Încă un trucaj la adresa preşedintelui Băsescu

---

Se tot analizează Discuţia Băsescu-Sarkozy...
http://www.realitatea.net/discutia-basescu-sarkozy-analizata-gest-cu-gest-de-daily-mail_746934.html

(sursa:http://webtv.realitatea.net/extern/discutie-basescu-sarkozy-la-bruxelles )

Gestul neobservat însă este cel de la secunda 21, atunci când Nicolas Sarkozy "îl dă la spate" pe preşedintele României, Îl împinge pur şi simplu cu mâna stângă, îl îndepărtează. În secunda 32 a filmului gestul se repetă, de data aceasta Nicolas Sarkozy îl îndepărtează pe Traian Băsescu mai rezervat, cu mâna dreaptă...

Este că situaţia aminteşte de scena pumnului? Oare nimeni nu a mai sesizat aici "plastografierea" realităţii?

Specific că este o glumă. Spun asta pentru că nu sunt convins că, în starea de încrâncenare a zilei de astăzi, "se prinde" toată lumea.

Eu aş remarca mai mult gestul de impoliteţe făcut de preşedintele Băsescu poziţionându-se cu spatele aproape cocoţat pe un invitat care era aşezat... nu-mi dau seama cine.

COMUNICAT DE PRESĂ
(16 septembrie 2010)

REF: Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, la finalul reuniunii Consiliului European

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat joi, 16 septembrie a.c., la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European. Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului la finalul reuniunii:

„Bună ziua! Principalele teme ale Consiliului European au fost legate de politica externă a Uniunii Europene şi de punerea în aplicare în problematica de politică externă a Tratatului de la Lisabona. S-a discutat, de asemenea, nivelul de pregătire la care s-a ajuns în vederea acţiunii de politică externă coordonată la nivel european. Un alt subiect extrem de important a fost legat de progresul privind procesul de consolidare a guvernanţei economice a Uniunii. Deci pe aceste două paliere s-a desfăşurat toată dezbaterea în actualul Consiliu, ca de altfel şi dezbaterea de ieri-seară de la PPE. Au fost prezentate intenţii de acţiune cu privire la relaţia cu partenerii strategici Statele Unite, China, India. Şi, de asemenea, preşedintele Sarkozy a făcut o prezentare a intenţiei de acţiune politică pe timpul preşedinţiei franceze a G20. Este evident sau mi-a fost evident din prezentările făcute, din intervenţiile făcute, că fiecare şef de stat sau de guvern ar fi putut să aibă propriul punct de vedere cu privire la obiectivele şi relaţiile cu partenerii startegici, inclusiv cu Federaţia Rusă. Cu certitudine în abordările noastre ar fi fost diferenţe. Ca urmare a acestei concluzii la care am ajuns, am propus Consiliului ca politica externă să se desfăşoare pe baza unor dispoziţii, unor decizii ale Consiliului European.

Ceea ce s-a şi consemnat în concluziile Consiliului, la iniţiativa noastră, şi anume: înainte de orice discuţie, întâlnire care vizează partenerii strategici sau problematica energetică, relaţia cu Federaţia Rusă sau cu Ucraina, în Consiliul European să se elaboreze un mandat pe care să-l aprobe Consiliul la propunerea Consiliului Miniştrilor de Externe condus de Înaltul Reprezentant pentru politca externă a Uniunii. Deci mi se pare că în sfârşit am găsit soluţia pentru ca Uniunea Europeană să aibă o politică externă coerentă. Înainte de summit-urile cu partenerii strategici, va trebui să ne pliem poziţiile, să ne armonizăm poziţiile în aşa fel încât să vorbim pe o singură de voce în politica externă şi nu pe 27 de voci, fiecare ţară cu specificul său. Sigur, specificul relaţiei bilaterale va putea fi păstrat, dar nu în numele Uniunii Europene şi nu ca o contradicţie la poziţiile pe care Uniunea Europeană în mandatele pe care le stabileşte le va avea în relaţia cu partenerii strategici sau în probleme de importanţă vitală cum ar fi schimbările climatice sau strategia energetică a Uniunii şi aşa mai departe. Tot astăzi avem o satisfacţie. Probabil suntem una din foarte puţinele ţări din Uniunea Europeană care are un parteneriat strategic cu Coreea de Sud. Astăzi Consiliul a aprobat semnarea acordului de comerţ liber cu Coreea de Sud, unul din partenerii strategici ai României.

În ceea ce priveşte procesul de consolidare a guvernanţei economice, preşedintele Van Rompuy ne-a făcut o prezentare a stadiului în care se află procesul de elaborare a normelor din acest punct de vedere. Cred că ar fi o discuţie prea complicată să fac o prezentare în detaliu. Important este însă pentru populaţie în mod deosebit că se caută formule de a se impune sancţiuni statelor care nu respectă criteriile de la Maastricht. Există dificultăţi. Tratatul permite aplicarea de sancţiuni statelor membre din zona euro, dar pentru statele nemembre ale zonei euro există varianta diminuării surselor financiare pe care le au alocate prin buget. Deci toţi şefii de stat şi de guvern au fost de acord că trebuie găsite formule de a impune sancţiuni chiar dacă trebuie găsite şi formule de prevenire a încălcării Pactului de Stabilitate, a criteriilor de Maastricht. Ce este foarte important de menţionat: că sancţiunile nu se vor impune numai pentru deficite bugetare, ci şi pentru datoria publică. Deci va fi o corelare între cele două elemente esenţiale pentru menţinerea stabilităţii financiare a statelor membre. Nu va fi suficient doar să te încadrezi în deficit, va trebui să te încadrezi şi în nivelul de îndatorare publică, aşa cum prevăd criteriile de la Maastricht. De asemenea, din punct de vedere al acestei zone, a activităţii task force-ului care urmează să prezinte Consiliului, în octombrie, soluţiile pentru guvernanţa economică, s-a pus accent deosebit pe gestionarea crizelor. Avem o experinţă, actuala criză economică ne-a găsit nepregătiţi să gestionăm la nivelul Uniunii criza. Foarte multe state ale Uniunii Europene nu au sesizat în timp util apropierea şi efectele crizei şi acest lucru a agravat efectele asupra populaţiei statelor membre ale Uniunii. De aceea, o prioritate, o atenţie deosebită se dă creerii unui mecanism de gestionare a crizelor.

