Cel mai mare prieten al Chinei

---

Domnul Boc primeşte o medalie chinezească. Noi ştim că domnia sa este unul dintre cei care ştiu să unească, comercial, conceptul de ură, dispreţ şi comunism în aceiaşi propoziţie... chinezii ştiu însă şi un alt adevăr despre marele om de stat.


(http://webtv.realitatea.net/actual/premierul-a-participat-la-lansarea-unui-proiect-de-investitii-de-100-milioane-de-euro)


(http://webtv.realitatea.net/actual/boc-in-vizita-la-chinatown-in-afumati)

Şi pentru că tot sunt la modă perlele de la Bacalaureat şi Examenul de titularizare...

"Sunt convins ca Chinatown va fi un punct de atractie turistica si pentru romani si pentru europeni, si toti cei care iubim stilul de viata chinezesc, produsele chinezesti si modalitatea de petrecere a timpului liber, toti vor gasi aici un prilej extraordinar de petrecere a timpului liber si de cumparaturi", a completat Emil Boc.
(http://epochtimes-romania.com/news/2011/07/boc-romanii-nu-mai-trebuie-sa-mearga-la-new-york-pentru-a-vedea-chinatown-il-au-pe-cel-din-afumati---118796)

He he he hihihi hîhîhî hohoho huhuhu hahaha!

Cine sunt cei care au validat actuala conducere a României?

---

Sunt eu exagerat, am o prea mare pretenţie de la oameni? Nu am cerut nimănui nimic din ceea ce nu era dator să facă, nu am cerut nimic care să nu aibă loc într-o normalitate normată a României... şi atunci de ce vin astfel de oameni, pe care îi ocolesc, atât cât pot, renunţând să mai scriu pe anumite bloguri, pentru că nu are rost să-mi petrec puţinele momente din viaţă zbătându-mă îngropat în prostii. Ce pot avea eu în comun cu concetăţenii mei care sunt abrutizaţi, lipsiţi de vis şi ideal, oameni care trăiesc să fie mitocani şi plini de bani?

Cele mai recente mesaje postate de mine pe blogul domnului Victor Ponta sunt următoarele:

http://blogponta.wordpress.com/2011/06/22/stiu-ce-ne-asteapta-in-2013-si-trebuie-sa-fim-pregatiti/#comment-6968
Bibliotecaru June 22, 2011 at 5:49 pm #

Eu am făcut nişte mici calcule… http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/06/politica-penibilului.html

Să fac şi altele. Dacă 1.245.980 de salariaţi în administraţia centrală şi locală înseamnă cheltuieli de 25,4% din veniturile bugetului de stat (asa spune preşedintele), putem desfiinţa statul român timp de patru ani, trimitem pe toţi acasă, şi pe preşedinte, şi pe parlamentari, şi ministerele, poliţie, educaţie… tot tot tot… să nu rămână nimic… Şi obţinem un 100% din bugetul de stat ca să plătim datoriile scadente. Dacă funcţionează, mai stăm 4 ani ca să plătim toate datoriile… Şi dacă merge bine şi în acei 4 ani, de ce reinventăm statul? Nu-i mai bine să mergem mai departe fără stat, să ne îmbogăţim? Veţi spune, nu-i aşa, că plătim bani şi nu obţinem nimic. Păi cam aşa este şi acum. Plătim de patru sau cinci ori taxă de drum şi nu avem drumuri nici de sămânţă… La fel şi cu contribuţia la CNAS. Plătim din ce în ce mai multă contribuţie, există şi o coplată, şi trebuie să pleci în străinătate dacă vrei să te faci bine. De ce să plăteşti la nesfârşit nişte servicii pe care nu le primeşti?

http://blogponta.wordpress.com/2011/06/22/stiu-ce-ne-asteapta-in-2013-si-trebuie-sa-fim-pregatiti/#comment-7021
Bibliotecaru June 26, 2011 at 12:18 #
@ Victor Ponta
Acum mult timp, cu riscul de a fi deranjant, v-am tot comunicat impresia mea că “atacurile la Băsescu” sunt în defavoarea dumneavoastră şi, în nici un caz, un semn de maturitate politică. Iată, după spunerea cu “preşedintele care căuta sticla”, acelaşi lucru vă este comunicat şi de mass-media. Ce va fi mai departe?

http://blogponta.wordpress.com/2011/06/22/stiu-ce-ne-asteapta-in-2013-si-trebuie-sa-fim-pregatiti/#comment-7039
Bibliotecaru June 27, 2011 at 5:32 pm #

@ Victor Ponta
Iată, un discurs mult mai echilibrat, mult mai bun (cu mici excepţii “acceptabile”, dar care puteau fi “uitate”). Un discurs pe care l-am observat, l-am plăcut, am apreciat dorinţa de iniţiativă legislativă, am preluat, am mediatizat şi, un piculeţ (prin ton) am apreciat îmbunătăţirea discursului.

http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/06/usl-va-demonstra-ca-se-poate-da-o-lege.html

Acest discurs a indus în mintea oamenilor mesaje simple: USL este mai serios, nu încalcă Constituţia, ştie ce vorbeşte, adevărul nostru nu este minciuna lor. Frumos, elegant, eficient.

http://blogponta.wordpress.com/2011/06/22/stiu-ce-ne-asteapta-in-2013-si-trebuie-sa-fim-pregatiti/#comment-7056
Bibliotecaru June 28, 2011 at 10:37 pm #

@ Victor Ponta

Un cetăţean al României este parte într-un dosar penal care cercetează încercarea sa de sinucidere.

http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/06/sa-nu-te-sinucizi.html

Acest om şi-a dat sângele în adunarea Camerei Deputaţilor, încercând să proteste împotriva aberaţiilor domnului Boc, un gest mai puternic decât al tuturor politicienilor care au trecut pe acolo de atâţia ani. Domnia sa ar trebui să fie un simbol şi, în loc, dă cu subsemnatul pe la poliţie sun pretextul că se anchetează un accident de muncă. Câţi români mai pot fi sacrificaţi? De ce simbolurile României nu sunt apărate de abuzurile instituţiilor statului, fie ele abuzurile comandate “de sus”, fie nu.

http://blogponta.wordpress.com/2011/06/22/stiu-ce-ne-asteapta-in-2013-si-trebuie-sa-fim-pregatiti/#comment-7095
Bibliotecaru July 2, 2011 at 3:39 pm #

@ Victor Ponta
Cum mă voi adresa domniei voastre în calitate de lider al PSD…

Stimate lider PSD,
Am rămas foarte nelămurit relativ la ce s-a întâmplat în ultimele zile cu domnul Marian Vanghelie. V-aş rămâne îndatorat dacă ne-aţi spune ce anume s-a întâmplat în realitate. Ce articol al statului PSD permite Comitetului Executiv Naţional să revoce funcţia de preşedinte al PSD Bucureşti?

Sunt extrem de îngrijorat, mai ales că situaţia nu continuă deloc bine.

http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/07/domnul-vanghelie-incepe-sa-dezvaluie.html

http://blogponta.wordpress.com/2011/07/11/cum-am-vazut-eu-meciul-lui-bute/#comment-7157
Bibliotecaru July 12, 2011 at 9:26 am #

@ Victor Ponta

Domnule Ponta,
Eu sunt dintre milioanele de români care nu s-au uitat la meci. Nu numai că nu-mi place sportul în general, dar mai ales nu-mi place să mă uit cum doi oameni îşi cară pumni. Realitatea TV (parcă, nu mai sunt sigur) a făcut un mic documentar cu doi foşti pugilişti români, unul orb şi altul cu Alzheimer. Domnule Ponta, în cazul boxului nu se poate vorbi despre “mens sana in corpore sano” pentru că nu există pugilist de performanţă care să nu fie doborât de milioanele de pumni primite. În general, sportul profesionist, cel care atinge performanţa, muşcă din sănătatea cuiva cu mare poftă… şi nu numai cu fracturi şi operaţii. Efortul susţinut nu este caracteristic oamenilor. Faptul că biologic omul era proiectat să atingă maxim 40 de ani şi medicina îl duce astăzi peste sută, lasă iar amprenta peste sănătatea omului. Pornind de la criteriu sănătate, de studiat ar fi echilibrul chimic al alimentaţiei şi nu sportul. Dar deja asta este o altă discuţie şi nu voi începe acum să vorbesc despre E-uri şi hrana semipreparată-

Poate că politica ar trebui să realizeze că scopul sportului a fost iniţial legat de pregătirea militară. Aici nu s-a schimbat mare lucru. Şi astăzi, dacă mergi la o oră de sport în orice şcoală, se va vedea că este croită pe model militar, comenzi, alinieri, drepţi, încolonaţi… Astăzi, în secolul XXI, ora de “educaţie fizică” pregăteşte în continuare viitori militari. Sportul în şcoală nu are nimic de-a face cu sănătatea, cu pregătirea viitorilor campioni, cu baza de selecţie pentru sportivii de performanţă… Totul este legat de pregătirea pentru a fi viitor militar, carne de tun pentru România.

Cum spuneam mai sus, nu sunt un iubitor de sport.
Domnule Ponta, deşi nu-mi place sportul, cu siguranţă că aş urmării la televizor orice meci pe bune, fără menajamente, între adversarii politici. Se simte cineva îndeajuns de învârtoşat încât să fie violent? Atunci să nu o facă în vorbe dispreţuitoare la TV, ci pe ringul de box. Iată, două zile am fost bombardat televizionistic de “miştourile ieftine” dintre domnii Lăzăroiu şi Antonescu. De ce? Ce vină am eu că ei au ceva de împărţit? De ce trebuie să sufăr eu, cetăţean, că cei care ajung să ocupe diferite posturi în statul român sunt imaturi şi dominaţi de testosteron. Să meargă pe ringul de box şi să stea acolo până ce rămâne în picioare numai unui, să-şi rezolve problema testosteronului în exces violent, bărbăteşte, că doar la asta serveşte testosteronul (dacă nu au îndeajuns de multă minte încât să-i stăpânească manifestările)… nu să te dai intelectual cu testosteronul în glas, “Mamă, dacă te prinde, te-ndoi, te sparg!”, în golănia de cartier… dar dincolo de gardul “declaraţiei politice”, gardul care protejează “mimozele” clasei politice. Să vedem dacă le mai dă mâna politicienilor să vorbească urât unul de altul când sunt acolo, în centrul ringului care permite manifestarea violenţei fizice. Astfel măcar să avem circ, dacă pâine nu este.

Tare aş vrea să strig la un astfel de meci de boc, pardon, de box… aşa, “ca din tribună”, în limbaj de cartier…
Bă, ‘telectualii lui Peşte Prăjit, “declaraţia politică” se referă la actul de guvernare şi nu la ce vă înjuraţi voi cu voluptate pe la TV. Vă daţi politicieni şi habar nu aveţi nici măcar ce înseamnă cuvântul politică… HUOOOOO!
La un meci de box se acceptă şi astfel de manifestări venite din tribune… că aşa este tradiţia, să încurajezi pe cei din ring să-şi tragă unul altuia “carabe”.

http://blogponta.wordpress.com/2011/07/11/cum-am-vazut-eu-meciul-lui-bute/#comment-7159
Bibliotecaru July 12, 2011 at 10:03 am #

@ Victor Ponta

Dincolo de box, aş vrea să revin în legătură cu mecanismul statutar care a condus la revocarea domnului Vanghelie din funcţia de preşedinte al Organizaţiei de Bucureşti a PSD. Ne puteţi da detalii relativ la ce s-a întâmplat?
1. Cine (unde) a votat (hotărât)?
2. Ce a votat?
3. Ce acoperire are gestul votului în statutul PSD.

Atacul foarte violent asupra doamnei Niculescu-Mizil, din partea foarte multor membri marcanţi ai PSD, pe seama acestui proces de revocare, este deja o bilă neagră dolofană. Sper să nu fiu lăsat să cred că îndepărtarea domnului Vanghelie s-a făcut nestatuar şi abuziv, că bila neagră va creşte cât întreg partidul la un loc.

Încă o dată, vă rog, respectuos, să clarificaţi acest aspect. Sunt foarte îngrijorat că PSD şi PNL dau, din ce în ce mai mult, impresia unor partide oligarhice, şi parcă totul este amplificat de forma USL. Nu avem de ce să combatem dictatura PDL cu dictatura USL. Personal cred că USL ar trebui să demonstreze că nu este o nouă pălărie pe dictatura României, ci că este ceva esenţial diferit de ceea ce se întâmplă astăzi în România. Comportamentul liderilor USL, din ce în ce mai apropiat de natura “golănească prezidenţială” mă conduce însă la concluzia că de fapt nimic esenţial nu se va schimba dacă USL va asigura guvernarea în locul PDL-minorităţi-independenţi. Mai este ceva timp prin care puteţi convinge cetăţenii României că impresia este greşită. Dacă nu, cetăţenii se vor revolta deopotrivă împotriva USL alături PDL şi vor elimina de tot politica din viaţa publică, că nu pot fi infinit păcăliţi de discursul mincinos al politicii.

http://blogponta.wordpress.com/2011/07/13/bilant-neoficial-al-usl-dupa-6-luni/#comment-7188
Bibliotecaru July 13, 2011 at 6:12 pm #

@ Victor Ponta
Domnule Ponta,

Aştept, cu nerăbdare (poate chiar prea nerăbdător şi de aceea par nepoliticos) viziunea USL despre democraţia societăţii Româneşti.

