NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.
Spune-ţi părerea
9. MUNCA ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ
Piaţa muncii şi sistemele de protecţie socială se găsesc în faţa unor profunde reforme instituţionale.Globalizarea, criza economică, reforma statului şi schimbările structurale din mai toate economiile lumii impun, mai devreme sau mai târziu, adoptarea unei autentice filozofii liberale în domeniul pieţei muncii şi al mecanismelor de protecţie socială. În prezent, până şi cele mai dezvoltate economii ale lumii îşi recunosc provocările în planul reformelor menite să atenueze, pe de o parte, rigiditatea instituţională şi legislativă ce domină relaţiile de muncă iar, pe de altă parte, caracterul statal şi centralizat al sistemelor de protecţie socială. Provocările ocupării forţei de muncă pot fi sintetizate prin muncă decentă, activităţi economice sustenabile, securitate socială şi coeziune socială, în condiţiile crizei economice care a lovit nu doar Europa, ci lumea întreagă.
În România, în lipsa ducerii la bun sfârşit a reformelor structurale de liberalizare, piaţa muncii este împovărată cu diverse constrângeri instituţionale şi legislative, care îngreunează valorificarea eficientă a competenţelor umane şi, în acelaşi timp, reduc viteza de reacţie a economiei la oportunităţile de dezvoltare.
În continuare, după cum arată datele statistice şi contrar exigenţelor concurenţiale ale economiei de piaţă,statul este principalul angajator, raportul dintre numărul de angajaţi la stat faţă de cei din sectorul privat este de 1,3 la 1. De asemenea, salariul mediu în sectorul public a ajuns să rivalizeze – şi uneori pe bună dreptate – cu nivelul mediu al salarizării din sectorul privat. În prezent, dintr-o populaţie totală de 22 de milioane de persoane, 11 milioane sunt asistate, sub diferite forme, de stat. Aceasta nu se mai poate numi “protecţie socială”, ci dependenţă de stat – capcana clasică a subdezvoltării.
În aceste condiţii, însăşi coeziunea socială poate ajunge în imposibilitate de manifestare, odată ce recunoaştem că politicile de coeziune economică şi socială sunt printre cele mai importante politici ale Uniunii Europene în privinţa consolidării creşterii economice, a competitivităţii şi a ocupării forţei de muncă.Necesitatea de a asigura resurse umane bine pregătite şi competitive pe piaţa europeană a muncii apare din înţelegerea faptului că avantajele competitivităţii, care stau la baza creşterii economice, nu pot asigura o dezvoltare durabilă pe termen lung, având în vedere presiunile crescute ale procesului de globalizare şi introducerea continuă a noilor tehnologii.
PNL consideră că numai o forţă de muncă flexibilă şi superior calificată va putea să valorifice modificările permanente înregistrate pe piaţa muncii.
De aceea, este nevoie de soluţii şi politici liberale, care să însemne de fapt schimbarea profundă a filozofiei publice în materie de muncă şi coeziune socială. Liberalizarea sustenabilă a pieţei muncii, în spiritul mecanismelor concurenţiale ale capitalismului, este menită să genereze muncă decentă, stabilitate, flexibilitate, responsabilitate individuală şi protecţie socială competitivă. România are nevoie, pe piaţa muncii, de un sistem de stimulente care să recompenseze în primul rând performanţa dar şi experienţa nu atât simpla vechime în muncă. Astăzi, prioritatea economică în România este protejarea locurilor de muncă viabile şi încurajarea iniţiativei private, creatoare de noi slujbe pentru români. Prelungirea crizei înseamnă şomeri în plus, adică sărăcie şi costuri sociale pentru toţi. Trebuie să fim conştienţi că, după criza economică, vine peste România un val de probleme sociale. Şomaj, sărăcie, lipsă de perspective.
Locurile de muncă bine-plătite sunt consecinţa acumulării de capital şi a unui mediu instituţional favorabil libertăţii economice. Acesta presupune taxe scăzute, bariere non-tarifare minime, inflaţie scăzută şi un mediu de afaceri competitiv. Companiile ineficiente trebuie lăsate să dispară, pentru ca alte companii, mai eficiente, să apară. Costurile generate de acest proces, pe termen scurt, sunt compensate de creşterea prosperităţii pe termen mediu şi lung.
