03 March 2011

Modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, înainte şi după, part III


(cu roşu forma veche actualizată cu:

Codul Muncii a fost modificat prin Legea 480/2003 pentru modificarea lit. e) a art. 50 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial nr. 814 din 18.11.2003.

Codul Muncii a fost modificat si prin Legea 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicat in Monitorul Oficial nr. 672 din 27.07.2005.

Codul muncii prezentat respecta modificarile la zi aduse de Ordonanta de Urgenta a Guvernului 65/2005, privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 576 din 05.07.2005.

Ordonanta de Urgenta 65/2005 a fost de asemenea modificata prin Legea de aprobare 371/2005 (publicata in Monitorul Oficial nr.1.147 din 19 decembrie 2005).

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.55/2006 a modificat si completat Legea 53/2003 privind Codul Muncii (fiind publicata in Monitorul Oficial nr.788 din 18 septembrie 2006).

O alta reglementare de modificare si completare este Legea 94/2007 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial nr.264/19 aprilie 2007;

Legea 237/2007 a modificat alineatul 1 al articolului 269 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 497/25.07.2007.

Legea nr. 202/2008 a modificat alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 728 din 28/10/2008, actul intrand în vigoare la data de 31 octombrie 2008;

OUG 148/2008 a modificat de asemenea art. 296 si 298 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 765 din 13/11/2008;

Legea 331/2009 a modificat lit.e) a alin.(1) al art. 276 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, fiind publicata in Monitorul oficial, Partea I nr. 779 din 13/11/2009, actul intrand in vigoare la data de 16 noiembrie 2009;

Legea 49/2010 a modificat art.56 si 61 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 195 din 29/03/2010;)


21. Alineatul (1) al articolului 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni şi se poate prelungi pe perioade succesive de maxim 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului pentru prelungirea delegării nu poate constitui motiv pentru sancţionarea disciplinară a acestuia.

(1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.


22. După alineatul (3) al articolului 49 se introduc două alineate noi, alin. (5) şi (6) cu următorul cuprins:
(5) De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului va interveni o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept va prevala.
(6) În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.


23. La articolul 50 după litera h) se introduce o nouă literă, lit. h1) care va avea următorul cuprins:
h1) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept.


24. Litera d) a articolului 50 se abrogă.

d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;


25. Litera b) de la alineatului (1) al articolul 52 se abrogă.

b) ca sanctiune disciplinara;


26. La articolul 52 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
d) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

d) in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;


27. La articolul 52 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f) cu următorul cuprins:
f) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.


28. Alineatul (2) al articolului 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

2) (OUG 65/2005, modificata apoi prin Legea de aprobare 371/2005) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.


29. După alineatul (2) al articolului 52 se introduce un nou alineat, alin. (3) cu următorul cuprins:
(3) În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe perioade care depăşesc 30 zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.


30. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 52 alin. (3).
(2) Pe durata reducerii şi/sau întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

ART. 53 – Indemnizatia pe perioada intreruperii temporare a activitatii angajatorului

(1) Pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului salariatii beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.

(2) Pe durata intreruperii temporare prevazute la alin. (1) salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii.


31. La articolul 56 alineatul (1), literele a), b) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii.
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică.
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;

a) (modificat prin OUG 55/2006) la data decesului salariatului;

b) (modificat prin OUG 55/2006) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului;

c) (abrogat prin OUG 55/2006) ca urmare a dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta;


32. La articolul 60 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
b) pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei.

b) pe durata concediului pentru carantina;


33. Litera g) de la alineatul (1) al articolului 60 se abrogă.

g) pe durata indeplinirii serviciului militar;


34. Alineatul (2) al articolului 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.


35. Alineatul (2) al articolului 63 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau în lipsa acestuia prin regulamentul intern.

(2) (OUG 65/2005, modificata apoi de Legea de aprobare 371/2005) Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern.


36. După alineatul (2) al articolului 69 se introduce un nou alineat, alin. (21) cu următorul cuprins:
(21) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.


37. Alineatul (6) al articolului 71.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în termen de 3 zile lucrătoare angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1), precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii.

