NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.
Spune-ţi părerea
10. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ
România poate dezvolta o politică agricolă pe măsura potenţialului său natural şi uman, dacă va găsi căile şi mijloacele prin care să îmbine constrângerile comunitare cu nevoile specifice naţionale, în vederea dezvoltării agriculturii în general şi a spaţiului rural în special.
România dispune de 14,7 milioane hectare teren agricol, cu o caracteristică esenţială a activităţii agricole – vulnerabilitatea, cu trei componente: una globală (schimbările climatice), una individuală precum cea funciară (reconstituirea proprietăţii) şi una de organizare structurală (numărul şi dimensiunea exploataţiilor).
În aceste condiţii, agricultura României poate fi competitivă pe piaţa europeană şi cu atât mai mult pe piaţa mondială, dacă se vor lua o serie de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să includă patru priorităţi majore:
- gestionarea resurselor naturale implicate în procesul agricol;
- restructurarea economică a sectorului agricol;
- organizarea eficientă a infrastructurii aferente activităţii agricole;
- crearea unui sistem deschis de finanţare orientat către creşterea competitivităţii.
La priorităţile din domeniul agricol, se adaugă cele care privesc dezvoltarea rurală (zona rurală acoperă 90% din teritoriul ţării, cuprinzând 45% din populaţie, respectiv 9,7 milioane de locuitori) şi anume dezvoltarea infrastructurii şi creşterea ponderii/diversificarea activităţii de servicii, în scopul reducerii riscurilor demografice.
În ceea ce priveşte gestionarea resurselor naturale, Partidul Naţional Liberal consideră că, în contextul schimbărilor climatice manifestate tot mai pregnant în ultimul deceniu, este nevoie ca promovarea legislaţiei privind agricultura şi dezvoltarea rurală să se bazeze pe principiul importanţei sociale şi al gestionării durabile a solului şi apei.
Orientarea agriculturii către competitivitate implică atingerea unor obiective orizontale care să creeze sau să corecteze procesele instituţional/financiare, dar şi a unor obiective verticale, prin care actvităţile agricole să fie corelate cu dezvoltarea rurală.
Obiective în domeniul legislaţiei agricole:
1. Actualizarea legislaţiei cu privire la protecţia şi gestionarea resurselor regenerabile:
- promovarea şi susţinerea financiară a sistemelor/practicilor de agricultură durabilă;
- sprijin pentru agricultura ecologică, produsele tradiţionale, sectorul piscicol, precum şi promovarea unui management eficient;
- promovarea siturilor agricole precum păşunile de înaltă valoare naturală.
2. Elaborarea unui pachet de măsuri legate de proiecţie şi execuţie bugetară multianuală pentru capitolul “Sprijin pentru producătorii agricoli” – element strategic determinant pentru asigurarea unei predictibilităţi şi stabilităţi sub formă de plăţi directe complementare la subvenţiile europene.
3. Crearea cadrului legal pentru producătorii agricoli care produc pentru piaţă, constând într-o politică fiscală stimulativă. Avem în vedere orientarea subvenţiilor şi a sprijinului financiar pentru agricultură, facilităţi fiscale şi financiare pentru instalarea tinerilor fermieri, încurajarea cultivării terenurilor prin politica de taxe, impozite şi acordarea subvenţiilor, penalizarea pentru terenurile nelucrate.
4. Reducerea progresivă a accizei la motorină pentru compensarea parţială a diferenţei de subvenţii între fermierii români şi cei din alte state membre ale Uniunii Europene, ca unul dintre principalele instrumente de sprijin direct către producătorii agricoli, în condiţiile în care în ultima perioadă costurile de producţie s-au majorat în mod semnificativ, din cauza creşterii preţului carburanţilor pe piaţa mondială.
5. Măsuri de stimulare a comasării funciare, cum ar fi renta viageră, pensionarea timpurie, instalarea tinerilor fermieri, politica de impozitare, susţinerea regrupării voluntare a terenurilor agricole, în concordanţă cu reglementările comunitare şi conform experienţei europene în acest domeniu, precum şi susţinerea creării unui credit funciar pentru achiziţia terenului agricol de către producători, cu posibilitatea de a garanta creditul cu terenul achiziţionat.
