23 August 2009

Încă o încalcare de prerogative pentru preşedintele Băsescu


Un aparat administrativ încărcat şi abuzuri inimaginabile în domeniul asistenţei sociale. Au fost principalele probleme identificate de către preşedintele Traian Băsescu atât la nivelul administraţiei locale, cât şi centrale. Şeful statului a precizat, în acest context, necesitatea restructurării administraţiei, fie că este centrală sau locală.

Sunt comune cu 5.000 de locuitori care au la primărie 12-14 salariaţi şi comune cu acelaşi număr de locuitori care au peste 90 sau 100 de salariaţi. Asta înseamnă că din veniturile bugetului comunal foarte mult se duce pe o forţă de muncă nejustificată

Şeful statului a precizat că problema numărului mare de salariaţi se regăseşte şi în domeniul asistenţei sociale, o problemă asupra căreia atât administraţia locală, cât şi administraţia centrală trebuie să privească cu multă atenţie.

TRAIAN BASESCU
"ultimele date arată că sunt mai mulţi angajaţi decât asistaţi. Iarăşi s-a ajuns la nişte abuzuri inimaginabile."

Preşedintele i-a criticat pe primarii care batjocoresc taxele locale, încărcând excesiv aparatul local.

TRAIAN BĂSESCU
"Nu mi se pare normal ca avand un aparat administrativ exagerat incarcat a doua zi sa mergi la Guvern sa ceri bani din bugetul de stat"

(sursa: http://www.realitatea.net/transcript/2009-8-23/11)

Are dreptate domnul preşedinte Băsescu, sunt ciudate aceste discrepanţe, există o risipă de bani publici? Este evident, cum aş putea să spun eu că nu este aşa? Problema pe car eo văd eu este în zona instituţională. Guvernul a venit cu o intruziune prin care "centrul" a intrat cu bocancii în "autonomia locală", a blocat noile angajări. Astăzi preşedintele se exprimă relativ la oportunitatea unei prerogative locale.

Vreau să reamintesc că primarul este ales tocmai pentru a fi "executivul local", consiliul local este şi el "parlamentul local". Intruziunea centralizată, de la guvern sau (chiar fără nici o noimă) preşedinţie, este absolut anti-instituţională. Poate că primarul că consilierii locali ce au fost de acord cu 90 sau 100 de salariaţi în primărie în loc de 12-14 salariaţi sunt vinovaţi, ori de nepricepere, ori de interese şi nepotism... cei care sunt în măsură să judece această risipă nu este însă nici preşedintele şi nici nimeni altcineva decât electoratul în momentul alegerilor locale. Preşedintele nu dă socoteală nimănui despre creşterea numărului de angajaţi în administraţia prezidenţială, nu vin primarii să-l "tragă de urechi" că face risipă şi are mai mulţi oameni decât Ion Iliescu sau Emil Constantinescu...

Eu aş recomanda ca fiecare să-şi vadă locul şi fiecare să judece felia sa de responsabilitate.

Părerea mea.

Întâlnirea preşedintelui Traian Băsescu cu autorităţile locale din judeţul Arad pe tema crizei economice Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat sâmbătă, 22 august a.c., la Arad, la inaugurarea noii clădiri a Consiliului Judeţean Arad. De asemenea, şeful statului a luat parte la şedinţa Consiliului de Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, în cadrul căreia s-a întâlnit cu autorităţile locale.

Vă prezentăm discursul susţinut de preşedintele României cu această ocazie:

“Bună ziua!

Într-adevăr, domnul preşedinte Frunzăverde avea dreptate când afirma că este pentru dată când particip la un Consiliu regional, de aceea şi abordarea mea va fi adaptată evenimentului. Până acum, am avut foarte multe întâlniri cu Consiliile Judeţene în încercarea de a face o prezentare a imperativelor de dezvoltare adaptate la realităţile de astăzi. Probabil că cel mai important lucru care ar trebui spus este că trebuie să ne bazăm dezvoltarea pe investiţii. Această criză ne demonstrează eroarea de a baza o creştere economică pe consum, pe bani împrumutaţi sau pe bani pe care nu i-ai produs, dar îi impingi către consum. Asta vulnerabilizează foarte mult o economie şi în momentul în care apare o criză economică, factura se plăteşte imediat cu cea mai mare promptitudine, iar paşii înapoi sunt evidenţi. Priviţi la România, priviţi la Polonia sau la Cehia. Şi-au bazat creşterea economică preponderent pe investiţii - sigur, sunt mult mai puţin afectate de criză decât România care, în ultimii ani, a împins toată resursa către consum şi a generat într-adevar o creştere economică explozivă, dar extrem de fragilă, o creştere economică ce n-a rezistat nici la prima adiere de vânt a crizei. Paşii înapoi sunt consistenţi şi ei vin cam până unde am început să schimbăm consistent abordarea legată de creşterea economică. Probabil, anul acesta vom obţine un Produs Intern Brut foarte apropiat sau undeva între produsul intern brut al anului 2006, 2007, undeva aici, urmare a creşterii economice negative.

