Traian Băsescu vorbind despre liderul care-şi omoară poporul

---

CSAT este organismul aşteptat să se pronunţe asupra oportunităţii participării României în dimensiunea conflictuală a Libiei. iată că şedinţa CSAT a avut loc. Repet, eu sunt dintre cei care nu cred că prezenţa României în Libia este necesară şi benefică României. Mi-aş dori ca România să participe numai, eventual, cu medici şi cu spitale de campanie care să îngrijească pe cei răniţi.


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801027/Traian-Basescu-despre-Libia-Avioanele-noastre-nu-fac-fata-la-aceasta-operatiune/)


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801137/Traian-Basescu-Romania-va-trimite-o-fregata-cu-207-militari-in-Libia/)


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801138/Traian-Basescu-ataca-Crin-Antonescu-sufera-de-astenie-de-primavara/)


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801104/Crin-Antonescu-despre-Libia-Atitudinea-lui-Traian-Basescu-a-pus-Romania-intr-o-pozitie-paguboasa/)

COMUNICAT DE PRESĂ
(22 martie 2011)

REF: Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, la finalul şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 22 martie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă în care a prezentat concluziile şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:

„Fac un comentariu legat de situaţia din Libia şi de evoluţiile în actul de decizie la nivel NATO. După cum ştiţi probabil, pe data de 20 martie a fost aprobat planul de operaţii pentru impunerea embargoului cu privire la vânzările de armament către Libia. Pe data de 22 martie, adică astăzi, a fost aprobat Planul de operaţii privind zona de interdicţie aeriană. Tot astăzi, în jurul orei 16, NAC, Consiliul Nord-Atlantic, a aprobat directiva de execuţie pentru impunerea embargoului împotriva Libiei, în baza rezoluţiei 1970 a Consiliului de Securitate. Deci, odată cu aprobarea directivei de execuţie, se trece la punerea în aplicare a planului de operaţii. Este decizia politică pe care o ia NATO cu privire la declanşarea unei operaţiuni. Fiind luată decizia astăzi, am convocat CSAT - este adevărat, cu puţin înainte de adoptarea deciziei, pentru că ştiam că se va adopta decizia, se va dopta directiva de execuţie pentru embargo - şi CSAT a decis implicarea României în impunerea condiţiilor de respectare a embargoului cu fregata "Regele Ferdinand" şi cu doi ofiţeri de stat major din Forţele Navale. Asta înseamnă că România va participa cu 205 militari la bordul fregatei "Regele Ferdinand" şi cu doi ofiţeri de stat-major, în total 207 militari, ofiţeri şi subofiţeri. În cel mai scurt timp, Guvernul trebuie să aloce resursa financiară necesară pentru ca fregata "Regele Ferdinand" să opereze în Marea Mediterană în conformitate cu directiva NATO. Pentru operarea timp de trei luni în Marea Mediterană sunt necesare 4,5 milioane euro, pe care îi va aloca Guvernul în următoarea şedinţă de guvern. De asemenea, s-a analizat contribuţia României pentru accelerarea procesului de tranziţie în Afganistan şi CSAT a hotărât suplimentarea cu 66 de jandarmi a participării noastre în Afganistan, cei 66 de jandarmi având misiunea de a participa la instruirea forţelor de ordine publică în Afganistan. Şi costurile pentru această operaţiune vor fi aprobate de Guvern în următoarea şedinţă. În CSAT s-au discutat mai multe subiecte, cu privire la acestea veţi primi obişnuitul comunicat. Ele sunt uzuale, de la aprobarea utilizării fondurilor serviciilor de informaţii în anul 2010, până la raportul CSAT care urmează să fie transmis Parlamentului. Aş vrea să fac şi câteva comentarii. Am observat din sintezele de presă că foarte mulţi analişti, politicieni şi destui alţii, oameni care apar la televizor pun acţiunea coaliţiei, deci nu a NATO, vorbim de coaliţie, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, pun acţiunea acestor ţări în Libia sub imperiul nevoii de a controla fluxurile de ţiţei şi atracţia lor pentru această resursă. Ar fi bine să nu dăm impresia că suntem nepregătiţi a înţelege lucruri elementare, pentru că o astfel de motivaţie nu există. În momentul de faţă, marii beneficiari ai resurselor petroliere din Libia sunt exact aceste ţări. Prima Italia, a doua Franţa, a treia Marea Britanie şi SUA. Deci, nu au nevoie de un război pentru a primi ceea ce deja au. Cred că ar fi bine să fie abordări inteligente. Intervenţia a fost exact pentru protecţia populaţiei împotriva unui lider politic care nu mai răspunde niciunui parametru pentru a putea rămâne şef al acelui stat. Un lider politic care omoară propria lui populaţie. Este adevărat, poate că este bine - şi nu vreau să dau nimănui lecţii, dar atenţionez doar - este bine ca, atunci când se vorbeşte despre populaţia din Libia şi despre interese şi despre soluţii, să se aibă în vedere că discutăm despre o populaţie fragmentată în foarte multe triburi, cu origini tribale diferite. Chiar şi atunci când se întrevede soluţia de sfârşit, ea nu poate să fie analizată în parametrii unei naţiuni unitare. Deci cei care vor să facă analize cu privire la următoarele evenimente sau prognoze cu privire la ce se poate întâmpla în Libia, să aibă în vedere că vorbim de triburi diferite, care sunt mai mult sau mai puţin uşor de conciliat între ele. Nu vreau decât să ajut într-o corectă analiză cu privire la viitoarele evoluţii din Libia.

