1. „reconstrucţia instituţională a statului, adică îndreptarea arhitecturii sale fundamentale: Constituţia, justiţia şi organizarea teritorial-administrativă.”
Domnule Boc, Constituţia poate fi revizuită de către Parlament, organizarea teritorial-administrativă este şi ea o funcţie care ţine de politică. Domnule Boc, JUSTIŢIA nu poate fi „reconstruită” de politică, ca urmare a actului guvernării, ea trebuie să aibă un proces de transformare intern. Poate da politica oricâte ucazuri de reformă. Cred că cea mai importantă reformă a justiţiei ar fi ca nimeni să nu se mai bage peste actul de justiţie, nici politicienii şi nici preşedintele României.
2. Iată un lucru extrem de interesant spus de domnul Boc în moţiunea sa.
„Înlăturarea dependenţei cetăţenilor faţă de stat şi transformarea lor în principalii actori ai jocului economic, politic şi social trebuie să reprezinte obiectivul nostru fundamental.”
Ce ar însemna acest lucru. Ar însemna ca societatea românească să funcţioneze normal şi liniştit INDIFERENT de cine ocupă diferitele posturi în organigrama statului.
3. „România are nevoie de un proiect naţional în stare să reunească toate energiile naţionale, aşa cum sa întâmplat în cazul marilor proiecte ale aderării ţării la NATO şi la Uniunea Europeană. Şi dacă România nu are astăzi un proiect naţional de o asemenea magnitudine, este vina noastră, a politicienilor.”
Domnul Boc identifică corect acest aspect. Ceea ce nu spune aici este de ce, în mod sistematic, domnia sa a făcut tocmai pe dos, şi-a angajat răspunderea guvernului, a abuzat de Ordonanţe de Urgenţe, a blocat sistematic dezbaterea parlamentară prin ţinerea captivă a votului parlamentar sub ameninţarea excluderii, a făcut proiecte pe care nu le-a discutat cu nimeni şi apoi nu a acceptat nici o părere contrară lor. Ce a făcut domnia sa pentru reunirea energiilor naţionale?
4. „Acest proiect nu poate fi decât unul singur: cel mai bun viitor pentru noi toţi. El poate părea deocamdată vag pentru că abia acum începe prin provocarea lansată de această moţiune: trebuie să definim împreună, cu înţelepciune, în ce constă cel mai bun viitor la care putem spera, iar apoi să-l urmăm. Este de datoria noastră să-l aducem apoi în faţa românilor şi să-i ascultăm. Iar dacă românii aderă la un asemenea proiect, tot noi, politicienii, trebuie să-i conducem la îndeplinirea lui.”
Ei bine, proiectul era necesar ÎNAINTE DE REFORMĂ. După ce avem tot felul de proiecte înfipte abrupt (şi mortal) în societate prin angajarea răspunderii guvernului, prin OUG-uri, prin şedinţe de vot ale parlamentului funcţie de degetul ridicat de liderul de grup parlamentar... ACUM SE FACE PROIECTUL? Nu trebuia făcut proiectul înainte de toate, a priori, astfel încât tot ce urma a fi făcut să fie pus în corelare şi interdependenţă, şi pe urmă să înceapă "deranjul", într-o anumită structură logică, împlinit prin reforma societăţii? Nu e un pic straniu ca mai întâi să începem lucrarea şi apoi să stabilim planul şi unde vrem să ajungem?
5. „PDL a fost de la bun început un partid al pragmatismului şi echilibrului.”
Ba tocmai dimpotrivă, PDL a fost o permanentă sursă de conflict politic şi dezechilibru.
6. „Fără să abandoneze valorile sociale de bază, precum solidaritatea, PDL a ales să clădească viitorul pe fundamentele responsabilităţii.”
Este absolut halucinant ca acestă afirmaţie să vină de la cel care a scăzut salariile, a dorit şi scăderea pensiilor, a bulversat educaţia, sănătatea, securitatea socială... întreaga societate.
