Un partid special, un premier special făcută, o emisiune special, o ediţie specială

---

Transcrierea emisiunii "Ediţie Specială" de la Televiziunea Română, avându-l ca invitat pe premierul Emil Boc

Luca Niculescu: Bună seara, bine v-am găsit la această „Ediţie specială”. O delegaţie a Fondului Monetar Internaţional şi-a încheiat vizita în România, iar cifrele Fondului le confirmă pe cele vehiculate în ultimele zile, şi anume că Produsul Intern Brut va scădea în 2009 cu 8-8,5%, ceea ce înseamnă o recesiune foarte severă care a lovit România. Despre concluziile acestei vizite, despre măsurile de reformă care vor fi luate în următoarea perioadă discutăm în această seară cu prim-ministrul României, domnul Emil Boc. Bună seara.
Emil Boc: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie.
Luca Niculescu: Vă mulţumesc că vă aflaţi în acest studio şi v-aş întreba, pentru început, dacă această vizită a FMI, care a fost pentru a determina dacă va fi sau nu eliberată a doua tranşă din împrumutul stand-by, dacă va fi sau nu eliberată această tranşă? Cât de optimist sunteţi?
Emil Boc: Eu cred că va fi eliberată, pentru că, aşa cum a precizat chiar Fondul şi Comisia Europeană astăzi, pentru primele şase luni, Guvernul României şi-a respectat angajamentele pe care le-a luat în cadrul acordului pe care l-am semnat. De aceea cred că şi evaluarea pe care am făcut-o împreună la sânge este una care denotă, pe de o parte, responsabilitate şi seriozitate, iar pe de altă parte, voinţă politică de a face ceea ce trebuie. Până acum e bine să ştie toţi românii ce bani s-au încasat şi de unde, din împrumutul acesta despre care s-a vorbit că este de 20 de miliarde de euro. 5 miliarde de euro au plecat de la FMI la Banca Naţională a României pentru consolidarea rezervelor valutare ale ţării şi pentru a se putea diminua rezervele minime obligatorii, astfel încât să existe mai mulţi bani pe piaţă şi prin corelarea politicii Băncii Naţionale cu politica Guvernului, să menţinem un curs stabil între euro şi leu. Şi am reuşit. 1,5 miliarde de euro au venit de la Comisia Europeană şi care au intrat la Ministerul Finanţelor. Aceasta a fost până la data la care au fost prezente Comisia şi Fondul pe evaluare. Ei au venit şi au spus: la ceea ce v-aţi angajat, aţi respectat, şi ţinta de deficit. Este o singură nuanţă, cu excepţia arieratelor, unde datele le vom avea după 15 august, dar există date că şi acolo suntem în grafic. Dar acolo fizic nu au putut fi adunate datele. Acum urmează ca în luna septembrie să intre, potrivit prognozei şi programului stabilit, încă o tranşă de bani de la FMI, în mod normal, acei bani trebuiau să meargă la Banca Naţională, aşa era acordul iniţial. Aceşti bani, după toate probabilităţile, vor veni la Guvern, pentru a putea ajusta deficitul bugetar pe care îl avem.
Luca Niculescu: De ce a fost nevoie ca ei să vină la Guvern şi nu, potrivit acordului, la Banca Naţională?
Emil Boc: Pentru că, pe de o parte, la Banca Naţională există acum suficiente rezerve valutare astfel încât să se menţină şi cursul şi să se poată diminua şi rezervele minime obligatorii. Pe de altă parte, din nefericire, situaţia economică s-a înrăutăţit peste tot în lume. Fondul Monetar a spus foarte clar: dacă nu s-ar fi luat aceste măsuri pe care Guvernul le-a luat, deficitul era mult mai mare. Eu pot să spun că dacă nu am fi făcut măsurile pe care le-am luat încă din decembrie - şi amintiţi-vă chiar cu primele măsuri, când am redus salariile alea de 30.000 de euro, 40.000 de euro, la 48 de milioane de lei vechi şi alte măsuri de reducere...
Luca Niculescu: Aţi făcut un calcul, cât v-au adus la...?
Emil Boc: Numai 1 miliard de euro a fost măsura aceea pe care am luat-o în decembrie. Dacă nu am fi luat acele măsuri, noi, guvernul, începând cu decembrie 2008 până în momentul de faţă, deficitul nu ar fi fost de -7,3, ci ar fi fost de 13,4-13,5.
Luca Niculescu: Întreg anul.
Emil Boc: Pe întreg anul, la asta mă refer. Şi Fondul Monetar a recunoscut, împreună cu Comisia Europeană, că evaluările economice s-au schimbat. Criza aceasta nu a fost prevăzută şi nici evoluţia ei nu a fost prevăzută în timp, cu consecinţele ei directe. Înrăutăţindu-se situaţia economică, şi în România s-a înrăutăţit prognoza, pentru că depindem şi noi de exportul de pieţe externe şi de modul cum şi ele evoluează. De aceea Fondul cred că a fost foarte corect şi a spus: într-adevăr, s-a înrăutăţit şi propria noastră prognoză, de la -4 la -8;- 8,5 şi în consecinţă, trebuie să ajustăm şi deficitul bugetar. Adică ce înseamnă? Consumi mai mult decât produci. Şi ei au spus aşa: noi suntem de acord să mărim acest deficit dacă şi voi arătaţi că sunteţi în continuare serioşi şi luaţi măsuri care pe termen lung rezolvă problemele României, nu doar măsuri pe termen scurt. Ceea ce de fapt am făcut şi până în momentul de faţă, reforme structurale ale societăţii româneşti care să rezolve problemele de fond ale României.
Luca Niculescu: Şi asta ce înseamnă, că aceşti bani despre care vorbim, care vor merge la buget, pentru deficit, înseamnă că vor merge în pensii, în salarii şi în...?
Emil Boc: Noi am spus foarte clar că deficitul bugetar pe care l-am conceput până în momentul de faţă a fost pe infrastructură. Deficitul bugetar, adică mai mult consumăm decât producem, a fost să dăm bani mai mulţi pentru infrastructură. Şi aceasta este şi dorinţa noastră în continuare: dăm bani mai mulţi pentru infrastructură, 20% din banii bugetului merg în continuare, chiar dacă e mai mic bugetul, tot pentru infrastructură merg, pentru susţinerea investiţiilor publice, care generează locuri de muncă, menţin locuri de muncă ale românilor. Acum vă daţi seama că de la -4,6 la -7,3 e un deficit, adică ai o datorie mai mare. Ca şi o familie, când ai o datorie mai mare, trebuie să îţi găseşti sursa de finanţare. Şi ai surse de finanţare, să cumperi de pe piaţa internă sau să cumperi de pe piaţa externă. Deocamdată cei mai ieftini bani pe care îi putem împrumuta sunt cei de la FMI, pentru că sunt cu cea mai mică dobândă posibilă. Şi de aceea preferăm să împrumutăm la o dobândă foarte mică, pentru a nu împovăra ţara, pentru acoperirea acestui deficit bugetar, iar acest deficit pe care îl avem să îl orientăm spre locuri de muncă, spre investiţii care să creeze premisele relansării acestei ţări, a relansării economice.
Luca Niculescu: Şi care ar fi sectoarele în care veţi dirija aceşti bani?
Emil Boc: Am decis, chiar împreună şi cu reprezentanţii Comisiei Europene, ai Fondului Monetar, bani suplimentari pentru infrastructură, bani suplimentari pentru cofinanţarea proiectelor europene. Adică vin bani europeni, România trebuie să pună o parte de cofinanţare. Foarte multe administraţii locale nu au aceste resurse financiare şi există riscul să pierdem banii europeni. Punem de aici bani care din nou se întorc în economie şi ne generează locuri de muncă. Bani mai mulţi pentru a achita o parte din datoriile pe care administraţiile locale le au faţă de firme. S-au făcut foarte multe lucrări, dar vom plăti doar acele lucrări care se justifică şi să vă dau exemplu, la şcoli - vechiul guvern a deschis peste 4000 de şantiere şcolare. Le-a dat câte 1 miliard de lei vechi, iar ei au făcut lucrări de 10 miliarde, spunând: Vor veni banii, voi lucraţi! Nu au venit banii, ci a venit criza. Domnul Tăriceanu nu le-a mai dat banii. Firmele au efectuat lucrări; şcolile - unele sunt la jumătate gata, altele trei sferturi, altele numai cu acoperişul. Firmele sunt în prag de faliment, şcoala nu poate să înceapă şi totul este blocat. Vom da o sumă de bani în ordinea priorităţilor. Ce înseamnă asta? Să se justifice investiţia, pentru că de multe ori s-au deschis obiective de investiţii doar pentru trei elevi.
Luca Niculescu: Unde vedeţi care sunt investiţiile unde ...
Emil Boc: Ministerul Educaţiei a făcut deja această listă. I-am cerut ministrului Educaţiei şi deja are pregătită această listă pentru fiecare judeţ, de la stadiul de realizare a fiecărei lucrări de investiţie pe şcoală, la utilitatea şi oportunitatea ei, din perspectiva activităţii educaţionale. Şi cu prioritate şi aici. Ştiţi bine, când eşti la strâmtoare, ca şi în familie, îţi ordonezi priorităţile, plăteşti ceea ce este mai important, stringent. Şi ne uităm la şcoală; este cu acoperişul aproape de finalizare, vom da bani acolo. Adică, să finalizăm lucrările începute în ordine şi care să se justifice pentru sistemul educaţional. Vom mai da bani pentru susţinerea unor primării care nu au cheltuieli de funcţionare şi se află în imposibilitate. Dar, evident, concomitent cu standardele de cost. Să ştim, plătim atât cât statul îşi poate permite, nu să întreţină o armată de funcţionari care nu se justifică. Garanţii guvernamentale în continuare pentru susţinerea activităţii economice, suplimentarea banilor pentru fondul de şomaj şi pentru fondul de pensii, astfel încât aceste obligaţii ale statului să fie achitate. Şi vreau să ştiţi că guvernul îşi va plăti salariile, pensiile, chiar dacă ...
