NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.
Spune-ţi părerea
5. JUSTIŢIA
Libertatea nu poate exista fără ordine. Iar singura ordine acceptabilă într-o democraţie este aceea impusă de domnia legii. Un stat în care legea este încălcată la cel mai înalt nivel, fie acest nivel chiar acela prezidenţial sau guvernamental, este un stat care îşi trădează misiunea fundamentală, aceea de a garanta exerciţiul cotidian al libertăţii cetăţenilor săi.
Reforma justiţiei este o misiune mai ambiţioasă şi mai profundă decât eficientizarea unui serviciu public, scopul fundamental al programului PNL fiind restaurarea echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat.
Justiţia trebuie să redevină autoritatea ce garantează domnia legii, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În absenţa acestor garanţii, realizarea celorlalte funcţii şi servicii publice rămâne improbabilă, dacă nu imposibilă.
La trei ani de la intrarea în Uniunea Europeană, România prezintă o situaţie paradoxală în ceea ce priveşte transformarea justiţiei într-un serviciu public accesibil şi performant, care să funcţioneze la standarde europene. După câţiva ani de reforme structurale, în ultimul an, dintr-un partener şi element de ponderare, puterea judecătorească a devenit o ţintă a atacurilor puterii executive.
Conflictele de natură constituţională între puterea judecătorească şi celelalte puteri din stat, colapsul financiar al sistemului judiciar, menţinerea monitorizării Comisiei Europene în domeniul justiţiei – toate aceste evoluţii recente demonstrează lipsa de viziune şi de responsabilitate la cel mai înalt nivel politic, având ca efect subminarea statului de drept.
PNL şi-a asumat ca obiectiv politic fundamental punerea în aplicare a principiilor „Pactului pentru Justiţie”, documentul cadru agreat în luna septembrie 2009, împreună cu reprezentanţii puterii judecătoreşti şi cu societatea civilă, pentru elaborarea şi adoptarea viitoarelor politici publice şi acte normative în domeniul justiţiei.
Programul politic în domeniul justiţiei vizează respectarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor individuale (dreptul de proprietate, libertatea iniţiativei economice şi libera concurenţă, dreptul la sănătate, dreptul la educaţie, dreptul la protecţie socială, dreptul la un mediu sănătos), reluarea dialogului şi cooperării între puterile statului, între Guvern şi partenerii sociali şi, poate cel mai important din perspectiva garantării domniei legii, restabilirea prestigiului şi autorităţii magistraţilor, şi a puterii judecătoreşti în ansamblul său.
Faţă de obiectivele politice asumate, propunem următoarele direcţii principale de acţiune:
1. Reaşezarea în normalitate a raporturilor dintre autoritatea judecătorească şi celelalte autorităţi ale statului, în primul rând cu Preşedintele şi Guvernul. Preşedintele trebuie să redevină un mediator în raport de autoritatea judecătoarească, respectând autonomia acestei autorităţi fundamentale. Guvernul trebuie să redevină un partener al autorităţii judecătoreşti, care să asigure finanţarea corespunzătoare a sistemului judiciar, să nu obstrucţioneze punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti prin Ordonanţe de Urgenţă, să nu adopte actele privind organizarea şi funcţionarea autorităţii judecătoreşti fără consultarea prealabilă a acesteia. Independenţa puterii judecătoreşti trebuie să se traducă în garanţii efective de natură administrativă şi financiară, în respect şi tratament egal din partea celorlalte puteri în stat. Statutul şi condiţia magistratului în România trebuie să fie în acord cu cele mai bune practici internaţionale şi cu standardele europene ;
2. Continuarea procesului de reformă legislativă, pentru ca legea în România să fie echitabilă, modernă, stabilă, predictibilă. Finalizarea adoptării şi pregătirea aplicării noilor coduri substanţiale şi procedurale în materie civilă şi penală, continuarea eforturilor pentru unificarea practicii judiciare şi utilizarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor, sunt principalele măsuri ce vor avea ca efect degrevarea sistemului judiciar, pronunţarea mai rapidă a soluţiilor, respectarea garanţiilor procedurale ce derivă din drepturile fundamentale ;
3. Unificarea practicii judiciare prin introducerea unei forme de precedent judiciar, în sensul că soluţiile date problemelor de drept de către instanţele superioare (ÎCCJ, curţi de apel) vor fi obligatorii pentru instanţele inferioare (tribunale, judecătorii) ;
4. Rezolvarea problemelor financiare şi de resurse umane ale sistemului judiciar, descentralizarea deciziilor adminsitrativ-financiare şi raţionalizarea cheltuielilor. Puterea Judecătorească are nevoie, complementar faţă de reaşezarea profundă ce va fi generată prin adoptarea noilor coduri, de o gestionare eficientă a resurselor umane şi materiale.
De altfel, acestea sunt aspectele criticate constant de Comisia Europeană în rapoartele de monitorizare periodice. În prezent, deciziile administrative şi financiare sunt luate la nivel central, rolul decizional al entităţilor vizate – instanţele – fiind minim.
PNL consideră că justiţia nu poate funcţiona fără resurse: un număr suficient de judecători şi alt personal judiciar şi non-judiciar, sedii adecvate, echipament funcţional care să permită ca audierile să aibă loc şi ca hotărârile să fie înregistrate, publicate etc.
Prin urmare, propunem ca principiul director pe termen mediu pentru buna administrare a Justiţiei, să fie descentralizarea la nivelul managementului administrativ şi financiar, prin degrevarea Ministerului Justiţiei şi Plenului CSM de sarcini ce pot fi îndeplinite mai bine la nivel local.