La fel de halucinantă este şi următoarea afirmaţie:
„Supleţea instituţiilor statului, renaşterea societăţii civile, relansarea financiară şi dinamismul pieţei economice, prosperitatea cetăţenilor şi echilibrul demografic de durată nu vor putea fi asigurate fără ca un partid politic puternic să îşi asume proiectul viitorului, pornind de la valorile şi principiile care să îl ghideze. Acest partid este Partidul Democrat Liberal!”
Am impresia că eu şi domnul Boc trăim în ţări diferite. De aici, din apartamentul meu plin de pensionari, se vede exact pe dos.
7. „La sfârşitul anului 2008, prin votul cetăţenilor, am câştigat alegerile parlamentare aşa cum ştim noi să o facem – singuri împotriva tuturor – şi ne-am asumat guvernarea.”
Cum adică? PDL a guvernat singur în 2008? Eu ţineam minte că a fost un Guvern realizat de PDL împreună cu PSD+PC... Oare altă ţară decât cea în care guvernează domnul Boc a trecut prin aceste etape? Cum anume „au câştigat alegerile” cei de la PDL?
8. „PDL este un partid care înfruntă tot, pentru că PDL crede ceea ce spune de mult timp: singurul aliat care ne interesează cu adevărat este cetăţeanul. Cu el vrem să lucrăm, pentru el vrem să lucrăm!”
Domnul Boc nu a urmărit acele sondaje care spun că domnia sa nu mai are nici un fel de susţinere din partea cetăţenilor?
http://www.ziare.com/social/romani/75-la-suta-dintre-romani-nu-au-incredere-in-basescu-si-in-boc-sondaj-avangarde-1085338
9. „PDL trebuie să îşi propună să câştige toate aceste alegeri, ceea ce înseamnă că are nevoie de candidaţi credibili la toate nivelurile, inclusiv la cel prezidenţial.”
Încep să înţeleg ce anume exprimă domnul Boc prin „câştigarea alegerilor”. De unde aceşti candidaţi credibili, de unde?
10. „Validarea PDL pe termen mediu şi pe termen lung ca marele partid al dreptei în România secolului XXI”
Iată, deja începe să sune a slogan de partid dictatorial... Marele Partid Conducător al secolului, urmează Epoca de Aur şi Măreţe Împliniri.
11. „Omul trăieşte şi îşi dezvoltă personalitatea în familie şi în comunitate. Partidul Democrat Liberal îşi exprimă opţiunea clară pentru democraţie şi instituţiile sale. Prin democraţie consolidată înţelegem un sistem democratic capabil să îndeplinească atât o funcţie publică de calitate – pusă în slujba cetăţenilor şi nu în slujba unei oligarhii, cât şi o funcţie integratoare a diferenţelor de orice natură. Prin conceptul de democraţie consolidată înţelegem o
democraţie bazată pe o economie de piaţă eficientă şi o justiţie independentă şi accesibilă.”
Prin lumina ultimelor măsuri luate de Guvernul Boc mai poate vorbi cineva despre „funcţie publică de calitate – pusă în slujba cetăţenilor şi nu în slujba unei oligarhii”? Este posibil ca domnul Boc să-şi mintă în asemenea hal chiar proprii membri de partid? Ei nu au ochi, ei nu văd ceea ce se întâmplă în jurul lor?
12. „Persoana umană ar trebui să fie subiect şi niciodată obiect al istoriei sau al acţiunii politice.
Viziunea creştină despre om şi societate ne impune ocrotirea vieţii şi a integrităţii persoanei umane, de la naştere până la moarte. Demnitatea tuturor oamenilor este egală, indiferent de vârstă, sex, rasă, etnie, confesiune religioasă sau handicap.”
Mai pe scurt, nici o legătură între cel ce scrie aceste rânduri şi cel care se plângea că România este o ţară de asistaţi.
13. „Partidul Democrat Liberal se exprimă împotriva torturii, a tratamentelor inumane, ori degradante, sclaviei şi muncii forţate. Sărăcia şi corupţia pun în pericol demnitatea persoanei umane şi, de aceea, politicile pe care le promovăm au ca scop eliminarea ori îngrădirea acestora.”
