Reciteam o poezie de acum 128 de ani şi mă gândeam că nimic nu s-a schimbat de atunci. De la Carol Întâiul la Băsescul Boc Eternizat... doar un pas al istoriei.
GLOSSA - Mihai Eminescu
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
(1883, decembrie)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
(1883, decembrie)
7 comments:
Nu știu ce mai avem nevoie de Eminescu și de cultura când îl avem pe Băsescu Udrea si UDMR la conducere!
http://popateapa.wordpress.com/2011/03/15/cutremurul-din-japonia-influente-imediate-asupra-economiei-mondiale/
Vor trece şi astea, vor trece...
@Bibliotecaru,
Cum spuneti?
"dictatura","basescul boc eternizat"???'
Chiar asa,"eternizat"???
Stimate domn,apropo de titlul penultimei dvs postari,"Schimbarea la fata",tusele tot mai groase,nuantele tot mai rare,verdictele tot mai grele,improprietatea termenilor...
Cred ca si dvs va schimbati intr-un ritm alert.
PS:sper sa nu va deranjeze prea mult parerea mea,ea apartine unui auto-declarat amic al dvs.Adevarul este ca va mai asteptam la discutii si pe "dincolo".
Mă schimbă dezamăgirea, mă schimbă realitatea, mă schimbă imposibilitatea unui viitor... Disperarea.
Sunt un român care a făcut, de mic copil, numai "ce trebuie". Astăzi descopăr că m-am chinuit de pomană şi de fapt mi-ar fi fost mai bine să fiu taman pe dos.
Mi-am plecat planificat viaţa spre carieră de inginer, banală dar sigură, după care a venit revoluţia şi a răsturnat întreaga mea carieră.
Astăzi nu mai am nimic... doar schimonoselile politicienilor în fiecare zi, la TV.
Să fiu îngăduitor? Să trec cu vederea?
Nu.Si eu am urcat de prea multe ori pe culmile disperarii.Nu sunt ingaduitor,nu trec cu vederea,ma revolt,strig,scriu.Dar inca sper...
Veti vedea ca nimic nu este in zadar.Lucrurile se vor aseza treptat-treptat.In fond,nu este excesiv sa avem pretentii de societate democratica asezata,functionala,la doar o generatie distanta de finalul unui cosmar istoric? Va fi si mai bine,cu siguranta,desi gandul ca generatia noastra nu apuca,este frustrare in stare pura.A ne lega aspiratiile de insi precum Basescu,Ponta,Antonescu,Voiculescu sau alti ciraci politici,consider insa a fi extrem de vulgar.Ne vom gasi si noi in cele din urma calea si locul...
@ inginerul
Chestiunea este că nu ei sunt de vină că nu se ridică la înălţimea aspiraţiilor acestor popor. Problema este că cei capabili să se ridice la acel nivel rarefiat al aspiraţiilor noastre nu se implică în politică, nu candidează pentru posturile publice şi, chiar dacă se hotărăsc să candideze, nu sunt aleşi pentru că nu au mecanismele de propagandă ale unui partid numeros. De aceea tot spun că este necesară o revoluţie românească de alt tip, nu una care să dărâme sisteme politice şi nici una care să dea jos oameni, avem nevoie de o revoluţie care să ne schimbe pe noi înşine, mentalitatea întregului popor. Numai aşa mentalitatea democratică se poate instaura. Dacă totul se va limita la a schimba oameni, la a schimba legi, la a modifica constituţia... nu vom face decât să ne îndepărtăm de conceptul de democraţiei.
Iată de ce cred eu că prima măsură care ar trebui luată este constituirea unui grup de intelectuali din sânul societăţii civile care să cerceteze ce este de fapt democraţia. După ce se ajunge la un punct de vedere comun, aceştia ar trebui să înveţe populaţia ce trebuie să facă pentru a întreţine democraţia. Politica nu prea vrea aceşti filosofi ai societăţi civile pentru că şi-ar pierde interesele de clasă... Dacă vă amintiţi, chiar preşedintele spunea că avem prea mulţi "filosofi tâmpiţi" extraşi din sistemul român de educaţie... Chiar şi aşa puţini cât sunt, tot sunt prea mulţi pentru politicieni, cei aserviţi politicii sunt suficienţi.
PS.
Aşa cum am spus, eu nu am nimic cu nimeni din politica românească. Eu nu vorbesc împotriva gesturilor politice greşite cu răutate, mi-aş dori însă ca oamenii care nu-şi pot îndeplini sarcina în stat să lase în locul lor pe alţii mai potriviţi. Cineva care ţine mai mult la propria sa situaţie decât la situaţia unui popor întreg, cu siguranţă nu are ce căuta în vârful piramidei conducerii statului.
Post a Comment