legilor, normelor, dar şi organizaţiilor publice), incapabile de a oferi o bază acceptabilă a vieţii în comun. Consecinţele sale -vizibile şi resimţite de către toţi cetăţenii- sunt grave ineficienţe, abuzuri şi corupţie la toate nivelurile spaţiului public. Ultimii doi ani de guvernare au expus în mod sistematic toate bolile publice, guvernarea PNL-PSD atingând cele mai înalte cote istorice ale abuzului, corupţiei şi ineficienţei.

3. Criza de legitimitate a statului român este consecinţa firească a crizei instituţionale şi a crizei politice. Cetăţenii nu mai aşteaptă nimic bun din partea statului, politicienilor şi funcţionarilor publici; sunt nemulţumiţi atât de numarul excesiv de taxe şi de nivelul lor exagerat în raport cu serviciile publice pe care le primesc în schimb, cât şi de modalitatea costisitoare şi netransparentă de taxare şi de risipa banilor publici. Acest fenomen poate degenera în evoluţii deosebit de periculoase.
În aceste condiţii, Partidul Democrat-Liberal propune cetăţenilor României un proiect politic complex de reforme politice fundamentale de tip proactiv, de natură să reconstruiască statul român din temelii, redându-i legitimitatea; să însănătoşească mediul politic românesc, redându-i un rol pozitiv în dezvoltarea ţării şi să elimine sursele instituţionale ale complexelor civilizaţionale faţă de celelalte naţiuni.

Pachetul de reforme propus constă în următoarele elemente-cheie:

• Reforma Constituţională
• Reforma sistemului politic

III. Reforma constituţională

Partidul Democrat-Liberal îşi asumă procesul de reformă constituţională printr-un proces larg deschis de consultari publice.
Dezastrul institutional în care se află România astăzi nu poate fi în niciun fel subestimat. În loc să fie o soluţie – un text fundamental care să precizeze limpede relaţiile fundamentale dintre cetăţeni, dintre cetăţeni şi stat şi principiile organizării statului -, Constituţia actuală s-a dovedit o sursă majoră de probleme, prevederile constituţionale deconectând sistemul politic şi sistemul public de cetăţeni, de nevoile şi optiunile lor suverane.
Gravitatea şi magnitudinea problemei cere o soluţie de fond, suficient de profundă şi de sistemică încât să răspundă adecvat provocării: reconstrucţia instituţională a României, prin rescrierea contractului constituţional pe baze legitime, printr-un proces deschis de dezbateri şi consultări sistematice, care să asigure reprezentarea echilibrată a tuturor intereselor.
PD-L invită toţi cetăţenii României să îşi expună punctele de vedere privind arhitectura şi prevederile noii Constituţii, fiind deschis faşţă de toate opiniile. În acest scop, printre altele, PD-L va susţine o serie de dezbateri în ţară, dezbateri la care vor participa jurnalişti, analişti, persoane din societatea civilă şi din mediul universitar, reprezentanţi ai altor partide politice.

Opţiunile fundamentale pentru reconstrucţia instituţională a României, deschise dezbaterii publice, sunt următoarele:
1. Opţiunea între regimul politic parlamentar (republica parlamentară), regimul prezidenţial (republica prezidenţială) sau republica semiprezidenţială consolidată
1.1. Cauza conflictelor instituţionale
Din 1992 – an în care a fost ales primul Preşedinte şi au avut loc primele alegeri parlamentare pe baza actualei Constituţii – şi până în prezent, s-a dovedit că bicefalismul puterii executive a determinat cele mai grave disfuncţionalităţi ale instituţiilor democratice din România. Indiferent de ocupanţii funcţiilor de preşedinte şi de prim-ministru, aceste disfuncţionalităţi s-au manifestat în diferite forme, dobândind uneori proporţiile unor adevărate crize constituţionale. Dincolo de accentele personale, aceste conflicte instituţionale îşi au sursa chiar în legea fundamentală, care conferă preşedintelui legitimitate populară, dar nu îi acordă prerogativele executive necesare pentru a realiza programul pe baza căruia a fost ales, în timp ce Guvernul şi prim-ministrul au cele mai importante prerogative executive, dar nu se bucură de legitimitatea întemeiată pe votul direct. Cât timp există această amenajare constituţională a puterii executive, conflictele dintre preşedinte şi prim-ministru nu vor putea fi înlăturate. Astfel, preşedintele va avea mereu tendinţa de a subordona guvernul, fără de care nu îşi poate realiza programul, iar cel de-al doilea va încerca să se opună, demonstrând că este singurul şef al puterii executive. Inevitabil, conflictele prelungite vor trebui rezolvate prin interpretări frecvente ale Curţii Constituţionale, supusă astfel unei presiuni constante.