Luca Niculescu: Avem o garanţie din partea dumneavoastră că nu vor exista probleme cu plata salariilor, a pensiilor, nici întârzieri?
Emil Boc: Eu pot să vă spun că salariile şi pensiile se vor plăti în această ţară. Nu suntem într-o asemenea situaţie atât de gravă, încât să existe riscul de a nu plăti salariile şi pensiile.
Luca Niculescu: La timp?
Emil Boc: La timp. Suntem însă în situaţia de a face unele economii, de a face unele ajustări, în concordanţă cu vremurile pe care le trăim, dar aceste lucruri vor fi plătite, mai ales pentru cei care se află la baza piramidei sociale. Şi a fost o discuţie în opinia publică cu privire, de exemplu, la pensii. Ne-am luat un angajament cu pensia socială minimă, pe care eu am perceput-o ca fiind o măsură de solidaritate, de echitate şi de respect şi bun simţ faţă de cei care au cele mai mici venituri din România, pensionarii care erau cu venituri sub trei milioane de lei. De la 1 aprilie, toate pensiile în România nu sunt mai mici de trei milioane de lei vechi. De la 1 octombrie, ne vom respecta angajamentul şi nu va fi o pensie mai mică de trei milioane cinci sute de lei vechi. Este o măsură de solidaritate socială.
Luca Niculescu: Aveţi bani pentru asta, domnule prim-ministru? Aveţi bani, în condiţiile în care avem un deficit atât de mare şi în condiţiile în care v-aţi angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional să reduceţi cu 0,8% din PIB deficitul estimat, pentru că acum vorbim despre 7,3 ...
Emil Boc: Exact. Aşa cum am spus, vom face ajustări, şi din partea noastră, şi, şi ei vor accepta acele măsuri care vin pentru economia românească să le susţinem. Acum, vreau să fiu bine înţeles, eu nu privesc omul ca un număr. Pentru mine, o fiinţă umană nu este un număr abstract, care stă acolo pe o tablă şi îl tratez ca şi pe ceva impersonal. Fiecare om este ...
Luca Niculescu: Când vorbim despre economie, vorbim despre numere, de multe ori.
Emil Boc: Exact, dar fiecare om este un destin. Vreau să ştiţi asta, că sunt primar şi vin de la baza, de la talpa ţării şi ştiu ce înseamnă viaţa de zi cu zi a oamenilor şi ştiu că în acest moment ai nevoie de solidaritatea tuturor, pe de o parte, ai nevoie să nu-i uiţi, să nu-i neglijezi pe cei care se află cu adevărat în nevoie. Iar oamenii aceştia, care au sub trei milioane de lei vechi pe lună, cum să-şi plătească cheltuielile de întreţinere, partea medicală, cu medicamentele ...
Luca Niculescu: Şi cu trei milioane şi jumătate vor trăi mai bine, mult mai bine?
Emil Boc: Nu este mult. Este ceva un pic mai mult. Iar o să vă spun ca de la un om care vine de jos şi ştie: pentru foarte mulţi, foarte puţin înseamnă foarte mult; ceea pentru noi, care avem salarii de 1500 de euro, ni se pare că 100 de euro nu reprezintă nimic. Vreau să ştiţi că pentru mulţi oameni din această ţară, 100 de euro reprezintă foarte, foarte mult sau poate reprezenta mult la un moment dat. Evident că asta vine în contrapartidă cu ceea ce facem pe partea de bază, pe partea economică. Iar accentul guvernului este păstrarea locurilor de muncă şi susţinerea activităţii economice. De aceea am decis, fără tăgadă, de la 1 octombrie, pentru mediul de afaceri, nu vom impozita profitul reinvestit. Este o măsură care, corelată cu menţinerea cotei unice de 16%... Şi vreau să ştiţi că este un efort enorm pe care statul îl face să menţină această cotă unică de impozitare de 16%, ca fiind un motor al dezvoltării economice, un stimulent pentru investitorii autohtoni sau străini...
Luca Niculescu: V-a cerut cineva să ridicaţi această cotă, acest prag de 16%? Cei de la FMI v-au spus la un moment dat?
Emil Boc: Nu ne-au cerut acest lucru.
Luca Niculescu: Nici TVA?
Emil Boc: Şi nici TVA. Bun. Putem să le majorăm dacă dorim. Nimeni nu te opreşte să faci acest lucru. Dar, dacă le faci, ne gândim la costurile pe care le au aceste măsuri pentru mediul de afaceri şi pentru viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Eu cred că, în primul rând, în această ţară, astăzi, problema numărul unu nu este majorarea taxelor, ci o mai bună colectare a lor. De aceea, eu mâine, am convocat un comitet interministerial pe evaziune fiscală, pentru a combate această evaziune fiscală, pentru a lua măsuri de diminuare a acesteia, pe domeniul accizelor, pe domeniul firmelor fantomă, pe domeniul TVA-ului, unde, din nefericire, în această ţară, după semnalele pe care le am, încă există foarte multe resurse financiare care, în loc să vină la bugetul de stat, merg în cu totul şi cu totul alte buzunare. Aici trebuie să strângem cureaua şi să fim foarte exigenţi cu cei care nu îşi plătesc dările, repet, şi fac din banul public un element de risipă. Unii plătesc, alţii nu...
Luca Niculescu: Dar de ce faceţi abia acum, pentru că era un lucru evident...?
Emil Boc: Vreau să ştiţi că am făcut şi până acum. Uitaţi-vă la returnarea TVA-ului, unde am impus o măsură transparentă: orice contribuabil se poate uita acum pe calculator şi să vadă când i se rambursează TVA-ul, la ce dată şi în ce cuantum. Înainte, totul depindea de pile, de relaţii, de influenţă... Gata, s-a terminat asta. Asta înseamnă transparenţă şi decizia de a arăta că poţi să utilizezi banul public într-o manieră corectă. Deci, spun că neimpozitarea profitului reinvestit, cu menţinerea acestor...
Luca Niculescu: Cotă unică...
Emil Boc: Cotă unică, TVA... De asemenea, cu mărirea garanţiilor guvernamentale, cu banii continuaţi pentru infrastructură, pentru drumuri judeţene. Bani vom avea în continuare să le susţinem şi vor fi bani suplimentari: pe Hotărârea 577, care înseamnă bani pentru administraţiile locale, pentru lucrările de infrastructură; pe Ordonanţa 7 din nou bani, care susţine lucrările de apă, canalizare, drumuri, podeţe, baze sportive, reabilitare termică a blocurilor, agricultură, mediu. Aceşti bani merg mai departe în economie, cu rolul acesta de a genera şi a susţine locurile de muncă pe care le avem.
Luca Niculescu: Dar să revenim la ce vorbeaţi mai devreme, şi anume despre reducerea cheltuielilor, pe de o parte, coroborată cu o mărire a cheltuielilor, pentru că şi neimpozitarea profitului reinvestit şi mărirea punctului de pensie vor fi nişte costuri, într-o primă fază, pentru guvern. Cum veţi face?
Emil Boc: Am spus aşa: pe componenta socială nu facem altceva decât să respectăm legile în vigoare, şi majorarea pensiilor cu 2% - cât este, foarte puţin -, de la 1 octombrie, se va respecta. Este un angajament faţă de pensionari.
Luca Niculescu: A existat o lege şi pentru mărirea salariilor profesorilor.
Emil Boc: Cu 50%.
Luca Niculescu: 50%. Deci, a fost tot o lege.
Emil Boc: Eu sunt realist ce se poate face şi ce nu se poate face. Dar eu sunt realist ce se poate face acum şi ce nu se poate face. 2% pentru cei care sunt cu cele mai mici venituri în România cred că este tot o formă a unei manifestări de solidaritate socială. Acum, pentru a putea să ajustăm cheltuielile, ne uităm şi la partea de venituri. Avem resurse financiare? De unde? Din exploatarea jocurilor de noroc. Avem o legislaţie nouă, care ne permite să aducem resurse suplimentare. Ne uităm la regimul redevenţelor; şi ne uităm cu mare atenţie unde putem să majorăm acest nivel al redevenţelor, în comparaţie şi în concordanţă cu standardele din UE. Vom face ajustări de costuri şi cheltuieli din administraţia publică. Am început deja cu reforma agenţiilor din subordinea guvernului.
Luca Niculescu: Am un capitol întreg de întrebări despre asta.
Emil Boc: O restructurare corectă şi care cere ca statul să se restructureze şi să funcţioneze în concordanţă cu interesul cetăţeanului şi cu un număr de personal aferent. Am spus-o încă de la începutul anului, şi mulţi m-au acuzat şi mă acuză în continuare că am făcut din locul de muncă, din necesitatea menţinerii acestuia o prioritate majoră. Mulţi mi-au spus: "De ce, domnule, n-ai dat afară, rapid, din 1 ianuarie, nu ştiu câţi funcţionari publici?" Şi am spus aşa: măsurile acestea trebuiau luate pe vremuri bune. Deci, dacă Tăriceanu, domnul fost prim-ministru Tăriceanu, când a avut o creştere economică de 8% şi ne-a lăsat cu un deficit de 5,4%, atunci puteai să iei foarte, foarte uşor măsuri de a disponibiliza personalul, pentru că nu se simţea, era uşor absorbit de economie, erai pe creştere economică. Acum, noi suntem în situaţia să reparăm greşelile pe care le-a făcut vechiul guvern. Cheltuielile cu personalul s-au dublat - 200% între 2005 şi 2008. Numărul de personal a crescut cu 20% între 2005 şi 2008.
Luca Niculescu: Dar au crescut cheltuielile cu personalul şi în timpul guvernării Emil Boc, cu 12,5% în primele şase-şapte luni ale anului.