(6) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in timp util angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra reducerii perioadei prevazute la alin. (1), precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii.


38. Art. 72 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Prevederile art. 68-71.2 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice.
(2) Prevederile art. 68-71.2 nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.

ART. 72 - Imposibilitatea noilor angajari; reangajarea angajatilor concediati colectiv

(OUG 65/2005, modificata apoi prin Legea de aprobare 371/2005)

(1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi incadrari pe locurile de munca ale salariatilor concediati timp de 9 luni de la data concedierii acestora.

(2) In situatia in care in aceasta perioada se reiau activitatile a caror incetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligatia de a transmite salariatilor care au fost concediati o comunicare scrisa in acest sens si de a-i reangaja pe aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen sau concurs ori perioada de proba.

(3) Salariatii au la dispozitie un termen de maximum 10 zile lucratoare de la data comunicarii angajatorului, prevazuta la alin. (2), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la locul de munca oferit.

(4) In situatia in care salariatii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu isi manifesta in cris consimtamantul in termenul prevazut la alin. (3) sau refuza locul de munca oferit, angajatorul poate face noi incadrari pe locurile de munca ramase vacante.


39. Alineatul (1) al articolului 73 se modifică şi va avea următorul cuprins:
1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare.

(1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.


40. După alineatul (2) al articolului 78 se introduce un nou alineat, alin. (3) care va avea următorul cuprins:
(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

7 comments:

ADRIAN said...

asta cu preavizul mi-a sarit pe buze cand m-am enervat la Romtelecom. Am cerut rezilierea contractului cu ei si mi-au zis ca eu preaviz de 30 de zile !!! Cu alte cuvinte pot fi concediat mai repede decat intrerup ei un mat de comunicare ....

Bibliotecaru said...

Preavizul oricum nu prea se respecta...

inginerul sef said...

Stiti ce-mi pare mie nostim?Una dintre nemultumirile mari ale angajatorilor pe Codul actual era cea legata de concedierile anevoioase.Se spune ca,practic,un angajat istetel,sau bine informat,sau bine consiliat este imposibil de concediat daca nu comite abateri majore,grave.Din ce vad,sau din cat inteleg eu,in proiectul de Cod,lucrurile raman la fel.Se umbla la cateva subtilitati,cum ar fi art63,aliniat2,unde se pune "sau"intre contract colectiv si regulament intern.Daca ma intrebati pe mine,e cam putin.Culmea este ca despre noul Cod se vorbeste in termeni de "sclavagism","plantatie",etc.Gogorite...

Bibliotecaru said...

Dacă afacerea nu se restructurează, nu se restrânge, nu are modificări majore, dacă salariatul munceşte bine şi corect şi nu i se poate reproşa nimic, de ce să fie dat afară?

inginerul sef said...

Unde gasiti in Cod obligatia angajatului de a munci"bine si corect"?Mai corect spus,unde se da liber la concedieri daca nu se munceste "bine si corect"?In art 61,litera d),se mentioneaza " cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat"
Adica da rebuturi?Sau munceste bine,dar in dorul lelii? Ce se ascunde de fapt in sintagma "corespunde profesional"?Pana acum,lucrurile erau reglementate,sau,din contra,aburite prin contractul colectiv sau pe ramura de activitate.Gaselnita noului Cod este Regulamentul intern,care ar fi suficient in cazul lipsei contractului colectiv.Prea putin!
Si apoi,stimate domn,daca la firma mea un angajat munceste "bine si corect" si nu am a-i reprosa nimic,nici prin vis nu-mi trece sa-l concediez.

Bibliotecaru said...

daca la firma mea un angajat munceste "bine si corect" si nu am a-i reprosa nimic,nici prin vis nu-mi trece sa-l concediez.

Asta spuneam şi eu.

