18 April 2011

Cine este suveran în România?


Nu vă grăbiţi să răspundeţi "poporul"... Sunteţi pe o pistă falsă dacă începeţi să citiţi şi să citaţi Constituţia.


(http://webtv.realitatea.net/actual/scandal-in-parlament-unor-profesoare-li-s-a-interzis-accesul-in-plen)

- Poporul plăteşte taxe şi impozite din care se plătesc parlamentarii, se întreţine Casa poporului, este plătit acel domn în sacou grena.
- Parlamentarii muncesc în parlament ca reprezentanţi ai poporului.
- Ne aflăm în condiţiile unei şedinţe publice.
- Parlamentarii sunt nişte delegaţi pentru EXERCITAREA suveranităţii.

Şi totuşi accesul profesorilor respectivi a fost blocat, deşi domniile lor se înregistraseră, şi ştiu asta pentru că aveau acele ecusoane pe care scria INVITAT. Dacă nu se înregistrau ca privitori de la balcon, nu le dădea nimeni ecusoane cu invitat.

De aceea întreb, cine este suveran în această ţară? Repet, nu răspundeţi "poporul", "cetăţeanul" sau alte astfel de răspunsuri... Dacă "Poporul" ar fi suveran, acei oameni nu ar fi avut nici o piedică până la balconul cu bucluc. Nici nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă în România ar fi democraţie.

Şi mă mai gândesc ce ar fi dacă de mâine poporul ar lua hotărârea să exileze PDL de societate? Ce ar fi dacă copii de PDL-işti ar fi daţi afară din şcoli, dacă frizerii nu ar mai tunde nici ei PDL-işti, dacă staţiile de benzină nu ar mai vinde benzină PDL-iştilor, şi nici vânzătorii şi nu şi-ar mai vinde produsele PDL-iştilor, ce ar fi dacă nu ar mai fi primiţi în spitale, în restaurante, în sălile de spectacole, în aeroporturi şi în gări, ce ar fi dacă poliţişti de la circulaţie le-ar lua permisul de conducere, le-ar ridica talonul, ce ar fi dacă poliţia de frontieră nu i-ar lăsa să treacă frontiera, ce ar fi dacă toată lumea s-ar purta cu ei de parcă ar fi ciumaţi şi şi-ar întoarce faţa cu dezgust atunci când îi văd...

Ei bine, poporul român nu este în stare de aşa ceva pentru că Poporul Român are bun simţ şi îşi tratează cu respect conducătorii, nu le face nici o şicană de acest tip, chiar dacă, la nervi, mai aruncă câte un slogan de "javră ordinară". De ce nu au toţi PDL-iştii acelaşi bun simţ? Probabil că lipsa de bun simţ a fost un criteriu al succesului... sau aşa ceva.

PS.
Îmi pare rău de aceste situaţii din ce în ce mai dese. Îmi pare rău pentru că ştiu că sunt foarte mulţi oameni de bine în PDL, anulaţi totuşi de nesimţirea câtorva lideri bine plasaşi în partid.

5 comments:

Darael said...

Numai orbii nu vad dictatura. Orbi au fost si cu hitler si cu stalin si cu mubarak.....

Securistul chel si gasca lui exact pe asta se bazeaza ca nimeni nu ia o bata sau un topor si sa dea in ei.

Zambiti.
In curand se va schimba constitutia si securistul o sa bage acolo prin slugile lui exact ce viseaza: posibilitatea sa ia inca unul sau doua mandate.

Darael said...

Ups, am uitat. Oameni de bine in pd ? Gandeste-te ca acesti indivizi fara de onoare si rusine isi vand poporul pentru o functie sau o afacere cu statul.

Eu zic ca nu sunt oameni de bine. Sunt cel mult ipocriti.

Anonymous said...

Multi oameni de bine ? Cati ? Care ?
Nici un om care ar avea doar o umbra de bun simt nu ar putea sa ramana in compania PDL-istilor .Toate partidele au specimene dubioase dar o asa adunatura ca in PDL nu am mai vazut .A tunat si i-a adunat . Poate ca asa este mai bine ca s-au mai curatat un pic celelalte partide .Un pic .Li ( cu modestie iti spun ca eu am renuntat la o afacere buna pentru ca erau in ea si oameni de bine din PDL . Si bine am facut )

Bibliotecaru said...