Problema pe care o avem este: câţi ani pierdem prin criza economică actuală. Şi ne va fi uşor să socotim câţi ani vor trebui pentru a ajunge din nou la Produsul Intern Brut al anului 2008. Sigur, esenţial va fi să ne propunem să ajungem din nou la Produsul Intern Brut al anului 2008, prin investiţii şi nu prin consum. Lecţia creşterii economice prin consum ar trebui să ne fie clară, mai ales ca am primit-o pe viu. Nu a venit niciun academician să ne scrie pe tablă ce s-ar întâmpla într-o situaţie de criză economică dacă ţi-ai baza toată cresterea economică pe consum excesiv, consum cu mult peste ceea ce ţara, naţiunea a produs. Acum noi nu avem nevoie nici de academicieni, nici de oameni de ştiinţă, nici de studii. Vede fiecare român la el în casă ce înseamnă o dezvoltare bazată preponderent pe consum. De aceea, abordarea dumneavoastră care vizeaza infrastructura, dezvoltarea rurală este unul dintre elementele esenţiale.

Mi-a plăcut foarte mult că la acest Consiliu este prima dată când văd o abordare legată de raportul dintre investiţii şi alte cheltuieli într-o primărie. Acest raport este esenţial şi, probabil aici o să ies din zona generalităţilor şi am să vă spun câteva lucruri mai aplicate, ele fiind chiar acum în dezbatere între Guvern şi administraţiile locale, dar şi la nivelul administraţiei centrale.

Am văzut statistici, nu voi nominaliza, dar vă pot spune, spre exemplu, că există un număr de circa şapte sute-opt sute de comune cu cinci mii de locuitori. Discrepanţele între consumul cu aparatul propriu între cele câteva sute de comune sunt uriaşe. Sunt comune cu cinci mii de locuitori care au la primărie doispresezece-paisprezece salariaţi şi comune cu acelaşi număr de locuitori care ajung la nouazecişişase, chiar trec de o sută de salariaţi. Păi, asta înseamnă că din veniturile bugetului comunal, foarte mult se duce pe o forţă de muncă nejustificată, atâta timp cât o comună funcţionează cu doisprezece funcţionari, iar alta nu poate funcţiona decât cu nouăzecişişase, o sută de funcţionari, este clar că ceva este în neregulă. Eu nu spun că nu există specificul fiecărei comune, dar discrepanţele nu pot fi atât de mari. În asistenţa socială, şi aici cred că sunt mulţi dintre cei care au responsabilităţi ăn asistenţa socială, ultimele date arată că sunt mai mulţi salariaţi decât asistaţi. Iarăşi s-a ajuns la nişte abuzuri inimaginabile şi instituţiile statului au devenit practic, în unele cazuri, locuri de asistenţă socială. Este, de asemenea, un lucru asupra căruia atât administraţia locală, cât şi administraţia centrală trebuie să privească cu multă atenţie. Nu mi se pare normal ca având un aparat administrativ exagerat încărcat, a doua zi să te duci la Guvern să spui „daţi-mi bani de la bugetul de stat să-mi fac nu ştiu-ce lucrări”, de mai mică sau mai mare importanţă în judeţ, atâta timp cât tu batjocoreşti chiar taxele locale, taxele pe care le iei de la proprii tăi cetăţeni, cei care te-au ales să le fi primar, încărcând excesiv aparatul sau, în cazul structurilor de asistenţă socială, încărcând, de asemenea, excesiv aparatul.