Înlăturarea conflictelor dintre funcţia prezidenţială şi funcţia de prim-ministru nu este posibilă decât prin înlăturarea sursei acestor conflicte. Altfel spus, actualul regim politic semiprezidenţial, caracterizat prin bicefalism executiv, rupe unitatea acţiunii executive, nu asigură concordanţa dintre decizie şi răspundere şi este cauza instabilităţii şi conflictelor politice. Acest lucru se va întâmpla atâta timp cât nu există o corespondenţă între legitimitatea dată de votul popular şi atribuţiile executive.
1.2. Soluţia conflictelor instituţionale
Trei soluţii sunt posibile: regimul politic parlamentar, regimul politic prezidenţial sau regimul semiprezidenţial consolidat. Există argumente puternice în favoarea oricăreia dintre aceste trei soluţii.
O descriere succintă a acestor soluţii:
• În regimul politic parlamentar preşedintele este ales de parlament şi are un rol decorativ, atribuţiunile executive revenind primului ministru;
• În cel prezidenţial preşedintele este ales direct prin vot popular şi este şeful executivului;
• În cel semiprezidenţial preşedintele este ales de popor, dar împarte din atribuţiunile executive cu primul ministru, fără a-şi pierde calitatea de şef al puterii executive.
2. Opţiunea între structura bicamerală şi structura unicamerală a Parlamentului
2.1. Rolul Parlamentului
Consacrarea regimului politic parlamentar impune şi opţiunea între structura bicamerală şi structura unicamerală a parlamentului.
Parlamentul, rezultatul sufragiului universal direct, este organul esenţial al regimului politic democratic pluralist şi principala formă de exercitare a suveranităţii naţionale.
2.2. Structura unicamerală a Parlamentului – opţiune prioritară
Întrucât România nu este un stat federal sau un stat regionalizat politic (ci doar administrativ), existenţa unui parlament bicameral nu este imperativă. Într-un stat regionalizat o cameră reprezintă direct cetăţenii, alta reprezintă regiunile. Pentru eficientizarea activităţii parlamentare şi pentru eliminarea sistemului nejustificat de bicameralism egalitar, este preferabilă organizarea unui parlament monocameral.
2.4. Creşterea rolului Parlamentului şi a responsabilităţii parlamentarilor
Pentru ca Parlamentul să fie cu adevărat expresia suveranităţii naţionale, şi pe fondul încrederii scăzute a populaţiei în parlament, aşa cum arată sondajele de opinie, este necesară creşterea rolului său şi a responsabilizarii parlamentarilor. Realizarea acestui scop depinde de adoptarea următoarelor măsuri:
• Reforma sistemului electoral şi obligaţia fiecărui partid de a anunţa candidatul propriu sau candidatul desemnat în comun cu alte partide pentru funcţia de prim-ministru;
• Întărirea autonomiei parlamentare şi a controlului parlamentar asupra Guvernului prin: instituirea obligativităţii guvernului în frunte cu primul-ministru de a fi prezenţi în prima zi a fiecărei luni în plenul camerelor reunite (sau a Camerei Depuţatilor) pentru a informa şi dezbate împreună cu parlamentul cele mai importante aspecte ale activităţii naţionale şi internaţionale; instituirea obligaţiei prim-ministrului de a fi prezent la dezbaterea în plen a moţiunii de încredere pentru învestitură, a moţiunii de încredere solicitate de guvern şi a moţiunii de cenzură, precum şi a obligaţiei de a răspunde la întrebări sau interpelări provenind de la membrii Biroului Parlamentului, de la preşedinţii comisiilor parlamentare sau de la liderii grupurilor parlamentare cel puţin o dată la două săptămâni;
• Limitarea imunităţii parlamentare la voturile şi declaraţiile făcute în exercitarea mandatului; preşedintele parlamentului este încunoştinţat de ministrul justiţiei cu privire la începerea urmăririi penale, inculparea, trimiterea în judecată, reţinerea, arestarea, percheziţionarea sau condamnarea penală a unui deputat;
• Interzicerea stabilirii oricărui avantaj patrimonial legat de exercitarea mandatului de deputat, altul decât indemnizaţia prevăzută de lege, precum şi a stabilirii pensiei într-un regim derogator de la dreptul comun;
• Reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300 de aleşi.