În sfârşit....

http://blogponta.wordpress.com/2011/07/17/morar-inima-de-leu/#comment-7268
Bibliotecaru July 17, 2011 at 10:36 pm #

@ Victor Ponta

Domnule Ponta,
Am apreciat foarte mult decizia dumneavoastră, comunicată la emisiunea doamnei Dragotescu, de a deveni un alt tip de politician decât cei pe care România îi are în acest moment în zona prezidenţială şi guvernamentală…

Poate că treptat, Victor Ponta de astăzi va redeveni Victor Ponta “de la tineret”, cel care era în stare să lupte, de unul singur împotriva tuturor, pentru apărarea unui principiu în care credea.

Prin această poziţie a încolţit un vârf de speranţă. Sper să nu fie vorba despre o declaraţie, ci de o decizie. Abia aştept politica elegantă, “cu ştaif şi papion”, a României.

Se vede că mesajul meu către dl. Victor Ponta este, şi atunci când este "de bine", şi atunci când este "de rău", să nu se mai angajeze în dialoguri agresive cu alţi politicieni, cu ziariştii... Este un îndemn civilizat la o lume politică civilizată. Nervi şi surescitare avem îndeajuns noi românii, ne-ar trebui şi ceva competenţă, viziune, determinare, siguranţă... Se mai observă că transmit domnului Ponta că, după informaţiile la care am acces din mass-media, PSD-ul are tendinţe nu tocmai democratice în conducerea sa de partid şi domnia sa, în calitate de preşedinte, trebuie fie să corecteze informaţia, fie, în cazul în care informaţia este reală, să restaureze starea democratică. Multă lume a înţeles aceste poziţii ca pe nişte atacuri personale la adresa domnului Ponta, motiv pentru care am simţit şi eu ceva atacuri de la "suporteri". Pot înţelege că aceste comentarii sunt deranjante, chiar dacă sunt făcute din îngrijorarea ca România să nu o ia pe o pantă a unui război politic total care să distrugă definitiv România...

Ei bine, întreb şi eu... Ce nivel intelectual are cineva care, citind astfel de comentarii, are următoarea replică:

Cum sunt un neastimparat cu cornitze si codita,ce mi-am zis eu pe caldura asta,i-a sa vad io ce mai scrie,dar mai ales cine scrie pe blogul lui VICTOR PONTA.
Si ce sa vezi,peste cine dau,PESTE BIBLIOTECARU,si nu oricum ci cu ,INDEMNURI INFLACARATE'ceva de genul celor pe care probabil biblotecaru,le ,REPETA OBSESIV IN TINERETEA LUI REVOLUTIONARA,ATUNCI CIND SE PROSTITUA INTELECTUAL SI POLITIC LA CENACURILE IN AER LIBER ALE RAPOSATULUI ADRIAN PAUNESCU.
Dragul meu biblio-OMULETZUL TAU ,nu se va schiomba niciodata,pt ca daca iti incepi viata LUSTRIND BOMBEURILE LUI NASTASE,ramii pe viata un lustragiu,marunt.
Nu-i fac bine indemnurile tale,ba as spune ca ii fac rau,pt ca din ce spui scrii si afirmi,DL VICTOR PONTA S-A INMUIAT SI A DEVENIT MOALE PRECUM CIRPA CU CARE STERGI PRAFUL DIN BIBLIOTECA DE PE CARTILE SCOASE IN EPOCA COMUNISTA.

Unde aş putea aşeza un astfel de om, lângă ce arhetip al umanităţii? Este dincolo de ce poate fi mai jos şi mai mizer gândind că astfel de spuse reuşeşte să impună mediatic amatorismul liderilor PDL. Cum poate acest om să atace "cenaclurile în aer liber", spectacole fără de care în România nu ar fi existat muzica folk şi rock, doar corale despre "marele conducător"?Nu este un om redus din punctul de vedere al mentalităţii şi a capacităţii de cunoaştere, face asta într-un mod consecvent, de ani de zile, pentru a enerva. Ce reacţie poţi să ai relativ la un astfel de comentariu?

Cineva, probabil un coleg de propagandă al domniei sale, de ce nu, poate chiar domnia sa, mi-a virusat, pentru a patra oară într-un an, calculatorul distrându-mi complet sistemul. PC-ul mai poate fi schimbat, dar aveam câteva Gb de cărţi vechi pe hard ce nu mai pot fi recuperate, link-uri spre site-uri, bloguri. Sunt convins că cel ce mi-a virusat PC-ul ştia exact ce am pe calculator pentru că ştiam exact când îl scana şi ce făcea la mine pe PC pentru că sistemul practic nu mai funcţiona, dar nu am vrut să fac "valuri". Mă gândeam că-şi face şi el datorie, poate are de raportat ceva undeva. Dacă este chiar atât de interesant ce am eu pe PC, nişte PDF-uri, putea să vadă asta, nu mă deranja. Dar să mă facă să pierd aceste fişiere... este inuman... nici nu mă pot lămuri cum de i-a lăsat inima să facă acest lucru. Este echivalentul naziştilor care ardeau cărţi în piaţa publică... Erau atât de deranjante dicţionarele de dinainte de 1900, Bibliile vechi, vechile manuale despre metodă, cărţile despre oraşe...

Ce vină am eu că sunt conaţional cu astfel de specimene plătite să facă rău?

Rog insistent pe cei care mi-au stricat PC-ul... să renunţe la a-mi mai provoca neplăceri

---

Sunt prea sărac pentru a mi se părea amuzante astfel de "fapte de vitejie"!
Vă mulţumesc.

Profitând de vacanţa parlamentară, interesele financiare o iau pe scurtătură

---

Pentru astfel de ocazii pedeapsa cu moartea mi se pare justificată. Poate nu necesară, dar justificată.

Pe la prânz am aflat vestea că pădurile virgine catalogate drept parc naţional sunt "chelite", acum, pe seară, am aflat că se dă undă verde pentru dispariţia unui întreg munte.

Masacru in Parcul National Retezat. Zeci de hectare din singura padure virgina a Europei sunt rase fara mila chiar sub ochii autoritatilor. Padurea apartine statului roman, iar copacii sunt valorificati de mai multe firme private care au primit contracte de la Romsilva. O afacere cu multe zeroruri si iz penal a fost descoperita de reporterii nostri, sus in munte, departe de ochii curiosilor.

şi

Masivul Carnic, clasat ca monument istoric in grupa valorica A, avand o valoare nationala si universala, este muntele cel mai important de la Rosia Montana, cel care contine cea mai mare densitate de galerii romane (peste 7 km), medievale si moderne (peste 80 km).

Descarcarea de sarcina arheologica este, conform legii, primul pas necesar pentru ca un monument istoric, ce nu poate fi atins de activitati miniere, sa poata fi scos din lista monumentelor istorice pentru a fi redat circuitului economic, adica in cazul Carnicului pentru a fi dinamitat de proiectul Rosia Montana Gold Corporation (RMGC – compania canadiana care intentioneaza sa exploateze aurul).

Asa cum vom vedea in continuare, atitudinea Ministerului Culturii este halucinanta, dand practic unda verde distrugerii celui mai important monument istoric de la Rosia Montana si celui mai valoros sit de acest tip din Europa.

Aici nu mai vorbim despre bani, despre interese, despre justificări, vorbim despre fiinţa românilor. Repet, pentru aşa ceva, pentru pedepsirea tuturor celor implicaţi, închisoarea pe viaţă mi se mare prea puţin, pedeapsa cu moartea mi se pare prea puţin, numai Inchiziţia ar putea să pedepsească o astfel de insultă a memoriei străbunilor din care ne tragem. Cum să vinzi distrugerea fiinţei poporului român, cine dă voie celor care ne conduc să facă aşa ceva? Voi cei care aveţi în familie astfel de distrugători de România, care sunteţi vecini cu ei, care îi întâlniţi pe stradă, la muncă, sau întâmplător... arătaţi-vă tot dispreţul faţă de ei. Aceşti oameni sunt cei care distrug amintirea milenară a strămoşilor voştri, nu merită nici un fel de consideraţie, sunt "de nimic". Până acum am lansat un îndemn la raţiune acelor "politicieni" care se pregăteau să vândă trecutul şi fiinţa românilor, ceream însă raţiune unor oameni ticăloşiţi de avere.

Eu nu aş lua-o în glumă

---

La început am vrut să fac o glumă, să spun că în România sunt mai focoase decât la ei... dar căutând pe internet cam ce înseamnă exact un focos, mi-am dat seama că nu este loc de glumă. Cineva spunea că aceste focoase nu se pot folosi decât cu racheta pentru care a fost făcută. Ca armă inteligentă cred că aşa este, ea este făcută să fie înfiptă într-un anumit tip de rachetă. Pe de altă parte, rachetele sunt destul de versatile, ele pot fi modificate pentru a se potrivi cu focoasele (în cazul în care destinatoriul este unul dintre acele state-terorist care deţine rachete, ei au tehnologia şi industria necesară pentru o astfel de adaptare). Pe de altă parte focoasele au nevoie de rachete doar pentru a fi transportate în locul unde trebuie să detoneze, cineva care ştie cum funcţionează aceste sisteme (speranţa mea este că sunt foarte puţini), ar putea să adapteze un dispozitiv care să le facă se bubuie şi într-o geantă (înţeleg că nu sunt foarte mari de vreme ce încap atât de multe într-o ladă).

Sigur, dacă sunt hoţi de fier vechi, nu ar fi surprinzător ca ele să sfârşească chiar la fier vechi. Să ne amintim de bunicuţa care sprijinea "pirostriile ceaunului cu sarmale" cu un proiectil neexplodat.

Ceea ce este evident pentru oricine este că, în timp ce presa românească este o vulnerabilitate a României, furturile din transporturile militare nu par a fi o prioritate pentru CSAT.

Cineva pe la Antena 3, nu-l cunosc după figură (şi numele nu l-am înţeles prea bine, Manc, Mang...), dar părea că ştie ce vorbeşte, observa absolut coerent că premierul, atunci când se plimbă de colo-colo, are mai multă protecţie decât un tren de arme. Iată, în acest caz nici măcar nu au observat că au fost furaţi cei zece ce păzeau trenul, noroc cu angajaţii CFR. Nu pot să nu văd o similitudine cu dispariţia muniţiei venită din Taiwan ce urma să fie delaborată. Cât a trecut? Să fie doi ani?

Să dea Dumnezeu să se termine cu bine.

UPDATE:

75 de documente clasificate ale RA pentru Activitati Nucleare - declarate iremediabil pierdute."Siguranta nationala nu e prejudiciata", spun oficialii.
Au disparut:
Specificatie si conditii de probare a pulberii sinterizabile de bioxid de uranium
Specificatie pentru pulbere de UO2
Cereri breveti inventie
Planul de testare si inspectie al fabricatiei combustibililor centralei BRUCE
Propunere contract cercetare obtinere bioxid de uraniu nuclear pur interizabil
Proiectul caietului de sarcini nr.3/1980 privind concentratul chimic de uraniu tip „R”
Documentatie proiectare obiectiv E1.1
Propunere inventie „Fascicul combustibil nuclear”
Propunere inventie „ Sistem de transfer”
Popunere inventie „Motor termic”
Proces verbal – Definitivarea fluxului tehnologic la Uzina E1
Obiective de cercetare stiintifica dezv. tehn. si de introducere a progresului tehnic pe anii 1986-1990
(http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9450323-exclusiv-75-documente-clasificate-ale-pentru-activitati-nucleare-declarate-iremediabil-pierdute-siguranta-nationala-nu-prejudiciata-spun-oficialii.htm)

În mod absolut evident preşedintele Traian Băsescu trebuie să dea explicaţii în legătură cu aceste probleme ale securităţii naţionale. Dacă preşedintele nu ne explică rapid care sunt cauzele acestor probleme şi modalitatea rezolvării rapide ale acestor tipuri de vulnerabilităţi, este evidentă o problemă la nivel de CSAT.

Traian Băsescu Preşedintele României îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Emil Boc Prim-ministrul Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Gabriel Oprea Ministrul Apărării Naţionale Traian Igas Ministrul Administraţiei şi Internelor Teodor Baconschi Ministrul Afacerilor Externe Cătălin Marian Predoiu Ministrul Justiţiei Ion Ariton Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri Gheorghe Ialomiţianu Ministrul Finanţelor Publice George-Cristian Maior Directorul Serviciului Român de Informaţii Mihai Răzvan Ungureau Directorul Serviciului de Informaţii Externe Ştefan Dănilă Şeful Statului Major General Iulian Fota Consilierul prezidenţial pentru securitate naţională Ion Oprişor Secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

(http://csat.presidency.ro/)

Cum mai merge economia naţională

---

Căutam pe undeva o informaţie cu câţi români plătesc impozit pe venit. Nu am reuşit să găsesc această informaţie, dar mi-a căzut ochiul pe următoarea informaţie...