6. Reglementarea pieţelor ţărăneşti pentru promovarea produselor ecologice şi tradiţionale. Susţinerea şi promovarea sloganului „O localitate – un produs” şi promovarea consumului de produse proaspete din zonele de producţie, pentru a reduce costurile şi poluarea mediului.
7. Măsuri de stimulare a organizării pieţelor, prin facilitarea accesului grupurilor de producători la comerţul organizat şi prin stimularea pieţelor orăşeneşti de vânzare directă de la producător.
8. Promovarea unui pachet de măsuri pentru stimularea iniţiativei private în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare, cu scopul de a transforma agricultura dintr-o activitate de subzistenţă într-una economică şi de a integra ţăranul la sistemul de piaţă, prin:
- evitarea fiscalizării excesive a domeniilor în care România îşi poate dezvolta rapid potenţialul;
- implementarea, pentru populaţia vârstnică sau aproape de pensionare a unui sistem de pensii cu beneficii mai mari, cu condiţia ca terenul agricol să fie adus ca aport în natură la capitalul unor societăţi agricole;
- scutirea de impozit pe profit a fermierilor care desfac produse printr-o formă de organizare;
- întarirea controlului asupra segmentelor de piaţă unde există practici neconcurenţiale şi evaziune fiscală.
9. Promovarea industriei alimentare, cu atât mai mult cu cât producătorii români beneficiază de o paletă semnificativă şi diversificată de resurse.
Obiective în domeniul organizării instituţionale a agriculturii:
10. Încheierea tranziţiei cu privire la organizarea instituţională a structurilor publice la nivel central, în scopul reducerii birocraţiei şi al eficientizării activităţii de implementare a politicilor publice. Este nevoie de informatizarea largă a agriculturii pentru eficientizarea activităţii şi reducerea costurilor, atât la nivelul fermierilor cât şi la nivelul specialiştilor din agricultură.
11. Descentralizarea administraţiei şi simplificarea legislaţiei în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale,în scopul eficientizării activităţii; transferul unor responsabilităţi care nu provin din exercitarea prerogativelor de putere publică înspre Camerele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În aceste condiţii, angajaţii din sistemul public vor furniza servicii de specialitate fermierilor şi vor reprezenta interfaţa dintre stat şi fermieri pe cele două planuri esenţiale: consiliere, consultanţă şi formare profesională pentru fermieri, pe de o parte şi finanţare şi control la nivelul administraţiei publice centrale şi/sau locale, pe de altă parte.
O astfel de abordare va da valoare expertizei specialiştilor din agricultură (ingineri agronomi, zootehnişti, horticultori etc), care vor funcţiona pe principiul similar medicilor de familie, devenind adevăratul responsabil şi gestionar al progresului în agricultură.
Obiective în domeniul agriculturii si dezvoltării rurale:
12. Definitivarea sistemului de baze de date spaţiale ale proprietăţilor, în scopul organizării structurale, al creşterii eficienţei activităţii agricole şi al randamentului finanţării fermelor agricole ; realizarea cadastrului general pentru toate proprietăţile din mediul rural şi intabularea gratuită în Cartea Funciară.
13. Promovarea unei politici de creştere a calităţii resursei umane în agricultură şi industrie alimentară,prin revigorarea şi consolidarea învăţământului agricol, formarea profesională continuă a fermierilor şi specialiştilor din agricultură, promovarea valorilor şi a tinerilor fermieri/specialişti, revigorarea cercetării agricole prin finanţarea domeniilor prioritare, protejarea şi garantarea patrimoniului ştiinţific, ca domeniu de interes naţional.
14. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor de prelucrare şi stocare a recoltei, prin instituirea pieţei de gros/burse cu o platformă de tranzacţionare ce va reglementa problema preţului de referinţă ; Crearea unui program naţional care să cuprindă construirea de depozite pentru producătorii de legume şi fructe şi trecerea depozitelor ce se află în patrimoniul ADS, Staţiuni de cercetare dezvoltare sau AVAS, în patrimoniul Grupurilor sau Organizaţilor de producători.