Legiferarea
În România, legislatia este atat de stufoasa şi de slabă calitate incat legalitatea insasi a devenit prea costisitoare.
Cauzele sunt:
• legile sunt prea numeroase (cca. 75.000 cf. Repertoriul Legislativ) şi, prin urmare, imposibil de ştiut ori de aplicat în mod uniform şi corect
• creşterea legislaţiei este mult prea rapidă (cu cca. 7.500 legi noi pe an, cf. Repertoriului Legislativ).
PD-L susţine următoarele seturi de măsuri pentru a rezolva problemele calităţii slabe şi cantităţii excesive a legilor:
A. Măsuri de ordin constituţional:
• Pentru a creşte calitatea legii, cât şi pentru a diminua efectul de suprareglementare, este necesară prevederea in Constituţie a condiţiei de legitimitate a legislaţiei: pentru a fi valabile, toate legile şi reglementările trebuie să fie strict necesare pentru a proteja drepturile indivizilor şi pertinente în sensul dublu că a. ele nu violează drepturile preexistente ale celor asupra cărora ele sunt impuse şi b. sunt cea mai puţin restrictivă variantă dintre opţiuni.
• Domeniile foarte variate în care este necesară adoptarea de reguli de reglementare primară a relaţiilor sociale face, practic, imposibilă intervenţia de fiecare dată a organului legiuitor, ceea ce justifică existenţa unor substitute, cum ar fi delegarea legislativă. În acest mod, Parlamentul se poate concentra cu adevărat pe chestiunile de legiferare în domeniile importante pentru naţiune, toate celelalte materii, ca regulă, aparţinând domeniului regulamentar, aflat in competenţa Guvernului. Iată de ce sistemul monopolului parlamentului în reglementarea primară a relaţiilor sociale trebuie să fie înlocuit, din necesităţi de ordin practic, cu partajarea competenţei de reglementare primară între legiuitor şi executiv.

B. Măsuri de ordin subconstituţional:

 Introducerea unei norme de simplificare legislativă
Confuzia este generată printre altele de faptul că, atunci când este modificată o lege, Monitorul Oficial publică numai modificarea, nu şi legea integrală. Rezultatul este o serie lungă de modificări la modificări la modificări. PD-L propune republicarea automată, la fiecare nouă modificare, a textului integral al legii.
 Continuarea procesului de codificare legislativă. Codificarea legislativă ar trebui să fie consecinţa firească a procesului de republicare şi are consecinţa facilitări accesului la prevederile legale de interes pentru un domeniu sau altul.
• Analiza permanentă a costului legii şi introducerea unor standarde de tehnica legislativă şi normativă având ca obiectiv scăderea costului legii.
În timp ce obligativitatea evaluărilor ex ante şi ex post este în vigoare pentru noile iniţiative, fondul legislativ existent este cel care creează costuri tranzacţionale imense. PD-L susţine reevaluarea întregii legislaţii aflată în vigoare din punctul de vedere al costurilor de operare pe care aceasta le impune asupra persoanelor fizice şi juridice. Această măsură va fi completată cu standarde acceptabile ale costurilor pe care un anumit act (spre exemplu, costurile administrative ale transferului unei moşteniri) le poate impune cetăţenilor.
• Realizarea unei baze de date legislative gratuite. Deşi sistemul informatic al parlamentului susţine o astfel de bază de date şi o poate oferi gratuit cetăţenilor României, acest lucru nu este posibil din cauza sistemului învechit care se bazează exclusiv pe diseminarea normelor prin intermediul Monitorului Oficial. În timp ce iniţiativa va scădea veniturile Monitorului Oficial, gratuitatea accesului la lege trebuie să fie una dintre gratuităţile democratice legitime.
4. Opţiunea între rigiditatea şi flexibilitatea raporturilor dintre Parlament şi Guvern
În actuala Constituţie, raporturile dintre parlament şi guvern sunt rigide. Din această cauză, atât mecanismul răspunderii guvernului faţă de parlament, cât şi mecanismul declanşării alegerilor anticipate funcţionează greoi sau nu funcţionează deloc. Nicio moţiune de cenzură nu a fost adoptată de parlament şi nu s-au organizat niciodată alegeri anticipate în perioada postdecembristă. Soluţia rigidităţii relaţiilor dintre parlament şi guvern a avut justificări în condiţiile tranziţiei de la totalitarism la democraţie, pentru a asigura stabilitatea politică, dar devine o piedică în calea posibilităţii de autoreglare a instituţiilor democratice în condiţiile integrării europene.
