http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=96
Adresă email: informarepublica@csm1909.ro
Bună ziua!
Sunt un simplu cetăţean care priveşte cu îngrijorare realitatea reflectată de buletinele de ştiri. Astăzi am aflat că a da mită unor arbitrii face din mituitor un pericol social pentru care este necesară arestarea. Întrebarea mea, care nu are neapărat legătură cu arestările din ultimul timp, este următoarea...
Există undeva în sistemul instituţional al României definit exact acest termen de "pericol social"?
Aş fi interesat să aflu exact ce înţelege justiţia prin "pericol social" pentru că văd că înţelegerea "civilă", de la nivelul meu de înţelegere şi cunoaştere, diferă esenţial de înţelegerea juridică.
Vă mulţumesc,
Gheorghe Florescu
4 comments:
Da, exista o definitie a pericolului social, ca trasatura esentiala a infractiunii.
Astfel, art. 18 Cod penal arata ca "fapta care prezinta pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse".
Iar conform art. 1 din Codul penal, "legea penala apara, împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept".
O mentiune foarte importanta este aceea ca pericolul social, ca trasatura esentiala a infractiunii, apare sub doua forme: generic (abstract) si concret.
1. Pericolul social generic e apreciat de legiuitor atunci cand incrimineaza o anumita fapta in legea penala ca infractiune si fixeaza limitele pedepsei pentru acea fapta (ex: legiuitorul a apreciat ca furtul prezinta pericol social generic pentru ca aduce atingere acelei valori sociale care este proprietatea si l-a incriminat ca atare. Tinand cont si de importanta valorii care este proprietatatea in randul celorlalte valori enumerate la art. 1 Cod penal, legiuitorul a fixat si anumite limite ale pedepsei pentru furt, apreciind el ca acele limite ar fi potrivite pentru a combate si preveni savarsirea infractiunii).
2. Pericolul social concret este pericolul pe care il prezinta o fapta concreta savarsita de o persoana si este apreciat de instanta judecatoreasca cu prilejul judecarii faptei, el reflectandu-se in sanctiunea penala aplicata.
Tot legea (in speta, art. 18 indice 1 alin. 2 Cod penal) prevede si criteriile in functie de care se face aprecierea pericolului social concret. Acestea sunt "modul si mijloacele de savârsire a faptei, scopul urmarit, împrejurarile în care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, persoana si conduita faptuitorului".
Asadar, acest grad de pericol social concret prezinta importanta pentru faptuitor, intrucat in functie de el i se va stabili intinderea pedepsei, putandu-se ajunge chiar la situatia in care judecatorul sa considere ca fapta lui nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (art. 18 indice 1 alin. 1 din Codul penal: "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni").
In concluzie: Legea penala defineste pericolul social generic (abstract). Legea penala nu poate defini pericolul social concret, pentru ca acesta difera in functie de fiecare fapta in parte si pentru ca stabilirea lui este strict de competenta judecatorului. Legiuitorul fixeaza insa, in sarcina judecatorului, criteriile de care trebuie sa tina seama atunci cand va proceda la aprecierea pericolului social concret.
Bun, acum ca am clarificat un pic ce inseamna pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, sa trecem si la chestiuni procedurale.
Avem, astfel, art. 148 din Codul de procedura penala, unde sunt enumerate, cu caracter exhaustiv, conditiile in care se poate dispune luarea masurii arestarii preventive. Trecem peste conditiile de la literele a-e, care ne intereseaza mai putin in speta (daca esti curios, gasesti pe net suficiente variante ale Codului de procedura penala unde le poti citi), si ajungem la celebra litera f, unde intalnim conditia a carei indeplinire se invoca cel mai des de catre instanta pentru a justifica luarea masurii preventive a arestarii. Citez: "inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica".
Observam ca aceasta conditie are si ea doua cerinte cumulative. Prima, pedeapsa mai mare de 4 ani, nu lasa loc la nici un fel de interpretari. In schimb, a doua, recte "pericolul concret pentru ordinea publica", sens in care trebuie sa existe si probe, lasa loc la multe interpretari, nu doar pentru cei care nu au studii juridice, dar si in ceea ce priveste licentiatii in drept.
Hai sa analizam un pic aceasta a doua cerinta de la art. 148 lit. f, sub aspectul pericolului social, asa cum o interpreteaza de obicei instantele penale.