9.1. Piaţa muncii
Ţinând cont şi de calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, PNL va urmări îmbunătăţirea cadrului legislativ existent şi adaptarea acestuia la necesităţile pieţei muncii. În acest context, se impune urmărirea anumitor ţinte strategice:
7.Armonizarea Codului Muncii cu noile realităţi, mult mai dinamice, ale pieţei muncii prin promovarea simultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:
- Creşterea flexibilităţii relaţiilor de muncă simultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali prin protejarea ocupării forţei de muncă şi mobilitatea forţei de muncă;
- Creşterea capacităţii de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic şi la dinamica locurilor de muncă prin asigurarea accesului la servicii de informare, consiliere şi calificare/recalificare profesională, inclusiv pentru dezvoltarea carierei;
8.Dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special din partea tinerilor;
9.Creşterea calităţii condiţiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiţii în tehnologii noi (cu grad redus de poluare şi grad redus de expunere la accidente de muncă şi boli profesionale); impunerea implementării cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă; promovarea muncii decente, întreprinderii sustenabile şi a coeziunii sociale prin dialogul social;
10.Susţinerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European:
- Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi întreprinzătorilor, prin promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi prin stimularea investiţiilor în capitalul uman; dezvoltarea capitalului uman prin reformarea sistemelor educaţionale şi de pregătire profesională, precum şi a activităţilor de legătură între instituţiile de educaţie superioară, cercetare, centre tehnologice şi întreprinderi;
- Îmbunătăţirea accesului la angajare şi integrarea durabilă pe piaţa muncii a celor care caută un loc de muncă şi a persoanelor temporar inactive; consolidarea includerii sociale a persoanelor dezavantajate, cu scopul asigurării integrării durabile şi combaterii tuturor formelor de discriminare de pe piaţa muncii;
- Promovarea parteneriatelor, acordurilor şi a iniţiativelor comune prin crearea unor legături între partenerii sociali şi organizaţiile non- guvernamentale, la nivel transnaţional, naţional, regional şi local.
11.Crearea cardului de asigurat în sistemul asigurărilor sociale, elementul de bază al sistemului integrat unic de asigurări sociale (ghişeu unic electronic), oferind posibilitatea controlului din birou, în vederea reducerii fenomenului evaziunii fiscale şi al muncii la negru, reducerea costurilor angajatorilor şi a barierelor administrative;
12.Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor inclusiv pentru pregătirea angajaţilor, reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă, prin adaptarea Codului Muncii şi a legislaţiei muncii la situaţia economică actuală şi realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional;
13.Finalizarea Strategiei pentru sănătate si securitate în muncă a României (restantă de acquis comunitar) în vederea reducerii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
14.Sustinerea angajatorilor în vederea introducerii tehnologiilor prietenoase cu sănătatea şi siguranţa salariaţilor în sistem bonus-malus la asigurările de accidente de muncă si boli profesionale, precum si co-plata din acest buget a 1/3 din costul acestor tehnologii;
15.Întărirea dialogului social prin:
- Îmbunătătirea cadrului legal privind legislaţia acordurilor colective de muncă şi a conflictelor de muncă şi a legii patronatelor;
- Întărirea şi promovarea activităţilor comisiilor de dialog social de la nivelul prefecturilor dar si cele ale administraţiei centrale, stabilind domenii in care este necesar acordul şi nu doar consultarea partenerilor sociali;
În acelaşi timp, în contextul unei autentice viziuni liberale, PNL va căuta să adapteze într-un mod critic imperativele „modelului social european” la specificul şi nevoile dezvoltării României.