Emil Boc: Este o consecinţă 90% a faptului că noi trebuie să plătim toate majorările salariale pe care Guvernul Tăriceanu le-a făcut în anul 2008. De acolo rezultă această majorare pentru prima parte a anului. Veţi vedea că, începând cu lunile iulie, august, septembrie, se vor diminua aceste încasări, aceste raportări la salarii, pentru că s-a dus boom-ul acela când a trebuit să plătim majorările salariale ale Guvernului Tăriceanu. De acolo rezultă, în cea mai bună parte. Iar, pe de altă parte, rezultă din faptul că noi, doar la nivel central am reuşit să reducem cheltuielile de personal cu 20%, la ministere şi la structurile subordonate, dar la nivel local şi mai ales la instituţiile autofinanţate, acolo nu s-au redus cheltuielile de personal cu 20%, aşa cum am decis noi la nivel guvernamental, adică nu s-a operat acea reducere, ajustare a sporurilor la nivelul instituţiilor autofinanţate.
Luca Niculescu: Dumneavoastră vorbiţi, foarte frumos, de altfel, despre locul de muncă drept un destin, care este un destin...
Emil Boc: Şi cu asta închid. Da, locul de muncă este un destin, în spatele fiecărui loc de muncă se ascunde un destin, cu problemele, cu nevoile, cu suferinţele, cu tot ce înseamnă viaţa omului.
Luca Niculescu: E foarte adevărat, dar pe de altă parte, Traian Băsescu, preşedintele României, vorbea chiar aici săptămâna trecută despre necesitatea reducerii cu aproximativ 20% a aparatului de stat. "Eu susţin reducerile tăioase", spunea domnia sa.
Emil Boc: Vedeţi că nu este nici o contradicţie, pentru că ce am făcut la nivelul agenţiilor guvernamentale după analiză, şi facem...
Luca Niculescu: Spune că nevoie de încă 20%, cel puţin...
Emil Boc: Eu vreau să vă spun că toate aceste disponibilizări, toate aceste măsuri trebuie luate acolo unde ele se justifică şi se impun. O să vă dau exemplul cu administraţia publică locală. Există primării care gestionează populaţie de 5.000 de locuitori, unele au 11 angajaţi în aparatul propriu, alţii au 78, gestionând aceeaşi populaţie. Evident că acum, facem standardul de cost şi de calitate...
Luca Niculescu: Sunt oraşe ceva mai bogate decât altele...
Emil Boc: Nu, dar vorbesc de comună...
Luca Niculescu: Sau comune ceva mai înstărite decât altele.
Emil Boc: Vorbesc de comune. Dar statul nu poate întreţine într-un loc 11 şi într-un loc 78. Trebuie să facem standardul de cost şi de calitate şi să spunem: statul român, contribuabilul acestei ţări poate asigura pentru această primărie un număr de "n" funcţionari, care sunt peste tot, ţinând cont şi de probleme specifice, dar, totuşi, într-o marjă apropiată. Pentru că dacă lăsăm în continuare această structură umflată, ne păcălim şi ne furăm din buzunarul fiecăruia dintre noi. Deci, eu sunt adeptul corectărilor, adică în termeni corecţi, realizarea acestor corecturi, acestor abuzuri, acestor utilizări abuzive ale banilor publici acolo unde nu se justifică şi de a-i încuraja acolo unde poate ai nevoie să angajezi personal, acolo unde cetăţeanul poate simte că trebuie să fie mai mulţi angajaţi, pentru că e un domeniu foarte important al economiei naţionale sau în raport cu activitatea lui de zi cu zi. De aceea am început cu agenţiile guvernamentale. Şi am dat eu primul semnal, vă amintiţi când am desfiinţat cancelaria primului ministru? Am spus: se poate, am demonstrat că nu s-a întâmplat nimic, am demonstrat că atribuţiile pot fi preluate de o altă structură şi funcţionează guvernul. Aşa am făcut şi cu celelalte agenţii, am pornit un proces de analiză, am cerut analiză la fiecare ministru, fiecare ministru a discutat, a venit cu planul de restructurare, l-am trecut prin guvern şi vom fi în măsură miercuri să prezentăm deja actele normative.
Luca Niculescu: Pe ce criterii este făcută această comasare, această reducere de la 226 la 107 agenţii?
Emil Boc: Criteriul este acela al eficienţei, al importanţei pentru interesul public şi al unei scheme optime de funcţionare, pentru ca cetăţeanul să se simtă servit de către un funcţionar public. Şi v-am spus, în analiza noastră au intrat 226, generic sunt numite agenţii, pentru că sunt aici agenţii, autorităţi, administraţii, centre, institute, inspectorate, inspecţii, oficii, laboratoare, companii, societăţi naţionale, regii, foarte multe. Şi fiecare ministru... Eu n-am impus un procent, să spun 10-15-20%, am spus: faceţi analiză funcţională cu cât se poate reduce pentru a funcţiona normal şi agenţia respectivă, şi ministerul. Şi am cerut: desfiinţare, comasare, trecerea în subordinea ministerelor şi de aceea suntem în măsură ca de la 226 să rămânem la 107, din care 33 sunt obligatorii pe acordul cu UE, cum este Oficiul de Spălare a Banilor, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi aşa mai departe... Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei şi altele, şi altele. Şi această analiză se face riguros şi am spus: cei care vor fi, pe baza legii... că vom face o lege în Parlament, pentru că aceasta este o componentă a reformei, a doua şi cea mai importantă cu economii la bugetul de stat ştiţi care este? Să preluăm veniturile proprii ale unor agenţii la bugetul de stat, pentru că acolo era marea prăduială, marea nesimţire, cum îi spuneam uneori, când oamenii îşi permiteau să-şi dea, pe bună dreptate, că aveau legi în vigoare, salarii de 100, 200, 300 de milioane de lei vechi. Pentru că, să luăm un exemplu: la Inspectoratul de Stat în Construcţii, doar un singur Inspectorat de Stat în Construcţii există în România, fiecare e obligat să plătească o taxă pentru orice construcţie. Ei îşi făceau veniturile la bugetul lor, îşi stabileau salariile aşa cum şi le doreau, îşi negociau între ei salariile, stabileau investiţiile cum şi le doreau ei şi după ce cheltuiau toate aceste lucruri spuneau, "mai dăm şi la stat dacă mai rămâne ceva profit". Normal că rămânea întotdeauna foarte puţin. Ei, acum cum facem? Şi aşa erau salarii la şoferi de 40 de milioane, 50 de milioane de lei vechi, salariile directorilor de 150-200 de milioane de lei.
Luca Niculescu: V-aţi făcut un calcul ce venituri vin la buget cu aceste...
Emil Boc: Sigur că da. V-am şi spus, cel puţin 100 de milioane de euro intră la bugetul statului şi nu mai sunt la îndemâna celor care îi utilizau doar pentru grupul lor restrâns.
Luca Niculescu: Numai 200 de milioane vă costă punctul de pensie mărit în octombrie...
Emil Boc: 200 de milioane de lei, nu de milioane de euro. E o diferenţă.
Luca Niculescu: Da, e o diferenţă de trei ori.
Emil Boc: E o diferenţă enormă şi majoră. Dar vreau să ştiţi că astea sunt cheltuieli structurale, adică de aici înainte, pentru totdeauna, aceste lucruri se corectează. Şi asta ne cere şi FMI şi Comisia Europeană: "Luaţi măsuri care să aibă impact pe termen mediu si lung de reformare a acestui stat". Şi aceasta e şi dorinţa mea, de a lua măsuri de reformare a statului, adică acele măsuri pe care alţii n-au avut curajul să le facă în ultimii 20 de ani. Şi acum să închei capitolul cu agenţii, deci veniturile lor vor intra în bugetul de stat şi de la bugetul de stat vor fi plătiţi, la fel ca toţi ceilalţi funcţionari, şi cei de la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi celelalte structuri care până acum erau privilegiaţii sorţii, privilegiaţii vieţii, dar pe banii noştri, pe banii publici, că tot bani publici sunt în ultimă instanţă. Or, acest lucru trebuie făcut prin lege. Vom avea o lege asupra căreia ne vom angaja răspunderea în faţa parlamentului, pentru că nu mai pot să aştept, nu mai pot să aştept cu aceste legi care vizează reforma statului. Am venit de la Cluj din funcţia de primar, unde am avut o colaborare excelentă cu colegii mei, cu actualul primar, Sorin Apostu, am făcut lucruri bune care au rămas după noi, am venit prim-ministru. Stau aici de şase, şapte luni de zile şi, practic, simt că nu se întâmplă nimic, simt că undeva se blochează. Şi am decis...
Luca Niculescu: Cred că dumneavoastră sunteţi cel care ne poate răspunde la această întrebare.
Emil Boc: Pentru că am luat toate lucrurile aşa, ardeleneşte, să le fac aşezat, să discutăm, să stabilim termene, să le punem în aplicare. Am luat decizia cu interzicerea cumulului dintre pensie şi salariu, am adoptat o ordonanţă de urgenţă...
Luca Niculescu: În ianuarie vorbeaţi la această măsură...
Emil Boc: ... n-o fost bună. Am făcut proiect de lege, l-am trimis la parlament, de şase luni stă acolo, sau patru luni de zile, nu s-a mişcat nici de prima cameră. Cum să mai aştept?
Luca Niculescu: Dar cum vă explicaţi asta? Pentru că aveţi totuşi o majoritate zdrobitoare în Parlament.