Stimaţi colegi de internet, Partidul, oricare ar fi el, nu este format din "dubioşii" care ies la vedere atunci când reporterul deschide camera, oamenii care îşi vând sufletul diavolului pentru a ajunge un ştab al României. Un partid are zeci de mii sau sute de mii de membri oneşti care s-au înscris în partid în speranţa că vor fi trăind mai bine după un timp. Ei sunt oameni obişnuiţi, ca mine, ca dumneavoastră. Nu au ei o mentalitate de călugăr-mucenic, nu sunt oameni care se sacrifică pentru binele tuturor (aceşti oameni sunt foarte rari, excepţii... nu pot face baza unui partid), dar sunt oameni de bun-simţ, rupţi din societatea românească aşa cum este ea. Unii dintre membrii PDL au crezut în mesajul domnului Băsescu de reformă a partidului, atunci când domnul Roman a fost trecut pe linie moartă. Alţii au intrat în partid pentru că au o afacere şi doresc un spate atunci când statul vine în control. Alţii au intrat în partid pentru că doreau ca cei din jur să-i privească altfel, mai cu respect, mai cu frică. Alţii au intrat în partid pentru că au crezut sincer că pot să facă ceva împotriva răului (aşa cum identifică fiecare răul social)... Aceşti oameni sunt obişnuiţi, reprezintă o parte din popor. Le este milă de un câine lovit pe stradă, dau ceva bani la cerşetori, merg în aceleaşi spitale ieftine şi cumpără aceleaşi medicamente ieftine. Ei nu reprezintă nici monumente de corectitudine, nu au nici principii şi sentimente înălţătoare, nu sunt nici oamenii care vor conduce România spre o nouă societate ideală. Sunt oameni obişnuiţi, ca noi toţi.

Bibliotecaru said...

Problema este că, în mod teoretic, alegerile într-un partid ar trebui să genereze ascensiunea celor care sunt mai aproape de perfecţiune, de excepţie. Din păcate, partidele au un joc al alegerilor astfel făcut încât şefii partidelor nu apar din rândul masei de partid şi, mai mult, nu masa de partid este cea care votează ci "nişte delegaţi" aleşi pe sprânceană, tocmai de cei ce se află la conducerea partidului. Astfel jocul alegerii şefilor de partid este tot unul al celor o sută de la vârful partidului.

Dacă masa partidului este "de umplutură", numai bună de ieşit la miting sau la lipit afişe, atunci, invariabil, şefii partidului respectiv vor fi dictatori. Oamenii de bine au o calitate a bunului-simţ, în consecinţe nu se vor zbate pentru a ajunge în vârf. Ariviştii din rândul cărora reiese dictatorul suprem sunt opuşi oamenilor de bun simţ, se bat, dau din coate, calcă pe cadavre, principii, pe orice... numai să ajungă în vârf.

Prin natura poziţiei mele care este împotriva anti-democraţiei, am intrat de multe ori în dialog cu "simpli" membrii de partid. Problemele lor sunt aceleaşi. Teritoriul este întotdeauna sub biciul "Şefilor" de la centru, membrii de partid nu au niciodată un cuvânt de spus, alegerile se fac peste capul celor "mărunţi".

Personal mă gândesc deseori... Este evident că trebuie schimbaţi domnii Băsescu şi Boc, întrebarea este cine poate veni pe aceste posturi astfel încât preşedinţia şi Guvernul să fie două instituţii care să funcţioneze corect.

În principiu USL ar trebui să propună la preşedinţie pe domnul Crin Antonescu. Este domnia sa mai bun ca domnul Băsescu? Mă îndoiesc că domnia sa ar ajunge preşedinte al României în varianta normală de funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale şi nu ar fi şi el un "jucător". Şi atunci?

Vedeţi, aceasta este problema... Se schimbă oamenii dar mentalitatea rămâne exact, dar exact, cea de dinainte de revoluţie. În constituţia actuală şeful statului este un ins decorativ care ar trebui să menţină corecta funcţionare a statului... În realitate noi avem în continuare un preşedinte de tip socialist şi asta nu ţinte de credinţa politică, nu ţine de doctrină, ci de mentalitatea socială şi politică. În momentul în care lumea se va răsturna şi masa va stabilii ce anume execută vârful, lucrurile se vor schimba. Cât timp mentalitatea prin care vârful conduce o masă ce nu poate lua decizii reale, stilul dictatorial şi oligarhic va continua să trăiască. Asta este adevărata problemă.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.