Este necesară găsirea unui echilibru între nevoia de protecţie socială şi flexibilitatea pe piaţa muncii pentru a evita trecerea de la un deficit social la un exces social. Legiferarea excesivă şi colaterală dreptului muncii poate împovăra progresul economic şi chiar submina coeziunea socială. În opinia PNL, şomajul este consecinţa unei pieţe a muncii anchilozată de propriile suprareglementări, de un protecţionism al locurilor de muncă ce contravine chiar principiului libertăţii contractuale, de o povară fiscală ce poate ruina stimulentele activităţii antreprenoriale. Iată de ce este necesară regândirea filozofiei contractului colectiv de muncă în conformitate cu logica economică şi juridică a libertăţii contractuale din sfera proprietăţii private. Negocierile economice reale pe piaţa muncii necesită respectarea şi aplicarea contractelor în conformitate cu principiile statului de drept.
PNL susţine aplicarea corectă, pe piaţa muncii, a principiului contractual al „legii părţilor”, ceea ce ar trebui să elimine orice îngrădire administrativă a dreptului la muncă.
9.2. Ocuparea forţei de muncă
Ocuparea forţei de muncă rămâne pentru PNL un pilon important în proiectarea politicilor economice şi pentru care se urmăresc o serie de obiective:
16.Creşterea ratei de activitate, a ocupării forţei de muncă, prin:
- Îmbunătăţirea perspectivelor de ocupare ale grupurilor vulnerabile simultan cu acordarea unor stimulente financiare întreprinderilor care angajează persoane aparţinând acestor grupuri; scutirea de la plata CAS-ului (pe o perioadă de 6 luni) a angajatorilor care angajează persoane ce se află în şomaj, cu obligaţia păstrării raporturilor de muncă cel puţin 12 luni;
- Scutirea de taxe şi impozite, inclusiv contribuţia la sistemul asigurărilor de şomaj, investitorilor în mediul rural care asigură locuri de muncă pe o perioadă de minim 12 luni (perioada minima de contribuţie pentru a fi beneficiar de şomaj); acordarea unei indemnizaţii de formare profesională pentru persoanele din mediul rural la nivelul salariului minim pe economie, dacă acestea sunt înscrise şi finalizează un program de formare profesională pentru adulţi, pe durata participării la respectivul curs;
- Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor, reducerea birocratiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă şi realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional.
17.Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor în condiţiile asigurării unei tranziţii facile de la şcoală la piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi şi tinerii şomeri prin intermediul serviciilor de informare şi consiliere privind cariera; adaptarea curriculei educaţionale la noile cerinţe de calificări; încurajarea mecanismelor de stagiatură şi practică în întreprinderi, prin acordarea de deductibilitati acestora;
18.Egalitate de şanse – promovarea politicii de gen în strânsă legătură cu pincipiile pomovate de Uniunea Europeană;
19.Incluziune şi asistenţă socială prin focalizarea acordării venitului minim garantat categoriilor celor mai defavorizate situate în prima decilă de venituri; descurajarea dependenţei de măsurile de asistenţă socială;
20.Promovarea „incluziunii active” a grupurilor vulnerabile, combinând politicile de integrare pe piaţa muncii, cu acordarea unui venit suficient şi cu dezvoltarea unui sistem stimulativ de servicii sociale (dezvoltarea sectorului de economie socială);
21. Servicii de consiliere privind drepturile angajaţilor şi angajatorilor oferite de AJOFM şi ITM;
22.Introducerea in programa şcolară a clasei a VIII-a a unor cunoştinţe generale de dreptul muncii şi asigurărilor sociale ;
23.Reevaluarea legislaţiei salarizării unitară pentru personalul bugetar;
9.3. Sistemul de protecţie socială
În privinţa sistemului de protecţie socială, PNL îşi conturează viziunea pornind de la recunoaşterea faptului că dezvoltarea economică sustenabilă pe baze concurenţiale a României este cea mai sigură cale de creştere a nivelului de trai şi pentru categoriile sărace ale populaţiei. Este necesar ca, în România, statul să nu mai perpetueze mentalitatea de asistat prin utilizarea politicilor de protecţie socială şi să se treacă la o abordare pro-activă care să cultive munca, iniţiativa, responsabilitatea personală şi spiritul antreprenorial. Lipsa voinţei politice de a recunoaşte că singurii care au dreptul necondiţionat la protecţie socială sunt copiii şi persoanele cu dizabilităţi a favorizat „hazardul moral” în rândul beneficiarilor redistribuirii. Aceste evoluţii au avut efecte economice negative (reducerea ratelor de economisire) iar efectele inter-generaţii ale redistribuirii publice au modificat comportamentele individuale şi planurile de viaţă pe termen lung, astfel încât generaţia tânără pare a adopta tipare comportamentale menite mai degrabă să maximizeze şansele de obţinere a ajutoarelor publice.