Emil Boc: Dacă aş fi în Parlament doar reprezentant de către partidul pe care îl conduc, PD-L, aş putea să răspund direct de ce. Suntem într-o coaliţie şi iată că nu am reuşit pe nişte lucruri importante să luăm deciziile pentru a le putea adopta definitiv prin Parlament. Şi atunci eu, repet: am venit cu bună credinţă din funcţia de primar, sunt aici şi nu cred că mă poate acuza nimeni Guvernul României, nici un ministru că nu am avut toată disponibilitatea din lume la dispoziţie, toată bunăvoinţa, bună-credinţa şi aşteptarea, dar acum trebuie să finalizăm cu decizii. Iar în momentul de faţă, soluţia constituţională, permisă de textul Constituţiei este: avem finalizată aproape legea salarizării unice, avem legea privind interzicerea cumulului dintre pensie şi salariu la stat, care este în Parlament, dar nu se întâmplă nimic cu ea, avem legile educaţiei care sunt în fază finală de dezbatere, avem proiecte de legi, cu alte cuvinte, care trebuie să fie adoptate, pentru că vizează reforma statului, avem restructurarea agenţiilor care, dacă iar le trimitem la Parlament şi păţim ca şi legea care vizează interzicerea la stat a cumulului dintre pensie şi salariu, din nou vom fi în 2010 şi nu se va întâmpla nimic. La fel şi cu legile educaţiei, de 20 de ani vorbim de această reformă a educaţiei şi nu se întâmplă decât pe bucăţele. Deci, vreau să înţelegeţi că aceste reforme sunt ale statului, nu ale lui Emil Boc. Ele sunt cerute de societatea românească ca şi soluţii pentru termen mediu şi lung: salarizare unică, pensii, învăţământ, restructurarea aparatului de stat.
Luca Niculescu: Da, dar la educaţie aveţi văd o problemă cu cei de la PSD, care nu vor ca această lege să treacă prin asumarea răspunderii guvernului.
Emil Boc: Eu cred că testul nu este pentru PD-L, testul este pentru PSD dacă doreşte sau nu doreşte cu adevărat să realizăm reformă, inclusiv în domeniul educaţiei. Pentru că nu am pus peste noapte, aşa cum se încearcă acredita această idee, am discutat încă de la începutul anului despre educaţie. S-a semnat Pactul naţional pentru educaţie, a fost prezentat raportul comisiei Miclea în luna aprilie, am venit cu doamna ministru Andronescu în aprilie, la guvern, şi am spus că pe baza lui vom începe construcţia legilor educaţiei şi le vom aproba în această vară, ca să avem anul şcolar şi universitar cu noile legi începute. Am atenţionat-o pe doamna ministru de mai multe ori în guvern: "Nu se întâmplă nimic". Zic, "Atenţie, la sănătate se întâmplă reforma, dincolo se mişcă lucrurile în administraţie, la agricultură sunt pregătite actele normative, la educaţie nimic". Nu s-a întâmplat nimic. Am luat decizia încă o lună de zile, în 15 iulie până în 14 august să fie gata legile, am dat termen. Acum ce să mai aştept? Să aştept iarăşi o inventare a unor motive suplimentare? trebuie să mergem cu aceste legi, să le finalizăm pentru că sunt de interesul şi al părinţilor, şi al elevilor, şi al sistemului educaţional. Nu vreau să mai avem derapaje în sistemul educaţional, aşa cum a fost derapajul de genul „Spiru Haret”. El se poate oricând întâmpla, mâine, dacă n-avem o legislaţie care să ne ferească pentru viitor de aceste lucruri.
Luca Niculescu: "Spiru Haret" era cunoscut şi anul trecut, şi acum cinci ani... Deci nu e ceva ce am descoperit peste noapte.
Emil Boc: Dar tocmai pentru că nimeni nu a luat taurul de coarne - cum se spune în popor -, şi să adopţi aceste legi la timp, să previi asemenea situaţii. Acest pachet de legi are soluţii foarte clare şi explicite pentru abuzul de autonomie universitară. Adică autonomia universitară e garantată, dar nu să mergi până acolo, încât să-i dai omului o diplomă pe care după aceea să se trezească că are probleme cu ea. Asta este iresponsabilitate totală din partea statului, să tolerezi aceste lucruri. Omul nu are vină, că a venit cu bună-credinţă la facultate.
Luca Niculescu: Dar ce faceţi dacă PSD nu este de acord cu această lege, din pachetul de patru legi?
Emil Boc: Este, repet, testul pentru PSD, şi nu pentru PD-L.
Luca Niculescu: ...pentru coaliţie, poate, nu?
Emil Boc: Ei de fapt trebuie să spună dacă... Din punctul nostru de vedere, am spus: aceste lucruri nu mai pot fi amânate. Nu se mai justifică Parteneriatul acesta pentru România dacă nu adoptăm aceste legi, despre care am tot vorbit şi care sunt atât de necesare. Haideţi să le explicăm românilor de ce sunt importante legile acestea ale reformei statului, că poate vorbim prea abstract. Salarizarea unică. Poate pentru mătuşa mea legea asta nu-i spune nimic. E abstract. Ce înseamnă salarizare unică sau ce înseamnă reforma sistemului de pensii? De ce e important şi de ce vorbim în fiecare zi şi le cer şi am apăsat pedala pe acceleraţie la salarizarea unică? Vă amintiţi, am stabilit 30 iunie termenul. M-am dus la şedinţe, inclusiv ale comisiei, să solicit adoptarea lor. A trecut 30 iunie; din nou, suntem împotmoliţi în continuare. Am avut şedinţă extraordinară de guvern sâmbătă pe această temă, să mai lămuresc tot ce mai era de lămurit. Le-am mai dat termen până în 19 august să finalizeze acest proiect. În 2 septembrie ne angajăm răspunderea. Cât s-o mai lungim? De ce e importantă? Astăzi, dacă vorbim de salarii, orice majorare de salarii care are loc - nu-i cazul acum, în perioada de criză, că e mai dificil, dar salariile care s-au majorat în perioada trecută. Salariile mici deveneau tot mai mici, salariile mari deveneau tot mai mari şi s-a făcut o prăpastie între cei cu salarii mici, foarte mulţi, şi cei cu salarii mari, foarte puţini, şi această prăpastie se adânceşte. Acum, prin legea aceasta, ce facem? Celor mai mulţi, care sunt cu salarii mici, le creşte mai repede salariul, în timp ce ceilalţi, care sunt cu salarii mari, stau pe loc şi nu le mai creşte deloc salariul un număr bun de ani, până îi aducem de la un raport de "aşa", la un raport aproximativ "atâta", astfel încât între cel minim şi cel maxim să fie 1 la 15 sau un alt procent pe care îl vom stabili. Deci e important pentru marea majoritate a oamenilor, a salariaţilor din această ţară să înţeleagă că această lege e una dreaptă, aşa cum s-a spus şi în opinia publică, echitabilă, transparentă, corectă pentru fiecare cetăţean.
Luca Niculescu: Vorbeaţi despre priorităţi şi despre prioritizări ...
Emil Boc: Aceeaşi poveste este şi cu pensiile. Să-i ajutăm pe cei cu pensii mici să poată ajunge la un nivel decent.
Luca Niculescu: Aveţi patru legi. Dacă pe trei dintre ele vă înţelegeţi şi pe una nu, cea a legilor educaţiei, de ce nu mergeţi doar cu cele trei în Parlament vă întreb?
Emil Boc: Eu am fost un om raţional şi, repet, voi fi în continuare cel mai echilibrat şi raţional om posibil din guvern, dar până la un punct, când orice amânare şi tergiversare, practic, nu conduce la altceva decât la greutăţi pentru elevi, pentru părinţi... Sunt şi eu părinte. Am fiică în şcoala generală. Mă gândesc şi eu: în clasa a VIII-a, oare ce fac? În ce direcţie o să mă duc cu fiica mea? Care e viitorul ei? Trebuie odată să stabilim aceste reguli care au fost discutate şi răsdiscutate. Credeţi că sunt soluţii apărute din cer? Nu, ele au fost discutate în cadrul Parteneriatului pentru Educaţie.
Luca Niculescu: Nu sunt mai importante, în clipa de faţă, cele care au legătură cu salarizarea unică, cu agenţiile şi cu reforma lor?
Emil Boc: Eu v-am spus că toate sunt importante.
Luca Niculescu: Dar mă refer în momentul de criză prin care trecem, pentru că vom avea un deficit de 7-8%.
Emil Boc: Dar din ianuarie tot promitem că...
Luca Niculescu: Riscaţi ruperea coaliţiei pentru acest pachet de legi ale educaţiei?
Emil Boc: Eu nu spun altceva decât că fac ceea ce trebuie pentru ţară.
Luca Niculescu: Dar riscaţi ruperea coaliţiei.
Emil Boc: Şi cine este de acord să facem reformele de care ţara are nevoie, va fi alături de mine. Cine nu, nu. Iar, pe de altă parte, vreau să ştiţi şi punctul meu de vedere. Scaunul de prim-ministru nu este pe viaţă. Am venit cu bună-credinţă de la Cluj să fac treabă. Nu se poate? Asta este. Las pe alţii să facă treabă. Dar eu vreau să am conştiinţa împăcată că atâta timp cât am fost în poziţia asta am încercat tot ce a ţinut de mine să fac reformele pe care, repet, le-am semnat în Parteneriatul pentru România şi le-am angajat în faţă românilor. Testul este, repet, pentru ceilalţi, dacă doresc sau nu această reformă să meargă mai departe. Vom avea două săptămâni, după prezentarea în guvern a legilor educaţiei, să fie discutate, analizate, găsite formule, dacă mai trebuie să fie corectate. Dar orice lălăială - mă scuzaţi pentru termenul impropriu -, orice amânare de dragul amânării, sub pretextul că X şi Y nu doreşte... Eu, repet, doresc să rămânem în graficul pe care l-am anunţat.
Luca Niculescu: Vă gândiţi şi la ipoteza demisiei dacă această lege, acest pachet pe educaţie nu este adoptat?