Vedeţi dumneavoastră, mai sus vorbiţi de problemele care intervin în relaţia unui patron care are zece angajaţi cu care comunică direct... însă ce se întâmplă într-un loc unde sunt 500 de angajaţi, 1000 de angajaţi, 10 mii de angajaţi 100 de mii de angajaţi? Acolo salariatul nu trebuie să mulţumească un patron, există un director plin, unul economic, unul tehnic, un şef serviciu, un inginer şef, un şef de echipă... Ce se face salariatul dacă inginerul şef are o pilă pe care doreşte să o pună în locul muncitorului, unul care "munceşte bine şi corect"? Ce te faci dacă directorul economic găseşte că este mai rentabil să angajeze nişte persoane pentru care statul cere mai puţini bani la buget pe anumite perioade de timp şi este mai rentabil să tot rulezi oameni decât să-i păstrezi. Dar dacă directorul tehnic constată că nu ar mai avea nevoie de persoana X două luni, pe timp de iarnă, şi ar trebui să o concedieze pentru a nu-i mai plăti salariul şi "dările" către stat.

Codul Muncii nu este o lege care să protejeze angajatorul de măgăriile salariatului. În lipsa Codului Muncii angajatorul poate fi oricât de nemernic, pentru că el "dă banul". Codul Muncii trebuie să construiască condiţii de protecţie pentru salariat împotriva abuzurilor în relaţiile de muncă şi, prin aceasta, să dezvolte un echilibru între angajator şi angajat. Chiar dacă Marx este blamat pentru că comunismul nu a condus la o realitate benefică, Marx se învaţă peste tot în lume. De ce? Pentru că există clase sociale iar lupta de clasă este o realitate, fie că o recunoaştem, fie că nu. Angajatorul şi angajatul nu pot ajunge la o înţelegere în mod natural pentru că au interese contrare. Codul Muncii exact această menire trebuie să o aibă, să reglementeze condiţiile generale de muncă lăsând, în condiţiile economiei de piaţă, şansa negocierii corecte a condiţiilor de muncă şi a salariilor. Mai multe drepturi pentru angajator nu conduc decât la dezechilibru şi, în consecinţă, afectează nu numai angajaţii, dar şi întreaga societate. Dat fiind că angajaţii sunt majoritari, condiţiile democraţiei ar spune că aceşti au dreptate (cam aşa spunea şi socialismul), adevărul este că echilibrul trebuie găsit astfel încât societatea (în cazul nostru dominată de economia de piaţă) să aibă o stabilitate îndelungă în condiţii de echitate socială. Priviţi ce se întâmplă în lista de mai sus. Sunt 10 modificări din 2003 pentru codul muncii. Un ritm mai mare de o modificare pe an. Unde este stabilitatea? Doar prin faptul că acest Cod se schimbă atât de des, este evident că nu-şi atinge ţinta.

Bibliotecaru said...

(continuare)
Vechiul cod al muncii, cel socialist, rezistase 30 de ani fără prea mari modificări, de atunci el se tot modifică exclusiv în defavoarea salariatului. Ştiţi ce spunea codul din 1972?

Tuturor cetatenilor Republicii Socialiste Romania, fara nici o ingradire sau deosebire de sex, nationalitate, rasa sau religie, le este garantat dreptul la munca, avind posibilitatea de a desfasura o activitate in domeniul economic, tehnico-stiintific, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregatirii profesionale si aspiratiilor fiecaruia, in functie de nevoile intregii societati.

Era o pornire spre "Second Bill of Rights".

Revenind...

Problema nu este că se trece de la Contractul colectiv la cel individual în cadrul angajării, problema este că dispare cadrul legislativ care determină condiţii minime pentru contractul individual, adică rolul contractului colectiv.

Revenind şi la... "in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat", eu cred că este una din situaţiile care ar trebui eliminate din Codul Muncii. De ce? Pentru că angajatorul are la dispoziţie o perioadă de probă suficient de mare pentru a determina calităţile unui angajat şi dacă el poate sau nu poate face faţă locului de muncă. Acest articol lasă loc unui mecanism simplu. Unui salariat i să măresc sarcinile până nu mai face faţă şi atunci este eliminat.

Stimate domn,
Eu nu ştiu dacă dumnevoastră aţi lucrat în întreprinderi, dar astfel de lucruri-abuz chiar se întâmplă.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.