10 April 2011

Cum poţi transforma un drept în obligaţie...


Ce spuneţi despre o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali cu modificările şi completările ulterioare care schimbă alin. 4, art. 4 din lege, care sună aşa:
(4) Participarea cetăţenilor la alegeri se face pe baza liberului consimţământ al acestora. Nimeni nu are dreptul de a exercita presiuni asupra unui alegător pentru a-l determina pe acesta să participe sau să nu participe la alegeri.
şi doreşte să sune cam aşa:
Participarea cetăţenilor la alegeri este obligatorie. neparticiparea la vot reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu o sumă cuprinsă între 1000 şi 1500 de lei.

Liberul consimţământ se schimbă în obligaţie. Poate că ar trebui introdus, pe lângă obligaţie, şi cu cine anume trebuie votat, să ştim o chestie.

Cine sunt cei care nu cunosc prea bine constituţia? Tămagă Constantin - senator PSD; Valeca Şerban - senator PSD; Burnei Ion - deputat PSD; Drăghici Mircea-Gheorghe - deputat PSD; Georgescu Filip - deputat PSD; Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - deputat PSD; Vasilică Radu Costin - deputat PSD. Bravo domnilor, halal!

Ce spune constituţia?

ARTICOLUL 36 - Dreptul de vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.


Păi în constituţie se vorbeşte despre drept şi nu despre obligaţie. Mai mult, este un drept public...
publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate pertinent (dreptul public este atunci când el este în slujba imperiului roman, privat atunci când serveşte interesele individului în parte).

Şi acum să cităm un pic despre dreptul subiectiv...

Dreptul subiectiv reprezintă facultatea (posibilitatea) recunoscută unei persoane de a pretinde să i se dea, să i se facă sau să nu i se facă ceva. Acest drept îl au toţi cetăţenii unui stat şi este garantat la nevoie de forţa publică. Dreptul subiectiv are o serie de trăsături:
• drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;
• conţinutul acestor prerogative constă în a pretinde ceva de la altcineva;
• drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor);
• fiind legate de titularul lor, drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative concrete;
• drepturile subiective pot avea natură juridică diferită în raport de ramura de drept ale cărei norme le reglementează;
• în privinţa conţinutului lor, drepturile subiective sunt limitate totuşi de lege şi de bunele moravuri, în sensul că ele există şi pot fi exercitate numai în măsura limitelor date de acestea.
(Băran, N., Introducere în drept)

Dreptul obiectiv (norma agendi) exprimă voinţa şi interesele societăţii sau ale unor grupuri sau categorii sociale, interese fixate şi obiectivate în norme juridice sub formă de legi sau alte acte apărate de puterea publică. Deci, când avem în vedere ansamblul normelor juridice, indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o de-a lungul timpului (legi, obiceiuri, acte), avem în vedere dreptul obiectiv. Dacă vorbim însă de drepturile unei persoane (fie o persoană fizică, fie o persoană juridică), cum ar fi dreptul de proprietate asupra casei, terenului, asupra firmei comerciale, dreptul la vot, dreptul la salariu etc., atunci vorbim de dreptul subiectiv (facultas agendi) pe care persoana fizică îl foloseşte şi îl exercită.
(Lect. univ. dr. CARMEN LAZAR, TEORIA GENERALA A DREPTULUI)

Domnul profesor I. Deleanu defineşte astfel "dreptul subiectiv": prerogativa conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate - şi uneori chiar trebuie - sa desfăşoare o anumită conduită şi să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sancţiunea prevazuta de lege, în scopul valorificării unui interes personal, discret, născut şi actual, legitim şi juridic protejat, în acord cu interesul general şi cu normele de convieţuire socială.
Cu alte cuvinte, Constituţia poate specifica că votul este obligatoriu în capitolul dedicat îndatoririlor fundamentale. Dar, dacă constituţia nu specifică în mod expre această obligaţie de a vota, dreptul la vot nu poate fi transformat, prin lege, în obligaţie.

Ruşinică, domnilor parlamentari... ruşinică.

8 comments:

Deceneu said...

Obligativitatea votului il transforma din drept in obligatie, dar obliga autoritatile sa tina o evidenta foarte buna, o evidenta de care nu sunt capabile.
- Ce vor face autoritatile cu cei plecati in occident?
- Unde le trimite amenzile daca nu-si exercita votul?
- Unde vor vota daca nu au acte?
- Daca nu au domiciliu in occident si nu sunt oficiali, militari sau studenti, nu au drept de vot.

Ca sa stimuleze participarea la vot ar trebui sa ia doua masuri simple.
- Sa ofere participantilor o suma de 5-10 lei.
- Sa accepte votul alb valabil, sau votul impotriva tuturor, care sa aibe ca efect locuri libere in parlament sau consilile locale. Atunci prezenta la vot s-ar imbunatatii, si nu ar mai trebui redus numarul parlamentarilor, pentru ca ar face-o electoratul.

Bibliotecaru said...

@ Deceneu
:)
Nu este problema unde se trimite amenda, are grijă fiscul de asta, vor avea aceiaşi cale ca şi amenzile de circulaţie.