Emil Boc: Staţi un pic, mergem în Parlament şi cei care nu doresc, nu votează. Asta este: cade Guvernul. Asta este soluţia. Dar eu nu o să stau tot timpul acum, repet, că va cădea Guvernul şi să nu fac nici o reformă, asta ar însemna să stau patru ani şi să nu se întâmple nimic, de teamă că mâine voi pleca acasă. Să ştiţi că un prim-ministru care pleacă acasă este un prim-ministru fericit în perioadă de criză, după greutăţile pe care le are. Am o meserie de cadru didactic universitar, aşa că nu ţin cu forţa de scaunul pe care îl am. Dar vreau în acelaşi timp, ca în urma acestui parteneriat, care oricum s-a format cu aceste două scopuri: să gestioneze ţara în perioada de criză şi să facă reformele pe care nimeni nu le-a făcut în ultimii 20 de ani. Păi dacă nu le facem, după ce să mai stăm pe această poziţie şi trebuie să le spunem românilor că trebuie să găsească ei alte soluţii. Eu voi încerca, repet, cu bună credinţă, cu echilibru, ascultând pe toată lumea, dar nu mai accept aceste prelungiri, aceste tergiversări de dragul tergiversărilor.
Luca Niculescu: Şi sentimentul dumneavoastră care este, că veţi ajunge la o înţelegere?
Emil Boc: Probabil că întrebarea trebuie să o adresaţi în altă parte. Ce pot să vă spun? Că eu voi merge mai departe cu aceste propuneri. Şi avem pilonul doi al reformei statului, pe care iarăşi îl pregătim: descentralizarea, standardele de cost şi reforma sistemului de pensii. Urmează imediat în planul doi, după 2 septembrie, este următorul pachet pe care îl pregătesc şi care, practic, aduce într-o manieră rotundă reforma statului, pe descentralizare. Deja în 26 august am dat termen în Guvern să se adopte actele normative pentru descentralizarea în agricultură, în cultură, pe partea care ţine de sănătate, unde deja actele sunt aprobate. De asemenea, am cerut într-o procedură de urgenţă Legea administraţiei publice locale, adică Legea poliţiei locale de la Parlament să fie adoptată, ca şi ea să intre în linie dreaptă, avem standardele de cost şi de calitate pe care le vom face; am avut astăzi întâlnire cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi există o deschidere din partea acestora de a stabili foarte clar cât ne costă pe noi ca stat întreţinerea unei primării, ce servicii sunt obligatorii, ce trebuie să plătească cetăţeanul, ce calitate trebuie să ofere funcţionarul public prin serviciile pe care le oferă cetăţeanului, adică dai şi bani, dar ai pretenţii şi la calitate şi să te trateze cu respect; pentru că în momentul când te duci în faţa unui funcţionar public el trebuie să ştie că este plătit din bani publici.
Luca Niculescu: Asta nu e deja statutul funcţionarului public?
Emil Boc: Multe lucruri sunt spuse, scrise, dar nerespectate. Acum aceste lucruri se vor implementa, iar, de asemenea, vreau să-i asigur pe cei din administraţia publică locală că fiind primar, ştiu că nici o sarcină pe care o vom da în plus, nu va fi făcută fără să li se dea şi banii corespunzători. S-au dat prea multe sarcini în cei 10 - 15 ani de legi administrative, prin care administraţiilor locale li s-au dat numai responsabilităţi, dar nu li s-au dat şi resursele financiare prin care să facă faţă unor asemenea responsabilităţi. Deci, standardul acesta de cost cred că va fi un element, cum se spune în popor... Ce înseamnă standardul acesta de cost? Câţi funcţionari trebuie să avem la o primărie? Minimal? Cât ne costă aceşti funcţionari? Atâta. Ei, numai atâta plătim şi nu plătim de 10 ori mai mult, aşa cum se plăteşte în momentul de faţă, şi generalizarea asta a standardelor de cost va merge şi în alte domenii. Unde va merge, de exemplu? Prin utilizarea mecanismului electronic al licitaţiilor pentru achiziţii publice. De acolo vom face enorm de multe cheltuieli. Deja am dat decizia...
Luca Niculescu: Enorm de multe cheltuieli veţi face?
Emil Boc: Enorm de multe economii! Vă rog să mă scuzaţi, mulţumesc pentru corectură. Enorm de multe cheltuieli. Pentru că în momentul când pe internet, pe site poţi să vezi orice licitaţie publică, să vezi cât costă, la Cluj, la Focşani, la Bucureşti, orice obiect, vei vedea, că eşti obligat şi legea îţi impune să respecţi banul public. De asemenea, vom avea standarde de cost pentru ceea ce înseamnă kilometrul de drum, pietruit, asfaltat, cu marje minime, cu marje maximală. Găseşti diferenţe de până la 50 de ori acum...
Luca Niculescu: Un fel de mercurial cum era în pieţe...
Emil Boc: Un fel de mercurial, dar este foarte sănătos, pentru că de acolo se fac economii în continuare la banii publici. Pentru că astăzi nimeni nu controlează aceste lucruri şi poţi să vezi acelaşi kilometru de drum făcut cu o sumă de bani şi în altă parte cu 50 de ori mai mulţi bani decât au făcut ceilalţi de acolo. Deci este clar că trebuie să stabileşti nişte limite maximale şi minimale, în interiorul cărora, evident, în funcţie de particularităţile locului, să se poată lua decizia corectă. Asta înseamnă, eu cred, cu adevărat reforma statului şi respectul faţă de banul public.
Luca Niculescu: Şi cam în cât timp vor fi gata aceste standarde de cost în diferite domenii, aşa cum spuneţi?
Emil Boc: Noi ne-am propus ca standardele de cost să fie gata până în 15 septembrie ca să le putem avea în vedere la elaborarea legii bugetului de stat pe anul 2010, pentru că bugetul de stat pe 2010 trebuie făcut în concordanţă cu acest necesar, cu acest standard de cost şi să ştim exact cât ne costă şi câţi bani dăm în continuare pentru administraţiile locale. Pentru că va trebui să realizăm o diminuare treptată a cheltuielilor de personal în 2010, şi în 2009, dar acest lucru trebuie să se facă ştiind unde şi cât trebuie să tai. De aceea, aceste standarde de cost vor sta la baza deciziilor pe care le va lua Guvernul în perioada următoare, în 2009 şi în 2010.
Luca Niculescu: Vorbind despre reducerea cheltuielilor bugetare, revin la o întrebare pe care v-o pusesem ceva mai devreme, cea privind reducerea cu 20% a aparatului de stat. Era încă o dată cifra avansată de preşedinte. Nu vor fi concedieri masive în perioada următoare?
Emil Boc: Ca şi mod de lucru, aşa cum am spus, mă interesează păstrarea fiecărui loc de muncă, fie că e mediul privat, fie că este în mediul public, în această perioadă dificilă de criză. Să încercăm, cât putem, să păstrăm locul de muncă. Acesta este obiectivul meu de bază. Şi până să ajungem la pierderea locului de muncă, suntem dispuşi să căutăm alte soluţii alternative şi lucrul acesta îl va face Guvernul. Numai în ultimă instanţă se va utiliza această armă, acest instrument al pierderii locului de muncă, ca ultim resort, argumentat, pe baze de standard de cost şi justificat şi cu măsuri, evident, compensatorii, ce înseamnă ajutor de şomaj, intrarea în curs de recalificare profesională asigurat de către stat, pentru a-şi putea găsi un loc de muncă pe piaţa muncii. Şi aici vestea oarecum bună e că în privinţa numărului de şomeri, chiar dacă a crescut numărul faţă de anul trecut, suntem una dintre ţările cu cea mai mică rată a şomajului din UE. Asta înseamnă că totuşi, ceea ce am făcut a fost bine...
Luca Niculescu: Cât este acum rata şomajului?
Emil Boc: Este, să nu greşesc, 6-7, nu am exact să vă spun datele, dar pe număr de şomeri, dacă ne uităm, oricum este, pe statistica Eurostat pe care am văzut-o astăzi, suntem practic, nu ştiu, două sau trei ţări au o rată mai mică de şomaj în Europa decât România. Deci stăm foarte - poate par cinic - stăm mai bine decât alţii, mai rău decât anul trecut. Dar această politică, repet, porneşte de la premisa că trebuie să dai reforma asta structurală de a disponibiliza atunci când economia este pe creştere şi nu pe descreştere, când agravezi situaţia.
Luca Niculescu: Înţeleg ce spuneţi. Preşedintele părea foarte hotărât - a fost în acest studio acum câteva zile - vorbind despre acea reducere. Dumneavoastră vă consultaţi cu el când...?
Emil Boc: Bineînţeles, dar v-am spus, când v-am spus că disponibilizăm de la agenţiile şi structurile guvernamentale, unde am făcut analiza, e vorba exact de acea reducere a aparatului de stat.
Luca Niculescu: Câţi oameni vor pleca? Până în 10.000, nu?
Emil Boc: Noi am făcut o analiză preliminară cu miniştrii. Au rezultat 9200 de posturi care se vacantează în urma restructurării acestor structuri şi agenţii guvernamentale şi analiza va continua şi la nivelul ministerelor...
Luca Niculescu: Ce economie se face cu asta la nivelul bugetului?
Emil Boc: În jur de 50 de milioane de euro, aceasta a fost analiza pe care ne-au prezentat-o miniştrii, şi vom continua aceste analize şi cu restul agenţiilor şi structurilor care rămân în picioare, pentru că nimeni nu scapă de această analiză, bazată pe standardul de cost.
Luca Niculescu: Păi dumneavoastră sunteţi pentru o abordare graduală, nu una radicală.
Emil Boc: Sunt de acord cu o abordare corectă, ţinând cont de argumentul pentru care trebuie să plece omul acasă şi să îi spui de ce. Adică aici nu se justifică, cum am dat exemplul cu primăriile, să fie 68, ci să se justifice, să fie 30. Aici trebuie să iei măsuri ca să ajungi la cifra corespunzătoare. Şi peste tot în această ţară vom căuta locurile unde este acest surplus de personal, în detrimentul banului public şi vom face aceste corecturi. Vom încerca în 2009, atât cât este cu putinţă, să păstrăm locurile de muncă şi să căutăm soluţii alternative pentru a menţine locuri de muncă, chiar cu preţul reducerii cheltuielilor cu personalul, dar să menţinem locuri de muncă. Impunem standardele de cost începând cu bugetul pe 2010 şi facem aceste corectări necesare în sistem.