Un alt aspect pe care aici l-am sesizat cu plăcere: elementul esenţial de finanţare a dezvoltărilor în infrastructură îl reprezintă fondurile europene. Indiferent din ce categorie de fonduri, infrastructura trebuie privită ca o zonă în care fondurile europene trebuie să se constituie în principalul element de finanţare. Sigur, aici există probleme de cofinanţare la multe dintre programe. Discuţiile au fost chiar cu Fondul Monetar Internaţional şi, din acest punct de vedere, este bine să luaţi în consideraţie această realitate, s-a obţinut o ridicare a plafonului de garantare la dispoziţia Guvernului cu circa patru sute de milioane de euro, destinaţi să sprijine administraţiile locale, pentru a-şi asigura cofinanţarea proiectelor, în mod deosebit a celor de infrastructură. Aici, o problemă deosebită ştiu că au primarii de comune şi cred că este obligaţia Consiliilor Judeţene să-i direcţioneze către obţinerea acestor garanţii, pentru că Guvernul are posibilitatea să asigure garanţiile pentru ca şi comunele să poată împrumuta banii de care au nevoie pentru a asigura cofinanţarea proiectelor care le vizează în mod direct.

Dacă ne referim la criză – mă întorc la draga noastră criză – să ştiţi că în ceea ce mă priveşte, eu sunt optimist. România are structura care să o ajute să valorifice relativ rapid ieşirea din criză la nivel european. Sigur, nimeni nu trebuie să se lase păcălit de ceea ce vede la televiziuni, oameni care se dau cu capetele de pereţi prin studiouri spunând cum nu face Guvernul să iasă România din criză. Sigur, aceştia fac parte din categoria demagogi, oameni care se duc la televizor să dezinformeze şi nu să informeze. România nu poate ieşi singură din criză. Acest lucru trebuie să ne fie foarte clar. România va ieşi din criză după ce ies Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Franţa, acele economii care pot tracta economia globală sau în cazul nostru, economia europeană. România trebuie să aibă ca obiectiv, şi acest obiectiv este cel mai bine îndeplinit de administraţiile locale, şi anume diminuarea la maxim a efectelor crizei prin stimulare de lucrări noi, de activităţi noi, atât cât ele pot fi stimulate, fără să ajungem la un nivel de îndatorare care la ieşirea din criză, în loc să ne permită să valorificăm ieşirea din criză, să ne trezim că trebuie să plătim datoriile pe care le-am angajat în perioada de criză economică. Eu nu critic pe nimeni, dar cred că guvernele, instituţiile centrale trebuiau să pună mai mult accent pe implicarea administraţiilor locale în diminuarea efectelor crizei prin creare de activităţi sau investiţii la nivel regional, la nivel judeţean. Din acest punct de vedere, pentru că cei mai mulţi dintre dumneavoastră, dincolo de a fi managerii principali ai administraţiilor pe care le conduceţi, v-aş spune că esenţială în perioada următoare este gestionarea resurselor financiare şi aici este contradicţia dintre manager şi politician. Politicianul are tentaţia să utilizeze resursa financiară în funcţie de ciclurile electorale. Managerul trebuie să fie cel chibzuit, să utilizeze banii la timp şi pe priorităţile reale ale comunităţii. Ceea ce eu vă sfătuiesc, pentru că n-am cum să vă cer, relaţia noastră nu este de subordonare, utilizaţi banii bazându-vă pe eficienţa proiectelor şi nu pe evenimentele politice care urmează. Acest tip de abordare ne face ca astăzi să ne fie mai greu, pentru că noi toţi oamenii politici am batjocorit anul 2008 şi în loc să păstrăm banii, să-i utilizăm în investiţii, i-am împrăştiat peste tot în ţară. Spun noi, deşi n-am gestionat niciodată bugetul în ultimii cinci ani, pentru că nu vreau să se spună „este un atac”, mă includ şi eu printre cei responsabili, dar lecţia anului 2007-2008 nu trebuie să treacă neobservată de noi.

De aceea, indiferent care sunt interesele politice la nivel local sau la nivel central, sugestia mea este să se facă ce trebuie acum. Restructurarea administraţiei, fie că este administraţie centrală sau administraţie locală, bazându-ne pe optimizarea utilizării forţei de muncă şi pe optimizarea cheltuielilor cu forţa de muncă în raport cu cheltuielile pentru investiţii. Criza a lucrat ca un turnesol, ca o hârtie de turnesol, ne-a arătat toate zonele de excese din administraţia centrală şi administraţia locală. Totul este să avem şi puterea să aducem la normalitate ceea ce constatăm că este anormal în modul de cheltuire al banilor în administraţie, repet fie că vorbim de administraţia centrală sau de administraţia locală. Cei care îşi vor optimiza acum costurile, vor fi cei mai mari beneficiari ai ieşirii din criză, pentru că atunci când se va ieşi din criză resursele lor financiare vor fi deja optimizat utilizate, iar surplusul generat de reluarea creşterii economice nu va putea fi utilizat altfel decât către continuarea procesului de dezvoltare. N-aş vrea să lungesc foarte mult intervenţia mea, luaţi-o mai mult ca pe un apel, chiar într-o perioadă pre-electorală, deci, luaţi-o ca pe un apel la cheltuirea utilă a banilor pe care îi aveţi în administraţie şi nu puneţi impresia că interesul politic este deasupra interesului de a gestiona cu responsabilitate banii pe care îi aveţi la dispoziţie.

