Andrei Pleşu:
Până la urmă, calitatea unui „conducător" - ca orice faptă omenească - se judecă după rezultate. Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul", cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi, Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător", nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să „combine" pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. „Simpatic"? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză.Nu este vorba despre faptul că domnul Pleşu îşi ridică glasul, în sfârşit, împotriva domnului Băsescu, este vorba despre faptul că domnul Pleşu a renunţat la tăcerea complice. Domnia sa se exprimă şi împotriva domnului Antonescu, şi împotriva domnului Ponta... are o părere. El şi-a mai exprimat câteva păreri aluziv, chiar la emisiunea pe care o are alături de domnul Liiceanu, dar acum vedem o asumare directă a poziţiei de intelectual, ceea ce îi face cinste.
(http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/andrei_plesu_-_opinii/O_dezamagire_ireversibila_7_507619236.html)
9 comments:
lucruri care erau evidente spuse abia acum ... ca si cum pana acum ar fi avut dl. Plesu un val pe ochi ce l-a impiedicat sa vada limpede. unele gesturi pot fi cam tarzii cateodata nu-i asa? caci pe undeva sugereaza ca barca a inceput sa ia apa si sa se scufunde, moment in care intra in memoria mea o zicala legata de parasirea unei astfel de barci ...
Şi eu cred că dl. Pleşu trebuia să fi tăcut. Ca să-l parafrazez chiar pe maestru, mă risc într-o comparaţie care poa' să mă zdrobească adăugând că, chiar şi aşa lipsit de caracter cum sunt, evit să spun prea multe despre oamenii pe care i-am cunoscut la un moment dat. Ar fi ca şi cum i-aş bârfi. Nu-i gigea... Intră la categoria "sufleţel"(sic!).
E bine şi în ceasul al doisprezecelea pentru dumnealui, pentru că de răul făcut nouă românilor de prezidentul pe care o vreme l-a sfătuit nu vom scăpa prea repede.
Biblio,
"..in sfirsit.." este prea tarziu!
Un individ talentat dar indecent moral!
II explicam mai detaliat unui coleg de la "Nastase" comparand acesti intelectuali cu un far capcana ,folosit de pirati pentru a esua corabiile in preajma fiefului acestora!
Repet, eu nu-i găsesc o vină că a susţinut pe cineva, ci pentru că, alături de mulţi intelectuali ai României, şi-a schingiuit propria inteligenţă pentru a consolida o poziţie politică, cu implicaţii perfide, născută din viscerele egoismului clasei politice.
Biblio,
Atunci este ca mine "in sfirsit" este prea tarziu!
Depinde în ce sens.
Dacă vorbim despre o credibilitate cu implicare politică, asta este una. Dacă vorbim despre o credibilitate ca scriitor/filosof/intelectual, asta este alta.
Partea bună este că nu-i va rămână eticheta în viitor. Partea şi mai bună este că această situaţie trebuie să fie învăţătură de minte pentru viitorul societăţii. Intelectualii nu trebuie să fie protectivi cu nimeni altcineva decât propria stare intelectuală.
Este doar ceva mai mult decat o "observatie blanda". Stiti, Maniu spunea in vremea razboiului cind, desi partidele erau oficial interzise, ele existau totusi, ca ii trimite scrisori lui Antonescu pentru ca partidele string documente pentru vremurile ce vor veni. Cam asa este si cu aceasta reactie destul de blinda. Este de apreciat iesirea din tacerea complice dar s-ar fi impus, dupa parerea mea, o reactie ferma, tipica unui intelectual, cu fineturile de rigoare.
Şi totuşi domnul Pleşu, în felul lui uşor moale şi molcom, nu mă pot aştepta la o reacţie mai agresivă.
Post a Comment