Luca Niculescu: Era o ipoteza lansată de un jurnal astăzi, de Business Standard, dacă nu mă înşel, în care spuneau că există o variantă de reducere a cheltuielilor prin concedii, zile de concediu fără plată pentru funcţionari. V-aţi gândit la...
Emil Boc: Vor fi analizate toate aceste variante. V-am spus că scopul nostru este acum, în 2009, să căutăm soluţii atât cât este posibil, să menţinem locurile de muncă, inclusiv cu soluţii alternative şi să pregătim standardele de cost cantitative şi calitative pentru a putea şti exact unde are loc această restructurare a aparatului bugetar, pentru că repet, el a crescut cu 20% între 2005 şi 2008, fără, practic, o justificare eficientă, fără să crească nici calitatea serviciilor şi nici eficienţa...
Luca Niculescu: Poate de aici şi ideea preşedintelui de a reduce cu 20%.
Emil Boc: Deci ideea preşedintelui, repet, este corectă, preşedintele a dat o teză generală. Noi trebuie să găsim acele soluţii prin care să lovim la ţintă, adică să intervenim exact acolo unde trebuie să operăm, exact ca la o operaţie chirurgicală. Mergi şi faci operaţie acolo, la organul care nu funcţionează sau e supradimensionat, nu tăiem cu bisturiul oriunde. Deci de aceea acest guvern face lucruri despre care v-am vorbit. Eu cred că deja în trimestrul IV al anului 2008...
Luca Niculescu: 2009.
Emil Boc: În trimestrul IV al anului 2009, deja vom opri declinul economic.
Luca Niculescu: Pe ce vă bazaţi când spuneţi asta?
Emil Boc: Mă bazez pe semnalele pe care le am din economie, pe semnalele externe pe care le văd şi pe faptul că încep deja, ca şi măsurile pe care le-am luat, pe care foarte mulţi le critică, încep să-şi arate roadele. Şi deja, în 2010, putem vorbi de creştere economică, nu mare, dar vom putea vorbi de creştere economică, în anul 2010.
Luca Niculescu: Apropo de critică, am înţeles că impozitul forfetar, care a fost mult criticat, îl veţi păstra la anul, dar numai pentru anumite domenii.
Emil Boc: Hai să facem o distincţie: ce este acum este impozit minim.
Luca Niculescu: Impozitul minim.
Emil Boc: El şi-a atins scopul. De ce spun că şi-a atins scopul? Scopul de bază al impozitului minim a fost acela de a elimina de pe piaţă acele firme fantomă, care erau făcute doar pentru a face tot felul de tranzacţii, de a mişca afacerile de pe o firmă pe alta şi să nu plăteşti taxe şi impozite. Fiind puşi în situaţia ca oamenii să decidă - menţin firma şi plătesc câteva zeci de euro sau sute de euro sau o desfiinţează sau o pun în conservare, oamenii au decis, şi deja s-a realizat asanarea aceasta a mediului economic.
Luca Niculescu: Noi am crezut că a fost făcut şi pentru a aduce nişte bani la buget, nu?
Emil Boc: Păi când v-am spus că pentru combaterea evaziunii fiscale, la asta m-am referit, că prin asta se făcea evaziune fiscală, prin firmele intermediare se face, de fapt, evaziune fiscală. Treceau de pe o firmă pe alta, până când nu mai puteai să-i urmăreşti. Acum, au fost puşi în situaţia să decidă: menţin firma sau o lichidează. Deci, impozitul minim şi-a produs acest efect pe care l-am avut în vedere, să cureţe oarecum, să asaneze mediul economic şi să rămână pe piaţă acele firme care, într-adevăr, produc eficienţă.
Luca Niculescu: Şi de la anul cum va fi?
Emil Boc: De la anul ceea ce am propus este să se impună impozitul forfetar, aşa cum există el peste tot în lume, pentru anumite domenii şi activităţi, unde, într-adevăr, evaziunea fiscală numai aşa poate fi menţinută sub control, şi m-am referit, în special, la unităţile de alimentaţie publică, dar specialiştii ne vor spune, evident, şi în alte domenii unde el poate fi aplicat restrâns, acest impozit forfetar.
Luca Niculescu: Pregătiţi o rectificare bugetară în curând. Cine va pierde, cine va avea în plus?
Emil Boc: Rectificarea bugetară va avea în vedere două elemente: în primul rând, asigurarea cheltuielilor de funcţionare a statului - vom asigura salariile şi pensiile, inclusiv pentru că s-a vorbit că nu sunt bani pentru justiţie, pentru Armată, pentru interne. Vreau să-i asigur că există resurse financiare şi se vor plăti salariile şi în educaţie, şi în Armată, şi în Poliţie, şi în justiţie. Vom avea bani şi pentru asigurarea cheltuielilor de funcţionare a justiţiei. Deci, nu sunt probleme de acest fel.
Luca Niculescu: Aşa. Mai avem două minute. Deci, de aceea, vreau să...
Emil Boc: Dar, pe de o parte, vom face o ajustare cu 0,8 a cheltuielilor şi pe reducerea unor cheltuieli publice şi pe majorarea unor venituri. Urmează ca Ministerul Finanţelor...
Luca Niculescu: De unde, ce cheltuieli?
Emil Boc: Ministerul Finanţelor va veni exact cu strategia şi ne-o va prezenta punctual.
Luca Niculescu: Deci, încă nu ştiţi ce cheltuieli.
Emil Boc: Am în vedere, dar vreau să fie definitivată de către Ministerul Finanţelor...
Luca Niculescu: Nu puteţi să ne spuneţi?
Emil Boc: ... în parteneriat, evident, cu Comisia economică a coaliţiei. Lucrează, practic, la toate aceste măsuri şi a le creiona. Şi, pe de altă parte, ne vom asigura că banii pentru infrastructură şi pentru menţinerea locurilor de muncă vor fi asiguraţi - şi pentru administraţiile locale, dar şi pentru infrastructură, ca principală modalitate de a menţine locurile de muncă ale românilor. Nu vom impozita profitul reinvestit, începând cu 1 octombrie, vom menţine cota unică de impozitare şi TVA-ul la acelaşi nivel, vom da 20% din banii ţării pentru investiţii, tocmai să depăşim această perioadă grea. Şi o vom scoate la capăt, vă asigur.
Luca Niculescu: Mergeţi pe o linie foarte subţire, domnule prim-ministru.
Emil Boc: Mergem, că asta este soarta, n-am ales.
Luca Niculescu: Nu mi-aţi spus: cheltuielile, acel 0,8%, de unde vor fi tăiate?
Emil Boc: Repet, din ajustarea cheltuielilor cu personalul. Repet, ajustarea cheltuielilor cu personalul înseamnă că facem toate eforturile pentru menţinerea locurilor de muncă ale românilor şi nu abordăm ca modalitate principală disponibilizarea. La agenţiile guvernamentale, repet, restructurarea a început pe baza unei analize pe care am făcut-o din timp. La administraţiile locale o vom face pe baza standardelor de cost, începând cu 2010, pentru că trebuie să ştii exact unde faci această operaţie chirurgicală. Şi pe mărire de venituri, pentru că această majorare, această completare cu 0,8 se face pe reducere de cheltuieli şi pe majorare de venituri. Majorare de venituri, v-am spus, din ceea ce înseamnă redevenţe, din ceea ce înseamnă alte surse financiare.
Luca Niculescu: Mai avem un minut şi mai am o întrebare pentru dumneavoastră. Vasile Blaga spunea că sunteţi o variantă clară pentru prezidenţiale, pentru PD-L, dacă Traian Băsescu nu candidează. Şeful statului spunea că se gândeşte, în mod deosebit, la posibilitatea de a nu candida. Vă gândiţi la o candidatură, domnule prim-ministru?
Emil Boc: Am răspuns la această întrebare foarte sincer, niciodată nu mi-am dorit şi nu m-am gândit să candidez la funcţia de preşedinte al României, nici în partid n-am discutat o asemenea ipoteză şi nici n-o avem în vedere. Din acest punct de vedere, v-am răspuns foarte, foarte clar...
Luca Niculescu: Partidul nu va avea alt candidat, dacă domnul Traian Băsescu nu va candida? Dumneavoastră...
Emil Boc: Din punctul nostru de vedere, candidatul PD-L este... Evident că decizia de a candida este, în ultimă instanţă, una personală. Dar din punctul de vedere al PD-L, v-am spus care este punctul nostru de vedere.
Luca Niculescu: Domnul preşedinte încă nu şi-a anunţat...
Emil Boc: Un preşedinte în exerciţiu nici nu este obligat să facă asemenea anunţuri. Aşa sunt cei care sunt în exerciţiu. Cum adică, să se anunţe un preşedinte care... Dau exemplul meu ca şi primar. Credeţi că un primar în exerciţiu îşi anunţă cu mult timp înainte dorinţa de a candida? E o decizie personală, pe care o ia la momentul şi la timpul pe care îl apreciază de cuviinţă fiecare.
Luca Niculescu: Deci, e o acceptare tacită ca în parlament, dacă nu îţi anunţi, înseamnă că, totuşi, candidezi?
Emil Boc: Repet, eu vorbesc în nume personal, fiecare ia decizia aşa cum crede de cuviinţă. Dar spun că un preşedinte în exerciţiu nu trebuie să îşi anunţe cu foarte mult timp înainte decizia. Repet, ea, însă, rămâne una personală.
Luca Niculescu: Domnule prim-ministru, vă mulţumesc foarte mult pentru această prezenţă în emisiune. Aici se încheie această "Ediţie specială", în care am încercat să obţinem câteva explicaţii despre ce se întâmplă în România, în urma vizitei Fondului Monetar Internaţional şi a măsurilor de reformă, care sunt programate în săptămânile şi în lunile următoare. Toate cele bune, ne revedem în curând.