Bugetul general consolidat 01.01-31.05.2011

Este, nu-i aşa, perioada în care se relansează economia, perioada creşterii pozitive.

Cum spunea însă Dem Rădulescu... "Ce avem noi aici? Vrem să ştim şi noi să ştim ce avem aici?"

Nu, nu avem icoana făcătoare de minuni, avem Bugetul General Consolidat pe primele 5 luni ale anului.

Eu însă aş începe cu Bugetul de Stat. Şi avem:

Venituri totale: 30,007 miliarde lei

Cum strânge statul aceste venituri totale? Nu ar fi interesant să vedem de unde strânge statul banii pe care apoi de oferă serviciile total nesatisfăcătoare?

şi se spune aşa:

Impozitul pe profit, salarii, venit şi câştiguri din capital 6,844 miliarde lei.
Deci din 30 de miliarde, statul colectează cam 7 miliarde din ceea ce câştigă omul, adică mai puţin de 1/4 din veniturile bugetare sunt pe seama a ceea ce bagă omul în buzunar.
Dar oare cât vine de la patroni, cei cu câştigul baban şi cât de la veniturile obişnuite?
Mai întâi patronii: Impozitul pe profit 5,132 miliarde lei. Deci cam o şesime din bugetul de stat "este făcut" de patronii patriei.
Apoi salariaţii: Impozitul pe salarii şi venit 1,477 miliarde lei. Cetăţenii de rând sunt modeşti, foarte modeşti... Tot ceea ce se impozitează de la amărăşteni este cam 5% din veniturile Bugetului de Stat. Interesant, nu-i aşa?

Ei, dar acum vine lucrul cu adevărat interesant, capitolul Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii. De ce este interesant, pentru că aici avem sumele "babane".
TVA-ul înseamnă 12,509 miliarde lei şi Accizele înseamnă 6,670 miliarde lei. Acestea sunt taxe de consum, plătite şi de cei cu salarii mari, şi de cei cu salarii mici, şi de milionari şi de cerşetori. Cât fac? Cam 19 miliarde de dolari din 30 de miliarde. Veniturile la Bugetul de Stat reprezintă cam 63% sume provenite din consum. Patronii contribuie cu aproximativ 16%, amărăştenii au şi o contribuţii de 5%... Aici stă producţia care ţine în picioare economia care îşi revine, după spusele premierului României... Ei bine, consumul aduce la buget 63%, de trei ori cât impozitele baştanilor şi amărăştenilor.

Nu striveşte acest dezechilibru?

Aş vrea să închei cu date comparative ale aceleiaşi perioade pentru anii 2008-2011.
Bugetul general consolidat: 01.01.2008 - 31.05.2008
Bugetul general consolidat 01.01-31.05.2009
Bugetul general consolidat 01.01-31.05.2010

Mai întâi PIB-ul:
PIB 2008= 440,000 milioane lei
PIB 2009= 531.300,0 milioane lei
PIB 2010= 538.917,0 milioane lei
PIB 2011= 544.426 milioane lei

Se observă că PIB-ul este într-o continuă creştere...

Să vedem cum stăm şi cu veniturile la Bugetul Consolidat.
Venituri 2008=15.5%PIB=68,058 milioane lei
Venituri 2009=12,3%PIB=65.268 milioane lei
Venituri 2010=11,9%PIB=64.245 milioane lei
Venituri 2011=13,0%PIB=70.744 milioane lei

Pe măsură ce valoarea PIB-ului creşte, valoarea veniturilor la Bugetul Consolidat nu este tocmai în concordanţă cu creşterea PIB-ului, pentru că scade, scade, scade şi pe 2011 creşte "suspect" de mult. Am eu o presupunere că motivul este TVA-ul

TVA 2008=16,987.3 milioane lei= 3.9%PIB
TVA 2009=14.322,4 milioane lei= 2,7%PIB
TVA 2010=13.202,4 milioane lei= 2,4%PIB
TVA 2011=17.900,2 milioane lei= 3,3%PIB

Ce spuneam, cam 6,499 miliarde creştere la venituri între 2010-2011, 4,698 miliarde sunt pe seama creşterii TVA. De unde măsuri de creştere economică bla-bla-bla... mărunţiş. Creşterea TVA este singura măsură corectă luată de guvernul Boc pentru echilibrarea bugetului.

Să vedem acum cheltuielile...

Cheltuieli 2008=69,792.3 milioane lei= 15.86%PIB
Cheltuieli 2009=76.572,0 milioane lei= 14,4%PIB
Cheltuieli 2010=80.909,7 milioane lei= 15,0%PIB
Cheltuieli 2011=78.170,44 milioane lei= 14,4%PIB

Deci toate măsurile de austeritate nu au redus cheltuielile decât 2,8 miliarde lei şi au dus cheltuielile la valoarea din PIB din 2009, când eram încă bine-merci şi profesorii mai luptau pentru mărirea salariilor? Păi unde s-au dus cei ciopârţirea salariilor, lărgirea bazei de contribuţie la pensii, reducerile masive de personal. Cheltuim mai multe miliarde ca în 2009 şi trăim de două ori mai prost.

Cineva minte rău de tot. M-am enervat şi eu, tot rău de tot.

De ce nu este un dosar penal pentru cel/cei care încalcă legea?

---

Potrivit lui Daniel Morar, în dosarul ministrului Borbely există "forme de solidarizare care sunt condimentate cu afirmaţii făcute în necunoştinţă de cauză şi cu acuzatii la adresa procurorilor". Aceste afirmaţii pun presiune pe procuror, în conditiile in care instrumentarea unui astfel de caz este oricum dificilă, este de părere şeful DNA.

"Am văzut în ce constau declaratiilor de susţinere ale colegilor de partid sau ale altor partide politice şi nu fac decât să constat că se întâmplă lucruri care în ultima vreme se repetă în mod obişnuit. Această solidaritate nu ar fi nicio problemă pentru procurori dacă s-ar opri aici, însă aceste forme de solidaritate sunt condimentate cu afirmaţii făcute în totală necunoştinţă de cauză şi cu acuzaţii la adresa DNA sau a procurorilor", a declarat Morar.

"Aceste personaje care fac acuzaţii nu cunosc nici situaţia de fapt, nici situaţia juridică şi nici normele juridice aplicabile în materie, fără ca asta să-i împiedice să facă acuzaţii de genul "DNA este o instituţie abuzivă". Problema se pune atunci când acest climat pune presiune pe procuror, în condiţiile în care oricum instrumentarea unui astfel de dosar este oricum destul de dificilă", a adăugat procurorul-şef al DNA.
(http://www.antena3.ro/romania/seful-dna-daniel-morar-exista-presiuni-politice-in-dosarul-ministrului-borbely-130911.html)

Este evident că despre o presiune pe procurori nu putem vorbi decât în cazul unei încălcări ale legii şi a principiilor independenţei actului de justiţie. În momentul în care un politician face o presiune reală asupra unui procuror pentru ca acesta să dea o anumită soluţie dosarului, nu se poate să nu fie o încălcare a legii. Ce probe are deci domnul Daniel Morar? Au primit procurorii telefoane de ameninţare, se simt ameninţaţi cumva din partea unor personaje politice, se simt ei timoraţi de de sabia revocării din funcţie? Atunci aceste lucruri trebuiesc făcute publice. Dacă este vorba despre simplele şi banalele comentarii pe la posturile de televiziune... domnul Morar se face de râs.

Aici puteţi vedea declaraţia video -> http://www.tvr.ro/articol.php?id=106609&c=47

Am observat, pur întâmplător, că domnul Daniel Morar apare în foarte multe fotografii executând semnul masonic al piramidei. Întâmplare?


© INTACT IMAGES/Jurnalul National/Dan Marinescu
(http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/119637/Daniel-Morar-nou-mandat-la-Directia-Nationala-Anticoruptie.html)


(http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/07/22/daniel-morar-cere-urmarirea-penala-a-lui-ridzi/)


(http://www.intactnews.ro)


(http://www.romaniapress.com/news-10013883.html)


(http://www.gazetanord-vest.ro/2011/04/01/daniel-morar-in-telegramele-wikileaksdgipi-si-dga-fac-politie-politica/)


(http://www.antena3.ro/romania/daniel-morar-din-nou-sef-la-dna-64618.html)


(http://www.luju.ro/magistrati/dna/asfaltatorul-costel-casuneanu-scapat-initial-din-mainile-procurorilor-dna-chiar-de-catre-seful-anticoruptiei-daniel-morar?print=1)


(http://www.ziare.com/dan-voiculescu/stiri-dan-voiculescu/procesul-corina-voiculescu-vs-daniel-morar-amanat-167380)


(http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/seful-dna-la-constanta-e-nefiresc-faptul-ca-nu-exista-dosare-569674.html)


(http://www.luju.ro/magistrati/dna/dna-nu-a-convins-csm-sa-avizeze-arestarea-judecatorului-angela-ungureanu-de-la-iasi-cititi-declaratia-avocatului-denuntator?print=1)

UPDATE:
Domnul Morar a intervenit la Realitatea TV şi a dat diferite explicaţii din care nu am înţeles mare lucru. Poate greşesc, dar cred că până la urmă domnia sa este deranjat de faptul că politicienii spun că DNA-ul şi ANI sunt instrumente ale preşedintelui Traian Băsescu de a pedepsi anumite personaje politice. Domnul Morar a subliniat că nu există ameninţări sau orice altă modalitate de a influenţa soluţia unui caz decât simplele declaraţii politice sau nepolitice din mass-media. În acest caz eu cred că domnul Morar este uşor comic (am vrut să folosesc alt cuvânt dar nu am vrut să se considere că vreau să-l jignesc pe domnul Morar, pentru că nu este în intenţia mea). Mie cel puţin mi se pare comic ca un om care este public înţeles drept ştiu şi eu ce "zbir al poliţiei politice" este atât de delicat şi timid încât este deranjat de ce se spune pe la TV că ar fi unul din "vârfurile de lance ale puterii lui Traian Băsescu". Eu unul, după o astfel de declaraţie, sunt tentat să cad dintr-o extremă în alta, nu numai că numai cred că este un instrument prezidenţial de pedepsire a celor care lovesc în piept pe preşedinte (vezi cazul regionalizării României), dar mi se pare un om prea sensibil şi delicat pentru postul de şef al unei astfel de instituţii.

Ba se poate...

---

Lucrurile sunt destul de încurcate...

Mesajul Preşedintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la probleme de politică internă, Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 iunie 2011

Un al doilea comentariu pe care l-aş face şi pentru care, de asemenea, am rugămintea să priviţi, dacă există posibilitatea să găsiţi o soluţie în Constituţie, este legat de art. 44 alin. (8) în care se spune foarte clar că averea nu poate fi afectată, dar se continuă - şi aceasta este fraza pe care eu am încercat să o elimin - cu prezumţia că orice avere este licită.

În decizia Curţii Constituţionale veţi observa că, după ce Curtea Constituţională îşi menţine punctul de vedere că trebuie menţinută la alin. (8) prezumţia că averea este licită, pe urmă, Curtea Constituţională dă drumul Parlamentului şi Guvernului să iniţieze o lege prin care să se transpună în legislaţia română Decizia 2005/212 JAI, din 24 februarie 2005.

Această decizie este un act normativ european şi toate statele Uniunii Europene au avut obligaţia ca până în martie 2007 să implementeze această decizie în propria legislaţie.

Dacă aţi observat şi vecinii bulgari au anunţat că au adoptat legea, care va intra în vigoare la 1 ianuarie. Această decizie, ca şi legea vecinilor bulgari, se referă la confiscarea averilor ilicite, prin inversarea sarcinii probei. Deci la nivelul Uniunii Europene există în toate legislaţiile statelor membre, mai puţin în legislaţia României şi Bulgariei, soluţia de inversare a sarcinii probei pentru cei care au fost condamnaţi la minimum un an de închisoare.

De asemenea, decizia Consiliului Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI) precizează şi dreptul şi obligaţia statului de a merge la confiscare extinsă. Este una din prevederile legislative care funcţionează pe tot teritoriul Uniunii Europene şi care vizează lupta împotriva corupţiei.

Vreau să ştiţi că nu numai România este o ţară care are probleme legate de corupţie. Toate statele Uniunii Europene luptă împotriva corupţiei. Este adevărat, noi suntem mult mai puţin eficienţi.

Ce spune domnul preşedinte? Spune că trebuie modificată Constituţia pentru a pune în acord o prevedere europeană cu valoarea principială a Constituţiei, acord care se traduce prin introducerea prezumpţiei de vinovăţie în cazul posesiunii de avere.

Problema este însă cu mult mai nuanţată decât spunea domnul Băsescu în faţa Parlamentului...

Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege pentru modificarea si completarea Codului penal si a Legii 286/2009 privind Codul penal, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor si altor bunuri aflate in legatura cu criminalitatea, “al carei scop este acela de a garanta ca toate statele membre dispun de norme eficiente in materie de confiscare a produselor avand legatura cu infractiunea, inter alia, in ceea ce priveste sarcina probei privind sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune avand legatura cu criminalitatea organizata”.

Pe de alta parte, se arata in documentul citat, desi in prezent Romania beneficiaza de un cadru legislativ coerent si cuprinzator, dezvoltat in concordanta cu standardele internationale in materia confiscarii produselor infractiunilor, acest cadru are anumite lacune, raportat la cerintele europene in materie. Mai exact, la nivelul legislatiei interne decizia cadru a Consiliului UE nu este transpusa in totalitate, lipsind prevederile privind confiscarea extinsa. “Netranspunerea totala a acestui instrument normativ al Uniunii Europene se datoreaza in buna parte aspectelor controversate legate de raportarea cuprinsului actului normativ amintit la principiul constitutional al prezumtiei dobandirii licite a averii, aspecte pe care prezentul proiect isi propune sa le rezolve printr-o reglementare stricta si in concordanta atat cu exigentele constitutionale, cat si cu cerintele Uniunii Europene”, potrivit documentului citat.

Expunerea de motive a proiectului de lege consemneaza faptul ca nu in toate cazurile se poate proba legatura directa si concreta existenta intre infractiunea pentru care persoana a fost condamnata si anumite bunuri ale acesteia, desi provenienta de natura infractionala a acestor bunuri este evidenta. “Preluarea in dreptul intern a confiscarii extinse presupune reglementarea acelor cazuri expres si limitativ prevazute, in care desfasurarea de catre o persoana in mod constant pe o anumita perioada de timp de activitati cu caracter infractional de o gravitate sporita, cumulata cu lipsa altor venituri licite, este considerata ca fiind un probatoriu suficient pentru a permite instantei sa constate caracterul ilicit al veniturilor obtinute pe perioada derularii activitatilor cu caracter infractional, instituind astfel o noua viziune asupra sarcinii probei in materia dobandirii in mod licit a averii”, se mai arata in document.

Totodata, documentul subliniaza faptul ca introducerea confiscarii extinse nu este incompatibila cu prezumtia caracterului licit al averii, cuprinsa in Constitutia Romaniei. “Aceasta prezumtie este una relativa, asa incat ea va fi rasturnata, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instantei ca bunurile detinute de persoana condamnata sunt obtinute din savarsirea de infractiuni”, se arata in expunerea de motive, potrivit careia “conditiile prevazute prin prezentul proiect, si care trebuie dovedite in prealabil, sunt suficiente pentru a rasturna prezumtia fara a se incalca totusi principiul constitutional amintit”.

In cazul in care proiectul de lege va fi adoptat, procurorul ar fi obligat sa probeze doar faptul ca o persoana anume, intr-un interval de timp, a fost implicata in savarsirea anumitor infractiuni, spre exemplu fapte de crima organizata, iar din acel moment, judecatorul poate prezuma ca bunurile dobandite sunt rezultatul unor activitati infractionale desfasurate de persoana condamnata in cursul unei perioade anterioare condamnarii care este considerata rezonabila de catre instanta. “In aceasta ipoteza ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobandite. Daca judecatorul ajunge la concluzia ca valoarea bunurilor detinute este disproportionata in raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnata”, se subliniaza in documentul pus in dezbatere publica pe site-ul MJ.

(vezi: http://www.ziuaonline.ro/politica/prezumtia-de-avere-ilicita-varianta-ministerului-justitiei-via-basescu.html)

Este un pic diferit de ceea ce spune domnul Băsescu,"norme eficiente in materie de confiscare a produselor avand legatura cu infractiune". Păi aici avem norme, nu ducem lipsă... chiar aşa se spune în legea românească, produsele având legătură cu infracţiunea se confiscă.

Să luăm, de exemplu, Lege nr. 143/2000, privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Acolo stă scris, la art. 17:
Art. 17
(1) Drogurile si alte bunuri care au facut obiectul infractiunilor prevazute la art. 2-10 se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.
(2) Se confisca, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobandite prin valorificarea drogurilor si a altor bunuri prevazute la alin. (1).

Se observă deci că acest tip de confiscare există şi nu este împiedicat, în nici un fel, de Constituţie.

Mai mult, faptul că el se poate aplica, constituţional, şi politicienilor, este dovedit de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) în procesul privind averea dobândită de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu şi soţia sa de a confisca a peste 4 milioane de lei. Vom vedea dacă această confiscare va fi şi definitivă, cert este însă că prevederea Constituţiei nu a intervenit şi această decizie este posibilă.

Spuneam că lucrurile sunt destul de încurcate... Preşedintele a indus, prin discursul şi opinia domniei sale, o realitate neconformă cu realitatea obiectivă. Eu unul aş aştepta scuze din partea domniei sale pentru această dezinformare, altfel voi crede că această dezinformare este una voită... şi lucrurile sunt cu mult mai grave decât simpla necunoaştere a normelor juridice.

Am lăsat la final decizia-cadru invocată...

20050224

Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului

din 24 februarie 2005

privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 31 alineatul (1) litera (c) și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere inițiativa Regatului Danemarcei [1],

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Criminalitatea organizată transfrontalieră urmărește, în principal, scopuri lucrative. Pentru a preveni și combate eficient acest gen de criminalitate, eforturile trebuie concentrate pe depistarea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea. Cu toate acestea, aceste operațiuni sunt dificil de realizat, printre altele, datorită diferențelor existente între legislațiile statelor membre în acest domeniu.

(2) În concluziile reuniunii sale de la Viena din decembrie 1998, Consiliul European a solicitat întărirea eforturilor UE de combatere a criminalității organizate internaționale în conformitate cu un plan de acțiune privind modalitățile optime de punere în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Amsterdam într-un spațiu de libertate, securitate și justiție [2].

(3) În conformitate cu alineatul (50) litera (b) din Planul de acțiune de la Viena, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, dispozițiile de drept intern care reglementează sechestrul și confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea trebuie îmbunătățite și apropiate, luând în considerare drepturile terților de bună credință, în cazul în care este necesar.

(4) Alineatul (51) al concluziilor Consiliului European de la Tampere din 15- 16 octombrie 1999 subliniază faptul că în centrul criminalității organizate se află spălarea banilor, și aceasta trebuie eradicată oriunde se produce, iar Consiliul European este hotărât să asigure adoptarea de măsuri concrete pentru identificarea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea. Consiliul European solicită, de asemenea, la alineatul (55), apropierea dispozițiilor de drept material și procedural în materie penală referitoare la spălarea banilor (în special în ce privește identificarea, înghețarea și confiscarea fondurilor).

(5) În conformitate cu Recomandarea 19 din Planul de acțiune 2000 intitulat "Prevenirea și controlul criminalității organizate: o strategie a Uniunii Europene pentru începutul noului mileniu", care a fost adoptat de Consiliu la 27 martie 2000 [3], ar trebui să se analizeze eventuala necesitate de adoptare a unui instrument care, luând în considerare cele mai bune practici din statele membre și cu respectarea corespunzătoare a principiilor fundamentale de drept, să prevadă posibilitatea introducerii în dreptul penal, civil sau fiscal, după caz, a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce privește sursa bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune ce are legătură cu criminalitatea organizată.

(6) În conformitate cu articolul 12 privind confiscarea și sechestrarea din Convenția ONU din 12 decembrie 2000 împotriva criminalității organizate transnaționale, statele părți pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infracțiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse având legătură cu infracțiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări, în măsura în care această solicitate este conformă cu principiile dreptului lor intern și cu natura procedurii judiciare.

(7) Toate statele membre au ratificat Convenția din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea. Unele state membre au prezentat declarații cu privire la articolul 2 al convenției privind confiscarea, astfel încât să nu fie obligate să confiște decât produsele având legătură cu un anumit număr de infracțiuni specificate.

(8) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului [4] cuprinde dispoziții referitoare la spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii. În conformitate cu prezenta decizie-cadru, statele membre sunt, de asemenea, obligate să nu formuleze și nici să nu mențină rezerve în ce privește dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind confiscarea, în cazul în care infracțiunea se pedepsește o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranță cu o durată maximă mai mare un an.

(9) Instrumentele care există în acest domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare, întrucât un număr de state membre nu sunt încă în măsură să confiște produsele având legătură cu toate infracțiunile pedepsite cu pedepse privative de libertate cu o durată mai mare un an.

(10) Scopul prezentei decizii-cadru este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracțiunea, inter alia, în ceea ce privește sarcina probei privind sursa bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune având legătură cu criminalitatea organizată. Prezenta decizie-cadru este asociată unei propuneri daneze de decizie-cadru privind recunoașterea reciprocă în cadrul Uniunii Europene a deciziilor referitoare la confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea și la partajarea bunurilor, care este prezentată simultan.

(11) Prezenta decizie-cadru nu împiedică un stat membru să aplice propriile principii fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special prezumția de nevinovăție, drepturile de proprietate, libertatea de asociere, libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii-cadru:

- "produs" înseamnă orice avantaj economic obținut din infracțiune. Acest avantaj poate consta din bunuri de orice natură, astfel cum sunt definite la liniuța următoare;

- "bun" înseamnă un bun de orice natură, corporal sau incorporal, mobil sau imobil, precum și actele juridice sau documentele care atestă un titlu sau un drept asupra unui astfel de bun;

- "instrument" înseamnă orice obiect utilizat sau destinat a fi utilizat, în orice mod, în tot sau în parte, pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni;

- "confiscare" înseamnă o pedeapsă sau o măsură dispusă de o instanță în urma unei proceduri în legătură cu o infracțiune sau infracțiuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv;

- "persoană juridică" înseamnă o entitate având acest statut în temeiul dreptului intern aplicabil, cu excepția statelor sau altor entități publice în exercițiul prerogativelor lor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice.

Articolul 2

Confiscare

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-i permite acestuia să confiște, în totalitate sau în parte, instrumentele și produsele care sunt rezultatul unei infracțiuni, care se pedepsesc cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată mai mare de un an, sau bunurile de o valoare corespunzătoare acestor produse.

(2) În ceea ce privește încălcările de natură fiscală, statele membre pot recurge la alte proceduri decât cele penale pentru a-l deposeda pe autor de produsele având legătură cu infracțiunea.

Articolul 3

Atribuții de confiscare sporite

(1) Fiecare stat membru ia cel puțin măsurile necesare care să-i permită, în condițiile prevăzute la alineatul (2), să confiște în totalitate sau în parte bunurile deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune

(a) comisă în cadrul unei organizații criminale, astfel cum este definită în Planul de acțiune 98/733/JAI din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la o organizație criminală din statele membre ale Uniunii Europene [5], în cazul în care infracțiunea este prevăzută de:

- Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sancțiuni penale și de altă natură, a protecției împotriva falsificării, cu ocazia introducerii monedei euro [6],

- Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii [4],

- Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane [7];

- Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate [8];

- Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile [9];

- Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri [10];

(b) care este prevăzută de Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului [11],

cu condiția ca infracțiunea vizată de deciziile-cadru menționate anterior,

- în cazul în care nu privește spălarea de bani, să se pedepsească cu o pedeapsă privativă de libertate maximă cu o durată de cel puțin 5 până la 10 ani;

- în cazul în care privește spălarea de bani, să se pedepsească cu o pedeapsă privativă de libertate maximă cu o durată de cel puțin 4 ani;

și ca infracțiunea să fie de natură să genereze câștiguri financiare.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-i permite acestuia ca, în temeiul prezentului articol, să confiște cel puțin:

(a) în cazul în care o instanță națională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activități infracționale desfășurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării pentru infracțiunea prevăzută la alineatul (1) care este considerată rezonabilă de către instanță, având în vedere împrejurările cauzei, sau, alternativ;

(b) în cazul în care o instanță națională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activități infracționale similare desfășurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării pentru infracțiunea prevăzută la alineatul (1) care este considerată rezonabilă de către instanță, având în vedere împrejurările cauzei, sau, alternativ;

(c) în cazul în care se stabilește că valoarea bunurilor este disproporționată în raport cu veniturile legale ale persoanei condamnate și o instanță națională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activități infracționale desfășurate de persoana condamnată.

(3) De asemenea, fiecare stat membru poate avea în vedere luarea măsurilor necesare pentru a-i permite acestuia să confiște, în tot sau în parte, în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), bunurile obținute de asociații persoanei respective și a bunurilor transferate unei persoane juridice asupra căreia persoana respectivă exercită, fie acționând de una singură, fie în colaborare cu asociații săi, o influență determinantă. Aceste dispoziții sunt valabile și în cazul în care persoana respectivă primește o parte importantă din veniturile persoanei juridice.