La prânz s-a abordat şi problema romă. Nu aş vrea să intru în detalii. Poziţia noastră a fost însă foarte clară: romii sunt cetăţeni români, deci cetăţeni europeni, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi de care beneficiază orice cetăţean al Uniunii Europene, deci inclusiv de dreptul la liberă mişcare pe teritoriul Uniunii Europene. Sigur, nu am avut abordarea, în continuare, în Consiliu şi legată de următorul aspect, dar ar fi incorect să nu îl fac public. În acelaşi timp, şi romii, ca orice alt cetăţean al Uniunii Europene, trebuie să respecte legile statului pe teritoriul căruia se află. O spun public şi aici, şi la Bucureşti, şi ori de câte ori va fi cazul: legile statelor pe care orice cetăţean, inclusiv romii, se află trebuie respectate.

În intervenţia mea, dincolo de a-mi manifesta susţinerea pentru orice cetăţean român, am revenit la ceea ce câştigasem şi, în mod mai puţin transparent, am pierdut, la ceea ce căştigasem în 2008. În 2008, la intervenţia mea în Consiliu, s-a stabilit elaborarea unei strategii la nivel european pentru integrarea romilor. Nu-mi sunt cunoscute toate mecanismele de la Bruxelles, aşa că, deşi fusese introdus în concluziile unuia din Consiliile din 2008, pe urmă s-a pierdut obligaţia Comisiei de a prezenta în primul trimestru al anului 2009 o strategie şi astăzi ne întâlnim cu acelaşi fenomen. Lucrul asupra căruia am insistat şi a fost concluzionat de preşedintele Rompuy, a fost acela că este în sarcina Comisiei să elaboreze o strategie pentru integrarea romilor la nivel european. Şi aici avem foarte multe argumente, dar ceea ce trebuie să se înţeleagă este că una din caracteristicile acestei minorităţi, a parte din această minoritate, este nomadismul. Deci, parte din romi sunt romi nomazi, la fel cum unii sunt romi căldărari, alţii romi cu pălării, alţii romi cu ştiu eu ce altă definiţie. Unii dintre romi sunt romi nomazi.

Ori, trebuie să găsim soluţia inteligentă ca, respectându-le dreptul la liberă mişcare pe teritoriul Uniunii Europene - atât timp cât nu sunt infractori - deci respectându-le acest drept, în acelaşi timp să încercăm să le dăm două lucruri vitale: posibilitatea de a cîştiga bani prin muncă şi posibilitatea de a-şi educa copii. De fapt, în intervenţia mea, am subliniat aceste două aspecte fundamentale. Prima şi cea mai importantă mi se pare şansa pe care trebuie să o dăm copiilor de romi nomazi să înveţe. Dacă nu găsim formula prin care copii romilor nomazi să poată învăţa, şansa acestei minorităţi de a se integra este nulă şi multe generaţii de acum înainte vom discuta despre eşecul nostru de a integra romii nomazi. Vă rog să notaţi că nu vorbesc de toţi romii, vorbesc de romii nomazi. În România sunt circa un milion de romi care sunt integraţi în societate, sunt sate de romi, sate cu populaţie romă majoritară, minoritară, unii sunt doctori, alţii sunt profesori, alţii sunt ingineri, alţii sunt politicieni - deci sunt peste un milion de romi integraţi.

Dar avem şi o parte din romi, în general acei care se mişcă, romii nomazi pe care nu am reuşit să îi integrăm, iar soluţiile adoptate, şi acum doi ani când am avut incidentele de la Roma, şi acum, când există incidentele de la Paris, nu sunt soluţii care să ducă la integrarea romilor nomazi. Va trebui să găsim soluţii mai inteligente decât simpla expulzare, sau simpla trimitere voluntară acasă. Şi acesta a fost apelul meu către Comisia Europeană şi către toţi membrii Consiliului: să găsim formule inteligente care să genereze două lucruri: şansa de a învăţa pentru copii romilor nomazi şi doi, şansa de a munci, pentru părinţii lor. Şi aici fac o menţiune: pe de o parte trebuie să le dăm şansa să muncească, iar, pe de altă parte, ei trebuie să vrea să muncească. Atâta timp cât vom sta în ipocrizie, discutând despre integrarea romilor, integrarea nu se va produce. Va trebui să luăm şi ce au bun şi ce au rău romii nomazi în obiceiuri. Sunt două lucruri fundamentale care trebuiesc rezolvate. Cam acestea sunt cele ce cred că trebuia să vă comunic. Vă mulţumesc!”

Departamentul de Comunicare Publică
16 Septembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12381&_PRID=lazi)