Participarea primului-ministru Emil Boc la emisiunea "Ediţie Specială" de la Televiziunea Română

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 11.08.2009
(sursa: http://www.gov.ro/transcrierea-emisiunii-editie-speciala-de-la-televiziunea-romana-avandu-l-ca-invitat-pe-premierul-emil-boc__l1a106198.html)


Domnul Boc spunea la finele lunii Iulie 2009:
"Dupa ratificarea acordului stand by de impumut cu FMI el va fi trimis spre aprobare la Parlament. Este vorba de imprumutul de 13 miliarde de euro pe care Romania l-a contractat de la FMI, imprumut care in integralitate merge la BNR pentru consolidarea rezervelor valutare ale tarii. Acesti bani nu ajung la ministerul Finantelor sau la unii din ministrii Romaniei".

"Returnarea imprumutului ii apartine Bancii Nationale a Romaniei. Niciun un roman nu plateste niciun cent, niciun leut din acest imprumut, pentru ca plateste banca".

"1,5 miliarde i-am primit in prima transa. Acesti bani ii returneaza Ministerul Finantelor, iar restul de 3,5 trebuie sa soseasca in alta transa. Restul de 2 miliarde de euro, pana la 20, au mers la banci ca sa acorde credite si nu este o datorie directa a statului roman."