În ceea ce priveşte finanţarea agriculturii, principiul de referinţă trebuie să fie orientarea către creşterea competitivităţii :
15. Eficientizarea activităţii pentru atragerea fondurilor europene destinate plăţilor directe pe suprafaţa (SAPS), investiţii în agricultură, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi Programul Operaţional pentru Pescuit (POP). Toate acestea se vor realiza în concordanţă cu Politica Agricolă Comună (PAC), având în vedere contextul actual european şi condiţiile naturale specifice (oportunităţile) României în aceste domenii.
16. Promovarea intereselor agriculturii româneşti în negocierile cu Comisia Europeană pentru acele direcţii sau nevoi strategice în contextul european: obţinerea de compensaţii care să contrabalanseze dezavantajul economic creat de diferenţa nivelulului plăţilor directe dintre vechile şi noile state membre.
17. Facilitarea accesului producătorilor agricoli la sisteme de creditare şi asigurare, prin instituţii financiare şi nefinanciare cu definirea sistemului de credit agricol, prin care producătorii să poată beneficia de sistemul de garantare existent, care va fi extins la posibilitatea de a utiliza viitoarea recoltă ca element de garanţie; simultan se va îmbunătăţi accesul producătorilor la produsele de asigurare al acestor companii, la fondul de contragarantare instituit pe baza unui fond naţional împotriva calamităţilor.
18. Alocarea sistemelor de ajutor direct pentru agricultori şi a altor sisteme de sprijin în agricultură, condiţionată de asigurarea unor beneficii publice (servicii de mediu, sănătate publică, siguranţă alimentară etc.).
19. Dezvoltarea de programe sectoriale, astfel:
Sectorul lapte
- program de înnoire şi ridicare a calităţii genetice a şeptelului de animale, pentru creşterea productivităţii în ferme;
- creşterea calităţii laptelui, pentru a corespunde normelor europene;
- organizarea colectării laptelui în comune, prin încurajarea parteneriatului public – privat;
- valorificarea produselor lactate cu sprijinul formelor asociative;
- promovarea produselor de nişă pe piaţa internă şi externă, prin crearea de facilităţi şi prin participarea la târguri şi expoziţii ;
- crearea „Programului naţional de susţinere a pieţei laptelui”, prin care se pot înfiinţa unităţi de procesare de până la 1000 t/zi ;
- susţinerea reconversiei fermierilor ce trec de la producţia de lapte la cea de carne şi susţinerea de investiţii pentru crearea unor unităţi de abatorizare de dimensiuni mici şi mijlocii.
Sectorul legume-fructe
- program de reconversie/replantare de plantaţii pomicole pe zone geografice;
- stimularea creării şi consolidării grupurilor de producători şi asigurarea, prin bugetul multianual, a programului de investiţii pentru grupurile de producători;
- accesul producătorilor la pieţele de gros, pentru dezvoltarea producţiei de legume şi fructe specializate.
Sectorul cereale/oleaginoase
- stimularea investiţiilor producătorilor în silozuri – capacităţi de stocare individuale şi de grup, pentru asigurarea unui preţ mai bun pentru producători şi a unei mai bune aprovizionări a pieţei cu cereale;
- organizarea sistemului de certificate de depozit, pentru asigurarea unei valori de tranzacţionare a producţiei de cereale şi oleaginoase;
- crearea Fondului de Garantare a Certificatelor de Depozit şi organizarea mecanismului de licenţiere şi control al depozitelor, pentru asigurarea funcţionalităţii sistemului de certificate de depozit;
- în parteneriat cu Bursa Română de Mărfuri, organizarea sistemului de tranzacţionare a certificatelor de depozit pe bursă.
Sectorul carne (ovine, bovine, porcine, pasăre)
- program de ameliorare rase şi producţie, pentru accelerarea procesului de specializare în rase de carne şi rase de lapte, şi creşterea productivităţii;
- dezvoltarea centrelor de sacrificare a animalelor la nivel local prin parteneriat public-privat, pentru deschiderea accesului la piaţă pentru producătorii mici şi mijlocii din toate zonele agricole ale Romaniei.
Sectorul viticol
- program de reconversie/replantare, prin susţinerea din fonduri europene;
- înfiinţarea de pepiniere viticole, cu precădere prin susţinerea înmulţirii soiurilor româneşti valoroase şi cu potenţial de piaţă şi organizarea micilor producători din zonele viticole consacrate;
- dezvoltarea unei politici de promovare a vinurilor pe piaţa internă şi externă.