Şi eu sunt de acord cu votul împotriva tuturor, prin introducerea unei rubrici suplimentare pe buletinul de vot. Nu ştiu însă dacă soluţia locurilor libere este viabilă, cred că trebuie imaginată o altă sancţiune care să îndepărteze candidaţii neaveniţi. Poate ar fi utilă repetarea alegerilor cu alţi candidaţi.

tibi said...

Credeti ca urmatoarele doua afirmatii sunt echivalente:
- Cetatenii au drept de vot
- Obligarea cetatenilor sa voteze este interzisa ?

Bibliotecaru said...

@ tibi

Nicidecum. Nu acest lucru am vrut să zic.

Dacă aţi observat, am încheiat cu:
Cu alte cuvinte, Constituţia poate specifica că votul este obligatoriu în capitolul dedicat îndatoririlor fundamentale. Dar, dacă în constituţie nu se specifică în mod expre această obligaţie de a vota, dreptul la vot nu poate fi transformat, prin lege, şi în obligaţie.

Eu spuneam că această specificare în constituţie a DREPTULUI nu implică OBLIGAŢIA. Cu alte cuvinte votul nu poate fi obligatoriu decât dacă în Constituţie se specifică ca atare.

Ca să înţelegeţi mai bine, în acelaşi capitol constituţional este un drept echivalent cu tipul dreptului la vot, acela de a candida şi a fi ales (drepturile de a vota şi a fi votat formează aşa numitele drepturi politice). Dacă onor Parlamentul ar da o lege prin care dreptul de a fi ales s-ar transforma şi în obligaţia de a fi ales, lucrurile ar fi cu mult mai vizibile decât obligaţia de a vota, nu-i aşa.

Votul obligatoriu poate exista, dar în acest caz această prevedere trebuie specificată şi ea în constituţie. Asta este tot.

tibi said...

Eu sunt de alta parere.Ce nu este interzis este permis.Daca legiuitorul dorea expres ca votul obligatoriu sa fie interzis prevedea exact acest lucru.

Motanul_Incaltat said...

@tibi
Aici nu este vorba de ceea ce este permis sau nu, ci de obligatii, adica de indatoriri. Spre ex: o firma este obligata prin lege sa plateasca taxe si impozite. Ce ar fi daca in textul de lege ar fi scris: "nu este interzis sa se plateasca taxe si impozite"? Deci este permis. Dar nu ar fi o obligatie. Din Constitutia in vigoare nu rezulta ca sa votezi este o obligatie pentru cetatean. Ci un drept, conform art.36. Cu alte cuvinte obligatia de a vota, pentru cetatean, nu este constitutionala, iar o lege in acest sens ar face o exceptie de la Constitutie.
Revin la exemplu de mai sus: daca o lege spune ca societatile comerciale au dreptul de a plati taxe si impozite, asta nu inseamna ca le si obliga sa le plateasca. Or, obligativitatea platirii impozitelor este stipulata de lege. Daca nu ar fi asa, atunci o firma ar putea, in virtutea dreptului pe care il are, sa-si plateasca impozitele, daca ar dori, daca nu ar dori, atunci nu si le-ar plati. Deci obligativitatea trebuie prevazuta in clar in textul de lege (sau Constitutie), si nu lasata sa se inteleaga prin omisiune - adica prin faptul ca nu scrie ca nu esti obligat, caz in care firma data ca exemplu ar fi obligata la plata impozitelor.
Iata definitia obligatiei:
http://dexonline.ro/definitie/obliga%C8%9Bie
si o sa observati ca, juridic vorbind, este vorba de un act juridic care obliga o persoana la o anumita actiune. Deci obligatia trebuie sa fie prevazuta in acel act juridic, in clar.

Motanul_Incaltat said...

@tibi
(continuare)
Din aceasta cauza obligativitatea votului ar fi trebuit sa fie prevazuta in clar in Constitutie si nu prin omisiune, adica daca nu scrie ca nu e obligatoriu, atunci e obligatoriu. Pentru ca lucrul acesta, prin omisiune, nu e drept. Pentru ca nu e drept ca sa nu-i aduci la cunostiinta, prin lege sau Constitutie, cetateanului ce obligatii are, dar de aici sa rezulte ca are toate obligatiile pe care el nu le cunoaste, pentru ca legiuitorul nu i le-a facut cunoscute, dar pentru faptul ca nu scrie acolo ca nu le-ar avea, sa rezulte ca le are. Asta se numeste abuz, in sensul ca depaseste limitele normale (intelegand prin asta norma juridica), sau, mai simplu spus, exces. Or, legile trebuie sa fie conforme cu Constitutia si nu sa depaseasca Constitutia, care nu specifica in clar obligativitatea votului, ca indatorire a cetateanului.

Bibliotecaru said...

@ tibi
Deci, pe cale de consecinţă, legiuitorul ar putea introduce şi o lege prin care cineva este obligat ales, pentru că nu se interzice în constituţie. :D

Chestiunea este că cine are un drept poate alege să renunţe la efectele acelui drept. "Renunţarea la drept" este un capitol special al disciplinei dreptului civil.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.