Ete fleosc!

---

Cică două roşii de ţară se plictiseau în lumina amurgului...
- Au zi fă? Tu nu te uiţi la tine cât de verde de invidie eşti?
- Ei da, că eu oi fi roşie şi să stau să cad...
- Ete fleosc!

Roşia prea coaptă, strivită sub izbitura propriei greutăţi, este un fenomen natural.

Cam această impresie am avut citnd următorul comunicat:

Premierul Emil Boc se va întâlni cu miniştri şi secretari de stat pentru a discuta despre restructurarea agenţiilor guvernamentale

Sâmbătă, 1 august, primul-ministru Emil Boc se va întâlni cu miniştri şi secretari de stat din următoarele ministere: Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. Tema discuţiilor o reprezintă restructurarea agenţiilor guvernamentale.
In cursul zilei de duminică, 2 august, şeful Executivului va avea întâlniri cu miniştri şi secretari de stat din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Turismului, Ministerul Mediului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Tema discuţiilor o reprezintă restructurarea agenţiilor guvernamentale.
Până în acest moment Primul-ministru a avut întâlniri pe tema restructurării agenţiilor cu ministrul Culturii şi Cultelor, Teodor Paleologu, cu ministrul Finanţelor Publice, Gheorghe Pogea, cu ministrul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Vasile Blaga, cu ministrul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Constantin Niţă.
Tot duminică, 2 august, premierul Emil Boc va discuta împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice şi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale proiectul de Lege a salarizării unice.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 31.07.2009

Poate că domnul Boc îi anunţă că este musai să dea afară 20% din cei care le sunt subordonaţi... şi atunci ei vor spune... eteeee, fleosc! Dar dacă fac prea mulţi fleosc, s-ar putea ca însuţi domnul Boc să fac fleosc peste ei, pentru că cineva, nu spui cine, persoană importantă, are nevoie de a doua tranşă FMI şi de a treia tranşă FMI şi, în general, de o imagine de performanţă şi preocupare.

Scriam ieri, pe un blog, aşa:
Dezvoltarea în sine nu este nici un lucru rău, nu este nici un lucru bun. Dezvoltarea poate deveni însă un lucru bun sau rău funcţie de context larg al economiei. Dezvoltarea trebuie gândită numai într-o permanentă conexiune cu consumul de resursă şi valorificarea produsului finit. Atunci când resursa este puţină, dezvoltarea nu face decât să consume aberant resursa epuizând-o rapid printr-o creştere accelerată de consum. De cealaltă parte, dezvoltarea trebuieşte corelată cu valorificarea produsului finit şi o predicţie a aceste valorificări pe termen mediu şi lung… altfel produsul finit încetează a mai fi valorificat şi rămâi cu dezvoltarea care consumă în loc să aducă profit.