O subtilitate juridica foarte importanta e aceea ca pericolul social al faptei savarsite nu este unul si acelasi lucru cu pericolul concret pentru ordinea publica pe care il poate reprezenta lasarea in libertate a faptuitorului. Primul e un pericol care s-a produs deja, al doilea e un pericol care s-ar putea produce daca faptuitorul va fi lasat in libertate. Sintagma "ordine publica" nu trebuie interpretata in sensul ei stradal, ci in sensul de "ordine de drept". Pericolul pentru ordinea publica, spun instantele, poate fi determinat si de sentimentul de insecuritate sociala pe care l-ar cauza lasarea in libertate a unor anumiti faptuitori, sentiment constand in perceptia negativa a societatii asupra modului in care autoritatile inteleg sa cerceteze anumite fapte (ex: talharii, omoruri, de ce nu si infractiuni de coruptie?).
Totusi, desi pericolul social al faptei deja savarsite nu se confunda cu potentialul pericol pentru ordinea publica (de drept) pe care l-ar pricinui lasarea in libertate a infractorului, judecatorul tine cont de probele din dosar pe baza caruia poate fi apreciat pericolul social al faptei deja savarsite pentru a se pronunta si asupra pericolului potential pentru ordinea publica.
Apoi, in aprecierea pericolului social potential, raportandu-ne la art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal, o mare importanta o vor avea persoana si conduita faptuitorului, pentru ca, evident, celelalte criterii de acolo nu pot fi aplicate decat pentru a se determina gradul de pericol social concret al faptei deja savarsite, iar nu gradul potentialului pericol pentru ordinea publica.
In concluzie, in limbaj mai putin juridic, judecatorul se uita la fapta pentru care esti cercetat, la ce ai facut si la cum te-ai comportat pana atunci in societate, ca sa isi dea seama ce ai putea face in viitor, daca ai fi lasat liber. Destul subiectivism, care poate da nastere si la abuzuri, sunt de acord. Pe de alta parte, daca interpretam prea restricitv legea, nu mai arestam pe nimeni, nici macar pe criminali, pentru ca, nu-i asa, pana cand nu sunt condamnati definitiv, si ei beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Iar cetateanul PIC sa stii ca nu este cercetat pentru o singura infractiune de dare de mita, ci pentru 3, pe care DNA-ul le-a conexat intr-un singur dosar, tocmai in ideea de a-l judeca pe individ in stare de arest.
Avem asa:
1. Mita de 290.000 de lei pentru nea Costica "Valcea", in scopul de a promova in Liga 1 sau de a delega la unele meciuri anumiti arbitri.
2. Mita de 54.000 de euro pentru mai multi arbitri, cu scopul de a o ajuta pe FC Arges.
3. Mita de 4.000 de euro ptr. Cristian Libertatu (fost sef la OPC Arges - care a recunoscut fapta), cu scopul de a nu amenda firma PIC. Aceasta a 3-a infractiune, asa cum am aratat, nu are legatura cu fotbalul, dar i-au bagat-o in acelasi dosar cu celelalte, ca sa-l "inhate".
Oricum, dosarul e mult mai solid ca probatoriu decat in cazul Jiji, chiar daca limitele de pedeapsa pentru darea de mita sunt semnificativ mai mici decat cele pentru lipsirea de libertate in mod ilegal.
Aţi pus multă pasiune în această dezvoltare de forţe încercând să demonstraţi că arestarea cetăţeanului PIC este justificată. Vă mulţumesc pentru efort.
Acum poate puteţi să judecaţi cu aceleaşi unităţi de măsură şi cazurile de condamnaţi pentru fapte deosebit de grave dar pentru care, la un moment dat, s-a constatat că nu prezintă pericol social.
Eu, când pun în balanţă mita cu jaful sau violul... este normal ca eu să văd pericolul social la mită?
Cum spuneam, întrebarea mea nu are neapărat legătură cu arestările, eu vroiam să ştiu cum de un judecător poate judeca strict în timp ce altul poate judeca lax. Înseamnă că legea are un grad prea mare de imprecizie.
Apoi îmi aduc foarte bine când doamna Paula Iacob spunea că starea de arest preventiv este o stare excepţională şi nu calea normală. Atunci când arestezi preventiv pe cineva trebuie să ai nişte certitudini.
Post a Comment