Cred că România nu ar putea suporta un al treilea an consecutiv în care resursele financiare le dirijăm după interese politice şi nu după priorităţile pe care le avem. A fost 2007 un an plin de alegeri, 2008 la fel, România nu mai poate suporta şi anul 2009 cu o utilizare incorectă a resurselor financiare şi acest lucru nu trebuie doar spus, trebuie şi făcut. Oricare dintre dumneavoastră şi toţi la un loc veţi avea de la mine un sprijin fără rezerve pentru optimizarea cheltuielilor în administraţie. Şi al doilea lucru, extrem de important, bazaţi-vă banii din afara resurselor proprii, în primul rând, pe proiecte cu finanţare europeană. Şi, dacă luăm realitatea aşa cum este, a resurselor financiare ale bugetului de stat, este clar că nu vă puteţi baza foarte mult pe alocări spot, de la bugetul de stat, văd eu în cursul anului prin ce minister, prin ce mijloace ajung să mai primesc nişte bani. Nu, pentru că observaţi ce face Guvernul, în timp ce măreşte masiv alocarea pentru investiţii în infrastructură, încearcă să-şi diminueze cheltuielile în infrastructură cu apartul bugetar. Deci, în niciun caz, având această politică, Guvernul nu va spune la un moment dat: am eu politică la nivel central de concentrare a resursei pe investiţii, dar uite, dacă vine domnul primar sau domnul preşedinte al Consiliului Judeţean de nu ştiu unde, pentru că e de la mine din partid o să îi dau bani de la buget. Nu, această idee trebuie să fie uiată, pentru că orice resursă în plus va reuşi să obţină Guvernul, va dirija către investiţii. Aşadar, cum vă drămuiţi banii din taxele locale şi din ce vă revine din bugetul central sau din venituri care merg la bugetul central, cum vă aşezaţi proiectele cu finanţare europeană, aşa veţi putea asigura evoluţia comunităţilor pe care le reprezentaţi. Aş vrea să vă spun că plec plăcut impresionat de la Arad şi de la acest Consiliu, legat de modul cum se tratează proiectele cu finanţare europeană. Este prima dată, într-o structură locală sau regională, când nu aud vaietul bani de la buget. Probabil că şi aici o fi nevoie de mai mulţi bani de la bugetul de stat, dar am apreciat abordarea politicienilor din Regiunea Vest, legată de utilizarea cu prioritate a fondurilor europene.

Vă doresc mult succes. Am convingerea că Regiunea Vest va fi o regiune de succes şi, personal, o să rog şi alţi responsabili din administraţiile locale să privească în spre ceea ce dumneavoastră reuşiţi să faceţi aici. Vă mulţumesc mult şi vă doresc să aveţi lucrări de succes şi un weekend plăcut! La revedere!”

Departamentul de Comunicare Publică
22 August 2009

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11359&_PRID=lazi)

(sursa: Galeria Foto - Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială)

3 comments:

Maximmouse said...

Stimate Bibliotecarul!


te felicit! Ai o rabdare monumentala! daca tu poti sa citesti discursul asimetricului la Arad...ATUNCI POTI ORICE!:)


Coplesit, Maxi.


P.S. bineinteles ca nu-si vede de treaba lui, ce ,si-a vazut vreodata?

Bibliotecaru said...

Dacă citeaţi, poate aţi fi fost copleşit de un moment de sinceritate...

Cum sună de exemplu:
"Cred că România nu ar putea suporta un al treilea an consecutiv în care resursele financiare le dirijăm după interese politice şi nu după priorităţile pe care le avem."

Eu cred că este un autodenunţ, măcar moral dacă nu penal.

Maximmouse said...

Aaaaa,asaaaa!


Citatul este de vazut!:) dar sa citesc eu un discurs intreg, auzind cu urechile mintii si glasul acela....uuuuh, NU POT!:)


Oricum ai o rabdare MONUMENTALA! explicabil deoarece esti tanar si...bibliotecar!:)


Cam matur, dar prea impetuos, Maxi!:)

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.