Ce înseamnă creşterea liberală din 2004-2008? O politică de consum pe credit. Băncile au venit cu tot felul de oferte, Credit pentru orice, Credit cu buletinul, Credit cu cartea de credit Avantaj, Iei acum şi plăteşti la anul, telefoanele sunau în fiecare lună cu reclame de credit… Lumea deja se gândea nu cum va plăti creditul, ci cum să ia mai mult credit cu salariul pe care îl are. Celular, plasmă, autoturism, apartament, terenuri… lumea cumpăra pentru că era posibil. Consumul ridicat a dus la apariţia de noi mall-uri, hipermarketuri, dispariţia magazinelor mici şi înlocuirea lor cu mari reţele, o dinamică fulminantă a circulaţiei banilor, firmele înfloreau… PIB-ul sărea la cer. Această efervescenţă nu merge însă la infinit, creditul nu aduce bani decât dacă îl investeşti în ceva care aduce apoi banii necesari plăţii împrumuturilor. Guvernul PNL a făcut însă ceva nepermis, în loc să folosească creşterea veniturilor bugetare pentru a da de exemplu subvenţii agricultorilor pentru a cumpăra utilaje articole, dând o gură de oxigen producţie agricole care depinde efectiv de gradul de mecanizare, se mai redresa şi producţia de utilaje agricole, şi autobazele care fac reparaţii… şi o dată ce agricultorul cumpăra utilajele, le folosea pe termen lungi, 20 de ani, 30 de ani… fără frică că vine criza şi că lumea nu va mânca, în loc de astfel de acţiuni, a făcut exact pe dos. Existau sisteme de a investi bunăstarea, probabil că sunt foarte multe… Guvernul putea stabiliza această creştere exagerată de consum pe o zonă care aduce profit. Ei bine, PNL nu a făcut asta. Veneau alegeri şi domnul Ghişe se tot lăuda la emisiuni recitând cum a crescut PIB-ul şi cum trăieşte românul mai bine (doar în aparenţă, pentru că trăia pe datorie). În acest context, PSD şi PD-L s-au gândit că ar fi util să mărească pensiile, salariile, să aducă bunăstare la primării… şi au folosit surplusul de bani pentru cheltuieli bugetare de consum. Deci, după ce că aproape toate creditele s-au făcut aberant pe consum, necontrolat de nimeni, şi veniturile bugetare suplimentare au fost folosite tot pentru consum. Ce înseamnă astăzi criza… Perioada de credite s-a oprit, lumea care a vrut credite a luat deja şi nu numai că nu mai poate face altele, dar trebuie să le plătească în 3-30 de ani, consumul a scăzut, deci şi veniturile bugetare au scăzut, dar măririle de salarii şi de pensii nu mai pot fi scăzute şi rămân în continuare cheltuieli.

Cine a câştigat? Desigur au câştigat marile lanţuri de magazine, importatorii, oamenii de afaceri la nivel mare. Unde s-au dus banii? Pe importuri, adică la alţii. Ce se poate face acum pentru a reveni la normal? Absolut nimic. De ce? Pentru că oamenii ar trebui să ajungă la veniturile pe care le aveau prin 1992, pentru că, părerea mea personală, cam acesta este nivelul de venituri pe care îl suportăm, şi, în plus, ar trebui să fie capabili să achite nu numai împrumuturile pe care le au de la bănci, ci şi împrumuturile datorate de România (adică impozite mai mari). Este evident că nu se poate aşa ceva, că nu au de unde. Să nu uităm că în 1992 exista un bum în sfera comerţului şi a serviciilor, astăzi nu mai beneficiem nici măcar de această posibilitate, cu atât mai mult nu beneficiem de ele cu cât ele aparţin străinătăţii şi nu românilor.

Este evident că în următorii ani Guvernul (oricum s-ar numi premierul) nu are cum face altceva decât să facă noi împrumuturi pentru plata dobânzilor şi a scadenţelor, şi să aştepte deteriorarea nivelului de trai până la nivelul 1992 în care să rămânem 50 de ani. Cum criza loveşte pe toţi foarte serios, eu nu cred că ne putem aştepta de la Europa un ajutor consistent care să ne ajute să trece peste acest moment, ba cred că Europa va profita de noi luându-ne banii comunitari pentru ca apoi să nu ne dea nimic în schimb pe motiv de neperformanţă.

Este evident că în acest moment nu mai poate veni nimeni, asemeni lui Ceauşescu, să pună o interdicţie de plecare din ţară. Toţi cetăţenii români care vor avea o şansă în străinătate, adică cei mai pregătiţi, cei care au un nivel de expertiză într-un domeniu care se caută, vor pleca… vor rămâne deci din ce în ce mai puţini cetăţeni să plătească datoriile României şi, din păcate, cei care sunt mai puţini pregătiţi să scoată bani din piatră seacă. Pe lângă aceasta se vor adăuga o pondere care va creşte din ce în ce a pensionarilor, pentru că pensionarii rămân, pleacă cei tineri.

Finalul? Vom fi sclavii ţărilor străine, vom pierde proprietatea românească, străinătatea va fi stăpână în ţara noastră şi noi vom fi salahori privind cu jind la conservele de sardele din vitrinele pline de paianjeni ale magazinelor.

Eu cam aşa văd viitorul…

Ştiu, sunt oameni care încă speră. Eu unul nu mai sper la ceva bun. Nu ştiu ce mă face să nu renunţ, dacă mintea îmi spune că speranţa nu există.