(4) Statele membre pot recurge și la alte proceduri decât cele penale pentru a-l deposeda pe autor de respectivele bunuri.

Articolul 4

Căi de atac

Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura ca părțile afectate de măsurile prevăzute la articolele 2 și (3) au la dispoziție căi de atac efective pentru apărarea drepturilor lor.

Articolul 5

Garanții

Prezenta decizie-cadru nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor fundamentale, inclusiv în ce privește prezumția de nevinovăție, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 6

Punere în aplicare

(1) Statele membre iau măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei decizii-cadru până la 15 martie 2007.

(2) Statele membre transmit Secretariatului General al Consiliului și Comisiei, până la 15 martie 2007, textele dispozițiilor care transpun în dreptul intern obligațiile care decurg din prezenta decizie-cadru. În conformitate cu un raport întocmit pe baza acestor informații și a unui raport în scris din partea Comisiei, Consiliul verifică, până la 15 iunie 2007, în ce măsură statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 24 februarie 2005.

Pentru Consiliu

Președintele

N. Schmit

[1] JO C 184, 2.8.2002, p. 3.

[2] JO C 19, 23.1.1999, p. 1.

[3] JO C 124, 3.5.2000, p. 1.

[4] JO L 182, 5.7.2001, p. 1.

[5] JO L 351, 29.12.1998, p. 1.

[6] JO L 140, 14.6.2000, p. 1.

[7] JO L 203, 1.8.2002, p. 1.

[8] JO L 328, 5.12.2002, p. 1.

[9] JO L 13, 20.1.2004, p. 44.

[10] JO L 335, 11.11.2004, p. 8.

[11] JO L 164, 22.6.2002, p. 3.

(http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32005F0212:RO:HTML)

De unde ştiu că România nu va adera la Spaţiul Schengen

---

Mi-o spune chiar planificarea pentru viitor a României.

Proiect de lege: Autoturismele înmatriculate în Bulgaria vor putea circula numai 90 de zile pe an în România
Proiectul a fost formulat astfel încât să nu îngrădească dreptul la libera circulaţie. Şi dacă se va transforma în lege, ar putea reglementa crearea unei evidenţe a autoturismelor înmatriculate în alte ţări şi care circulă în România.
(sursa: http://www.antena3.ro/auto/proiect-de-lege-autoturismele-inmatriculate-in-bulgaria-vor-putea-circula-numai-90-de-zile-pe-an-in-romania-130743.html)


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/812145/proiect-de-lege-masinile-inmatriculate-in-bulgaria-vor-putea-circula-in-romania-doar-90-de-zile-pe-an)

Ei bine, ambasada Germaniei la Bucureşti deja şi-a avertizat cetăţenii despre acest aspect.

http://www.bukarest.diplo.de/contentblob/3119228/Daten/1237238/ddatei_ummeldungkfz2011.pdf

Ce legătură are cu spaţiul Schengen?

Păi 90 de zile scurse din ce moment?

Germanii spun şi asta, "Termenul de 90 de zile începe de regulă la data intrării autovehiculului în România sau la data stabilirii domiciliului sau a reşedinţei obişnuite în ţară."

Evident că românii care înmatriculează maşini în Bulgaria au domiciliu şi reşedinţa în România... rămâne 90 de zile de la data intrării autovehiculului în România. Şi acum întreb eu, dacă România şi Bulgaria aderă în Spaţiul Schengen... dacă nu mai există efectiv o graniţă între România şi Bulgaria unde să opreşti, să primeşti o viză de intrare, unde să ţi se înregistreze că ai intrat cu autoturismul dintr-o ţară în alta... de unde, de la ce moment, se scurg cele 90 de zile.

Cine propune şi vorbeşte, în mod serios, de un astfel de proiect... probabil că nu consideră că România are o şansă, cât de mică, să adere la Spaţiul Schengen. Eu altfel nu-mi explic... Or asta, or după aderarea la Spaţiul Schengen nu se va schimba nimic la graniţele României cu ţările Spaţiului Schengen, va fi prezent acolo şi poliţistul de frontieră şi vameşul... la datorie!

(sursa foto: http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/Ambuteiaje_in_Vama_Ruse_0_470353169.html#)

RAPORT PRIVIND VOTAREA DIN AFARA ŢĂRII

---

Prin bunăvoinţa PSD şi a domnul Adrian Năstase:
http://nastase.files.wordpress.com/2011/07/traducere.pdf