Ca urmare, este necesar un nou echilibru, cu caracter dinamic, între parlament şi guvern, între stabilitatea, unitatea şi solidaritatea guvernamentală, pe de o parte, şi evoluţia vieţii politice, pe de altă parte, între eficienţa puterii executive în acţiunea de realizare a intereselor naţionale şi controlul parlamentar al acestei puteri.
În acest scop, Partidul Democrat-Liberal va susţine o nouă reglementare a instituţiei dizolvării parlamentului şi a moţiunii de cenzură, precum şi introducerea unei reglementări cu privire la moţiunea de încredere, inexistentă în actuala Constituţie.
Parlamentul ar putea fi dizolvat pe modelul austriac atunci când pierde într-o situaţie de confruntare cu preşedintele, cum a fost suspendarea preşedintelui. Adică atunci când preşedintele trece testul referendumului, parlamentul este dizolvat şi au loc alegeri anticipate.
5. Opţiunea între păstrarea actualei structuri administrativ-teritoriale şi reorganizarea ei prin înlocuirea judeţelor cu regiuni administrative în cadrul statului unitar descentralizat
5.1 Stat centralizat versus separaţia verticală a puterii
România are de ales între menţinerea structurii centralizate a statului bazată pe separaţia exclusiv orizontală a puterii şi structura descentralizată a statului bazată pe adăugarea unei separaţii verticale a puterii între nivelurile local, regional şi naţional.
Arhitectura actuală a statului, bazată exclusiv pe separaţia între puterile legislativă, executivă şi judiciară generează structuri de autoritate integrate vertical (ierarhii). Această structură conţine o tendinţă inerentă de centralizare prin care decizii, responsabilităţi şi probleme sunt împinse în sus pe ierarhii.
Adăugarea unei separaţii verticale a puterii între nivelurile local, regional şi central ar bloca această tendinţă şi ar asigura aplicarea principiului potrivit căruia problemele publice trebuie rezolvate la cel mai mic nivel la care acestea pot fi rezolvate.
Această măsură trebuie urmată de o recorelare corespunzătoare a sistemului fiscal. Organizarea acestuia trebuie să fie de jos in sus, iar competiţia instituţională între judeţe trebuie incurajată.
5.2. Descentralizarea
Partidul Democrat Liberal apreciază că in scopul desfiintarii suprastructurilor administrative greoaie si inutile, si al rezolvarii mai rapide a problemelor executive din ariile de cuprindere locala, autonomia administrativă, regională şi comunală, trebuie să fie însoţita de un proces complex şi cuprinzător de descentralizare, începând de la nivelul constituţional.
Iniţiativele de descentralizare sectorială, încercate în ultimii ani, au dat greş tocmai din cauzele inadecvării abordării sectoriale a acestui proces şi a fluctuanţei legislative și administrative derivate din lipsa alocării constituționale a puterii în stat între nivelurile local, regional și central.
In acest sens, prin legea adoptată după consultarea regiunilor şi comunelor, se vor putea descentraliza competenţe aparţinând statului către regiuni. Vor face excepţie competenţele rezervate exclusiv, de Constituţie, puterilor statului.
În caz de descentralizare, prin lege se va putea prevedea exercitarea competenţelor de către regiuni sau de către comune în mod exclusiv sau în mod concurent cu statul sau cu comunele.
Descentralizarea regională şi comunală nu va putea aduce atingere unităţii republicane şi egalităţii cetăţenilor.
5.3. Autonomia administrativ-regională şi autonomia administrativ-comunală
O veritabilă autonomie administrativ-regională, la nivelul intermediar dintre stat şi comunităţile teritoriale locale de bază, nu poate exista decât în cadrul unor comunităţi regionale suficient de mari, cu suficientă populaţie şi cu suficientă putere economică şi financiară.
În raport cu dimensiunile statului român şi cu numărul locuitorilor, din punctul de vedere al unei bune administrări, în România nu se justifică două niveluri de administraţie intermediară (între local și central), adică regiunile de dezvoltare (apărute în vederea asigurării unui cadru instituţional care să permită absorbţia fondurilor comunitare) şi judeţele. Prin urmare, Partidul Democrat Liberal va susţine propunerea ca regiunile de dezvoltare să ia locul judeţelor, în calitate de comunităţi teritoriale intermediare între cele de bază şi comunitatea naţională.