Domnul Boc spune în acest interviu:
"Acum urmează ca în luna septembrie să intre, potrivit prognozei şi programului stabilit, încă o tranşă de bani de la FMI, în mod normal, acei bani trebuiau să meargă la Banca Naţională, aşa era acordul iniţial. Aceşti bani, după toate probabilităţile, vor veni la Guvern, pentru a putea ajusta deficitul bugetar pe care îl avem."

Adică taman pe dos... În numai câteva zile s-a schimbat toată economia României?

Ce sunt arieratele?
Dreptul penal spune că arieratele constau... in obligatiile financiare ajunse la scadenta si neachitate, inregistrate de catre regiile autonome si de catre alte societati, sau chiar de catre stat ; in alta acceptiune, arieratele desemneaza sume datorate de catre stat altor state, sau unor institutii financiar-bancare regionale sau internationale, dar care nu au fost achitate la scadenta.
Ce înseamnă deci ce a spus primul ministru "Ei au venit şi au spus: la ceea ce v-aţi angajat, aţi respectat, şi ţinta de deficit. Este o singură nuanţă, cu excepţia arieratelor". Cu alte cuvinte, România are problema achitării obligaţiilor scadente.

In Romania s-a demonstrat ca nucleul dur al arieratelor nu este creat de lipsa temporara de lichiditati a unor intreprinderi, care, din cauza ca alte societati nu le-au dat la timp banii care li se cuveneau, nu-si pot achita propriile facturi sau credite bancare, ci de absenta permanenta de resurse financiare suficiente, datorita ineficientei lor. Multe intreprinderi consuma, dar nu-si platesc furnizorii, pentru ca, in loc de profit, realizeaza pierderi. In asemenea conditii este imposibil sa stii cat din cresterea economica raportata de guvern este reala si cat reprezinta pierderi ascunse in arierate. De aceea, FMI a cerut guvernului sa reduca arieratele. Dar, in loc sa atace radacina raului, responsabilii economici de la Bucuresti au recurs la diferite trucuri. Fie au sters, pur si simplu, din datoriile intreprinderilor cu pierderi, fie au recurs la o alta metodologie de calcul, anume facuta pentru a da un volum mai mic de arierate. Astfel de siretlicuri nu aveau cum sa pacaleasca specialistii FMI, care s-au lovit de altele, mult mai subtile.
(sursa: Adevărul, FMI si UE taxeaza Romania la unison, 27 feb 2003, http://www.adevarul.ro/articole/2003/fmi-si-ue-taxeaza-romania-la-unison.html)
Observă cineva data? 2003... iată că, după mai bine de 6 ani, problema arieratelor este neschimbată.

Ba şi mai veche...

Acest fenomen se reflecta, in ultima instanta, in preturi. Paradoxal insa, arieratele au efecte adverse asupra inflatiei. O perioada, ele inabusa cresterea preturilor, ajuta la anihilarea efectelor care duc la majorarea preturilor: fiscalitatea, dobanzile bancare, influentele din evolutia cursului valutar sau, mai rau, productiile nevandabile. Indiferent cat de aspra ar fi fiscalitatea, cat de mari ar fi dobanzile sau stocurile de produse finite care nu-si gasesc cumparatori, toate aceste elemente nu conteaza, cata vreme facturile raman neachitate.
Experienta ultimilor 12 ani a aratat insa si fata ascunsa a arieratelor. Momentul adevarului nu poate fi amanat la nesfarsit. Lipsa banilor se face simtita acut, creditorii externi devin insensibili (asa s-a intamplat in anul 1999), productia interna scade (vezi perioada 1996 - 1999), tensiunile sociale se amplifica...
(sursa: Capital, Arieratele, un cutit cu doua taisuri, 17 Aprilie 2002, http://www.capital.ro/articol/arieratele-un-cutit-cu-doua-taisuri-6484.html)

Nu este interesant? Ce spune domnul Boc despre o problemă care a luat deja dimensiuni istorice? Domnul Boc spune... "există date că şi acolo suntem în grafic. Dar acolo fizic nu au putut fi adunate datele.". Ei bine, dacă domnul Boc spune aşa de clar că suntem în grafic şi doar a uitat datele acasă... În rest e bine, doar că este criză.

Mai spune domnul Boc: "Noi trebuie să găsim acele soluţii prin care să lovim la ţintă, adică să intervenim exact acolo unde trebuie să operăm, exact ca la o operaţie chirurgicală."
Domnul Boc doreşte să taie chirurgical fără să înveţe însă medicină şi fără să facă o anamneză pacientului numit România... totul e să vadă poporul sala de operaţii şi să-i fie frică de bisturiu. Reducerile de agenţii, comasările, concedierile, tot acest vălmăşag este absolut nefondat. O analiză concretă a situaţiei ar dura poate un an de muncă susţinută, ori actualul guvern nu a avut timp să analizeze nimic, decât la nivel de titluri. Să nu uităm că până puţin timp în urmă nu ştiau exact ce salarii au anumiţi şefi şi descopereau cu uimire câte un şofer pe săptămână. Iată că acum domnul Boc se consideră destul de pregătit pentru a opera România concomitent la creier, la inimă şi la restul organelor, ba mai face şi nişte amputări de membre pentru ca România să fie mai slabă atunci când se ridică pe cântar.

Domnul Boc spune:
"Emil Boc: Hai să facem o distincţie: ce este acum este impozit minim. El şi-a atins scopul. De ce spun că şi-a atins scopul? Scopul de bază al impozitului minim a fost acela de a elimina de pe piaţă acele firme fantomă, care erau făcute doar pentru a face tot felul de tranzacţii, de a mişca afacerile de pe o firmă pe alta şi să nu plăteşti taxe şi impozite."

Estimările economiei acestui impozit minim (şi nu forfetar, aici are dreptate domnul Boc), se învârtesc în jurul cozii. Unii văd mulţii patroni care au făcut coadă în faţa ghişeelor pentru a-şi radia firma ca pe un prilej de bucurie pentru că se elimină evaziunea fiscală, alţii sunt trişti motivându-şi tristeţea cu cele câteva zeci de mii de şomeri care s-au adăugat şomajului românesc.

Şi premierul mai are o dată dreptate, atunci când spune că merge pe o linie subţire.