Adoptat de către Consiliul pentru Alegeri Democratice
la cea de-a 37-a reuniune
(Veneţia, 16 iunie 2011)
şi de către Comisia de la Veneţia
la cea de-a 87 sesiune plenară
(Veneţia, 17-18 iunie 2011)
pe baza observaţiilor făcute de
dna Josette DURRIEU (expert, Franţa)
dl Laszlo TRÓCSÁNYI (membru supleant, Ungaria)
2
CUPRINS
I. Introducere
1.Consiliul pentru alegeri democratice şi Comisia de la Veneţia au decis
să întocmească un studiu privind problema dreptului la vot al
cetăţenilor care trăiesc în străinătate.
2.Două documente care descriu situaţia în diverse state europene au
fost realizate în acest sens: un document care prezintă prevederile
legale privind votarea din afara ţării (CDL-EL(2010)013rev2) şi un
tabel centralizator (CDL-EL(2010)014 rev) care prezintă situaţia din
statele care sunt membre ale Comisiei de la Veneţia.
3. Pe baza acestora, dna Durrieu (expert, Franţa) şi dl Trócsányi
(membru supleant, Ungaria) au pregătit contribuţiile pe care se
bazează acest raport.
4.Acest raport a fost adoptat de către Consiliul pentru Alegeri
Democratice în cadrul celei de-a 37-a reuniuni (Veneţia, 16 iunie
3
2011) şi de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 87-a
sesiuni plenare (Veneţia, 17-18 iunie 2011).
II.Observaţii preliminare
5. În primul rând ar trebui să se sublinieze că dreptul la vot al
persoanelor care trăiesc în străinătate este o problemă foarte
complexă. Pe de o parte este vorba despre o problemă de principiu,
şi anume acordarea dreptului la vot acestei categorii de cetăţeni;
totuşi, pe de altă parte, ar trebui luate în considerare o serie de
aspecte specifice cu privire la diferitele modalităţi de executare a
deciziei mai sus amintite, şi anume cum pot beneficia de acest
drept cetăţenii care au reşedinţa în străinătate.
6. În general, există trei categorii de cetăţeni care trăiesc în străinătate:
în primul rând, cetăţenii unui stat care se pot afla peste hotare în
ziua alegerilor din motive profesionale sau personale; în al doilea
rând, există cetăţeni care locuiesc într-o altă ţară pentru o perioadă
definită sau temporară în scop academic sau legat de locul de
muncă; în sfârşit, a treia categorie cuprinde cetăţenii care trăiesc în
străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp, care uneori pot
avea dublă cetăţenie şi care se stabilesc în ţara gazdă.
7. În acelaşi timp, este evident că aproape toate ţările europene
garantează dreptul la vot pentru aceste categorii diferite de
persoane. Cu toate acestea, statele au dreptul suveran de a decide
dacă să acorde sau nu dreptul la vot cetăţenilor domiciliaţi în
străinătate. Prin urmare, în considerarea deschiderii democratice,
fiecare stat poate avea o abordare diferită la această problemă în
funcţie de circumstanţe.
III. Principiul votării în afara ţării
A. Prevederile Consiliului Europei
8. Articolul 3 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului prevede că ”Înaltele Părţi Contractante se
angajează să organizeze alegeri libere la intervale rezonabile, prin
vot secret, în condiţiile în care să se asigure libera exprimare a
opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”. Această
prevedere nu abordează, în mod particular, problema dreptului la
vot al cetăţenilor aflaţi în străinătate.
9. În jurisprudenţa tradiţională, recunoscând în acelaşi timp importanţa
acordării dreptului la vot cetăţenilor domiciliaţi în străinătate, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a considerat că limitarea acordării
4
dreptului la vot la cetăţenii domiciliaţi pe teritoriul naţional ar putea
fi justificată prin următoarele motive: ”(1) faptul că un cetăţean
nerezident este mai
puţin interesat în mod direct de problemele cotidiene ale ţării sale şi
le cunoaşte mai puţin; (2) faptul că poate fi dificil (uneori imposibil)
sau inoportun pentru candidaţii în alegerile legislative să expună
diferitele mesaje electorale cetăţenilor rezidenţi din afara ţării
printr-o metodă care să respecte libertatea de expresie; (3)
influenţa cetăţenilor rezidenţi pe teritoriul naţional privind selectarea
candidaţilor şi formularea programelor electorale; şi (4) corelarea
existentă între dreptul de a vota la alegerile legislative şi de a fi
direct afectat de actele formaţiunilor politice alese.”1
10. Un pas decisiv a fost făcut de către Curtea Europeană a Drepturilor
Omului atunci când a emis o hotărâre – nedefinitivă până astăzi –
referitoare la funcţionarii greci ai Consiliul Europei, care au solicitat
să voteze pentru alegerile parlamentare din 2007.2
11. Articolul 51 (4) din Constituţia elenă, încă de la adoptarea sa în
1975, autorizează legiuitorul să stabilească modalităţile de
exercitare a dreptului de a vota pentru alegătorii expatriaţi. Totuşi,
timp de 35 de ani, legiuitorul nu a reuşit să finalizeze textul efectiv.
Un proiect de lege din februarie 2009 intitulat ”Exercitarea dreptului
de vot la alegerile parlamentare de către alegătorii greci care
trăiesc în străinătate” a indicat o deschidere care două luni mai
târziu a fost respinsă pur şi simplu. De atunci, nu a fost luată nicio
nouă iniţiativă care să favorizeze votul cetăţenilor greci din
străinătate.
12. În această situaţie, autorităţile naţionale au răspuns atunci
petiţionarilor că solicitarea lor nu va putea fi îndeplinită din cauza
absenţei unei reglementări legislative, necesară pentru a defini
”măsurile speciale (...) de creare a centrelor electorale din cadrul
ambasadelor şi consulatelor”.
13. În fapt, cei trei petiţionari nu au putut să-şi exercite dreptul de vot.
Atunci au decis să depună o cerere la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, care a decis în luna iulie 2010, cu 5 contra 2, că
a fost încălcat art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional.
14. Curtea a elaborat un studiu comparativ al legislaţiei naţionale din 33
de state membre ale Consiliului Europei şi a observat că marea
majoritate, adică 29 au pus în aplicare proceduri care să permită
exprimarea votului în afara ţării. Situaţia din statele membre ale
Consiliului Europei va fi dezbătută în detaliu mai târziu.
1 CEDO 19 octombrie 2004, Melnychenko v. Ucraina, nr. 17707/02, Hotărârea din 19 octombrie 2004,
alineatul 56; Hilbe v. Liechtenstein (dec.), nr. 31981/96, CEDO 1999-VI (7 septembrie 1999). A se
vedea și jurisprudenţa Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, X v. Regatul Unit, Decizia nr.
7730/76, D.R. 15, p. 137 (28 februarie 1979).
2 CEDO 8 iulie 2010, Sitaropoulos şi alţii v. Grecia, Cererea nr. 42202/07, Hotărârea din 10 iulie
2010. Acest caz așteaptă o rezolvare la Marea Curte.
5
15. Curtea nu a considerat că art. 3 din Protocolul nr. 1 trebuie
interpretat imperativ, în termeni generali, ca o obligaţie pozitivă a
autorităţilor naţionale în a garanta dreptul de vot la alegerile
legislative pentru alegătorii aflaţi în străinătate. Situaţia din Grecia
este, însă, diferită datorită existenţei unei prevederi constituţionale
specifice. Fără a afirma că textul Constituţiei elene impune
introducerea votului din străinătate, Curtea a decis că ”absenţa unei
reglementări a dreptului de a vota al expatriaţilor din locul de
reşedinţă, în pofida prevederii stabilite la art. 51 (4) din Constituţie,
pentru o perioadă destul de lungă este susceptibil să confere un
tratament inegal cu privire la cetăţenii greci expatriaţi în raport cu
rezidenţii din teritoriul grec.”3 Referindu-se la practica europeană
(cele mai multe ţări permit votul din străinătate) şi la faptul că
dreptul de a vota se află în pericol, ceea ce a redus marja de
apreciere a statelor membre, Curtea a decis că ”absenţa
implementării legislative a prevederilor de la art. 51 (4) din
Constituţie pentru o perioadă mai mare de trei decade, combinată
cu evoluţia legislaţiei în statele contractante în acest domeniu, este
suficientă pentru angajarea răspunderii statului pârât în temeiul art.
3 din Protocolul nr. 1”.4
16. La rândul său, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
încurajează statele membre să permită cetăţenilor săi care trăiesc în
străinătate să participe atât cât este posibil la procesul electoral: a
se vedea Rezoluţia nr. 1459 (2005) (alineatul 7) şi Recomandarea
nr. 1714 (2005) (alineatul 1.ii) pentru eliminarea restricţiilor privind
dreptul la vot; a se vedea şi Recomandarea nr. 1440 (1999) privind
relaţiile dintre europenii care trăiesc în străinătate şi ţările de
origine (alineatul 5.iii).
17. Codul bunelor practici în materie electorală întocmit de Comisia de
la Veneţia prevede pur şi simplu că ”dreptul de a vota şi de a fi ales
poate fi acordat cetăţenilor care locuiesc în străinătate”, fără a face
din aceasta o obligaţie de a garanta un asemenea drept.
18. După ce a fost solicitată să emită un aviz cu privire la abrogarea
dreptului cetăţenilor armeni de a vota din străinătate, Comisia de la
Veneţia a precizat că ”ţările care vor să stabilească modalităţi de
votare în străinătate trebuie să pună în balanţă, pe de o parte,
principiul sufragiului universal, iar pe de altă parte, principiul
transparenţei şi securităţii din timpul alegerilor. Aspectul financiar
trebuie în mod egal luat în considerare în cazul în care este vorba
de a şti în ce măsură prevederile pot fi luate pentru a permite
votarea unor mari grupuri.”5 Totuşi, o reformă care să aibă ca efect
retragerea dreptului de a vota pentru anumiţi cetăţeni (în acest caz,
cetăţenii din străinătate) trebuie să fie bine justificată.6
3 Ibidem, alineatul 43.
4 Ibidem, alineatul 47.
5 CDL-AD(2007)023, alineatul 10.
6 Ibidem, alineatul 13.
6
19. Într-un alt aviz privind acordarea dreptului de a vota cetăţenilor
macedoneni din străinătate, Comisia a subliniat că ”nu există norme
internaţionale precise pentru implementarea unor asemenea
măsuri, dar alegerile din străinătate ar trebui, în general, să
îndeplinească aceleaşi standarde pentru alegeri democratice precum
procedurile din interiorul ţării. Stabilirea unui sistem de votare din
străinătate se adaptează particularităţilor fiecărei ţări, inclusiv
constrângerilor administrative, de infrastructură şi buget, la
modalităţile electorale şi ale gradului de încredere publică.”7
B. Situaţia celor 57 de state membre ale Comisiei europene
pentru democraţie prin drept
20. Comisia de la Veneţia a efectuat, de asemenea, un studiu
comparativ al situaţiei din cele 57 de state membre (a se vedea
documentele CDL-EL(2010)013 rev2 şi CDL-EL(2010)014 rev).
Abordările naţionale variază considerabil, de la o largă deschidere
pentru a vota a cetăţenilor din străinătate şi până la refuzul lor de a
vota.
21. În timp ce în unele ţări, precum Italia, Franţa, Portugalia şi Elveţia,
având în vedere importanţa principiului, unele dispoziţii
constituţionale prevăd dreptul de a vota din străinătate, în alte state
problema este reglementată prin legi electorale sau speciale care
prevăd o reprezentare generală sau specifică a cetăţenilor care
trăiesc în străinătate. În cele din urmă, în 12 ţări – inclusiv în 10
state membre ale Consiliului Europei – nu au fost adoptate dispoziţii
legale privind organizarea votării pentru cetăţenii din străinătate sau
dreptul de a vota din străinătate a fost acordat unui categorii
restrânse de persoane. Aceste ţări sunt: Albania, Andorra, Armenia,
Chile, Cipru, Grecia, Irlanda, Israel, Malta, Muntenegru, San Marino
şi Turcia.
22. Există diferenţe atât mici cât şi mari între aceste 12 ţări cu privire la
absenţa cadrului legal pentru votarea din afara ţării şi propunem să
le dezbatem.
· În Albania, Andorra, Cipru, Malta: nu au fost găsite prevederi în
Constituţie sau în legislaţia electorală. În Andorra, totuşi, există o
serie de aranjamente în baza cărora, în ziua votului, cetăţenii din
străinătate pot vota în avans pe teritoriul naţional. În Malta, numai
alegătorii rezidenţi pe teritoriul naţional care sunt absenţi în ziua
alegerilor pot vota în avans. Trebuie remarcat faptul că pentru
cetăţenii maltezi care se întâmplă să fie peste hotare în ziua
alegerilor şi care se află în registrul electoral, statul rambursează
90% din costurile de călătorie dacă se întorc în Malta pentru a vota.
· În Armenia: votarea din afara ţării a fost eliminată în 2007 de un
amendament la Codul electoral al Republicii Armenia. Fostul articol
7 CDL-AD(2007)012, alineatul 5.
7
51 din acest Cod reglementa procedura pentru votarea din afara
ţării. Motivul invocat pentru eliminarea dreptului de a vota din
străinătate a fost introducerea cetăţeniei duble (deşi armenii din
străinătate nu au neapărat dublă cetăţenie).
· În Chile, Grecia, Muntenegru, San Marino şi Turcia: în cazul acestor
cinci ţări, numai cetăţenii care se află pe teritoriul ţărilor lor în ziua
alegerilor pot vota şi pot participa la toate alegerile. În ceea ce
priveşte Grecia, situaţia s-ar putea schimba dacă decizia Curţii
Europene a Drepturilor Omului din luna iulie 2010 discutată mai sus
va fi confirmată de Marea Cameră.
· În Irlanda şi Israel: singurele persoane din străinătate care pot vota
sunt membrii corpului diplomatic şi ai armatei.
23. În celelalte state, principiul votării din străinătate este recunoscut.
Variază atât modalităţile cât şi posibilităţile legale şi practice pentru
ca cetăţenii să poată vota din străinătate. Această situaţie va fi
abordată mai jos sub trei aspecte:
- definirea corpului electoral din străinătate (cine poate vota, care
este procedura de înregistrare?);
- definirea alegerilor în cauză;
- procedura de vot.
IV. Cine poate vota?
A. Principiul