Produse ecologice si traditionale
- dezvoltarea unei strategii de producţie şi promovare a consumului produselor ecologice si tradiţionale;
- promovarea pe piaţa europeană a unui brand pentru produsele ecologice şi tradiţionale româneşti.
Obiective în domeniul îmbunătăţirilor funciare:
20. Promovarea legislaţiei cu privire la sistemul de irigaţii, care se va baza pe principiul importanţei sociale a apei şi care va stabili limitele intervenţiei statului în asigurarea resursei de apă pentru diverse utilizări în agricultură, condiţiile parteneriatelor pubilc-private, măsurile obligatorii ce vor fi adoptate de către administraţiile publice locale, firme şi fermieri privaţi, pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă.
21. Reabilitarea sistemelor de irigaţii existente, viabile economic şi transferarea responsabilităţii asupra acestora către Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigat (OUAI) din zonă ; demararea marilor programme de asigurare cu apă ;
22. Adoptarea de tehnologii moderne precum irigarea prin picurare şi utilizarea energiilor alternative pentru pomparea apei, cu scopul reducerii costurilor pentru utilizatorii sitemelor de irigaţii.
Obiective în domeniul sanitar veterinar şi al siguranţei alimentare:
23. Instituirea unui Program naţional privind strategia sanitar- veterinară pe o durată de minimum 5 ani, în baza unui studiu medical în context naţional, european şi transfrontalier, pentru protecţia sănătăţii publice şi a sănătăţii animale, care să stea la baza dezvoltării mediului economic (zootehnie, industria farmaceutică şi industria alimentară de procesare).
24. Armonizarea politicilor de creştere a animalelor în strânsă corelare cu Programul naţional de supraveghere a bolilor, în vederea sporirii numărului de exploataţii şi ferme profesionale, care să aibă ca rezultat creşterea numărului de animale la nivel naţional.
25. Întărirea capacităţii administrative şi profesionale a ANSVSA şi a structurilor teritoriale (DSVSA) şi înfiinţarea unui Centru Naţional de formare profesională medicală veterinară continuă şi crearea premizelor dezvoltării cercetării medicale veterinare.
26. Susţinerea înfiinţării şi dotării cabinetelor medicale veterinare, prin atragerea de fonduri europene şi prin obţinerea de facilităţi fiscale pentru medicii veterinari de liberă practică stabiliţi în mediul rural, iar pentru zonele izolate sau greu accesibile (Delta Dunării şi zona montană) angajarea medicilor veterinari de către stat, astfel încât să se poată asigura managementul crizelor legate de unele boli la animale.
27. Asigurarea finanţării activităţilor privind sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi protecţia consumatorului astfel încât, pe de o parte, produsele româneşti să poată intra cât mai rapid pe piaţa unică şi, pe de altă parte, cetăţenii României să beneficieze de garanţia sănătăţii.
Obiective în domeniul silviculturii:
28. Finalizarea aplicării legilor privind reconstituirea drepturilor de proprietate asupra pădurilor, prin urgentarea punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.
29. Creşterea suprafeţei de pădure, prin readucerea în circuitul productiv prin împădurire a terenurilor agricole degradate, având în vedere faptul că în fondul funciar agricol există circa 2 milioane ha terenuri degradate. De asemenea, creşterea suprafeţei de pădure se va realiza şi prin înfiinţarea sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, numai în sudul ţării fiind necesare peste 50 mii ha.
30. Urgentarea inventarierii fondului forestier naţional, în vederea stabilirii de politici forestiere reale şi coerente pentru următorii 20-30 de ani;
31. Extinderea reţelei de drumuri forestiere, în vederea asigurării unei acesibilităţi corespunzătoare care să permită gestionarea durabilă a fondului forestier.
32. Întărirea capacităţii administrative a autorităţii competente în domeniul silviculturii, prin punerea în aplicare a prevederilor Codului Silvic în privinţa asigurării cu personal de specialitate, pentru buna gestionare a fondului forestier; menţinerea integrităţii fondului forestier prin întărirea controlului statului asupra fondului forestier naţional, în scopul respectării regimului silvic şi al reducerii tăierilor ilegale.
33. Promovarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale în complex, cu participarea financiară a tuturor deţinătorilor folosinţelor din bazinul hidrografic.
No comments:
Post a Comment