Şi aş mai avea un comentariu. Sigur că este, poate, puţin nelalocul său un astfel de comentariu acum, aici, dar nu pot să nu îl fac pentru că aşa mi se pare corect. 26 martie 2007. Deci, cam acum patru ani, tot în luna martie şi tot cu o dată care începe cu doi. Azi e 22, atunci era 26. Se împlinesc patru ani. "Domnule preşedinte Emil Boc, - se spunea în scrisoarea deschisă - Partidul Naţional Liberal vă solicită public să vă raliaţi deciziei de retragere a trupelor româneşti din Irak, anunţată de primul-ministru al României, domnul Călin Popescu Tăriceanu". Evident, trupele nu s-au retras pentru că aveam de îndeplinit o misiune, care nu era terminată şi, cât timp eu voi fi preşedinte, România îşi va onora angajamentele până la capăt întotdeauna. Pe de altă parte, însă, este evident că luna martie şi mai ales după data de 20 îi aduce acestui lider astenii de primăvară, care atunci îl făceau pacifist şi vroia soldaţii acasă, iar acum vrea să plece la război. Dacă vrea, poate să plece la război, dar singur!

Şi, în ceea ce priveşte forţele armate ale României, ele vor pleca atunci când trebuie, acolo unde trebuie şi în limitele posibilităţilor pe care armata României le are de a acţiona sub mandate ale Consiliului de Securitate sau sub mandat NATO. România rămâne un susţinător al ideii că operaţiunile militare trebuie să se desfăşoare nu numai sub mandat al Consiliului de Securitate, dar şi sub un mandat NATO, exact pentru că asta ne ajută pe toţi la solidaritate şi, în acelaşi timp, chiar adună toate resursele atât cât sunt ele în fiecare stat. România va continua să răspundă pozitiv, în limita posibilităţilor pe care le are şi în momentul în care se va pune problema angajării în acţiuni umanitare. Deocamdată, ceea ce putem să facem şi în baza directivei de execuţie adoptată de NATO astăzi, vom participa, aşa cum v-am spus, cu fregata “Regele Ferdinand” şi cu doi ofiţeri de Stat Major la impunerea embargoului în ceea ce priveşte vânzările de armament către Libia. Cam asta.”

Departamentul de Comunicare Publică
22 Martie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12818&_PRID=lazi)