6. Opţiunea între păstrarea unei instanţe supreme cu funcţii de judecată şi transformarea ei într-o adevărată curte de casaţie. Reorganizarea sistemului judiciar
6.1. Curtea de Casaţie
În actualul sistem judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a devenit, practic, o instanţă ordinară. Supraîncărcarea rolului ei cu litigii în care, de multe ori, judecă nu numai în drept, ci şi în fapt, nu numai în recurs, ci şi, nu de puţine ori, chiar în fond, împiedică realizarea funcţiei de clarificare şi unificare a practicii judiciare. Pentru a rezolva această problemă, Partidul Democrat-Liberal apreciază că în vârful puterii judiciare este nevoie de o adevărată curte de casaţie, care păstrează în competenţa sa, ca atribuţie cu totul excepţională, judecarea Preşedintelui Republicii.
Curtea de Casaţie, ca instanţă supremă pentru toate instanţele judecătoreşti, va asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către acestea. În acest sens, Curtea de Casaţie va trebui să soluţioneze numai recursurile împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în apel de tribunale, dispunând de dreptul discreţionar de a decide dacă examinează sau nu un recurs, precum şi, obligatoriu, recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Republicii.
6.2. Celelalte instanţe judecătoreşti
Sistemul judiciar actual funcţionează greoi, durata proceselor fiind, de regulă, foarte mare. Cu cât este mai lung procesul, cu atât mai mult scad şansele de a face dreptate. O hotărâre dreaptă presupune nu numai de stabilirea adevărului şi de corecta aplicare a legii, ci şi o durata rezonabilă a procesului.
Simplificarea sistemului judiciar este o condiţie sine qua non pentru recâştigarea încrederii în justiţie şi a sentimentului de dreptate.
7. Opţiunea între păstrarea actualului statut al Curţii Constituţionale şi integrarea ei în sistemul puterii judiciare
Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională şi este garantul supremaţiei Constituţiei şi al democraţiei constituţionale în România. Realizarea acestei funcţii depinde însă de statutul moral şi profesional al membrilor Curţii, precum şi de neutralitatea lor politică.
Prin competenţa care i se va stabili, Curtea Constituţională poate deveni element constitutiv în sistemul puterii judiciare.
8. Opţiunea între păstrarea Ministerului Public în autoritatea judiciară şi clarificarea statutului său ca structură cu autonomie funcţională a puterii executive
În varianta adoptată în anul 1991, Constituţia României nu instituia în mod expres principiul separaţiei puterilor în stat. Deşi acest principiu a fost afirmat, după adoptarea Constituţiei, în jurisprudenţa şi în doctrina constituţională, absenţa unui text clar în legea fundamentală explică dificultăţile care s-au manifestat până în anul 2003 în ceea ce priveşte recunoaşterea acestui principiu, mai ales în raporturile dintre puterea executivă şi puterea judecătorească. Chiar dacă, în urma revizuirii, legea fundamentală cuprinde un text care enunţă în termeni clari principiul separaţiei puterilor în stat, totuşi, s-a păstrat noţiunea de autoritate judiciară în loc să se folosească noţiunea de putere judiciară. Mai mult, în structura autorităţii judiciare a fost inclus şi Ministerul Public, ceea ce a permis legiuitorului să organizeze iniţial, în anul 1992, sistemul judiciar în aşa fel încât procurorii erau parte constitutivă a puterii judecătoreşti. Este adevărat că în anul 1997 această anomalie a fost înlăturată, făcându-se distincţie între autoritatea judiciară şi puterea judecătorească, dar soluţia constituţională a născut în continuare confuzii în legătură cu apartenenţa Ministerului Public la puterea executivă.
Partidul Democrat Liberal apreciază că înlăturarea acestor confuzii este posibilă prin renunţarea la noţiunea de autoritate judiciară, prin delimitarea clară a Ministerului Public de puterea judiciară şi prin clarificarea apartenenţei sale la puterea executivă.

IV. Reforma sistemului politic

Reforma sistemului politic este compusă din trei dimensiuni:
• reforma sistemului electoral central
• reforma sistemului electoral local
• reducerea barierelor faţă de iniţiativa legislativă cetăţenească directă
1. Sistemul electoral central
La acest nivel, problema de fond constă în faptul că sistemul electoral folosit între anii 1992 şi 2007, ca şi modificările aduse acestuia în anul 2007, sunt de natură să inducă selecţia adversă a politicienilor aleşi. Adică, tipul de competiţie politică între membrii clasei politice nu selectează reprezentanţii pe criteriile celor mai potrivite calităţi: capacitatea de a rezolva probleme publice, responsabilitate, onoare, cinste, ci mai degrabă, dimpotrivă.