Pentru PNL, obiectivul general este reforma sistemului de protecţie socială prin transformarea lui din unul pasiv în unul proactiv. Pentru aceasta, principalele măsuri şi rezultate aşteptate ar fi:
24.Schimbarea accentului de pe asistenţa acordată individului pe construirea măsurilor de protecţie socială în jurul protecţiei familiei, prin reducerea numărului de beneficiari de prestaţii financiare directe şi, în acelaşi timp, prin creşterea gradului de securitate socială.
Pentru politica liberală, opţiunea pentru familie nu exclude opţiunea pentru carieră. Se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creşterea calităţii serviciilor oferite familiei (condiţii pentru reîntoarcerea pe piaţa muncii a femeilor cu copii sub 7 ani, dezvoltarea serviciilor educaţionale şi supraveghere de la învăţământul preşcolar şi îngrijire la programe after-school) simultan cu stimularea angajatorilor pentru dezvoltarea acestor servicii folosite de proprii salariaţi;
25.Realizarea Strategiei pentru persoanele vârstnice;
26.Crearea cadrului legal de finanţare a sistemului creşelor şi grădiniţelor prin bonurile valorice acordate de angajatori (tichetele de creşă);
27.Oferirea bonusurilor angajatorilor care sprijină voluntariatul angajaţilor prin plata la nivelul salariului minim din bugetul asigurărilor sociale de şomaj pentru perioadele în care salariaţii realizează activităţi de voluntariat în folosul grupurilor vulnerabile;
28.Dezvoltarea serviciilor sociale în paralel cu reducerea volumului prestaţiilor financiare directe(acordate în cash beneficiarilor), ceea ce necesită creşterea calităţii serviciilor prestate fără a creşte efortul bugetar din partea statului, crearea de locuri de muncă şi prin aceasta sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în “plătitor de taxe”, diversificarea serviciilor pentru familie funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici);
În viziunea PNL este necesară o trecere de la principiul acordării prestaţiilor financiare cu caracter universal la acordarea acestora pe baza evaluării nevoilor. Prestaţiile financiare vor avea un cuantum stabilit la nivel central însă vor fi mai flexibile prin stabilirea criteriilor suplimentare la nivel local, în funcţie de evaluarile profesioniştilor (forma de acordare să poată fi decisă de autoritatea locală)
29.Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale şi prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creşterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare;
30.Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi(reconstruirea ideii de comunitate si implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme – reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul creşterii coeziunii sociale şi implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor; promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profesionişti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii) prin: (1) alocarea fondurilor din bugetul central către autorităţile locale pe baza unor proiecte de dezvoltare a serviciilor sociale conform nevoilor identificate; (2) sprijinirea autorităţilor locale în identificarea priorităţilor şi elaborarea acestor proiecte de dezvoltare;
31.Externalizarea serviciilor de evaluare, monitorizare, stabilire a măsurilor şi drepturilor financiare către profesiile liberale din domeniu (ex. asistenţi sociali, psihologi), cu scopul modificării percepţiei publice cu privire la statul paternalist, prin eliminarea intervenţiei directe din partea reprezentanţilor statului; profesionalizarea serviciilor sociale (prin oferirea acestora de către profesionişti nu de către funcţionari publici), ceea ce va conduce la creşterea calităţii serviciilor sociale acordate în domeniul public sau privat.
În domeniul muncii şi protecţiei sociale PNL vizează schimbarea concepţiei paternaliste prin care guvernul se afirmă în viaţa socială. Redistribuirea veniturilor şi a avuţiei în societate, prin diverse scheme de asistenţă socială, nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci mijlocul discret prin care statul doar facilitează valorificarea de noi oportunităţi de dezvoltare la nivel individual.
No comments:
Post a Comment