24. Dreptul de a vota din străinătate este recunoscut în multe state
pentru cetăţenii care locuiesc în străinătate sau care sunt în
străinătate temporar fără restricţii privind perioada absenţei sau
obligaţia de a fi locuit în ţară.
25. Acesta este cazul următoarelor state: Algeria, Austria, Azerbaidjan,
Belarus, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Estonia,
Finlanda, Franţa, Georgia, Islanda, Italia, Republica Coreea,
Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Mexic, Republica
Moldova, Monaco, Norvegia, Ţările de Jos, Peru, Polonia, Portugalia,
România, Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania,
Suedia, Elveţia şi Ucraina. Principiul dreptului de a vota din
străinătate al cetăţenilor care au reşedinţa permanentă sau care se
află temporar în afara ţării este, prin urmare, recunoscut în
majoritatea ţărilor în cauză. În Maroc se aplică numai la
referendumuri.
26. În Ucraina, alegătorii pot fi rezidenţi permanenţi sau temporar în
afara ţării numai pentru ”un motiv legitim”.
27. În alte state nu pot participa la alegeri decât cetăţenii care se află
temporar în afara ţării. Pentru a putea vota ei trebuie să fie înscrişi
într-un registru naţional
8
28. Acesta este cazul în Bosnia şi Herţegovina, unde cetăţenii aflaţi
temporar în afara ţării sunt înscrişi în registrele locale de evidenţă a
populaţiei, şi în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, unde
cetăţenii aflaţi temporar în afara ţării sunt introduşi în registrul
naţional.
29. Liechtenstein, de asemenea, foloseşte doar noţiunea de ”cetăţeni
aflaţi temporar în afara ţării”.
30. Danemarca acordă dreptul de a vota din afara ţării numai
cetăţenilor danezi cu vârsta de cel puţin 18 ani care se află
temporar în afara ţării, dar care în rest locuiesc în Danemarca.
Acelaşi lucru se aplică şi în Ungaria (cei interesaţi sunt înscrişi în
registrul naţional).
31. De asemenea se poate ca dreptul de vot, fiind acordat pe o
perioadă lungă de timp expatriaţilor, să nu le mai fie acordat odată
ce această perioadă a expirat. În Regatul Unit, cetăţenii care
locuiesc în străinătate sau se află temporar în afara ţării trebuie să fi
locuit în Regatul Unit (la un moment dat) în ultimii 15 ani şi să fie
înscrişi în lista electorală din localitatea de origine.
32. În Germania, pot vota alegătorii care locuiesc în afara teritoriului
naţional cu condiţia ca aceştia să fi locuit fără întrerupere timp de
trei luni pe teritoriul naţional şi să nu fi trecut mai mult de 25 de ani
de la plecarea acestora. Se face o distincţie între cetăţenii aflaţi
temporar în afara ţării, care pot vota la toate alegerile, şi cei care
au reşedinţa în străinătate, care pot vota doar la alegerile naţionale
şi europene.
33. Expresiile ”temporar în afara ţării” şi ”rezident în străinătate”
trebuie să fie clar definite deoarece sensul poate varia considerabil
în funcţie de legislaţia şi practica naţională. Ideea de bază este că
persoanele ”aflate temporar în afara ţării” au legături mai strânse
cu ţara de origine.
B. Procedurile de înregistrare
34. Votul în străinătate face obiectul unui număr de condiţii practice,
începând cu înregistrarea pe lista electorală. În cele mai multe cazuri,
este necesară o cerere prealabilă din partea cetăţeanului aflat în
străinătate (sistem de înregistrare „activ”). În aceste cazuri, este necesar
a determina termenul limită pentru înregistrarea cetăţenilor, formularul
necesar pentru acest tip de declaraţie şi autoritatea căreia i se adresează
cererea.
35. De exemplu în cazul Algeriei, Belgiei, Braziliei, Franţei (înregistrarea
francezilor care trăiesc în afara teritoriului Franţei), Georgia (înregistrarea
consulară a populaţiei), Italiei, Letoniei, Marocului şi Regatului Unit,
misiunile diplomatice şi birourile consulare din străinătate ţin evidenţa cu
9
cetăţenii care trăiesc permanent pe teritoriul asupra căruia acestea au
jurisdicţie.
36. În Norvegia, din contră, autorităţile municipale sunt cele care ţin
evidenţa rezidenţilor din străinătate. Un sistem similar există şi în Olanda,
unde municipalitatea oraşului Haga deţine o astfel de listă. În Suedia,
administraţia financiară este cea care ţine evidenţa acestor cetăţeni.
37. Totuşi, acest lucru nu împiedică aceste state, sau altele, de a cere
înregistrarea cetăţenilor cu drept de vot din străinătate în registru
electoral. Cerinţele de înregistrare variază de la o ţară la alta.
· În Belgia, de exemplu, cetăţenii trebuie
înregistraţi în registrul populaţiei ţinut de misiunile diplomatice. Nu
este făcută nicio distincţie între ”cetăţean rezident” sau „temporar” în
străinătate.
· În Bosnia-Herţegovina, cetăţeanul aflat
temporar în străinătate trebuie să fie înscris în registrul populaţiei
localităţii sale de origine.
· Brazilia cere cetăţenilor rezidenţi în
străinătate să se înregistreze pe lista electorală la misiunile
diplomatice, indiferent de durata şederii lor.
· În Coreea, cetăţenii rezidenţi în
străinătate sau care se află temporar în afara ţării, sunt înregistraţi în
registrul populaţiei.
· Cetăţenii rezidenţi în Ungaria, dar care
se află temporar afară din ţară, sunt înregistraţi în registrul populaţiei
la un birou consular, cu condiţia ca totuşi ţara în care este localizat
biroul, să nu se opună scrutinului.
· În Letonia, cetăţenii rezidenţi aflaţi în
străinătate sau care se află temporar în afara ţării pot vota sub
condiţia ca aceştia să fie înregistraţi în registrul populaţiei la un birou
consular.
· Mexicul cere cetăţenilor săi, rezidenţi în
străinătate sau care se află temporar în afara ţării, să deţină o carte
de alegător emisă acestora, în nume personal, numai în Mexic.
· Pe de altă parte, România, de exemplu,
nu are o dispoziţie legală de înregistrare prealabilă votării. Această
situaţie există şi în Estonia, dacă persoana votează la o misiune
diplomatică sau la un birou consular. Însă, trebuie realizată o cerere
pentru a putea vota prin corespondenţă. În Rusia, nu este necesară o
cerere scrisă, putând fi realizată o cerere verbală la secţia de votare
competentă.
· Norvegia este chiar mai deschisă către
votul cetăţenilor săi aflaţi în străinătate, prin faptul că îi menţine timp
de zece ani pe lista electorală a autorităţii locale la care au fost
10
înregistraţi înainte de a părăsi ţara; odată ce aceea perioadă a
expirat, trebuie depusă o cerere la comisia electorală.
38. Cât priveşte termenul limită pentru cererea de înregistrare, acesta
poate varia de la180 de zile până la 3 zile înainte de alegeri. Diferenţele
sunt considerabile, dar pot fi totuşi justificate, din motive administrative
privind modalităţile de vot.
39. De exemplu, în Belgia, este trimis un formular între prima zi a celei
de-a opta luni şi cea de-a cincisprezecea zi a celei de-a cincea luni, înainte
de alegeri şi trebuie returnat de către cetăţenii în cauză, în prima zi a
celei de-a patra luni înainte de alegeri, cel târziu. În cazul Braziliei,
cetăţenii trebuie să se înregistreze cu 180 de zile înainte de ziua
alegerilor. În Republica Coreea , perioada de înregistrare este între 150 şi
60 de zile înainte de alegeri. În Republica Cehă, votanţii se pot înregistra
cu 60 de zile înainte de alegeri. În Olanda, perioada corespunzătoare este
de şase săptămâni, în Finlanda 46 de zile, în Estonia 30 de zile, în Spania
25 de zile, în Germania şi Georgia 21 de zile şi în Ungaria 16 zile. În
Polonia, totuşi, perioada este de numai 3 zile. În cazurile în care
perioadele sunt lungi, acestea sunt reduse în cazul alegerilor anticipate:
de exemplu, legea belgiană stipulează că, acolo unde este cazul, toate
operaţiunile de înregistrare trebuie încheiate înainte de cea de-a
cincisprezecea zi care precedă data alegerilor.
40. Forma cererii poate varia, de asemenea, foarte mult. Poate avea
formă imprimată sau forma unei scrisori sau chiar a unei declaraţii
verbale.
41. Cererea trebuie realizată în scris în Germania, Islanda, Mexic
(scrisoare recomandată), Olanda. În cazul Belgiei, Spaniei şi Danemarcei,
trebuie completat un formular. In Luxemburg, cererea poate fi scrisă
liber, pe hârtie, sau completat un formular. În cazul Ungariei, aceasta
trebuie realizată personal sau de către o persoană delegată în acest scop
sau prin serviciul de corespondenţă recomandat. În Malta, cererea
necesită o declaraţie sub jurământ, în timp ce în cazul Poloniei, cererea
poate fi realizată în scris, prin telefon, fax sau telex.
42. În numeroase ţări cererea trebuie trimisă misiunilor diplomatice sau
consulare. De exemplu, acesta este cazul următoarelor state: Austria,
Belgia, Brazilia, Republica Cehă, Franţa, Georgia, Italia, Letonia, Olanda,
Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Spania, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei”, Ucraina şi Regatul Unit.
43. Cererea trebuie depusă la autorităţile locale în Bosnia şi Herţegovina,
Bulgaria, Danemarca, Germania, Ungaria, Luxemburg şi Elveţia.
44. În fine, în anumite state, cererea trebuie trimisă autorităţilor
naţionale. În Islanda, registrul naţional de grefă înregistrează cererile; în
timp ce în Mexic acest lucru este realizat de către Institutul federal
electoral. În Norvegia, cererile sunt trimise Comisiei electorale, iar în
Slovenia, Comisiei electorale republicane.
11
45. Etapa următoare organizării votului în străinătate este redactarea
propriu-zisă a listelor electorale, care este îndeplinită, de obicei, pe baza
cererilor cetăţenilor aflaţi în străinătate. În cele mai multe dintre cazuri,
aceleaşi autorităţi care au înregistrat cererile sunt responsabile de
îndeplinirea acestei sarcini.
46. De exemplu, în cazul Republicii Belarus, şefii misiunilor consulare
înfiinţează secţiile de votare în conformitate cu procedura stabilită de
către comisia centrală. De asemenea, aceştia sunt responsabili pentru
stabilirea listei electorale consulare.
47. În cazul Belgiei, fiecare misiune diplomatică sau consulară trimite
formularele returnate de cetăţeni, autorităţii locale desemnate de către
cetăţean prin serviciul guvernului federal, responsabil de afaceri externe.
La primire, autoritatea locală introduce datele cetăţeanului pe lista
electorală şi indică metoda de vot aleasă.
48. În Brazilia, toate procedurile de vot şi de înregistrare sunt în
responsabilitatea misiunii diplomatice, care stabileşte listele votanţilor
înregistraţi pentru fiecare tur de alegeri şi le trimite Ministerului Afacerilor
Externe. Un judecător electoral din partea Primei Zone a Districtului
federal aprobă noua listă electorală şi o anulează pe cea anterioară.
49. Listele electorale sunt ţinute de misiunile diplomatice în cazul
Republicii Cehe (sub supravegherea Ministerului Afacerilor Externe),
Franţei, Georgiei (sub supravegherea Comisiei electorale centrale),
Kîrgîzstanului, Letoniei, Lituaniei, Marocului, Poloniei (sub supravegherea
Ministerului Afacerilor Externe), Portugaliei şi Regatului Unit.
50. În Danemarca, listele electorale sunt ţinute de municipalităţi, chiar şi
pentru cetăţenii care sunt rezidenţi în străinătate. De asemenea, în
Ungaria, birourile electorale locale sunt cele care stabilesc lista electorală
consulară şi înaintează conţinutul acesteia biroului electoral naţional. În
Liechtenstein, cetăţenii în cauză rămân pe lista pe care erau înregistraţi
înainte de a părăsi ţara. În Luxemburg, Consiliul primarului şi al
consilierilor localităţii în cauză ţine şi supraveghează lista electorală
pentru cetăţenii care sunt rezidenţi în străinătate. Responsabilitatea
pentru redactarea listelor electorale consulare revine biroului electoral
local sau serviciului care se ocupă cu alegerile, în cazul Serbiei, Elveţiei şi
a Ucrainei.
51. Pe baza registrului populaţiei, în Finlanda, Ministerul Afacerilor
Externe, care este responsabil cu organizarea votării în străinătate,
stabileşte lista electorală. În Islanda, aceasta este realizată de către
registrul naţional, care, de asemenea, este o autoritate naţională. În
Italia, guvernul redactează listele electorale consulare din fiecare ţară, pe
baza registrului populaţiei. În Mexic, Institutul electoral federal ţine
registrul votanţilor din străinătate şi radiază temporar cetăţenii din lista
electorală a circumscripţiei naţionale, la momentul introducerii lor în acel
registru. În Rusia, Ministerul Afacerilor Externe trimite Comisiei electorale
12
centrale listele electorale consulare realizate de misiunile ruseşti din
străinătate.
52. Anumite ţări stabilesc o distincţie a procedurii de înregistrare între
cetăţenii aflaţi temporar în afara ţării şi cetăţenii rezidenţi în străinătate.
În cazul Croaţiei, de exemplu, lista electorală este ţinută la Zagreb pentru
cetăţenii rezidenţi în străinătate, în timp ce pentru cetăţenii aflaţi
temporar în străinătate este ţinută de misiunile diplomatice sau de
birourile consulare. În Spania, cetăţenii rezidenţi în străinătate se
înregistrează la delegaţia provincială a biroului electoral, în timp ce
cetăţenii aflaţi temporar în afara ţării trebuie să se înregistreze la
misiunile diplomatice.
V. Alegerile efective
53. Situaţia variază foarte mult de la un stat la altul.
54. Cetăţenii din străinătate au voie să voteze la toate alegerile, în
următoarele cinci state: Austria, Bosnia şi Herţegovina, Danemarca,
Islanda şi Norvegia. În Irlanda şi Israel, numai personalul diplomatic şi
militar poate vota la toate alegerile; în Germania, cetăţenii aflaţi temporar
în afara ţării pot vota la toate alegerile.
55. Pentru restul, este relevant tabelul de mai jos:

14
VI. Metodele de votare
56. În ţările studiate, există cinci modalităţi diferite de desfăşurare a
alegerilor. În cele mai multe cazuri, cetăţenii care trăiesc în străinătate
pot vota direct, fie prin corespondenţă. Este posibil, de asemenea, în
anumite cazuri, votul prin reprezentare, anticipat sau electronic.
57. În cazul a şaisprezece ţări studiate (Brazilia, Bulgaria, Croaţia,
Republica Cehă, Georgia, Ungaria, Islanda, Republica Coreea, Moldova,
Muntenegru, Maroc, Polonia, România, Rusia, Serbia şi Ucraina), cetăţenii
rezidenţi în străinătate pot vota numai personal. Votul personal este o
metodă posibilă în alte cincisprezece ţări studiate (Algeria, Belarus,
Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa,
Letonia, Lituania, Norvegia, Portugalia, Slovenia şi Suedia). În toate
aceste cazuri, votarea are loc la reprezentanţele, misiunile diplomatice
sau consulatele ţărilor în cauză.
58. Cetăţenii a 21 de ţări pot vota prin corespondenţă. Printre aceste ţări
9 prevăd numai această metodă de vot pentru rezidenţii lor din
străinătate şi anume: Austria, Germania, Irlanda, Italia, Liechtenstein,
Luxemburg, Mexic, Slovacia şi Spania, pe când în 12, aceasta este doar o
metodă posibilă (Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Kîrgîzstan,
Letonia, Lituania – pentru cetăţenii aflaţi în afara ţării -, Olanda şi
Portugalia – în cazul alegerilor parlamentare -, Slovenia, Suedia, Elveţia şi
Regatul Unit.
59. Există prevederi pentru votul prin reprezentare în următoarele state:
Algeria, Belgia, Franţa, Monaco, Olanda, Suedia şi Regatul Unit.
60. Votul anticipat – care este avantajos în special pentru oamenii aflaţi
pentru o scurtă perioadă de şedere în străinătate, în ziua alegerilor –
există, de asemenea, în opt ţări, cu limite de timp variate: în Belarus
este posibil cu cinci zile înainte de alegeri, în Danemarca cu trei luni în
avans şi în Finlanda cu de la 5 până la 8 zile în avans. Această metodă de
vot este prevăzută în Kîrgîzstan, Lituania, Norvegia iar în Andora, şi Malta
este singura metodă disponibilă pentru cei aflaţi în afara ţării.
61. În final, votarea electronică este permisă în două ţări (Estonia şi
Olanda – unde, totuşi, nu există prevederi pentru votarea pe internet),
cât şi în Elveţia, care testează e-votarea drept o nouă metodă de vot.
VII. Votul în străinătate: analizarea argumentelor
A. În favoarea votului în străinătate
62. Următoarele argumente pot fi folosite în favoarea votului în
străinătate.
63. Recunoaşterea legală a cetăţenilor este bazată pe principiul
„naţionalităţii”. Prin urmare, cetăţenii unei ţări se bucură, în principiu, de
toate drepturile civile recunoscute în acea ţară.
15
64. Principiul de „vot în străinătate” permite cetăţenilor, care trăiesc în
afara ţării lor de origine să continue „la distanţă” participarea la viaţa
politică a ţării lor. Anumite ţări, chiar aleg membri ai parlamentului pentru
a reprezenta cetăţenii care trăiesc în afara ţării (Croaţia, Franţa, Italia,
Portugalia, România, „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”).
65. Votul în afara ţării garantează egalitatea între cetăţenii care trăiesc în
ţară şi în afara acesteia.
66. Asigură cetăţenilor menţinerea legăturii cu ţara lor de origine şi le
sporeşte sentimentul de apartenenţă la o naţiune ai cărei membri sunt,
indiferent de circumstanţele geografice, economice sau politice.
67. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul menţionat anterior
privind Grecia, nu a solicitat acordarea dreptului de vot rezidenţilor în
general. A arătat, totuşi, că articolul 3 al protocolului 1 adiţional ar putea
solicita aceasta în anumite cazuri.
68. În final, în statele membre ale Uniunii Europene, ca urmare a aplicării
principiului privind libera circulaţie a persoanelor, luând în considerare
numărul tot mai mare de cetăţeni care se folosesc de această libertate,
este necesară găsirea unei soluţii pentru a asigura participarea acestor
cetăţeni la viaţa politică a ţării lor de origine, drept consecinţă a mobilităţii
lor.
B. Restricţii posibile şi modalităţi de operare
69. În conformitate cu jurisprudenţa tradiţională a Curţii Europene a
Drepturilor Omului citată mai sus, excluderea dreptului de participare la
vot a cetăţenilor nerezidenţi poate fi justificată de următoarele
argumente:
· presupunerea că un cetăţean nerezident este mai
puţin interesat, în mod direct sau continuu şi are mai puţine
cunoştinţe despre problemele cotidiene ale ţării sale – ceea ce
poate fi denumită ca o legătură” slabă” cu ţara de origine;
· disfuncţionalităţile şi câteodată inoportunitatea (în
unele cazuri, imposibilitatea) candidaţilor la alegerile
parlamentare de a prezenta diferite probleme electorale
cetăţenilor stabiliţi în străinătate, astfel încât să asigure libera
exprimare a opiniei;
· influenţa cetăţenilor rezidenţi pe teritoriul naţional
asupra selectării candidaţilor şi formulării programului lor
electoral;
· corelarea existentă între dreptul de vot al unei
persoane la alegerile parlamentare şi faptul de a fi direct afectat
de actele organelor politice astfel alese8.
8 CEDO 19 octombrie 2004, Melnychenko v. Ucraina, nr. 17707/02, hotărârea din 19 octombrie 2004,
alineat 56; Hilbe v. Liechtenstein (dec), nr. 31981/96, CEDO 1999-Vl.
16
70. În cazul statelor ai căror cetăţeni trăiesc în afara ţării în număr mare,
în măsura în care voturile lor ar putea, în mod apreciabil, influenţa
rezultatul alegerilor, se dovedeşte a fi potrivită asigurarea unei
reprezentări parlamentare pentru cetăţenii rezidenţi în străinătate printrun
număr prestabilit de membrii ai parlamentului aleşi. O astfel de soluţie
a fost adoptată, de exemplu în: Franţa (în Senat, 12 senatori reprezintă
cetăţenii francezi care trăiesc în afara ţării), Italia (12 deputaţi şi 4
senatori reprezintă cetăţenii italieni din străinătate, totuşi, aceşti cetăţeni
pot alege între a se înscrie într-o circumscripţie din ţară sau în
circumscripţia italienilor de peste hotare); şi Portugalia: (cetăţenii
portughezi care trăiesc în străinătate au 4 membri în parlament).
71. Dat fiind faptul că, cel puţin în cazul alegerilor naţionale, este
excepţional pentru naţionalii străini să aibă drept de vot la locul de
reşedinţă, cetăţenii care sunt rezidenţi în afara ţării riscă să nu poată vota
nicăieri dacă nu au drept de vot în ţara de origine. Refuzându-le acel
drept este echivalent cu derogarea de la dreptul de a vota. O soluţie
conformă cu principiul proporţionalităţii ar trebui să fie găsită prin
introducerea unor restricţii privind dreptul de vot al cetăţenilor rezidenţi în
străinătate.
72. Restricţiile de natură formală sau legate de procedura de votare
permit excluderea persoanelor fără legături cu ţara de origine - care,
probabil, nu şi-ar exercita dreptul de vot. Simplul fapt de a cere
înregistrarea pe o listă electorală, de obicei pentru o perioadă limitată,
implică deja un demers din partea potenţialului alegător.
73. Ne putem întreba dacă, în loc de a exclude total cetăţenii rezidenţi în
străinătate, nu ar fi preferabilă restricţionarea dreptului de vot al celor
care au trăit în ţară pentru o anumită perioadă şi de a stabili o limită
asupra perioadei pentru care ar putea menţine dreptul de a vota după
părăsirea ţării. Dar situaţia diferă dacă ne referim la alegerilor locale sau
naţionale. Aceste puncte diverse vor fi acum luate în considerare, în
detaliu, în cele ce urmează.
74. Restricţiile formale privind exercitarea dreptului de vot al cetăţenilor
care trăiesc în străinătate nu pun probleme. Acestea includ:
· înregistrarea pe o listă electorală consulară;
· necesitatea unei cereri scrise;
· înregistrarea în registrul localităţii de origine;
· prezentarea unei cărţi de alegător personală;
· prezentarea unui paşaport sau a unei cărţi de rezident.
75. Dificultăţile practice pot, fi privite de asemenea ca argumente
împotriva votului cetăţenilor aflaţi în străinătate. Ele sunt de două feluri:
dificultăţi de organizare, de exemplu în stabilirea listelor electorale,
distribuirea materialului electoral sau numărătoarea voturilor; şi dificultăţi
în a garanta că procesul electoral este condus în mod corespunzător când
sunt folosite metodele votului la distanţă (votul prin corespondenţă, votul
17
prin reprezentare, votul electronic). Ambele tipuri de dificultăţi pot fi
evitate prin restricţionarea procedurii de vot la ambasade sau consulate
(sau, dacă este posibil la un număr de secţii de votare special
desemnate). Trebuie avut în vedere, totuşi, în acest caz, că
universalitatea sufragiului nu va putea fi în totalitate garantată deoarece
puţini alegători vor putea să voteze în realitate.
76. Natura legăturii cu ţara de origine poate justifica diferenţieri în
exercitarea dreptului de vot dintre cetăţenii rezidenţi în afara ţării: astfel,
o legislaţie naţională poate prevedea un sistem de reprezentare specific
pentru acei cetăţeni care nu mai rezidă temporar ci în mod permanent în
străinătate. Pentru a se asigura că acest criteriu este clar definit, ar fi de
preferat să se menţioneze perioada de absenţă după care dreptul de vot
se pierde. Perioada de şedere „temporară” în străinătate ar trebui să fie
subiectul unor criterii specifice. După o anumită perioadă de absenţă, ar fi
preferabil ca situaţia să fie reexaminată, în loc să fie stabilită o prevedere
pentru ca dreptul de a vota să fie pierdut.
C. Specificitatea diferitelor tipuri de alegeri
1. Alegeri politice naţionale
77. În ceea ce priveşte interesul cetăţenilor rezidenţi din străinătate
pentru alegerile naţionale, mărimea circumscripţiilor în care voturile
acestora sunt contabilizate, pot face, de asemenea, obiectul analizei.
Când aceste alegeri au loc într-o singură circumscripţie electorală sau în
unele relativ mari, votul cetăţenilor rezidenţi în străinătate joacă un rol
minor. În plus, se poate nota că cetăţenii rezidenţi în străinătate, în
general, nu sunt motivaţi pentru a îndeplini formalităţile prealabile (de
exemplu, înregistrarea) iar persoanele stabile pe termen lung în afara ţării
de origine nu sunt motivate în a exercita, de fapt, dreptul de vot.
78. În cazul circumscripţiilor electorale mai mici, există posibilitatea ca
rezultatul alegerii unui candidat pentru o circumscripţie să fie influenţat de
votul cetăţenilor din străinătate care au ales (liber) să voteze în acea
circumscripţie. Problema deschiderii dreptului de a vota la alegerile
parlamentare poate fi stabilită în două feluri:
79. Prima posibilitate este aceea a participării la alegerea membrilor
parlamentului (sau a senatorilor când sunt aleşi prin sufragiu universal
direct, aşa cum este în Italia) în circumscripţii ordinare. Problema aici este
de a alege circumscripţia arondată: ar trebui ca alegătorii expatriaţi să
aibă dreptul de a alege circumscripţia în care să fie incluşi? Ar exista
atunci un posibil risc de manevre politice oportuniste în ceea ce priveşte
alegerea unei circumscripţii?
80. Ar fi de preferat, prin urmare, stabilirea unor limite şi realizarea unor
legături juridice (locul naşterii, vechiul domiciliu, deţinerea unei
proprietăţi, plata taxelor etc.). Ar trebui să existe o cotă în fiecare
circumscripţie?
18
81. Austria , Finlanda, Ungaria reprezintă exemple de ţări în care voturile
sunt numărate în localitatea de origine.
82. În anumite state, o circumscripţie electorală centrală, aceea a
capitalei, primeşte voturile din partea persoanelor stabilite în străinătate;
în Georgia, aceste voturi sunt numărate în circumscripţia din Tbilissi, în
Letonia, voturile sunt numărate în circumscripţia din Riga pentru alegerile
parlamentare, în Lituania, circumscripţia din Vilnius, în Moldova,
circumscripţia din Chişinău, în Polonia, circumscripţia din Varşovia
Centrală.
83. A doua posibilitate este de a alege reprezentanţi specifici ai cetăţenilor
rezidenţi în străinătate, eventual persoane instalate în străinătate, cum va
fi cazul Franţei pentru senatori şi deputaţi începând cu 2012 (în 11
circumscripţii uninominale). În Croaţia există o circumscripţie electorală a
cetăţenilor croaţi aflaţi străinătate, în Italia, o circumscripţie electorală a
cetăţenilor italieni din străinătate, în Portugalia există două circumscripţii
electorale pentru cetăţenii portughezi din străinătate (în Europa şi în afara
Europei), în fosta Republică Iugoslavă există trei.
84. Problema rezidă în „definirea colegiului electoral”. Proporţia
mandatelor în raport cu numărul de alegători din străinătate ar trebui să
fie echivalentă cu proporţia alegătorilor din ţară; importanţa problemei
depinde de tipul de alegeri în cauză şi de sistemul electoral al statului în
cauză.
2. Alegeri locale
85. În circumscripţiile electorale cu o populaţie redusă (de exemplu:
micile comune), alegerile sunt câteodată decise printr-o diferenţă minoră
a voturilor, iar un singur vot poate fi decisiv. De aceea, se pune problema
dacă participarea cetăţenilor aflaţi în afara ţării la alegerile locale, care ar
modifica majoritatea, ar trebui permisă.
86. Totuşi, putem susţine că dacă alegătorii sunt înregistraţi în localitatea
de origine şi mai ales dacă plătesc taxe acolo deoarece deţin proprietăţi,
drepturile lor sunt legitime şi ar trebui concepute având în vedere
„globalitatea” şi „continuitatea” de drept. Cum este posibil să respecţi
aceste drepturi individuale şi să limitezi frauda şi manipularea?
87. Dacă cetăţenilor stabiliţi în străinătate le este permis să voteze la
alegerile locale, alegerea locului în care votează ar trebui reglementată
prin determinarea unui criteriu de arondare (locul naşterii, fostă
reşedinţă, proprietate imobiliară).
88. Totuşi, extinderea dreptului cetăţenilor străini de a vota la alegerile
locale, în special în Uniunea Europeană (Articolul 20.2.b din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene) poate conduce la posibilitatea de a
vota în două locuri (ţara de origine şi tara de rezidenţă). O astfel de
situaţie trebuie evitată.
89. Pe scurt, este, de obicei, mai uşor să menţii legături cu ţara decât cu
o localitate, de exemplu. Prin urmare, sporirea restricţiilor asupra
19
dreptului de vot pe plan local sau regional. Dreptul de vot al expatriaţilor
la acest nivel rămâne excepţia şi nu poate fi stabilit pe baza unor norme
europene.
3. Alegerile europene
90. Chiar dacă tratatele recunosc dreptul fiecărui cetăţean european de a
vota, fie în ţara lor de rezidenţă, fie în ţara a cărei naţionalitate o
păstrează, listele cu alegători ar trebui păstrate cu grijă în toate cele 27
de state membre pentru a preveni votul dublu, ceea ce ar constitui o
ruptură a egalităţii privind votul universal.
VIII. Concluzii
91. Practicile naţionale privind dreptul de vot al cetăţenilor care trăiesc în
afara ţării şi exercitarea lui sunt departe de a fi uniforme în Europa.
92. Cu toate acestea, evoluţia legislaţiilor, cum ar fi hotărârea luată
recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind Grecia, care nu
este încă definitivă, arată o tendinţă favorabilă exprimării dreptului de a
vota al cetăţenilor în străinătate, cel puţin în cazul alegerilor naţionale,
fiind vorba despre cetăţenii care au menţinut legături cu ţara de origine.
93. Acest lucru este adevărat cel puţin pentru persoanele care sunt
plecate temporar în afara ţării. Dar definiţiile naturii temporare a unei
şederi în străinătate variază considerabil şi dacă acest criteriu va fi
adoptat, ar trebui clarificat.
94. Anumite distincţii ar trebui, de asemenea, făcute în conformitate cu
tipurile de alegeri. Alegerile naţionale cu o circumscripţie unică sunt cele
mai uşor de realizat pentru cetăţenii din străinătate în timp ce alegerile
locale sunt în general indisponibile pentru ei, în special din cauza
legăturilor slabe cu politica locală.
95. Proporţia cetăţenilor din străinătate poate, de asemenea, să aibă
variaţii considerabile de la o ţară la alta. Când sunt în număr mare,
impactul asupra rezultatului alegerilor poate fi decisiv, ceea ce poate
justifica implementarea unor măsuri speciale.
96. Este perfect legitimă solicitarea alegătorilor stabiliţi în afara ţării de a
se înregistra pentru a putea vota, chiar dacă înregistrarea este automată
pentru rezidenţi.
97. Obligativitatea de a vota într-o ambasadă sau consultat poate, în
practică, să limiteze sever dreptul de a vota al cetăţenilor care trăiesc în
afara ţării. Restricţia poate fi justificată în temeiul că alte modalităţi de
vot (prin corespondenţă, prin reprezentare, electronic) nu sunt
întotdeauna sigure şi de încredere9.
98. Pentru a rezuma, dacă refuzul dreptului de a vota al cetăţenilor din
afara ţării sau stabilirea unor limite ale acestui drept constituie o restricţie
9 Cu privire la acest aspect, VEZI Codul de bună conduită în chestiuni electorale (CDL-AD(2002)
023rev),I.3.2.
20
a principiului privind votul universal, Comisia nu consideră că, în acest
moment, principiile patrimoniului electoral european necesită impun
introducerea unui asemenea drept.
99. Chiar dacă introducerea dreptului de vot al cetăţenilor care trăiesc în
afara ţării nu este cerut de principiile patrimoniului electoral european,
Comisia europeană pentru democraţie prin drept propune ca statele
membre, ţinând cont de mobilitatea europeană a cetăţenilor, şi în
conformitate cu situaţia particulară a anumitor state, să adopte o
abordare pozitivă faţă de dreptul de vot al cetăţenilor care trăiesc în afara
ţării, deoarece acest drept favorizează extinderea cetăţeniei naţionale şi
europene.