De aceea, obiectivul central al reformei sistemului politic este în mod necesar acurateţea sistemului de selecţie al politicienilor.
Modificările aduse sistemului electoral în anul 2007 nu sunt de natură să rezolve problema, care rămâne, prin urmare, deschisă. A fost adoptat un proiect de vot uninominal, însă acesta are deja unele defecte, cel mai important finnd acela că sistemul de redistribuire a voturilor introdus de noul sistem nu are nicio logică, în condiţiile în care un pierzător în scrutinul uninominal poate ajunge în Parlament prin redistribuţie.
În aceste condiţii este greu de susţinut că România are la ora actuală vot uninominal, pentru că sistemul introdus în 2007 distorsionează, în continuare, legătura între alegători şi aleşi şi ocultează semnificaţia voturilor.
În aceste condiţii, PD-L propune cetăţenilor României un sistem electoral uninominal prin doua tururi de scrutin, fără prag electoral.
Principalele beneficii ale acestui sistem constă în:
• claritatea modului în care sunt aleşi parlamentarii;
• introducerea competiţiei politice reale;
• întărirea relaţiei de reprezentare şi responsabilitate între cetăţeni şi aleşi.
2. Sistemul electoral local
Actualul sistem electoral local conferă un rol mult prea mare conducerilor partidelor politice în stabilirea listelor de candidaturi, fără ca alegătorii să aibă posibilitatea de a opta direct pentru candidatul care le poate reprezenta cel mai bine interesele.
Pentru alegerea primarului şi viceprimarului, a preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliilor judeţene, PD-L propune un sistem electoral majoritar în două tururi de scrutin, cu votarea în tandem a primarului şi viceprimarului, respectiv a preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliilor judeţene.
Pentru alegerea consilierilor locali şi judeţeni, PD-L propune un sistem electoral cu reprezentare proporţională cu vot uninominal pe listă, fără prag electoral – modelul finlandez. Este introdus votul uninominal, ceea ce înseamnă că nu se mai votează o listă, ci o singură persoană, fiecare alegător având dreptul la un singur vot, pentru un singur candidat. Votul pentru un candidat este acordat implicit şi pentru lista din care face parte candidatul respectiv. Astfel, atât ierarhia generală a candidaţilor, cât şi cea din interiorul listei este stabilită direct de către electorat.
Numărul de candidaţi de pe o listă este cel mult egal cu numărul de mandate pentru care sunt organizate alegeri. Voturile fiecărui candidat sunt numărate şi candidaţii de pe o listă sunt ierarhizaţi în ordine descrescătoare în funcţie de voturile primite individual, iar lista primeşte un număr de voturi egal cu suma voturilor obţinute de candidaţii din aceea listă. Pentru fiecare candidat de pe o listă se calculează un indice electoral egal cu numărul total de voturi obţinute de lista de pe care candidează împărţit la poziţia candidatului de pe lista ierarhizată (metoda d’Hondt). Mandatele se alocă prin ordonarea descrescătoare a tuturor candidaţilor funcţie de indicele electoral calculat până la epuizarea tuturor mandatelor. Pragul electoral predeterminat este eliminat. Candidaţii care nu au fost aleşi, sunt declaraţi supleanţi. În caz de vacanţă a mandatelor de consilieri, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea indicilor electorali obţinuţi.
Prin urmare, în cazul alegerii consilierilor locali şi judeţeni se obtine un sistem de vot uninominal în care candidatura personală este la fel de importantă ca şi apartenenţa la un partid: o selecţie pozitiva, dublată de o mai mare legitimitate a aleşilor. Proporţionalitatea este păstrată la nivelul reprezentării intereselor diverselor segmente şi categorii ale comunităţii; în plus, în interiorul partidelor, se crează premisele unei competiţii reale.
3. Abilitarea iniţiativei legislative directe
A treia componentă a reformei sistemului politic constă în reforma legislaţiei privind iniţiativa cetăţenească directă.
Dreptul de iniţiativă legislativă directă este un drept constituţional, prevăzut în art.74 al Constituţiei.
Prin acest drept se recunoaşte dreptul cetăţenilor de a participa direct la actul de legiferare.
Constituţia actuală prevede în articolul 74, paragraful 1: (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
PD-L propune:
• Reducerea la 5 a numărului de judeţe din care trebuie colectate semnăturilor;
• Reducerea la 25.000 a numărului de semnături necesare depunerii unei iniţiative legislative cetăţeneşti.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.