În acelaşi timp, trebuie să acceptăm că, pentru o justiţie profesionistă, mai rapidă şi eficientă, se impune şimodificarea sistemului de salarizare al magistraţilor – procurorilor şi judecătorilor – pentru a premia performanţa şi a penaliza greşelile; salariul magistratului trebuie să fie direct proporţional cu numărul sentinţelor corecte pe care le pronunţă şi invers proporţional cu numărul hotărârilor eronate, desfiinţate de instanţele superioare.
Soluţia este aceea a finanţării adecvate pentru Justiţie şi, ca principiu director pe termen mediu pentru buna administrare a Justiţiei, descentralizarea la nivelul managementului administrativ şi financiar, prin degrevarea Ministerului Justiţiei şi Plenului CSM de sarcini ce pot fi îndeplinite mai bine la nivel local. În plus, se impune prioritizarea corespunzătoare a bugetului instanţelor şi degrevarea magistraţilor de sarcini administrative şi introducerea managerilor de instanţă.
Bugetul puterii judecătoreşti trebuie să aparţină acesteia prin intermediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum s-a stabilit prin principiile „Pactului pentru Justiţie” semnat şi de PNL.
5. Consolidarea principiului independenţei în soluţionarea cauzelor de către judecători şi procurori. Procedura de numire a procurorilor şefi trebuie modificata, în sensul în care aceştia vor fi numiţi de Ministrul Justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii ;
6. Utilizarea metodelor alternative de soluţionare a disputelor. Susţinerea profesiilor de mediator şi arbitru este o prioritate pentru PNL, acestea oferind justiţiabililor şi potenţialilor justiţiabili alternative eficiente la sistemul juridic, sufocat în această perioadă de numărul deosebit de mare de dosare. Costurile antrenate de către stat cu privire la aceste procese pot fi mult diminuate prin consolidarea profesiilor care oferă alternative la sistemul juridic.
Aceasta ar asigura un plus de descentralizare şi flexibilitate pentru sistemul de drept românesc, prinutilizarea, în primă fază, a medierii, ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Transformarea medierii într-o etapă preliminară ar însemna că orice persoană care doreşte introducerea unei acţiuni în faţa instanţei de judecată va apela, mai întâi, la procedura medierii. Sistemul medierii obligatorii, în diferite variante, aşa cum funcţionează peste tot în lume, va favoriza o justiţie mai flexibilă şi puţin costisitoare, precum şi degrevarea instanţelor de cauzele minore. PNL a susţinut şi susţine introducerea medierii ca şi procedura prealabilă obligatorie în mai multe domenii (civil şi penal sub un anumit cuantum, familiei în cazul minorilor, penal în cazul plângerilor prealabile etc).
Este necesară, de asemenea, reforma procedurii de arbitraj, prin delimitarea riguroasă a sferei litigiilor care pot face obiectul arbitrajului şi prin prevederea unei instanţe unice, competentă să intervină pentru a soluţiona problemele ce se pot ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului. Arbitrajul ar oferi astfel o judecată eficientă, prin arbitri cu experienţă îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul respectiv, ceea ce-i conferă instituţiei arbitrajului o deosebită importanţă în state dezvoltate din punct de vedere economic.
7. Adoptarea unui Statut al Procurorului, pornind de la competenţele organelor judiciare prevăzute în proiectul noului Cod de Procedură Penală. Statutul trebuie, de asemenea, să clarifice raportul dintre Ministrul Justiţiei şi Ministerul Public, precum şi aspectele legate de cariera procurorilor (condiţiile, criteriile şi procedura de numire în funcţii de conducere, evaluarea şi răspunderea profesională) ;
De asemenea, este necesară şi recunoaşterea statutului european al magistratului în România în concordanţă cu reglementările constituţionale şi recomandările internaţionale în materie.
8. Unificarea formelor de pregătire profesională a magistraţilor, respectiv avocaţilor. Calitatea actului de justiţie este direct proporţională cu calitatea pregătirii tuturor participanţilor la actul de justiţie, nu doar a magistraţilor. Având în vedere că justiţia este percepută de justiţiabili în primul rând prin intermediul avocaţilor, pregătirea profesională a acestora la un nivel similar cu cel al magistraţilor va creşte profesionalismul actului de justiţie şi va ridica nivelul de încredere al cetăţenilor în acest serviciu public. Unificarea formelor de pregătire profesională a magistraţilor şi avocaţilor va conduce la consolidarea unui climat de respect reciproc, e o premisă pentru asigurarea unei practici unitare şi va reduce costurile presupuse de desfăşurarea acestor activităţi separat ;
9. Înlăturarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), derulat împreună cu Comisia Europeană, consecinţă firească a implementării direcţiilor de acţiune menţionate anterior. La trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România nu a reuşit îndeplinească criteriul esenţial al construcţiei europene în domeniul Justiţiei – încrederea cetăţenilor în buna funcţionare a sistemului său judiciar. Comisia Europeană, în cel mai recent raport de evaluare, a subliniat în mod just faptul că MCV nu se poate substitui voinţei politice interne de reformă şi că îndeplinirea tuturor obiectivelor trebuie asumată neechivoc de toate forţele politice din România, de toate autorităţile publice, la nivel central şi local, în beneficiul direct al cetăţeanului de rând.
No comments:
Post a Comment