Acum trebuie spus că sărăcie şi corupţie se găseşte pe toate drumurile în România, dar am ajuns în stadiul în care trebuie să ne temem, într-o Românie europeană, de tortură, tratamente inumane, degradante, sclavie şi muncă forţată? Ştie domnul Boc ceva ce nu ştim şi noi?
14. Ce spuneam la punctul 12. Iată:
„Rostul politicii democrat-liberale este acela de a face oamenii independenţi, şi nu dependenţi de stat. De aceea, prin politica sa, PDL va susţine crearea şi dezvoltarea unui sistem economic şi social care să reducă la minimum dependenţa persoanei faţă de stat. Asistarea socială este necesară numai pentru cei care sunt în incapacitate, temporară sau permanentă, de a identifica şi valorifica oportunităţile pe care le oferă societatea.”
Cu alte cuvinte PDL ocroteşte viaţa şi integritatea cetăţeanului oferindu-i sfatul să se descurce singur. Doar dacă este în incapacitatea de a identifica cum trebuie să se descurce singur, să vină la domnul Boc să-i dea un sfat.
15. „Toţi oamenii sunt egali în ceea ce priveşte demnitatea şi libertatea lor; drept urmare, ei trebuie să fie egali şi în faţa legii. Aceasta trebuie să îl protejeze pe cetăţean de arbitrarul şi de abuzul puterii...”
Opaaaa. Domnul Boc spune că "puterea", adică ceea ce şi-a asumat domnia sa şi PDL-ul care luptă singur împotriva tuturor, face abuzuri! Cine trebuie să protejeze cetăţeanul de abuzurile PDL şi ale domniei sale? Aţi ghicit, domnia sa şi PDL. Păi nu este mai simplu ca cetăţeanul să fie protejat prin combaterea directă a abuzurilor prin mijloace democratice?
16. „Solidaritatea este o expresie a naturii sociale a omului: fiecare depinde de ceilalţi şi societatea în ansamblu de fiecare. Dimensiunea etică a solidarităţii derivă din asigurarea, pentru fiecare, a posibilităţii de a duce o existenţă în spiritul respectului demnităţii umane.”
Ei bine, da... Domnul Boc doreşte solidaritate, dar să fie o solidaritate în care să te ajuţi singur, vezi punctul 12.
Şi domnul Boc continuă...
„Apărând solidaritatea şi generozitatea, construim o societate în care fiecare cetăţean trebuie să îşi găsească locul. Coeziunea socială se construieşte pe solidaritate.”
Domnia sa nu vede deci solidaritatea integrată instituţional, ci dezvoltată social, de la om la om. Acesta este modernismul despre care domnul Boc face vorbire. Fiecare se ajută pe sine şi, dacă îl cuprinde mila, să mai ajute şi pe cel aflat în nevoie... dar să nu îndrăznească să ceară cineva ceva de la stat.
17. „Ori de câte ori este posibil, oamenii trebuie lăsaţi să se autoguverneze. În materie de guvernare, individul are prioritate în faţa comunităţii locale, iar comunitatea locală în faţa statului. Cetăţeanul trebuie lăsat, de stat şi de comunitate, să îşi asume, singur sau în asociere cu alţii, sarcinile pe care este în stare să le îndeplinească, să ia deciziile care să îi dea mai multă putere asupra vieţii sale. Tot astfel, statul trebuie să cedeze decizia către comunităţi, iar comunităţile mai mari către cele mai mici, pentru ca acestea să îşi decidă viitorul pe baza resurselor şi nevoilor locale. În acelaşi timp, subsidiaritatea cere statului şi comunităţilor să intervină de fiecare dată când constrângerile conjuncturale depăşesc posibilităţile comunităţilor mici sau ale cetăţeanului.”
Acest principiu este absolut genial şi excelent combătut cu recentul act de desfiinţare a spitalelor.
(va continua
Moţiunea Boc, partea a doua)
No comments:
Post a Comment